Sentința civilă nr. 10320/2013. Conflict de muncă
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 10320/2013
Ședința publică din data de 13 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: E. B.
Asistent judiciar: C. -E. P. Asistent judiciar: I. R. Grefier: R. B. M.
Pe rol judecarea cauzei de litigii de muncă având ca obiect conflict de muncă formulată de reclamanta S. (P. ) ANA, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtei, d-nul Țar Voicu, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că la data de_ prin serviciul de registratură al instanței pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Reprezentantul pârâtei arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Instanța, în baza art. 167 Cod proc. civ., încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și nemaifiind probe de administrat acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentantul pârâtei solicită instanței admiterea acțiunii formulate de reclamantă. Instanța reține cauza spre soluționare, pe baza actelor de la dosar.
INSTANȚA
Deliberând reține că prin acțiunea formulată și înregistrată la data de_, reclamanta S. (P. ) ANA a chemat în judecată pârâta S.C. C. S.A. C. , solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, să o oblige pe aceasta să-i elibereze o adeverință din care să rezulte că în perioada_ -_, a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că a fost angajată ca mezelar,cantaragist iar apoi ca ambalator la societatea pârâtă și locul de muncă unde a lucrat se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu acțiunea formulată de către reclamantă însă nu îi poate elibera acesteia o adeverință deoarece prevederile Ordinului nr. 590/2008 trebuie respectate cu atât mai mult nu cât în arhiva societății nu există decizii care să o menționeze pe reclamanta ca desfășurând activitate în grupa a II-a de muncă. Totodată, solicită respingerea petitului privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată (f.21- 22).
Examinând actele de la dosar, tribunalul retine următoarele:
Conform copiei carnetului de muncă reclamanta, în perioada menționată, a lucrat la societatea pârâtă la secția de prelucrare a cărnii într-un mediu cu substanțe toxice de natură să-i afecteze sănătatea. Nivelul noxelor depășind nivelul maxim admis de normele de protecția muncii, activitatea desfășurându-se în procent de 100% din programul de lucru în acel mediu (f.9-18).
Din normele legale în vigoare, respectiv Ordinul 50/1990, rezultă că locul de muncă unde si-a desfășurat activitatea reclamanta, se încadrează în grupa a II-a de muncă, motiv pentru care acțiunea va fi admisă, iar pârâta va fi obligată să-i elibereze o adeverință în acest sens.
Conform Decretului Lege nr.68/1990 și a H.G. nr.1223/1990 locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă urmau a fi precizate, de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii, rezultatul acestei activități fiind concretizat în Ordinul M.M.P.S. nr.50/1990.
Punctul 6 din acest ordin prevedea că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I-a sau a II-a de muncă se va face de către conducerea unităților, cu consultarea organizațiilor sindicale, ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Prin Ordinul comun nr.125 din_, care a completat Ordinul nr.50/1990, emis de
M.M.O.S. și M.S., au fost stabilite locurile de muncă,activitățile și categoriile profesionale ce se încadrează în grupele I-a și a II-a de muncă, în vederea pensionării. Acest Ordin a fost emis în baza Legii nr.3/1977 și în conformitate cu prevederile art.2 din Decretul-Lege nr.68/1990 prin care se urmărea înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, în acordarea sporurilor și încadrarea în grupele de muncă.
Referitor la aplicarea acestor prevederi Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr.87/1999 în sensul că, prevederile Decretului-Lege nr.68/1990 sunt neconstituționale în măsura în care recunosc beneficiul dreptului de încadrare în grupele de muncă numai în favoarea unor categorii de asigurați și nu în favoarea altora care,realmente, se află în aceeași situație.
Reducerea vârstei standard de pensionare trebuie să se facă potrivit legii în vigoare la momentul în care se solicită pensionarea, fără să intereseze sub acest aspect legea în vigoare la momentul desfășurării raporturilor de muncă Dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de către unitate.
Din copia actelor depuse la dosarul cauzei,respectiv copia carnetului de muncă, rezultă că reclamanta a făcut dovada că în perioada_ -_ a lucrat în grupa II-a de muncă ,în procent de 100% din timp.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta S. (P. ) ANA, cu domiciliul în C. -N., str.
