Sentința civilă nr. 12677/2013. Conflict de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 12677/2013
Ședința publică de la 12 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE E. B.
Asistent judiciar A. Ș. Asistent judiciar B. -A. C. Grefier C. S.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant R. M. L. și pe pârât SC C. DE A. A. SA, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, se constată că în data de_ s-a depus la dosarul cauzei de către reclamant și pârâtă concluzii scrise, în două exemplare.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de_, când părțile au pus concluzii conform încheierii din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
deliberând, reține că prin acțiunea formulată de către reclamanta R. M. L. înregistrată la data de_ și precizată la_ (f.10-19 - vol. I) s-a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză să dispună anularea deciziei de concediere nr.24098/_, emisă de pârâta S.C. C. DE APĂ "ARIEȘ"; S.A., ca fiind netemeinică și nelegală, constatându-se tardivitatea emiterii și nulitatea acesteia, reîncadrarea sa pe postul deținut anterior emiterii deciziei, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrare, la plata dobânzilor, la efectuarea viramentelor către bugetul asigurărilor sociale de stat, la plata daunelor morale în sumă de 5000 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că a fost salariata societății pârâte până în data de_, dată de la care contractul individual de muncă a încetat ca urmare a concedierii întemeiate pe dispozițiile art. 61, lit. d, C. Muncii, reținându-se faptul că timp de 2 luni nu a fost realizat target-ul impus prin fișa postului, respectiv încasarea unor creanțe de 700 lei/zi de la consumatorii casnici.
Reclamanta a susținut în cuprinsul precizării de acțiune că decizia pârâtei este emisă cu depășirea termenului de 30 de zile de la momentul aducerii la cunoștință a faptei, că nu cuprinde toate elementele obligatorii impuse de Codul Muncii în ce privește conținutul deciziei de concediere, respectiv motivele care au fundamentat decizia și motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatei, dar nici locurile de muncă vacante în cadrul societății.
În susținerea poziției procesuale, reclamanta a mai învederat că angajatorul nu și- a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 63, alin. 2 C. Muncii, respectiv nu a realizat o evaluare prealabilă, reală și serioasă, a reclamantei și că raportat la cele două calificative de necorespunzător, fără a fi avut în vedere contextul real, măsura dispusă nu este justificată, necorespunderea profesională trebuind a fi atestată printr-un complex de teste ce presupune examinare scrisă, orală și practică.
În ce privește daunele morale, aceasta a arătat că pârâta a dat dovadă de abuz de drept, raportat la poziția dominantă pe care se află și că îi creează dificultăți în ceea ce privește stima de sine și încrederea că va putea echilibra situația și va fi în măsură să presteze, în mod eficient activitatea pentru care a studiat și s-a pregătit corespunzător.
Față de susținerile reclamantei, pârâta a formulat întâmpinare (f.24-33) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că termenul de 30 de zile calendaristice în care angajatorul este în drept să emită decizia de concediere pentru necorespundere profesională începe să curgă de la data scurgerii termenului de 10 zile în care poate fi formulată contestația de către salariat sau de la data la care Comisia s-a pronunțat în sensul menținerii hotărârii anterioare.
S-a mai învederat că decizia este legală și cuprinde toate elementele prevăzute de lege, procedându-se la detalierea exactă a faptelor de necorespundere profesională și a poziției reclamantei din cursul cercetării prealabile.
În susținerea poziției procesuale, pârâta a învederat că reclamanta nu și-a îndeplinit norma de lucru, realizările acestei fiind de 31,81% în luna august 2011 și 17,39% în luna septembrie 2011 și că măsura concedierii a fost dispusă după evaluarea și cercetarea amănunțită a activității acesteia.
Raportat la daunele morale, pârâta a învederat că elementele răspunderii civile, respectiv fapta ilicită, prejudiciu și raport de cauzalitate, nu pot fi dovedite, întrucât măsura concedierii a fost una legală.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta a fost angajată a societății pârâte în funcția de economist în baza contractului individual de muncă nr. 1139/S/_ (f.38), ulterior fiind încheiat actul adițional nr. 14269/_ (f.36) prin care aceasta a fost trecută în postul de funcționar economic în cadrul departamentului comercial - recuperări creanțe, în acest sens fiind emisă pe numele reclamantei și o informare (f.36), responsabilitățile postului fiind cuprinse în fișa postului (f.88-91).
Potrivit fișei postului, reclamanta avea obligația, ca în baza listelor primite să se deplaseze în teren, la utilizatorii cu restanțe și să încaseze minim 700 lei/zi creanțe casnici, nerealizarea obiectivului putând fi calificat prin notă internă ca
"necorespunzător";, iar cumularea a două astfel de calificative atrage concedierea în temeiul art. 61, lit. d, C. Muncii.
