Sentința civilă nr. 9572/2013. Conflict de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIV ILĂ Nr. 9572/2013
Ședința publică de la 03 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE I. P.
Asistent judiciar B. -A. C. Asistent judiciar A. Ș. Grefier O. -R. L.
S-a luat spre examinare acțiunea formulată de reclamanta D. R. în contradictoriu cu pârâta SC U. T. B. SA, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă, avocat Ana Lupu, pentru pârâtă se prezintă avocat din cadrul SCA Zamfirescu, Racoți, Predoiu, iar martorul Pârlea LS se prezintă personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul pârâtei prezintă spre vedere instanței documentele falsificate de către reclamantă.
Instanța constată că pe aceste trei documente se observă lipituri cu
scotch
în partea de jos, deasupra ștampilei băncii.
Instanța procedează la audierea martorului Pârlea LS, a cărui declarație se află consemnată la dosarul cauzei, fila 108.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în scris, apreciind că Decizia nr. 1039593 emisă de pârâtă la data de_ este nelegală, raportat la prevederile art. 252 alin. 1 Codul Muncii, care precizează faptul că în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai mult de 6 luni de la data săvârșirii faptei, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o deciziei emisă în formă scrisă, iar raportat la cele două termene, valabilitatea deciziei de concediere este condiționată de respectarea ambelor termene cumulativ. Așa cum rezultă din cuprinsul deciziei de concediere, aceasta se dă ca urmare a săvârșirii de către reclamantă a următoarelor fapte: la data de_, salariata a contrafăcut cererea de prelungire a liniei de credit existente de 348.000 lei a clientului Printplazza SRL și declarația IMM a completat documente în locul clientului și a lipit cu scotch semnătura și ștampila clientului; la data de_, salariata a contrafăcut adresa pentru obținerea confirmării de la FNGCIMM pentru clientul Bauline SRL, a decupat semnătura și ștampila clientului de pe un document existent și apoi le-a lipit cu scotch pe adresa primită prin e- mail în format Word de la client; la data de_, salariata a contrafăcut formularul de cash flow a clientului Kraft Tin SRL, a completat formularul și
a fotocopiat semnătura și ștampila clientului de pe un document existent. Raportat la datele săvârșirii faptelor indicate de angajator și reținute ca motiv al concedierii reclamantei, respectiv data de_, termenul limită la care angajatorul putea aplica sancțiunea prin emiterea deciziei de concediere era data de_ . În ceea ce privește cea de-a doua faptă, data săvârșirii este_, situație în care angajatorul trebuia să emită decizia de sancționare până cel târziu la data de_, iar pentru cea de a treia faptă, termenul limită la care angajatorul putea emite decizia de concediere era data de_ . Chiar în ipoteza în care pârâta ar susține că abaterea disciplinară a avut caracter continuu, termenul de aplicare al sancțiunii disciplinare se calculează de la data de_, care este data săvârșirii ultimei fapte. Un alt motiv al nulității deciziei de concediere este cel prevăzut de art. 525 alin. 2 lit. c Codul Muncii, și anume lipsa de pe decizia de concediere a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările salariatului în timpul cercetării disciplinare sau motivele pentru care în condițiile prevăzute de art. 251 alin. 3 nu a fost efectuată cercetarea, mai mult în procesul verbal de cercetare nu rezultă, în final concluziile pârâtei care au dus la desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei. Pentru toate aceste motive, expuse pe larg prin cererea de chemare în judecată solicită admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii reclamantei pentru următoarele motive: raportat la termenul de prescripție de 6 luni invocat de către reprezentanta reclamantei și având în vedere caracterul continuu al faptei, termenul de prescripție curge de la momentul epuizării faptei, faptă care are un moment de început și se epuizează când încetează urmare, or în speța de față, fapta s-a epuizat la data de_ în cazul clientului Printplazza SRL și la data de_ pentru clientul Baulinie SRL. În ceea ce privește criticile aduse de către reclamantă nelegalității deciziei de sancționare, aceasta invocând faptul că în cuprinsul acesteia nu sunt menționate motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului, această critică este una pur formală, invocată în lipsa unor motive reale de contestație. În speță, contestatoarea nu a formulat astfel de apărări, recunoscând toate faptele menționate în convocator, iar explicațiile formale prin care aceasta a arătat care sunt motivele pentru care a săvârșit toate aceste fapte, nu au natura unor apărări în sensul vizat de art. 252 alin. 2 lit. c Codul Muncii. Pentru toate aceste motive, expuse pe larg prin întâmpinare, solicită respingerea acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