T. nr. 12, ap. 68, jud. C., împotriva pârâtei S.C. C. S.A. cu sediul în C. -N., str. D. nr. 25, jud. C. și în consecință:
Constată că reclamanta a desfășurat activitate care se încadrează în grupa a II a de muncă în perioada_ -_ .
Obligă pârâta să elibereze reclamantei o adeverință din care să rezulte că în perioada menționată a desfășurat activitate în grupa a II a de muncă.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, E. B. | Asistent judiciar, C. -E. P. | Asistent judiciar, I. R. |
Grefier, R. B. M. |
Cu opinia separată a asistentului judiciar C. P. în sensul respingerii acțiunii
Reclamanta solicită să se constate că activitatea desfășurată în perioada_ -_ se încadrează în grupa a II-a de muncă în conformitate cu art. 4 din scrisoarea nr. 5527/1991 a Ministrului Muncii și Protecției Sociale care completează Ordinul Ministrului Muncii și Ocrotirilor Sociale nr. 50/1990 și să i se elibereze o adeverință în acest sens.
Se arată că a lucrat în această perioadă în condiții care se încadrau în grupa a II-a de muncă la societatea pârâtă.
Pârâta prin întâmpinare arată că nu poate elibera adeverința solicitată având în vedere prevederile Ordinului nr. 590/2008 pentru aprobarea procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor.
Se arată că, în arhiva societății, reclamanta figurează ca angajat dar nu a fost nominalizată în deciziile întocmite de Consiliul de Administrație al societății ca fiind încadrată în grupa II de muncă, motiv pentru care nu i s-a putut elibera reclamantei adeverință cu grupa a II-a de muncă.
Potrivit Ordinului nr. 50/1990 încadrarea în grupele I și II de muncă se va face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii.
Conform pct. 5 din Ordin existenta condițiilor deosebite la locurile de
muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de
către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate
proprii ale unităților . Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Punctul 6 din Ordinul nr. 50/1990 prevede că "Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).";
De asemenea, încadrarea în grupele I și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
Mai mult, potrivit punctului 8 din Ordin, perioada de timp în care o persoană are sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabilește prin dispoziția conducerii unității sau prin prevederile legale care reglementează atribuțiile de serviciu ce revin fiecărei persoane în raport cu funcția îndeplinită.
Astfel, nu rezultă din nici un act depus la dosarul cauzei faptul că reclamanta a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă și în ce procent.
Mai mult, pârâta arată că nu există acte din care să rezulte că reclamanta a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă.
Reclamanta nu a fost nominalizată în deciziile întocmite de Consiliul de Administrație al societății ca fiind încadrată în grupa II de muncă.
Pentru recunoașterea grupei a II-a de muncă trebuiau să fi fost făcute determinări a noxelor la locul de muncă, persoana să lucreze efectiv cel puțin 70% din programul de lucru în condițiile grupei a II-a de muncă, să fi fost nominalizată de către conducerea unității împreună cu sindicatul din unitate ca lucrând în condițiile grupei a II-a de muncă și nu în ultimul rând să achite contibuțiile de asigurări sociale aferente grupei a II-a de muncă.
Chiar în ipoteza în care s-ar susține că reclamanta a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă, dacă nu se face dovada că cel puțin 70% din programul de lucru a fost desfășurat în grupa a II-a de muncă acordarea grupei nu este posibilă.
De asemenea, achitarea contribuțiilor de asigurări sociale aferente grupei a II-a de muncă este obligatorie pentru a se putea recunoaște grupa de muncă și pentru a beneficia de avantajele grupei a II-a de muncă. Ori, reclamanta nu a făcut dovada achitării contribuțiilor de asigurări sociale aferente grupei a II-a de muncă, iar din anul 1992 rezultă că nu au fost achitate contribuțiile pentru grupa a II-a de muncă întrucât reclamanta nu a fost încadrată de unitate în grupa a II-a de muncă.
Ordinul MMFES nr. 590/2008 prevede că adeverințele prin care se atestă că persoanele au lucrat în grupa I sau II de muncă se întocmesc și se
eliberează numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele
angajatorilor sau deținăto rilor de arhive, aceștia fiind direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor.
În cazul reclamantei, angajatorul a arătat în mod expres că nu a fost încadrată în grupa a II-a de muncă, astfel că nu se poate elibera o adeverință care să ateste încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Asistent judiciar,
C. P.
