Sentința civilă nr. 14660/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 14660/2013
Ședința publică de la 24 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE E. B.
Asistent judiciar C. -E. P. Asistent judiciar I. R. Grefier O. -R. L.
S-a luat spre examinare acțiunea formulată de reclamantul S. C. -I. în contradictoriu cu pârâta S.C. V. P. SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamant, avocat P. A. L., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de_, prin serviciul registratură al instanței, reclamantul a depus la dosarul cauzei note de ședință.
Reprezentanta reclamantului depune la dosar și interogatoriul pârâtei, precizând că acesta a fost depus și prin fax, iar prin dispozițiile încheierii de la termenul anterior de judecată nu s-a specificat un anumit termen pentru depunerea acestuia.
Instanța, având în vedere că reprezentanta reclamantului nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a depus interogatoriul în timp, pentru a fi comunicat pârâtei, face aplicarea art. 225 Cod procedură civilă și decade reclamantul din dreptul de a mai administra această probă.
Reprezentanta reclamantului arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată în scris, apreciind că desființarea postului reclamantului nu a fost una reală, serioasă și efectivă, iar în momentul desfacerii contractului individual de muncă nu i s-a oferit acestuia un alt post de agent de vânzări, chiar dacă era unul inferior celui deținut anterior, deși acesta cunoștea toată aria de distribuție și avea rezultate foarte bune, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Reține că prin acțiunea înregistrată la instanță în data de_, reclamantul S. C. -I. în contradictoriu cu pârâta S.C. V. P. SA, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, să se constate nulitatea absolută a Deciziei de concediere nr.2546/_ obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și la celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii si până la data reintegrării, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul arată că i s-a desfăcut contractul individual de muncă în mod nelegal. Acesta a mai arătat că începând cu luna martie 2012 a avut mai multe probleme de sănătate, respectiv a suferit o interventie chirurgicală, motiv pentru care s-a aflat în concediu medical.
În această perioadă a fost angajat numitul S. I. care i-a preluat atribuțiile, inițial pe o perioadă determinată respectiv_ -_, iar începând cu data de_ a devenit salariat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată.
Față de această situație consideră reclamantul că desființarea postului pe care l-a ocupat nu a fost una efectivă, reală si serioasă.
Restructurarea despre care face vorba pârâta în decizie nu a fost una eficientă deoarece ar fi trebuit menținut în funcție salariații cu înaltă calificare, în măsură să aducă beneficii maxime societății.
În drept, sunt invocate prevederile art. 82 coroborat cu art. 112 si urm.
Cod Procedură Civilă, art. 65, art. 281-291 din Codul Muncii.
Ulterior reclamantul a formulat precizare de acțiune solicitând si obligarea pârâtei să plătească toate impozitele si contribuțiile sociale aferente salariului său pe toată perioada de la data concedieri si până la efectiva reîncadrare (f.56- 57).
Pârâta, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată și menținerea Deciziei nr.2546/_ privind încetarea contractului individual de muncă.
În motivarea întâmpinării pârâta arată că, reclamantul a fost concediat întrucât locul său de muncă a fost desființat, nefiind reînființat sub o altă denumire.
Aceasta mai arată că salariatul S. I. nu a preluat atribuțiile reclamantului deoarece ocupă funcția de agent vânzări iar fostul salariat ocupa funcția de manager zonă, adică avea o regine alocată pe care o gestiona conform politicii departamentului de vânzări.
De asemenea, încadrarea conform căreia COR diferă în cazul celor doi, S.
C. fiind încadrat conform COR ca si manager vânzări (1. ) iar S. I. ca si manager zonă COR (1. ).
În drept, sunt invocate prevederile art. 115 si urm. Cod Procedură Civilă si art. 247 si urm. din Codul Muncii.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Prin Decizia nr.2546/_, reclamantul a fost concediat în temeiul art. 65 alin. l din Codul Muncii. Reclamantului i s-a acordat un preaviz de 20 zile lucrătoare care a început să curgă de la data comunicării deciziei (f.4-5).
Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când postul este suprimat din structura angajatorului, are o cauză reală, prezintă caracter obiectiv și este derivată, când are la bază studii temeinice privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Reclamantul a fost angajatul pârâtei, așa cum rezultă din copiile organigramelor depuse înainte si după desfacerea contractului individual de muncă, postul acestuia nu se mai regăsește în cea din urmă (f.49-50).
Potrivit dispozițiilor art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, o persoană poate fi concediată pentru motive care nu țin de aceasta, determinate de desființarea locului de muncă din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acesteia.
Motivele care impun concedierea vizează acel loc de muncă și nu un loc de muncă de natura celui ocupat de către reclamant, distincție ce exclude posibilitatea selecției salariaților. Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că reorganizarea activității, dificultățile economice și transformările tehnologice reprezintă prin ele însele cauze reale și serioase de desființare a locului de muncă.
În acest context reorganizarea, în înțelesul prevederilor art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, nu presupune cu necesitate existența unei situații economice precare a societății angajatoare, fiind suficiente doar o modificare a schemei de personal în funcție de oportunitățile oferite de viața economică sau financiară.
Astfel, în condițiile în care desființarea postului de manager vânzări în cadrul punctului de lucru C. -N. deținut de către reclamant, a fost determinată de reorganizarea societății, ca urmare a situației economice dificile, reorganizare definită de lege ca fiind o cauză reală și serioasă de desființare a locului de muncă, instanța consideră că Decizia nr.2546/_ contestată, este temeinică și legală, fapt care nu impune anularea acesteia.
Selecția personalului ce urmează a fi angajat sau disponibilizat este un atribut exclusiv al societății ori unității și în acest context am reținut că, desființarea postului de manager vânzări deținut de către reclamant, a fost reală și serioasă, câtă vreme în statul de funcțiuni al unității, întocmit ulterior emiterii deciziei contestate, nu mai există acest post.
Acțiunea reclamantului trebuie respinsă întrucât, desființarea locului de muncă ocupat de către acesta a fost una efectivă, a avut o cauză reală și a prezentat un caracter obiectiv iar din analiza statului de funcții rezultă că postul deținut de reclamant a fost efectiv desființat.
În această situație pârâtul nu poate reînființa un post doar pentru reclamant deoarece, în cadrul punctului de lucru din 17 posturi ocupate au fost desființate 3 posturi între care si cel deținut de către acesta. În caz contrar s-ar încălca dreptul angajatorului prevăzut de art.40 alin.1 pct.a din Codul Muncii, respectiv dreptul de a stabili organizarea și funcționarea unității.
Pârâta a depus la dosarul cauzei toate documentele în baza cărora a luat măsura desfacerii contractului individual de muncă a reclamantului, conform prevederilor art.272 din Codul Muncii.
Față de cele ce preced,având în vedere că reclamantul nu a probat că prin decizia contestată s-a urmărit înlăturarea sa din instituție instanța, în temeiul art. 208 și următoarele din Legea nr.62/2011, urmează să respingă ca neîntemeiată acțiunea formulată de către acesta, întrucât măsura concedierii sale s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. C. -I., dom. în C. -
N., Bulevardul 21 D. 1989 nr. 17, ap. 16, jud.C. împotriva pârâtei S.C.
V. P. S.A., cu sediul în mun. C. -N., Calea B. nr. 2-4, jud.C. . Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 24 Octombrie 2013.
Președinte, E. B. | Asistent judiciar, C. -E. P. | Asistent judiciar, I. R. |
Grefier, O. -R. L. |
Red.EB/VAM 4 ex./_