I N S T A N Ț A
Prin acțiunea înregistrată la data de_, reclamanta D. R. în contradictoriu cu pârâta SC U. T. B. SA, a contestat Decizia nr. 1039593 emisă la data de_ solicitând anularea acesteia ca nelegală, reintegrarea reclamantei pe postul si funcția deținută anterior, aceea de manager relații cu clienții băncii în cadrul Sucursalei Matei Corvin Cluj, divizia Retail a UniCredit T. B. S.A., obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în intervalul de la data aplicării măsurii si până la reintegrare și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În subsidiar, a solicitat anularea deciziei, reintegrarea reclamantei, schimbarea sancțiunii aplicate cu o altă sancțiune, plata drepturilor salariale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat următoarele:
Prin Decizia nr. 1039593 emisă la data de_ pârâta a procedat la desfacerea disciplinară a contractului de muncă în temeiul dispozițiilor art. 248 lit. e din Codul Muncii raportat la art. 61 lit. a din codul Muncii.
Așa după cum rezulta din cuprinsul deciziei de concediere Departamentul Prevenire Fraude a sesizat "trei situații in care reclamanta a decupat semnătura si ștampila clienților de pe documente existente si le-a lipit pe alte documente necesare la dosarele clienților respectivi:
La data de_ reclamanta a contrafăcut cererea de pre1ungire a liniei de credit existente de 348.000 lei a clientului Printplazza SRL si declarația IMM, a completat documente în locul clientului si a lipit cu scotch semnătura si stampila clientului preluate de pe un document existent.
La data de_ reclamanta a contrafăcut adresa pentru obținerea confirmării de la FNGCIMM pentru clientul BAULINE SRL, depus semnătura si ștampila clientului de pe un document existent si apoi le-a lipit cu scotch pe adresa primita prin e-mail in format Word de la client.
La data de_ reclamanta a contrafăcut formularul de cash flow a clientului Kraft Tin SRL, a completat formularul si a fotocopiat semnătura si stampila clientului de pe un document existent.";
Raportat la aceste fapte, pârâta a inițiat acțiunea disciplinara împotriva reclamantei, sens in care comisia de cercetare disciplinara a convocat-o la cercetare iar urmare a procesului-verbal încheiat de aceasta comisie, pârâta a emis la data de 3.XII.2012 decizia care face obiectul prezentei contestații.
Conform prev.art.252 alin l din codul muncii, "Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o deciziei emisa in forma scrisa ,in termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare dar nu mai mult de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Raportat la cele două termene, valabilitatea deciziei de concediere este condiționată de respectarea ambelor termene in mod cumulativ.
Termenul de 6 luni este un termen obiectiv care curge de la data săvârșirii faptei. In interiorul acestui termen angajatorul trebuie sa ia cunoștință de săvârșirea faptei, iar de la acest moment al luării la cunoștință curge termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii. Deci acest termen de 30 de zile pentru emiterea deciziei de sancționare se culisează în interiorul termenului de 6 luni de la data săvârșirii faptei, fara a-l putea depăși.
In cazul în speța, se poate constata ca raportat la datele săvârșirii faptelor indicate de angajator la art.2 din Decizie si reținute ca motiv al concedierii respectiv data de_, termenul limita la care angajatorul putea aplica sancțiunea prin emiterea deciziei de concediere ținând cont de prev.art.252 alin 1 era_ .
In ceea ce privește cea de-a doua faptă, data săvârșirii ei este_, situație in care angajatorul trebuia sa emită decizia de sancționare pana cel mai târziu_ iar in ceea ce privește cea de a treia fapta, data săvârșirii ei este 5:04:2012,astfel ca raportat la prev.art.252 alin 1 din codul muncii, termenul limita pana la care angajatorul putea emite Decizia de concediere era data de 5.X.2012.
