Decizia civilă nr. 576/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 576/R/2013
Ședința publică din data de 26 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. A-R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. I. împotriva sentinței civile nr. 12686 din 28 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată SC C. H. SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 februarie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.
Pentru termenul de astăzi, pentru când s-a amânat pronunțarea, părțile au depus concluzii scrise.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 12686 din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a respins acțiunea formulată de către reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâta SC C. H. SA.
Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei suma de 2037 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul a fost angajatul societății pârâte până la data de_ în funcția de operator CT, când prin Decizia nr. 13/2011 acestuia i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii.
Potrivit Regulamentului intern, reclamantul avea obligația să respecte disciplina muncii și prevederile cuprinse în regulamentul de ordine interioară, contractul colectiv de muncă aplicabil, contractul individual de muncă.
Pin referatul șefului serviciu, conducerea societății a fost informată că reclamantul nu s-a prezentat la locul de muncă din_ .
Prin procesul verbal a comisiei de cercetare disciplinară, reclamantul a recunoscut că nu se va prezenta la muncă până nu îi vor fi plătite drepturile stabilite prin sentința nr. 800/_ .
Din proba testimonială a rezultat că împotriva reclamantului nu au fost luate măsuri de forță care să-l împiedice să se prezinte la locul de muncă.
Reclamantul a comis abaterea disciplinară, motiv întemeiat pentru desfacerea contractului individual de muncă.
S-a reținut că actul sancționator a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 251 și următoarele din Codul Muncii, angajatorul îndeplinindu-și obligația prevăzută de art.272 din Codul Muncii, respectiv aceea de a proba că reclamantul nu a respectat obligațiile instituite în sarcina unui salariat prin art. 39 alin.2 lit. a-c din Codul Muncii și cele din Fișa postului.
2
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. I.
solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Cluj, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat, în esență, că se impune administrarea probei cu interogatoriul intimatei SC C. H. SA, probă care a fost respinsă de instanță.
Instanța de fond se bazează pe Referatul întocmit de Șef Serviciu termic, însă acesta prezintă dubii cu privire la veridicitatea faptului că nu a-a prezentat la locul de muncă, iar pe de altă parte, acest înscris trebuie coroborat cu celelalte probe administrate în prezenta cauză.
Contrar celor reținute în Referatul nr. 697/_ recurentul a fost prezent la locul de muncă în data de_ . Acest fapt a fost confirmat și de martorul audiat în cauză, d-l Bențe Gligor care a declarat că recurentul a vrut să se prezinte la serviciu însă a fost împiedicat de conducerea societății pârâte.
Recurentul susține că procesul verbal din data de_ a Comisiei de cercetare disciplinară, nu l-a semnat și nu și-a însușit cele cuprinse în acesta.
Instanța de fond a selectat doar părți din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, fără a analiza în întregime toate probele. Așa a procedat și cu procesul verbal întocmit în data de_ . Chiar daca ar fi fost reală consemnarea că ar fi refuzat să se prezinte la locul de muncă până când i se plătesc drepturile stabilite prin sentința civilă nr. 800/2011, instanța ar fi trebuit să analizeze situația juridică a recurentului din toate punctele de vedere.
Nici până în prezent nu i s-au achitat toate sumele datorate pentru perioada în care a fost concediat nelegal (_ până în_ ). Mai mult, pârâta a înțeles să plătească în tranșe drepturile salariale, deși nu a existat nicio înțelegere în acest sens, iar prima plată parțială a fost în februarie 2012 ca o consecință a faptului că a înregistrat prezentul litigiu pe rolul Tribunalului Cluj și a invocat neplata drepturilor salariale.
Pârâta nu a achitat contribuțiile sociale pe care trebuia să le plătească pentru recurent în calitate de angajator. Pârâta trebuia să depună la dosar ordinele de plată prin care s-au achitat contribuțiile la CAS, impozit, pensii, șomaj etc.
Din toate aspectele evidențiate mai sus, consideră că este evident că nu s-a dorit reintegrarea recurentului și a fost împiedicat să se întoarcă la locul de muncă.
Directorul societății pârâte i-a prezentat înscrisul conținând demisia recurentului și i-a solicitat să îl semneze și constrâns fiind de situația membrilor din familia a fost nevoit să semneze scriptul, însă evident că nu putea semna cu semnătura sa. Acel înscris probează faptul că a fost la locul de muncă, că s-au exercitat presiuni asupra recurentului să nu mai revină să lucreze.
În privința declarației martorului Bențe Gligor instanța a preferat să o trunchieze, să rețină doar că nu s-au luat măsuri de forță împotriva recurentului pentru a fi împiedicat să se prezinte la locul de muncă. Or, martorul a declarat multe aspecte de fapt care susțin teza prezentată.
