Decizia civilă nr. 1705/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1705/R/2013
Ședința publică din data de 2 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-au luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția Generală a F. P.
M. împotriva deciziei civile nr. 183/R din 21 ianuarie 2013 pronunțate de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ ** privind și pe intimata C. R., având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea contestatorului, de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.1775 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ **, a fost admisă în parte contestația formulată de reclamanta C. R., în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a F. P. M., și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. 246 /_ emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a F. P. a județului M., reîncadrarea reclamantei pe postul inspector de specialitate gr. II gradația 2 în cadrul Compartimentului de contabilitate a creanțelor bugetare.
A fost obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, începând cu data încetării contractului -_ și până la reintegrarea efectivă.
A fost respinsă cererea de acordare a daunelor morale.
Prin decizia civilă nr. 183/R din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._ **
s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A F.
M. împotriva sentinței civile nr. 1775 din_ a Tribunalului M., pronunțată în dosar nr._ **, pe care a menținut-o.
Motivul prevăzut de art.304 pct.4 C. pr. civ.
Potrivit art.266 Codul muncii " jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă";.
De asemenea art.268 alin.1 lit. a Codul muncii reglementează expres termenul de contestare a deciziei unilaterale de încetare a contractului individual de muncă.
În același sens, capitolul VI al titlului VIII din Legea nr.61/2022 reglementează procedura de soluționare a conflictelor de drepturi, prevăzând expres prin art.208 soluționarea conflictelor individuale de muncă de către instanțele judecătorești.
Prin urmare anulând o decizie de încetare a contractului individual de muncă, instanța de judecată își exercită prerogativele legale în acest sens, fără a se putea considera că intervine în atribuțiile recunoscute în favoarea altei puteri.
Pârâta nu a indicat care sunt apărările sale pe care prima instanță nu le-a examinat, fiind o afirmație în termeni general că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cu atât mai mult cu cât sentința enunță clar argumentele care au determinat aprecierea nelegalității încetării contractului de muncă.
Conform contractului individual de muncă încheiat între părți la data de_, reclamanta a fost angajată pe perioadă determinată, ca inspector specialitate debutant, pe un post temporar vacant, începând cu data de 15 mai 2007 pe durata cât titulara postului se află în concediu plătit pentru îngrijirea copilului.
Conform punctului 2.4 din același contract, la expirarea perioadei de stagiu, persoana va susține un examen de titularizare pe post. În cazul promovării examenului, contractul de muncă devine contract pe durată nedeterminată.
Prin procesul verbal nr. 38826/_ emisă de recurentă, reclamanta a fost declarată admisă la concursul organizat pentru promovarea în gradul profesional imediat superior debutantului, astfel încât, prin decizia nr.742/_
, începând cu data de_, aceasta a fost promovată în gradul profesional de inspector de specialitate grad IV.
Prin decizia nr.63/_ s-a dispus trecerea reclamantei la un alt serviciu din cadrul instituției recurentei, menționându-se că acesta își păstrează elementele salariale.
În speță, prin contractul individual de muncă nr.983/_ depus la dosar, s-a menționat că acesta a fost încheiat într-o situație de excepție prevăzută de disp.art.81 din Codul muncii, pe durată determinată, până la "revenirea titularei din concediu de creștere a copilului";, precizându-se însă că în cazul promovării examenului de titularizare pe post, contractul de muncă devine contract pe durată nedeterminată.
Or, astfel cum a rezultat din decizia nr. 742/_ emisă de recurentă, reclamanta a fost declarată admisă la concursul organizat pentru promovarea în gradul profesional imediat superior debutantului, astfel încât, începând cu data de_, acesta a promovat în gradul profesional de inspector de specialitate grad IV, în consecință nu a mai subzistat motivul pentru care contractul de muncă a fost încheiat pe durată determinată.
Decizia nr.246/_, emisă de pârâta reprezintă o dispoziție de încetare a contractului individual de muncă în temeiul art.55 lit. a raportat la art.56 alin.1 lit. i Codul muncii, după cum a rezultat în mod expres din acest act (fila 9 fond), care se coroborează cu contractul de muncă încheiat între părți, pe durata determinată "cât timp titularul postului lipsește din unitate"; (fila 7 din primul dosar de fond).
Nu are nici un temei factual sau legal apărarea pârâtei privind încetarea raporturilor de muncă dintre părți prin concediere în baza art.65 Codul muncii, ca urmare a necesității încadrării unității în limitele bugetare și în schemele de
personal aprobate, având în vedere că decizia nr.246 menționează extrem de clar măsura de încetare cu reținerea dispozițiilor legale corespunzătoare (art.55 lit. a și art.56 lit. i Codul muncii).