Chiar in ipoteza in care parata ar susține ca abaterea disciplinara a avut caracter continuu,termenul de aplicare a sancțiunii disciplinare ,se calculează de la data
De la aceasta data_ când a săvârșit ultima fapta, curge termenul de 6 luni, astfel ca in interiorul acestui termen ,angajatorul trebuia sa ia la cunoștință despre aceasta, sa declanșeze cercetarea disciplinara si pana cel mai târziu la data de 5.X.2012, care este termenul limita prevăzut de art.252 alin 1 sa emită decizia de concediere. Acest termen limita de 6 luni de la data săvârșirii faptei nu poate fi depășit deoarece însăși textul art. 252 alin 1 prevede ca angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa in termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai mult de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Potrivit prev.art.252 alin 2 din codul muncii orice deciziei de sancționare trebuie sa cuprindă sub sancțiunea nulității absolute mențiunile prevăzute in mod obligatoriu in acest text, lipsa unei din aceste mențiuni atrage sancțiunea nulității.
In cazul in speța decizia de concediere nu respecta prev.art.252 alin 2 lit c, respectiv deși legiuitorul a prevăzut ca in cuprinsul deciziei de sancționare trebuie sa se menționeze "motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului in timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care in condițiile prev.de art. 251 alin.3 nu a fost efectuată cercetarea"; în cazul deciziei contestate o astfel de mențiune nu există.
Rezulta ca angajatorul in chiar cuprinsul deciziei de concediere trebuie sa ofere o astfel de motivare, respectiv sa prezinte argumentele ,care au fost avute in vedere la înlăturarea apărărilor subsemnatei.
Așa după cum se poate constata si cum este consemnat si la art.3 din Decizia de concediere, reclamanta a oferit explicații comisiei arătând contextul in care a acționat, a răspuns si la unele întrebări adresate de către comisia de cercetare.
Deși angajatorul la art.4 din Decizia de concediere menționează ca la aplicarea sancțiunii s-a ținut cont de elementele prevăzute de art.250 din codul muncii, respectiv de împrejurările in care au fost săvârșite faptele, nu face nici o referire concreta care sunt aceste împrejurări reținute ca si criteriu de stabilire a sancțiunii, ci face trimitere la un proces-verbal
Or, împrejurările legate de modul în care au săvârșite faptele trebuiau sa facă obiectul unei analize si astfel angajatorul trebuia sa indice in mod concret ce împrejurări a reținut ca si criteriu de stabilire a sancțiunii, or, pârâtul nu a oferit nicio informație în legătura cu împrejurările pe care a înțeles sa le retina la stabilirea sancțiunii, nu a indicat nici măcar motivele pentru care a înlăturat apărările reclamantei.
In aceasta situație este evident ca neindicarea in concret a împrejurărilor reținute de pârâtă ca si temei, ca si criteriu de stabilire a sancțiunii face ca decizia sa fie netemeinica, dar in același timp este si nelegala deoarece i se încalcă dreptul la apărare, prin aceea ca neavând cunoștință de aceste împrejurări precum si de motivele pentru care apărările au fost înlăturate.
Atâta timp cat angajatorul, față de apărările reclamantei pe marginea faptelor reținute ca abateri disciplinare nu a formulat si nu a prezentat în chiar cuprinsul deciziei propriile argumente, ca motive de înlăturare a apărărilor făcute de subsemnata, înseamnă ca nu a găsit aceste argumente si astfel nu a demonstrat caracterul ilicit al faptelor. Nedemonstrând
caracterul ilicit al faptei nu putea sa stabilească vinovăția reclamantei si sa concluzioneze asupra ei.
Mai mult deși cu ocazia cercetării, reclamanta a oferit si alte argumente in sprijinul modului in care a acționat raportat la faptele reținute ca si abateri, aceste apărări nu au fost menționate in cuprinsul procesului verbal al comisiei de cercetare.