Procedura prevăzută pentru acest demers a fost urmată de angajator, fiind numită o comisie de evaluare la_ (f.51), care, urmare a notelor interne (f.53 și 54) de
acordare a calificativelor "nesatisfăcător";, a convocat-o pe reclamantă în vederea evaluării (f.49). La_ a fost emisă hotărârea comisiei de evaluare a corespunderii profesionale (f.46) prin care s-a decis concedierea în temeiul art. 61, lit. d C. Muncii, contestația internă formulată de salariat, fiind respinsă prin referatul 24062, la_ (f.43).
La data de 25 noiembrie 2011 pârâta a emis Decizia nr.24098/_ (f.34) prin care a desfăcut contractul individual de muncă al reclamantei în conformitate cu prevederile art.61, lit. d din C. Muncii, începând cu data de_, reținând că obligația de serviciu, aceea de a încasa minim 700 lei/zi creanțe casnici, nu a fost respectată, realizând în luna august 2011, în medie 593,21 lei/zi, iar în luna septembrie 2011 doar 458,06 lei/zi. În cuprinsul deciziei s-a mai reținut că în urma evaluării, salariata a arătat în mod expres că suma de 700 lei, stabilită ca target zilnic, este realistă de recuperat.
Susținerile formulate de către reclamantă sub forma excepțiilor tardivității emiterii și nulității deciziei de concediere vor fi apreciate ca fiind apărări de fond.
În ce privește prima dintre aceste apărări, instanța constată că art. 130, alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate (f.139 - vol. I) reglementează în mod neechivoc termenul de 30 de zile calendaristice de la data constatării necorespunderii profesionale, în vederea emiterii deciziei de concediere.
Potrivit prevederilor fișei postului reclamantei, nerealizarea obiectivului de 700 lei/zi, se consemnează prin notă internă de către șeful departamentului comercial către departamentul resurse umane, în care se arată faptul că salariatul nu este corespunzător din punct de vedere profesional. Totodată, potrivit aceluiași act, la cumularea a două calificative "necorespunzător";, salariatului i se desface contractul individual de muncă în temeiul art. 61, lit. d C. Muncii.
Din coroborarea celor două prevederi legale, rezultă că în termen de 30 de zile de la momentul celei de-a doua note interne,_ - cel mai târziu_ (când se recunoaște prin însăși decizia de concediere, momentul constatării necorespunderii), angajatorul avea obligația de a emite decizia de concediere.
Raportat la această situație, decizia emisă cu data de_ este tardivă. Coroborarea celor două prevederi legale este obligatorie mai ales dat fiind că fișa postului prevede o obligație de rezultat în ce o privește pe reclamantă. Tocmai din acest considerent este reglementată concedierea pentru necorespundere profesională în situația cumulării a două calificative de necorespunzător, ca urmare a constatării unei evidențe matematice în ce privește cumularea unei sume de bani. Eventuala obligație de diligență a salariatului ar fi impus ulterioare cercetări ori evaluări.
În această situație procedura de evaluare devine absolut formală, fiind omis însăși sensul acestui demers, ajungându-se practic la o situație cel puțin nefirească, aceea de a evalua un salariat cu pregătire de economist pentru modalitatea în care recuperează debite restante de la clienții companiei.
Invocarea ca temei de drept în ce privește concedierea, a prevederilor art.61 lit. d
C. Muncii trebuie coroborată cu o probațiune considerabilă din partea pârâtei, care să evidențieze necorespunderea profesională a salariatului sub aspectul exclusiv al laturii profesionale a activității acestuia, înțeleasă ca o necunoaștere sau insuficientă stăpânire a regulilor specifice unei meserii, profesii, activități. Astfel, pârâta, pentru a dovedi temeinicia măsurii dispuse, trebuia să probeze raportul de cauzalitate dintre
nepriceperea și necunoașterea specificului activității reclamantei și sumele de bani nerecuperată de la clienți în perioada indicată.
Literatura juridică a definit necorespunderea profesională, ca fiind acea împrejurare de natură obiectivă sau subiectivă care conduce sau este aptă să conducă la obținerea unor performanțe profesionale mai scăzute decât cele pe care, în mod rezonabil, angajatorul e îndrituit a le aștepta de la salariat.
Ea trebuie înțeleasă ca o necunoaștere sau o stăpânire insuficientă a regulilor, tehnicilor specifice unei funcții, meserii, profesii, așa încât se impune ca angajatorul să probeze fapte obiective și repetate de natură să evidențieze astfel de carențe profesionale, delimitându-se în acest mod, de neîndeplinirea accidentală, dar culpabilă a obligațiilor de serviciu.
Potrivit prevederilor art. 8, alin. 2 din C. Muncii, relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și bunei - credințe. Particularitatea raporturilor de muncă dintre aceste părți cunoaște o concediere anterioară a reclamantei, ca sancțiune disciplinară, în temeiul art. 61, lit. a Codul Muncii, măsură anulată irevocabil de către instanța de judecată, cu consecința reîncadrării începând cu luna aprilie 2011.
