Sentința civilă nr. 14658/2013. Conflict de muncă
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIV ILĂ Nr. 14658/2013
Ședința publică de la 24 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Asistent judiciar C. -E. P. Asistent judiciar I. R.
Grefier O. -R. L.
S-a luat spre examinare acțiunea formulată de reclamantul F. I. în contradictoriu cu pârâta SC C. SA și SC A. SA C., având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâta de rândul 1, consilier juridic Seica I. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de_, prin fax, pârâta de rândul 2 a depus la dosarul cauzei un înscris, prin care învederează instanței faptul că sunt doar în măsura de a emite adeverințe exclusiv în baza mențiunilor înscrise în statele de plată existente în arhiva societății, în care nu figurează niciun fel de indicare a încadrării activității reclamantului în grupa a II-a de muncă.
Instanța respinge cererea formulată în probațiune de către reclamant privind proba testimonială, având în vedere că acesta nu s-a prezentat și nici nu a depus la dosar numele și adresele martorilor.
Reprezentanta pârâtei de rândul 1 arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Reprezentanta pârâtei de rândul 1 arată că nu se opune admiterii acțiunii reclamantului, în măsura în care se dovedește că acesta a desfășurat activitate care se încadrează în grupa II de muncă.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând reține că prin acțiunea înaintată, reclamantul F. I. a chemat în judecată pârâții S.C. C. S.A. C. și S.C. A. S.A. C. , solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să îi oblige pe aceștia să-i elibereze o adeverință din care să rezulte că în perioadele_ -_ ,_ -_ ,_ -_ ,_ -_ și_ -
_ a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă la fosta Întreprindere de Industria Cărnii C. care a devenit ulterior S.C.C. S.A. C. și la I.C.S. pt. Mărfuri Alimentare C., care a devenit S.C. ALIMETARA S.A. C. .
În motivarea acțiunii reclamantul arată că a fost angajat ca muncitor mezelar, vânzător și lucrător gestionar în perioadele anterior menționate la cele două întreprinderi unde a
desfășurat si activități de măcelar și tranșator, 80% din activitate desfășurând-o în camere frigorifice unde carnea era ținută la temperaturi foarte scăzute.
Cu toate că în aceste perioade a lucrat într-u mediu toxic, în condiții de temperaturi foarte scăzute, de natură să îi afecteze sănătatea, cele două societăți pârâte nu i-au recunoscut dreptul de a fin încadrat în grupa a II-a de muncă și nu a făcut mențiunile necesare în carnetul său de muncă, motiv pentru care a promovat prezenta acțiune.
În drept, sunt invocate prevederile Ordinului Muncii si Ocrotirilor Sociale nr. 50/1990 și art. 4 din Scrisoarea nr. 5527/_ a M.M.P.S.
Pârâta S.C. C. S.A. prin întâmpinarea depusă (f.18,19) a arătat că nu se opune ca instanța să constate activitatea desfășurată de reclamant în perioadele menționate a fost desfășurată în condițiile grupei a II-a de muncă, însă adeverința nu i-a fost eliberată deoarece prevederile Ordinului nr. 590/2008 nu îi dădeau acest drept.
La rândul său, pârâta S.C. A. S.A. a formulat întâmpinare (f.7-13) prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, aceasta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii si excepția prescripției dreptului la acțiune deoarece în realitate reclamantul contestă încadrarea dispusă de angajator și ca atare, acțiunea nu este una prin care se solicită rectificarea înscrierilor greșite în carnetul său de muncă.
De asemenea, trebuie avut în vedere termenul de prescriere prevăzut de Codul Muncii, derogatorie de la dreptul comun, respectiv art. 268 din Codul muncii republicat (fostul art. 283).
Pe fondul cauzei, trebuie arătat că în arhivele sale nu există documente din care să rezulte că fosta Întreprindere Comercială de Stat pentru Mărfuri Alimentare C. ar fi nominalizat persoane, activități sau locuri de muncă ca fiind încadrate în categoria celor menționate în Ordinul nr. 50/1900 al M.M.O.S.
Mai mult, nicăieri în cuprinsul Anexei 2 din Ordinul nr. 50/1900 al M.M.O.S. nu se regăsește, printre categorii de activități si condiții de muncă activitatea exercitată de reclamant, potrivit încadrării sale la Întreprinderea Comercială de Stat pentru Mărfuri Alimentare C. . În această situație, nu este în măsură să elibereze vreo adeverință din care să rezulte o stare de fapt contrară, respectiv încadrarea în grupa a II-a de muncă a activităților reclamantei.
În drept, sunt invocate prevederile art. 115 si urm. Cod Procedură Civilă (f.13). Examinând actele de la dosar, tribunalul retine următoarele:
Reclamantul, conform înscrierilor din carnetul de muncă a desfășurat activitate în cadrul societăților pârâte în meseriile de muncitor necalificat, vânzător, lucrător gestionar și gestionar (f.24-46).
În perioadele menționate, a lucrat la societățile pârâte în depozitul unde era preluată carnea și la punctele de lucru unde aceasta era vândută. În această situație, instanța a constatat că cea mai parte a activității reclamantului s-a desfășurat la magazinul unde se vindea carnea si ca atare, acesta nu a lucrat 100% din timp într-un mediu în care existau condiții și substanțe toxice de natură să-i afecteze sănătatea.