In cazul in speța, cercetarea reclamantei nu s-a făcut prin luarea unei note explicative sub semnătura ci pe baza unei înregistrări audio, in cadrul căreia întrebările comisiei au fost puse oral iar răspunsurile reclamantei de asemenea au fost date oral.
Pe de alta parte deși se menționează in finalul procesului-verbal ca înregistrările audio sunt anexa la procesul verbal si parte integranta a acestuia, pârâta o data cu comunicarea procesului-verbal nu a comunicat si o copie de pe aceste înregistrări ca parte integranta si anexa la acest proces- verbal.
Pârâta S.C. U. T. B. S.A. a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației ca fiind neîntemeiată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, susținând următoarele:
A convocat-o pe contestatoare în vederea cercetării disciplinare a tuturor acestor fapte. Contestatoarea s-a prezentat în fața comisiei de cercetare disciplinară și a recunoscut toate faptele reținute în sarcina sa, justificându-le prin aceea că tot ce și-a dorit a fost să ajute clienții băncii.
Având în vedere gravitatea și caracterul repetat al acestor fapte, pârâta a aplicat contestatoarei cea mai severă dintre sancțiuni, desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Lipsa de temeinicie a criticilor formulate prin intermediul contestației:
Netemeinicia argumentelor prin care se invocă prescripția răspunderii disciplinare a contestatoarei. Caracterul continuu al faptelor sancționate.
Potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (1) din Codul muncii, "Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii printr-o decizie emisă în formă scrisa, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei";
Prin sintagma "data săvârșirii faptei" se înțelege, în mod evident, data epuizării acesteia. În aceste sens, este cunoscut că momentul epuizării unei fapte diferă după cum aceasta este simplă sau continuă. În cazul faptelor continue, activitatea ilicită se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acțiunii sau inacțiunii ce constituie elementul material până la intervenția unei forțe contrare. Or, în cele ce urmează, faptele pentru care contestatoarea a fost sancționată au un caracter continuu. Astfel, prin activitățile săvârșite, contestatoarea a săvârșit următoarele categorii de fapte: pe de o parte, a falsificat înscrisurile bancare respective, pe de altă parte, a folosit acele înscrisuri falsificate în vederea producerii de efecte juridice.
Or, dacă faptele de falsificare a înscrisurilor s-au consumat/epuizat chiar la momentul afectării/întocmirii înscrisurilor respective, faptele de folosire a înscrisurilor respective în vederea prelungirii facilităților de creditare au produs efecte pe toată durata de timp cât a fost prelungită creditarea.
Astfel, așa cum rezultă și din cuprinsul deciziei de concediere;
în cazul clientului Printplazza SRL, contestatoarea a falsificat cererea de prelungire a liniei de credit și a folosit acest document falsificat
(comunicându-l organele de decizie) în vederea prelungirii scadenței facilității de credit în valoare de 348.000 RON, până la data de_ ;
în cazul clientului Baulinie SRL contestatoarea a falsificat un document bancar, pe care ulterior l-a folosit în vederea prelungirii scadenței facilității de credit în valoare de 1.950.000 RON, până la data de_ ;
Dacă aceste falsuri ar fi fost descoperite oricând până la momentul scadenței (astfel cum a fost prelungită), respectivele facilități de credit și-ar fi încetat existența, fiind acordate în baza unor documente false.
Or astfel, faptele de a fi folosit înscrisuri falsificate s-au prelungit în timp, producând efecte, în cazul clientului Printplazza SRL, până la data de_ (când a expirat facilitatea de credit acordată în baza documentelor falsificate); în cazul clientului Baulinie SRL, până la data de_ (dată la care falsul a fost descoperit).
Prin urmare, dacă faptele de falsificare s-au epuizat la săvârșirea fiecărui fals în parte, faptele de folosire a înscrisurilor falsificate s-au epuizat la datele de_ și respectiv_ .