În atare situație Curtea nu poate primi susținerile pârâtei privind considerarea deciziei nr.246/2011 ca o măsură de concediere, iar consecința anulării deciziei de încetare este reintegrarea reclamantei în postul deținut.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art.312 alin.1 C. pr. civ., a respins recursul pârâtei.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. M.
solicitând admiterea acesteia, anularea Deciziei civile nr. 183/R/_ a Curții de Apel Cluj și admiterea recursului astfel cum a fost formulat împotriva sentinței civile nr.1775/_ a Tribunalului M., în sensul respingerii acțiunii formulate de C. R. și menținerea ca legală și temeinică a Deciziei nr.246/_ a D.G.F.P. M.
În motivarea contestației în anulare, contestatorul a arătat că în fapt, prin cererea de chemare în judecata reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr.246/_ a D.G.F.P. M., reintegrarea acesteia pe postul deținut anterior încetării raportului de muncă, de inspector specialitate gr. II, gradația 2, pe perioada nedeterminată, obligarea D.G.F.P. M. la plata unei despăgubiri, egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate, împreuna cu celelalte drepturi de care reclamanta ar fi beneficiat, începând cu data încetării contractului și până la reintegrarea efectivă, acordarea de daune morale în cuantum de 10.000 euro și obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
Prin Sentința civilă nr.1775/_ Tribunalul Maramureș a admis în parte acțiunea reclamantei, a anulat Decizia nr.246/_ a D.G.F.P. M., a dispus reîncadrarea reclamantei pe postul avut anterior încetării contractului de munca și a obligat D.G.F.P. M. la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta începând cu data încetării contractului-0_ și până la reintegrarea efectivă.
Curtea de Apel Cluj prin Decizia civila nr. 183/R/_ pronunțată în dosarul nr._ ** a respins ca nefondat recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. M. .
În motivarea hotărârii instanța de recurs a reținut că beneficiul stabilității locului de munca este considerat un element major al protecției acordate lucrătorilor, durata îndelungată a contractului de muncă încheiat între părți începând cu data de_ și până la_ dovedește pe deplin că activitatea prestata de către intimata a corespuns unei nevoi permanente a instituției, motiv pentru care aceasta era îndreptățita la încheierea unui contract individual de munca pe durată nedeterminată.
În fapt, intimata-reclamanta a fost angajata în funcția de inspector de specialitate debutant, pe perioada determinată, pe un post temporar vacant conform Deciziei nr.107/_, încheindu-se Contractul individual de muncă nr. 983/_ .
Conform contractului de muncă reclamanta a fost angajată pe perioada determinata începând cu data de_ până la revenirea titularei din concediu plătit pentru îngrijirea copilului mic.
Ulterior, prin decizia nr. 43/_ reclamantei i se suspendă contractul individual de muncă, în conformitate cu prevederile art. 50 lit. a din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, fiind în concediu de maternitate. De asemenea, prin decizia nr. 197/_ aceleași reclamante i se suspendă contractul individual de muncă, în conformitate cu art. 51 alin. 1 lit. a din Legea nr. 53/2003 Codul
Muncii, fiind în concediu plătit pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani.
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2180/2011 (comunicat la data de_ ) s-a modificat Ordinul nr.375/2009 privind aprobarea structurii organizatorice a direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, noua structură organizatorică intrând în vigoare la data de_, ulterior acest termen fiind prorogat prin O.P.A.N.A.F. nr.2289/_ până la data de 0_ .
Potrivit art. III din O.P.A.N.A.F. nr.2180/2011, modificat prin O.P.A.N.A.F. nr.2365/2011: "Dispozițiile ari.99 alin.(1) lit. a), alin. (3), (4), (6) și (7) din Legea nr. 188/1999, republicata (2), cu modificările și completările ulterioare si, respective, ale art.65-67 și ale art.75-77 din Legea nr.53/2003, cu modificările și completările ulterioare, sunt direct aplicabile unităților subordonate ale direcțiilor generale ale finanțelor publice județene care își încetează activitatea și nu se mai regăsesc în anexa menționata la art. I ";
O.P.A.N.A.F. nr.2180/2011 prevede obligația comunicării de către conducerile direcțiilor generale județene a statelor noi de funcții care urmează a fi aprobat de către conducerea A.N.A.F. "
În aplicarea prevederilor O.P.A.N.A.F. nr.2180/2011 Direcția Generală de Organizare și Resurse Umane din cadrul A.N.A.F. a comunicat Nota nr.938.551/_ prin care se precizează faptul că la întocmirea statelor de funcții care vor fi predate obligatoriu până la data de_ nu se vor lua în calcul posturile de execuție vacante existente la acea data, posturile de execuție vacante fiind doar cele preluate de la unitățile desființate.