Analizând Decizia nr. 13/2011 prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă se observa că o parte din actele ce au stat la baza emiterii acestei decizii sunt și hotărârile judecătorești din dosarul nr._, mai exact sentința civilă nr. 800/_ a Tribunalului Cluj rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2215/R/_ a Curții de Apel Cluj. Însă, pârâta nu a înțeles să pună în executare nici până în prezent hotărârile judecătorești amintite. Or, nu se poate susține că decizia privind concedierea este un act legal în condițiile în care chiar în cuprinsul acestuia pârâta se prevalează de înscrisuri pe care aceasta din urmă nu a înțeles să le respecte.
Pârâta SC C. H. SA a formulat
3
întâmpinare
prin care a solicitat
respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că sancțiunea disciplinara a fost luată ca urmare a poziției contestatorului și lipsei lui nemotivate de la locul de muncă.
Reclamantul M. I.
a depus concluzii scrise prin care a reiterat aspectele expuse în motivele de recurs și a solicitat admiterea căii de atac.
Pârâta SC C. H. SA
a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 252 alin. 2 din Codul Muncii, decizia privind aplicarea sancțiunii disciplinare trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, următoarele elemente: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; termenul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Așadar, pentru a fi legală decizia, trebuie să cuprindă în mod necesar și obligatoriu toate mențiunile din textul art. 268 alin. 2 din Codul muncii, lipsa uneia dintre ele ducând la nulitatea absolută a măsurii dispuse.
În speță, se constată că deși reclamantul a fost prezent la efectuarea cercetării disciplinare, în cuprinsul deciziei nu au fost cuprinse motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de acesta în timpul cercetării disciplinare.
Intimata a susținut că decizia de concediere îndeplinește condițiile legale, deoarece motivele pentru care au fost respinse apărările reclamantului sunt cuprinse în procesul-verbal întocmit de numitul Paștiu S., însă Curtea apreciază că aceste susțineri nu pot fi reținute, deoarece decizia de concediere disciplinară este un act unic, care nu poate fi completat cu alte înscrisuri întocmite de către angajator anterior sau ulterior, întrucât acest fapt ar contraveni dispozițiilor cuprinse în art. 252 alin. 2 C.muncii, prevederi care impun menționarea tuturor mențiunilor obligatorii în cuprinsul actului sancționator.
Potrivit prevederilor art. 78 din C.muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
Dispozițiile legale în materia sancționării disciplinare a salariaților sunt imperative, iar nerespectarea acestora atrage sancțiunea nulității măsurii luate de către angajator, în cauză nefiind vorba de aplicarea unui formalism exagerat, în contextul în care, aplicarea sancțiunilor disciplinare și, în mod special încetarea raportului de muncă din voința unilaterală a angajatorului, sunt permise cu respectarea condițiilor de formă riguros reglementate de legislația muncii, tocmai în scopul prevenirii eventualelor conduite abuzive din partea angajatorului, având și rolul de a a-l informa corect pe angajat cu privire la faptele, motivele și temeiurile de drept pentru care i se aplică sancțiunea, dar și de a permite controlul instanței de judecată asupra legalității și temeiniciei actelor de sancționare.
Cum în cauză nu au fost respectate condițiile de formă impuse de către legiuitor prin art. 252 alin. 2 C.muncii, întrucât decizia nu cuprinde motivele
4
pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare se impune a se constata nulitatea măsurii de sancționare disciplinară a recurentului.
Numai după ce decizia a fost emisă corect se verifică celelalte apărări, referitoare la temeinicia concedierii, or, cum decizia analizată nu a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, nu se mai impune analizarea celorlalte critici din recurs care privesc aspectele de temeinicie a măsurii aplicate.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului a fost dată cu aplicarea greșită a legii, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. urmează să admită recursul declarat de recurent, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și să modifice sentința tribunalului în sensul admiterii contestației.
În temeiul art. 78 și art. 80 alin. 1 și 2 din C.muncii va dispune anularea Deciziei nr. 13/2011 emisă de pârâta intimată, reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere și obligarea intimatei la unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta, începând cu data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
În temeiul art. 34 din C.muncii va obliga pârâta să efectueze cuvenitele mențiuni în registrul pentru evidența salariaților.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamantul M. I. împotriva sentinței civile nr. 12686 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, pe care o modifică în tot, în sensul că admite acțiunea precizată formulată de reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâta SC C. H. SA, și în consecință:
Dispune anularea Deciziei nr. 13/2011 privind desfacerea contractului individual de muncă, emisă de pârâtă.
Dispune reintegrarea reclamantului în funcția și postul avut anterior concedierii, acela de operator CT.
Obligă pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data de_ și până la reintegrarea efectivă.
Obligă pârâta să efectueze cuvenitele mențiuni în REVISAL. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||||
C. | M. | S. | -C. | B. | I. A-R. | M. |
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud.fond: E. B.