Pe de altă parte, prin săvârșirea acestor acțiuni, pe lângă faptele de fals și uz de fals, contestatoarea a mai săvârșit și o altă abatere disciplinară, aceea de a ascunde angajatorului întocmirea si folosirea acestor falsuri (reglementată prin politica de resurse umane L033 - Conduita inadecvată, alin. (1) pct. 10 - ascunderea de încălcări ale sarcinilor și îndatoririlor de serviciu). De altfel, săvârșirea acestei abateri disciplinare distincte a fost reținută și prin decizia de concediere.
Or această abatere disciplinară, are la rândul ei un caracter continuu, dăinuind în timp până la momentul descoperiri faptelor de către angajator.
În aceste condiții, având în vedere faptul că decizia de concediere a fost emisă la data de_, termenul de 6 luni reglementat de art. 252 alin.
(1) din Codul muncii a fost respectat.
Netemeinicia apărărilor formulate pe fondul contestației:
Decizia de sancționare a fost întocmită cu respectarea întocmai a dispozițiilor art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul muncii;
Una dintre criticile de nelegalitate formulate prin contestație vizează încălcarea dispozițiilor art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul muncii, contestatoarea invocând faptul că în cuprinsul deciziei de concediere nu sunt menționate motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului.
Această critică este una pur formală, invocată în lipsa unor motive reale de contestație. Astfel, angajatorul are obligația de a arăta motivele pentru care a înlăturat apărările formulate de salariat, însă doar pentru cazul în care salariatul formulează astfel de apărări în favoarea sa. Aceste apărări vizează, de cele mai multe ori, aspecte ce țin de inexistența faptei sau lipsa vinovăției.
În cazul speță, contestatoarea nu a formulat astfel de apărări, recunoscând toate faptele menționate în convocator. Explicațiile formale prin care contestatoarea a arătat care sunt motivele pentru care a săvârșit toate aceste fapte (gen, am vrut sâ ajut clienții băncii), nu au natura unor apărări, în sensul vizat de dispozițiile art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul muncii.
La art. 4 din Decizia nr. 1039593/_ se menționează faptul că, deși faptele au fost comise în împrejurările menționate în cuprinsul procesului-verbal la ședinței de cercetare disciplinară, salariata recunoscând și motivând toate aceste abateri;
-deși în cadrul procedurii de evaluare a performanței, salariata a obținut rezultate peste nivelul mediu;
-deși salariata nu a mai fost sancționată anterior faptele săvârșite sunt de o asemenea gravitate, încât se impune aplicarea celei mai severe dintre sancțiuni.
Or, tocmai acesta a fost motivul (gravitatea faptelor săvârșite) pentru care angajatorul a înlăturat toate acele împrejurări ce ar fi putut constitui circumstanțe atenuante și aplicat sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului de muncă.
Pe de altă parte, contrar celor susținute prin contestația formulată, procesul-verbal al ședinței de cercetare disciplinară cuprinde toate afirmațiile făcute de contestatoare, fiind însușit de acesta prin semnătură.
Față de toate aceste împrejurări, se apreciază că decizia contestată a fost emisă cu respectarea întocmai a dispozițiilor art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul muncii.
Faptele reținute în sarcina contestatoarei au fost săvârșite cu intenție directă. Așa cum rezultă și din cuprinsul procesului-verbal de cercetare disciplinară, faptele de fals reținute în sarcina contestatoarei au fost comise cu intenție directă. Astfel, contestatoare a recunoscut faptul că era conștientă de gravitatea faptelor pe care le-a comis, însă a comis falsurile respective din dorința de a-i ajuta pe clienți. Prin urmare, sunt întrunite atât cerința factorului volitiv, cât și cerința factorului intelectiv, contestatoarea fiind conștientă de consecințele faptelor comise și urmărind producerea acestor consecințe. Împrejurarea susținută de contestatoare, în sensul că scopul urmărit ar fi fost acela de a-i ajuta pe clienți, iar nu acela de a-i prejudicia, nu este de natură a înlătura vinovăția, ca element constitutiv al abaterilor disciplinare săvârșite.
Lipsa de temeinicie a capătului de cerere prin care se solicită înlocuirea sancțiunii aplicate cu una mai puțin severă:
Gravitatea faptelor reținute în sarcina contestatarei justifică sancțiunea aplicată acesteia. Așa cum se poate observa, faptele reținute în sarcina contestatoarei sunt de o asemenea gravitate, încât exced sfera ilicitului disciplinar, constituind veritabile infracțiuni, față de care a fost formulată și plângere penală (înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj, sub nr. de dosar 11566/P/2012).