Rațiunea pentru care nu mai pot fi luate în considerare este aceea că nu sunt bugetate și că au fost reduse prin proiectul de Hotărâre a Guvernului pentru modificarea și completarea H.G. nr.109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu modificările și completările ulterioare.
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F nr.2262/_ s-a aprobat numărul maxim de posturi pentru direcțiile generale ale finanțelor publice județene, posturile repartizate și aprobate pentru D.G.F.P. M. fiind în număr de 489, nefiind incluse și posturile vacante, ocupate pe perioada determinată de personal contractual.
Astfel, D.G.F.P. M., neavând posturile vacante în statul de funcții aprobat, acestea nefiind bugetate, nu mai are posibilitatea de a angaja personal (posturi inexistente în statul de funcții), constatându-se încetarea contractelor de munca încheiate pe durata determinată existente la acea data.
Concedierea reclamantei s-a făcut urmare reorganizării instituției, ocupând un post pe perioada determinată ( post vacant), neavând calitate de funcționar public, post vacant care nu a mai fost cuprins în noul stat de funcții, lista posturilor vacante fiind puse doar la dispoziția funcționarilor publici nu și a persoanelor încadrate pe perioada determinata conform prevederilor Codului muncii.
Astfel, având în vedere reorganizarea instituției, faptul că reclamanta a ocupat un post vacant (personal contractual) pe perioada determinată, acesta fiind desființat prin O.P.A.N.A.F. nr.2262/_, modificat ulterior prin O.P.A.N.A.F. nr.2306/_, contractul individual de munca a încetat de drept, nefiind posibilă reîncadrarea acesteia.
Faptul că instituția contestatoare a menționat în preambulul deciziei contestate aceste aspecte referitoare la reducerea posturilor de execuție vacante nu poate atrage nulitatea deciziei, întrucât aceste împrejurări sunt arătate pentru a prezenta întregul context care a determinat încetarea contractelor de munca
pentru personalul contractual angajat cu contracte încheiate pe perioadă determinată.
Consideră că simpla derulare a raporturilor de munca între părți, după expirarea termenului maximal prevăzut de lege, nu transformă însă de drept contractul de munca cu durata determinată într-un contract de muncă cu durata nedeterminată. Acordul părților - salariat, angajat - în derularea unui raport de muncă este într-adevăr o primă condiție necesară pentru constatarea existentei unui contract de muncă, aceasta nu este însă și suficientă.
Instanța, în mod eronat s-a limitat a constata continuarea raporturilor de muncă după expirarea termenului de 24 luni, apreciind aceasta condiție ca suficientă pentru a aprecia că părțile au convenit la transformarea contractului de muncă pe durată determinată într-un contract de muncă pe durată nedeterminată.
Încheierea contractului de muncă în mod legal presupune mai mult decât un acord de voință, este deopotrivă necesar ca acest acord să fie legal, adică să nu eludeze prevederi imperative cuprinse în normele legale în vigoare în momentul încheierii sale.
Art.22 alin.1 din O.G nr.34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor masuri financiar-fiscale a dispus ca:
"Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgentă se suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art.21", interdicția fiind aplicabilă și instituției contestatoare, ca instituție publică a cărei finanțare se asigură de la bugetul de stat.
Numărul maxim de posturi în administrația publică este stabilit prin lege, iar prin art. III alin.2 din OUG nr.229/2008 privind masuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administrației publice s-a dispus ca: "autoritățile și instituțiile publice din administrația publică centrală și locală au obligația de a face modificările corespunzătoare în structura organizatorică și în statele de funcții, de a stabili numărul maxim de funcții publice de conducere și de execuție, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor P. i, în termen de 45 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta."
Astfel, instanța de fond nu putea ignora aceste prevederi legale pentru a constata că, în ciuda unor interdicții prevăzute în mod expres de lege, părțile ar fi convenit încheierea unui contract de muncă pe durata nedeterminată, în condițiile în care ocuparea posturilor vacante nu se putea face nici prin concurs, cu atât mai puțin se poate admite că ele puteau fi ocupate prin simplul acord de voință al părților.
Existând un impediment legal în a constata încheierea unui contract de muncă pe durată nedeterminată reținerile instanței apar ca nefondate.