Reîncadrată fiind, reclamanta a semnat fișa postului, însă așa după cum a învederat și în răspunsul la interogatoriu (f.161), a semnat fișa postului cu obligația îndeplinirii obiectivului de 700 lei/zi, în considerarea și altor obligații ori aspecte legate de preavizarea consumatorilor, ori repartizarea zonelor.
Martorul A. Lia (f.17 - vol. III) a învederat că reclamanta și-a îndeplinit atribuțiile în măsura situației și puterii de recuperare ce există și în funcție de persoanele unde aceasta era trimisă, greutățile fiind generate de faptul că mulți abonați erau de etnie rromă, persoane fără nici un venit ori listele erau eronate. Martorul R. S. G. (f.15 - vol. III) a confirmat o astfel de eroare de listă. Martorul A. Lia a mai învederat că reclamanta avea target în fiecare zi, spre deosebire de celelalte colege, care livrau facturi la societăți comerciale, neavând target.
În aceste condiții, există o prezumție legală potrivit căreia, reclamantei îi puteau fi repartizate anumite zone, unde realizarea obiectivului să fie mai dificilă, pârâta neprobând în nici un fel existența vreunui grafic de rotație a încasatorilor așa cum a recunoscut în răspunsul la interogatoriu, întrebarea 25 (f.167 - vol. I). Astfel, corespunderea sau necorespunderea profesională a reclamantei nu poate fi analizată în mod obiectiv, în ansamblul obligațiilor asumate.
Pentru toate aceste motive, raportat la considerentele anterior enunțate, instanța va admite în parte acțiunea și va dispune anularea Deciziei nr.24098 din_ emisă de pârâtă în sarcina reclamantei.
În temeiul art.80 C. Muncii instanța va dispune reintegrarea reclamantei în postul deținut anterior emiterii deciziei și va obliga pârâta să achite reclamantei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate de care aceasta ar fi beneficiat, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă respectiv_ și până la reintegrarea efectivă, precum și la plata dobânzii legale asupra sumelor solicitate, de la data rămânerii definitive a sentinței și până la data plății integrale.
În conformitate cu prevederile art.40, alin.2, lit. f C. Muncii, angajatorul are obligația de a calcula, reține și vira lunar contribuția de asigurări sociale, precum și impozitele datorate de salariați în condițiile legii, așa încât instanța va obliga pârâta să efectueze viramentele legale către bugetul asigurărilor sociale de stat, aferente
drepturilor salariale, în ce o privește pe reclamantă începând cu data concedierii (_
) și până la reintegrarea efectivă.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, acordarea acestora nu se justifică. De regulă, astfel de daune se cuvin doar în cadrul răspunderii civile delictuale, în condițiile în care art.1531 și următoarele din Codul Civil se referă generic la prejudiciu, fără a se face distincție între cel material și cel moral, rezultând astfel concluzia potrivit căreia legiuitorul a reținut și în cadrul răspunderii patrimoniale reglementate de Codul Muncii regula din dreptul comun.
În domeniul răspunderii civile contractuale, despăgubirile pentru daunele morale suferite se cuvin numai cu titlu de excepție, fie în situația existenței unei dispoziții legale sau a unei stipulații contractuale exprese, fie, chiar în lipsa acestora, în domeniile strict limitate ale contractelor de transport persoane, în cel al contractelor privitoare la drepturile de proprietate intelectuală ori în contractele care cuprind obligații implicite de protecție a persoanelor fizice (hoteliere, organizare de spectacole, jocuri sportive, etc.), astfel încât instanța va respinge și acest capăt de cerere.
În temeiul art.274 C.pr.civ., pârâta, fiind parte căzută în pretenții, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.800 lei, reprezentând onorariu avocațial către reclamantă (conform chitanței nr. 323/_ ).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de către reclamanta R. M. L. cu domiciliul în loc. M. V., str. Principală, nr. 166, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâta S.C. C. DE APĂ "ARIEȘ"; S.A. cu sediul în T., str. Bogata, nr. 1, jud. Cluj.
Dispune anularea Deciziei de concediere nr. 24098/_ emisă de către pârâtă. Dispune reintegrarea reclamantei în postul deținut anterior emiterii deciziei.
Obligă pârâta la plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat reclamanta începând cu data concedierii,_, și până la reintegrarea efectivă.
Obligă pârâta să plătească reclamantei dobânda legală asupra sumelor solicitate, de la data rămânerii definitive a sentinței și până la data plății integrale.
Obligă pârâta să efectueze viramentele legale către bugetul asigurărilor sociale de stat, aferente drepturilor salariale, în ce o privește pe reclamantă începând cu data concedierii ,_, și până la reintegrarea efectivă
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Respinge cererea privind plata daunelor morale. Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, E. B. | Asistent judiciar, A. Ș. | Asistent judiciar, B. -A. C. |
Grefier, C. S. |
C.S. 13 Septembrie 2013