Nivelul noxelor nu a depășit nivelul maxim admis de normele de protecția muncii și acesta nu a desfășurat activitate în procent de 100% din programul de lucru în acel mediu.
Din normele legale în vigoare, respectiv Ordinul 50/1990, rezultă că locul de muncă unde si-a desfășurat activitatea reclamantul, nu se încadrează în grupa a II-a de muncă, motiv pentru care acțiunea va fi respinsă.
Conform Decretului Lege nr.68/1990 și a H.G. nr.1223/1990 locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă urmau a fi precizate, de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii, rezultatul acestei activități fiind concretizat în Ordinul MMPS nr.50/1990.
Punctul 6 din acest ordin prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I-a sau a II-a de muncă se va face de către conducerea unităților, cu consultarea organizațiilor sindicale, ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Prin Ordinul comun nr.125 din_, care a completat Ordinul nr.50/1990, emis de
M.M.O.S. și M.S., au fost stabilite locurile de muncă,activitățile și categoriile profesionale ce se încadrează în grupele I-a și a II-a de muncă, în vederea pensionării. Acest Ordin a fost emis în baza Legii nr.3/1977 și în conformitate cu prevederile art.2 din Decretul-Lege nr.68/1990 prin care se urmărea înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, în acordarea sporurilor și încadrarea în grupele de muncă.
Referitor la aplicarea acestor prevederi Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr.87/1999 în sensul că, prevederile Decretului-Lege nr.68/1990 sunt neconstituționale în măsura în care recunosc beneficiul dreptului de încadrare în grupele de muncă numai în favoarea unor categorii de asigurați și nu în favoarea altora care,realmente, se află în aceeași situație.
Reducerea vârstei standard de pensionare trebuie să se facă potrivit legii în vigoare la momentul în care se solicită pensionarea, fără să intereseze sub acest aspect legea în vigoare la momentul desfășurării raporturilor de muncă.
Prin cererea introductivă, reclamantul solicită să fie nominalizat în grupa II de muncă; ceea ce se cere soluționat de către instanță în primul rând este faptul de a dovedi că salariații au desfășurat sau nu activitățile prevăzute în anexa nr. 2 la ordin.
Acest act normativ și-a justificat necesitatea, așa cum rezultă din titulatură, pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, precizează locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal ce lucrează în condiții deosebite.
Ori, instanța este obligată ca, în aplicarea legii, să se pronunțe asupra activității desfășurate de salariați, deoarece însăși legea, prin modul cum a fost inițiată se referă și la activități, nu numai la locuri de muncă și categorii de personal.
Instanța mai reține că potrivit prevederilor art. 158 alin. (2) din LEGE nr. 263 din 16 decembrie 2010 (actualizată) - privind sistemul unitar de pensii publice, adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
Totodată, la art. 126 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii 263/2010 nr._ se prevede că adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive.
Așadar, în adeverință, angajatorul atestă fapte anterioare datei de 01 aprilie 2001 pe baza documentelor aflate în evidențele sale întocmite la acea vreme, rolul adeverinței fiind acela de confirma producerea acelor fapte respectiv, încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă.
Instanța reține deci că, confirmarea poate fi efectuată numai în baza unor documente din care rezultă efectiv încadrarea persoanelor în fostele grupe I si/sau a II-a de muncă întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001, așa cum în mod expres rezultă din textul de lege.
Din modelul de adeverință prevăzut în Anexa 14 rezultă că, printre altele, angajatorul trebuie să indice actul administrativ emis de unitate, conform prevederilor Ordinului ministrului muncii și ocrotirilor sociale, al ministrului sănătății și al președintelui Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii (proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, registrul de evidență a intrărilor în subteran etc.).
Prin urmare, angajatorul nu poate să ateste încadrarea persoanelor în fostele grupe I si/sau a II-a de muncă anterior datei de 1 aprilie 2001 dacă în evidențele sale nu există documente care să rezulte acest fapt (proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de munca, pontajele lunare, registrul de evidenta a intrărilor in subteran etc.).
Se mai reține că la data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 - privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, respectiv 1 aprilie 2001, actele normative care au reglementat încadrarea în grupele a I-a și a II-a de munca au fost abrogate.
După această dată nu mai există o bază legală pentru încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite în grupe superioare de muncă, iar eliberarea adeverințelor privind atestarea faptului că, în anumite perioade anterioare datei de 01 aprilie 2001, o persoana și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I si/sau a II-a de muncă, se face numai daca nominalizarea persoanei s-a făcut anterior acestei date și numai pe baza documentelor întocmite la timpul respectiv, care pot fi verificabile și sunt în evidența angajatorilor acestor persoane sau deținătorilor de arhive.
Având în vedere faptul că la dosar nu s-au depus dovezi privind încadrarea reclamantului în grupa a II a de muncă, iar pârâta susține că nu dispune de asemenea documente, instanța va respinge acțiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul F. I. cu domiciliul în G., str. B. nr. 43, jud. C., împotriva pârâtelor S.C. C. S.A. cu sediul în C. - N., str. D. nr. 25, jud. C. și S.C. A. S.A. C. cu sediul în C. - N., P. M. V. l, H. A., et. 1, jud. C. .
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la_ .
Președinte, E. B. | Asistent judiciar, C. -E. P. | Asistent judiciar, I. R. |
Grefier, O. -R. L. |