În condițiile în care între părți s-a încheiat un contract de muncă pe durată determinată, este evident că sub aspectul temeiului de drept al încetării acestui contract sunt incidente prevederile art.55 lit. a) și art.56 alin.1 lit. i) din Codul muncii.
În considerarea celor de mai sus invocă ca practică judiciară Decizia civila nr. 3569/R/_ a Curții de Apel Cluj, Decizia civila nr. 3567/R/_ a Curții de Apel Cluj, Decizia civila nr.3576/R/_ a Curții de Apel Cluj, Decizia civila din_ a Curții de Apel Cluj în dosar nr._ *.
Fata de cele de mai sus, solicită admiterea contestației în anulare, anularea Deciziei civile nr. 183/R/_ pronunțata în dosarul nr._ ** al Curții de Apel Cluj, respingerea acțiunii reclamantei și menținerea ca legală și temeinică a Deciziei nr.246/_ a D.G.F.P. M. .
În drept, art.318 și următoarele din Codul de procedura civila, Legea nr.53/2003 privind Codul muncii.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în contestația în anulare, Curtea reține următoarele:
Analizând contestația în anulare formulată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel reține următoarele:
Prin "eroare materială";, ca temei al unei contestații în anulare în sensul art.
318 Cod procedură civilă se înțelege orice eroare materială evidentă de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite. În această categorie se încadrează erorile comise în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului, cum ar fi de exemplu, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Drept urmare, greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecata, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale, contestația în anulare neconstituind un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și greșite, date în recurs, întrucât instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege ce permit să examineze justețea soluției pronunțate.
Prin memoriul depus la dosar contestatorul expune pe larg starea de fapt și face trimiteri la norme legale, în raport de care apreciază că decizia pronunțată de către instanța de recurs este rezultatul unei "greșeli materiale";, în contextul în care validează raționamentul potrivit căruia un contract încheiat pe perioadă determinată poate fi convertit într-un contract pe perioadă nedeterminată.
Referitor la decizia nr. 246/_ emisă de D. MM, menționează că aceasta corespunde cerințelor legale, sens în care subliniază că indicarea in preambulul acestei decizii a aspectelor referitoare la reducerea posturilor de execuție vacante nu poate atrage nulitatea acesteia, întrucât aceste împrejurări au fost evidențiate tocmai pentru a prezenta întregul context care a determinat încetarea contractelor de munca pentru personalul contractual angajat cu contracte încheiate pe perioada determinata.
De asemenea, invocă omisiunea instanței de fond de a avea în vedere existența unui impediment legal - OG nr. 34/2009, prin care s-a instituit interdicția ocupării prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice, impediment care, în opinia contestatorului, justifică pe deplin măsura încetării contractului individual de muncă al intimatei, aceasta cu atât mai mult cu cât în urma reorganizării instituției prin ordine succesive ale Președintelui ANAF s-a hotărât desființarea posturilor vacante din cadrul D. MM, inclusiv a celui ocupat de intimată.
Drept urmare, motivele invocate de contestator nu se încadrează în cele prevăzute limitativ în dispozițiile legale menționate anterior și reiterează motivele expuse în întâmpinarea din recurs, scopul urmărit fiind acela de a se obține o nouă examinare a cauzei sale soluționate în mod irevocabil, fapt care încalcă principiul securității juridice și dreptul la o instanță, componente esențiale ale sistemului de garanții instituit prin art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Cauza Popov contra Republicii Moldova, nr.2, Hotărârea CEDO din 6 decembrie 2005).
De asemenea, în Cauza Mitrea contra României (Hotărârea din 29 iulie 2008) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "dreptul la un proces echitabil înaintea unui tribunal, după cum este garantat de Articolul 6 alineatul
1 trebuie să fie interpretat în conformitate cu Preambulul la Convenție, care
prevede, printre altele, că statul de drept face parte din patrimoniul comun al Statelor Contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii legale, care impune, inter alia, ca în cazurile în care instanțele au soluționat definitiv o problemă, hotărârea acestora să nu mai fie pusă sub semnul întrebării";.
În consecință, Curtea apreciază că susținerile contestatorului necesită o analiză în drept și nu se încadrează prin urmare în noțiunea de greșeală materială prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă., în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 320 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A F. P.
împotriva sentinței civile nr. 183/R din_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr._ **, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
G.
-L. T.
I.
T.
D. C.
G.
GREFIER
N.
Red. D.C.G./dact. V.R.
2ex./_
Jud .fond: Codrea M.
Jud. recurs:L.D. /S.D. /D.G.