În aceste condiții, având în vedere natura juridică a activităților desfășurate de pârâtă; gravitatea faptelor săvârșite; caracterul repetat al acestor fapte; riscurile la care pârâta a fost expusă justifică pe deplin sancțiunea aplicată.
Simpla susținere formulată de contestatoare cu prilejul cercetării disciplinare prealabile, în sensul că acesta nu ar fi urmărit fraudarea intereselor băncii sau ale clienților acesteia nu este suficientă și nici de natură a conduce la aplicarea unei sancțiuni mai puțin severe.
Pe de altă parte, deși pârâta a analizat toate împrejurările concrete ale speței (rezultatele bune obținute de contestatoare, lipsa unor antecedente), gravitatea faptelor a fost elementul care a dictat sancțiunea aplicabilă.
Fapta de a furniza înscrisuri și informații false este prevăzută sub sancțiunea concedierii, prin chiar Regulamentul de Ordine Interioară;
Prin urmare, încă de la momentul săvârșirii, contestatoarea cunoștea faptul că aceste abateri disciplinare sunt considerate grave și sancționate cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Or, având în vedere toate aceste împrejurări, sancțiunea aplicată este în concordanță atât cu gravitatea faptelor reținute în sarcina contestatoarei, cât și cu dispozițiile ROI.
Efectele hotărârii judecătorești ce urmează a fi pronunțată de instanță:
Deși efectele directe ale sentinței ce se va pronunța se vor produce doar între părțile litigante, există o serie de efecte (indirecte) care se vor răsfrânge asupra relației dintre angajator și restul salariaților.
Astfel, prin menținerea deciziei de concediere, salariații (colegi ai contestatoarei) vor primi un semnal clar, în sensul că săvârșirea unor astfel de fapte nu poate scăpa nesancționată cu cea mai severă dintre sancțiuni; pe de altă parte, prin anularea deciziei de concediere și înlocuirea sancțiunii aplicate, mesajul pe care ceilalți salariați îl vor primi va fi acela că, oricât de grave ar fi faptele săvârșite de un salariat, aceștia vor putea scăpa și cu o sancțiune mai ușoară decât concedierea.
S-a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:
Prin contractul individual de muncă nr.8540/_, încheiat între reclamanta în calitate de angajat și pârâta în calitate de angajator, s-a stabilit un raport juridic de muncă pe durată nedeterminată începând cu data de_, urmând ca reclamanta să ocupe postul de "manager relații cu clienții băncii";, aceasta având obligația principală să îndeplinească în cele mai bune condiții sarcinile profesionale și îndatoririle stabilite prin fișa postului, respectiv să stabilească relațiile de afaceri cu clienții, să monitorizeze evoluția portofoliului acestora, să monitorizeze și să gestioneze tranzacțiile efectuate de clienți, să ofere soluții de îmbunătățire și contorizare a activității economice (f.49-56).
Prin Decizia nr.1039593/_ emisă de pârâtă s-a dispus, în temeiul art.61 lit. a, art.248 lit. e din Codul muncii și al Hotărârii Directoratului pârâtei nr.768/_, desfacerea disciplinară a contractului de muncă al reclamantei reținându-se că aceasta a săvârșit următoarele fapte: în data de_ reclamanta a contrafăcut cererea de pre1ungire a liniei de credit existente de 348.000 lei a clientului Printplazza SRL si declarația IMM în sensul că a completat documente în locul clientului si a lipit cu scotch semnătura si stampila clientului preluate de pe un document existent, la data de_ reclamanta a contrafăcut adresa pentru obținerea confirmării de la Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii pentru clientul Baulinie SRL în sensul că a depus semnătura si ștampila clientului de pe un document existent si apoi le-a lipit cu scotch pe adresa primita prin e-mail în format Word de la client, la data de_ reclamanta a contrafăcut formularul de cash flow al clientului Kraft Tin SRL în sensul că a completat formularul si a fotocopiat semnătura si stampila clientului de pe un document existent (f.8-13).
Reclamanta a fost convocată la cercetare disciplinară care a avut loc în data de_ iar conform procesului verbal al ședinței, s-au analizat dispozițiile incidente ale contractului individual de muncă, fișei postului, codul de conduită, regulamentul de organizare și funcționare, Regulamentului de ordine interioară, politicii de resurse umane, proceduri privind gestionarea informațiilor cu caracter de risc reputațional. În cuprinsul convocării (f.45-48), s-au detaliat faptele imputate, prevederile legale a căror încălcare s-a apreciat a fi avut loc și s-a indicat componența comisiei de cercetare disciplinară. Reclamanta a luat la cunoștință de convocare în data de_, urmând să își pregătească apărarea până în data de_, data cercetării disciplinare.
În cadrul cercetării disciplinare, reclamanta a recunoscut că a preluat o semnătură a clientului de pe un alt document și a aplicat-o pe documentul întocmit ulterior, motivând fapta prin împrejurarea că era necesar ca actele
să fie trimise Diviziei de risc cu 16 zile înainte de împlinirea termenului iar termenul urma să se împlinească peste 9 zile.
Reclamanta a recunoscut atât împrejurarea că a știut cu două luni înainte că facilitatea de credit a clientului Printplazza SRL va expira, cât și că a trimis un document fals Diviziei de risc a băncii.
În ceea ce privește clientul Baulinie SRL, reclamanta a arătat că întrucât clientul era plecat din localitate, a proceda la fel ca în cazul precedent, decupând semnătura și ștampila clientului de pe un document existent și aplicându-le pe un document nou pe care apoi le-a trimis la Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, gândindu-se că va obține ulterior semnătura și ștampila clientului în original. Reclamanta a detaliat împrejurările în care a falsificat documentele și a arătat că după falsificare a pus documentul falsificat pe platforma electronică a Fondului.
Cu privire la clientul Kraft Tin SRL, reclamanta a arătat că întrucât acesta a depus un formular de cash flow completat greșit, l-a refăcut ca în cazurile precedente, preluând semnătura și ștampila clientului de pe un document existent și trimițând documentul contrafăcut către Divizia de risc. A arătat că ulterior clientul a semnat și ștampilat documentul.
Cu privire la abaterile disciplinare imputate, reclamanta s-a apărat învederând că a încercat să rezolve situații limită în beneficiul clienților, apreciind că nu există niciun risc ca aceștia să refuze ulterior să semneze documentele în original (f.39-44).
Instanța constată că pârâta a respectat dispozițiile art.252 alin.2 din Codul muncii, decizia cuprinzând toate elementele obligatorii, respectiv descrierea faptelor care constituie abateri disciplinare constând în cele trei fapte enumerate mai sus, prevederile încălcate de reclamantă, respectiv pct. N pct.2 lit. a), f), m) din contractul individual de muncă, prevederile din fișa postului referitoare la prevenirea riscului operațional și obligația de respectare a reglementărilor, procedurilor și politicilor interne ale băncii, pct. II pct.3, 4 și 15, VII pct.7 din Codul de conduită, Capitolul 2 secțiunea 2 pct.3, subcapitolul 2.3.6 din Regulamentul de organizare și funcționare, prevederile Capitolului 3 și 6 lit. a), e) și g), Cap.5 din Regulamentul de ordine interioară, L033 Politica de resurse umane a pârâtei, P0700 Procedura privind gestionarea informațiilor cu caracter de risc reputațional.
De asemenea, decizia cuprinde motivele pentru care s-au înlăturat apărările reclamantei, este adevărat în manieră indirectă. Astfel, s-a menționat la art.3 că salariata s-a apărat învederând intenția să îi ajute pe clienți să rezolve situații limită iar în decizie s-a menționat că faptele săvârșite sunt de o gravitate deosebită, sunt săvârșite cu vinovăție, salariata contrafăcând trei documentele ale clienților băncii și furnizând documentele false pe baza cărora au fost luate decizii cu caracter financiar de către organismele competente ale băncii și de către Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, expunând astfel banca unor riscuri operaționale și reputaționale majore.
Rezultă că față de apărarea reclamantei constând în dorința sa de a ajuta clienții, riscul operațional și reputațional la care este supusă banca prin falsificarea documentelor care stau la baza operațiunilor de creditare constituie un motiv pentru care s-au înlăturat apărările reclamantei, fiind așadar îndeplinită și condiția prevăzută de art.252 alin.2 lit. c) din Codul muncii.
De asemenea, decizia cuprinde temeiul de drept pe baza căruia s-a aplicat sancțiunea disciplinară, fiind corect indicate prevederile art.61 lit. a) și art. 248 lit. e) din Codul muncii.
Totodată, decizia cuprinde termenul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă, respectiv termenul de 30 de zile calendaristice de la comunicarea deciziei în care reclamanta se poate adresa Tribunalului Cluj.
Decizia a fost comunicată reclamantei care a semnat pentru primirea acesteia, în data de_ (f.33-38).
În ceea ce privește prescrierea dreptului de a aplica sancțiunea disciplinară, instanța constată că măsura concedierii reclamantei a fost dispusă în termenul legal. Conform art.252 alin.1 din Codul muncii, sancțiunea disciplinară se aplică în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
În ceea ce privește termenul de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, acest termen curge, potrivit art. 252 al. 1 din Codul muncii astfel cum a fost interpretat prin decizia nr. 16/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, de la data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unității. Decizia de concediere a fost emisă în data de_ (f.8) iar procesul verbal al ședinței comitetului disciplinar al pârâtei, semnat și de către reclamantă, a fost emis în data de_ (f.14), prin urmare termenul de 30 de zile a fost respectat.
În ceea ce privește termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptelor se constată că acesta este respectat întrucât abaterile disciplinare au fost descrise în cuprinsul deciziei de sancționare făcându-se referire la rezultatul acțiunilor, urmare constând în riscul operațional și reputațional major la care a fost expusă banca prin acțiunile ilegale. Or, expunerea băncii la acest risc (urmarea acțiunii reclamantei) există și în prezent având în vedere că raporturile de credit și garanție sunt în curs de desfășurare.
Prin urmare, la emiterea deciziei de concediere la data de_ s-au respectat termenele prevăzute în art. 252 alin. 1 din Codul muncii.
Martorul audiat în cauză, director regional în cadrul pârâtei (f.108), a confirmat faptele comise de către reclamantă, fapte pe care, de altfel, reclamanta le-a recunoscut în cursul cercetării disciplinare justificându-le prin dorința de a ajuta clienții. Documentele folosite la realizarea falsului au fost prezentate instanței și s-a constatat existența unor urme de lipire cu scotch peste semnături și ștampile, documentul depus în copie la fila 107 prezentând aceste modificări.
Instanța constată că decizia este întemeiată iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei respectiv de gravitatea urmărilor acțiunilor reclamantei, acela de a expune banca unui risc major operațional și reputațional ca urmare a folosirii in numele acesteia a unor documentele falsificate în scopul obținerii unor facilități financiare, astfel că sunt neîntemeiate și solicitările reclamantei privind reintegrarea pe postul și
funcția deținute anterior, schimbarea sancțiunii cu altă sancțiune și plata salariilor cu titlu de despăgubiri.
Pentru aceste considerente, în baza art.61 lit. a), art.247-252 din Codul muncii, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
În baza art.274 alin.1 C.pr.civ., față de culpa procesuală a reclamantei, instanța o va obliga la plata către pârâtă a sumei de 8152,01 lei
cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial (f.109- 110).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de către reclamanta D. R., dom. în loc. F., str. E. nr.84, sc.2, et.1 ap. 29, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâta S.C. U. Ț. B. S.A., cu sediul în B., B-dul E. nr. 1 F, sector 1.
Obligă reclamanta la plata sumei de 8.152,01 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, I. P. | Asistent judiciar, B. -A. C. | Asistent judiciar, A. Ș. |
Grefier, O. -R. L. |
Red.IP Dact MG 4 ex./_
