Decizia civilă nr. 2291/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2291/R/2013
Ședința publică din 13 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTOR: S. D. JUDECĂTOR: D. G. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. | N. | DE T. | |
F. | DE C. "C. C. " SA BUCUREȘTI - S. DE T. | F. | DE C. |
C. împotriva sentinței civile nr. 1777/F din 17 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată N. L., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la datele de 25 aprilie 2013 și 30 aprilie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată N. L. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1777 din_, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta N. L., împotriva deciziei de concediere nr. 402/a/339 din 22 martie 2012, emisă de pârâta S. N. DE T. F. DE C. "C. C. " SA BUCUREȘTI-S. DE T. F. DE C. C., în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. DE C. "C. C. " SA BUCUREȘTI-S.
DE T. F. DE C. C., ca fiind întemeiată și, în consecință, a fost anulată decizia de concediere nr. 402/a/339/22 martie 2012, emisă de pârâtă, ca fiind nelegală; s-a dispus reintegrarea reclamantei pe postul ocupat anterior concedierii; a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, începând cu data concedierii, 23 martie 2012 și până la reintegrarea efectivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a fost angajata pârâtei pe postul de vânzător de bilete la Stația CF Bistrița Nord, din cadrul Sucursalei C., punctul de lucru - Halta Comercială Arcalia, conform mențiunilor din carnetul de muncă (f.9), până la data de 23 martie 2012, când s- a dispus concedierea sa în baza deciziei de concediere nr. 402/a/339 din_ (f. 5).
Concedierea a fost una colectivă, așa cum rezultă din decizia de concediere și din documentele depuse la dosar, din care rezultă că au fost concediați în aceeași perioadă un număr de 1050 salariați, din totalul de 13.903 salariați (f. 61), astfel încât concedierea întrunește cerințele art. 68 alin. 1 lit. c din Codul muncii, republicat, postul ocupat de reclamantă fiind desființat(f.21-24)..
În vederea eficientizării activității s-a întocmit programul de eficientizare a activității nr. 20/24/21/120/_ (f. 45-67), aprobat prin hotărârea Adunării generale ordinare a acționarilor.
Intenția de concediere colectivă a fost notificată federațiilor sindicale, Inspectoratului Teritorial de Muncă București și Agenției Municipale pentru Ocuparea Forței de Muncă București la datele de 13 ianuarie 2012, 18 ianuarie 2012 (f. 25), aspect de altfel necontestat de reclamantă.
Ulterior, la data de 22 martie 2012, s-a emis decizia de concediere a reclamantei, contestată în prezentul cadru procesual.
Din conținutul organigramelor anterioară și ulterioară restructurării(f.21-
24) rezultă că, aferent Stației c.f. Bistrița, anterior restructurării erau 4 posturi de vânzători de bilete, două la halta c.f. Arcalia și două la halta c.f. Căila (f.24) și, după restructurare, a rămas doar un post de vânzător de bilete la halta c.f. Căila, fiind desființate cele două posturi de vânzător de bilete de la halta c.f. Arcalia, din care unul era ocupat de reclamantă și unul din posturile de la halta c.f. Căila, (f.22), cel ocupat de Kukuruz E., pe postul rămas, fiind menținută în funcție numita Danciu E. (f.84).
S-a reținut că reclamanta, deși ocupa postul de vânzător de bilete, ea are calificarea de casier c.f. astfel că, dacă ar fi fost desființate toate cele 4 posturi de vânzător de bilete, reclamanta avea competențe profesionale care îi confereau îndreptățirea la ocuparea unui post de casier c.f., bineînțeles cu respectarea criteriilor de selecție a salariaților ce ocupă aceste posturi.
Tribunalul a verificat dacă pârâta a respectat toate dispozițiile legale ce reglementează concedierea colectivă, cât și criteriile de selecție aplicate în concret în privința comparării celor 4 salariați ce au ocupat cele patru posturi de vânzător de bilete, din care trei au fost concediați și unul a fost menținut în funcție, având în vedere că a fost menținută în funcție numita Danciu E. .
Potrivit art. 69 alin. 1 din Codul muncii, republicat, în cazul în care angajatorul intenționează să efectueze concedieri colective, acesta are obligația de a iniția, în timp util și în scopul ajungerii la o înțelegere, în condițiile prevăzute de lege, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, cu privire cel puțin la:
metodele și mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariați care vor fi concediați;
atenuarea consecințelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale care vizează, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesională a salariaților concediați.
Conform alin. 2 al art. 69 din Codul muncii republicat, în perioada în care au loc consultări pentru a permite sindicatului sau reprezentanților salariaților să formuleze propuneri în timp util, angajatorul are obligația să le furnizeze toate informațiile relevante și să le notifice, în scris, următoarele:
numărul total și categoriile de salariați;
motivele care determină concedierea preconizată;
numărul și categoriile de salariați care vor fi afectați de concediere;
criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere;
măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor;
măsurile pentru atenuarea consecințelor concedierii și compensațiile ce urmează să fie acordate salariaților concediați, conform dispozițiilor legale și/sau contractului colectiv de muncă aplicabil;
data de la care sau perioada în care vor avea loc concedierile;
termenul înăuntrul căruia sindicatul sau, după caz, reprezentanții salariaților pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaților concediați.
Potrivit art. 70 din Codul muncii, republicat, angajatorul are obligația să comunice o copie a notificării prevăzute la art. 69 alin. (2) inspectoratului teritorial de muncă și agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă la aceeași dată la care a comunicat-o sindicatului sau, după caz, reprezentanților salariaților.
Sindicatul sau, după caz, reprezentanții salariaților pot propune, conform art. 71 din Codul muncii republicat, angajatorului măsuri în vederea evitării concedierilor ori diminuării numărului salariaților concediați, într-un termen de 10 zile calendaristice de la data primirii notificării, angajatorului revenindu-i are obligația de a răspunde în scris și motivat la propunerile formulate, în termen de 5 zile calendaristice de la primirea acestora.
În situația în care, ulterior consultărilor cu sindicatul sau reprezentanții salariaților, potrivit prevederilor art. 69 și 71, angajatorul decide aplicarea măsurii de concediere colectivă, acesta are obligația prevăzută expres de art. 71 din Codul muncii republicat, de a notifica în scris inspectoratul teritorial de muncă și agenția teritorială de ocupare a forței de muncă, cu cel puțin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere.
Notificarea trebuie să cuprindă toate informațiile relevante cu privire la intenția de concediere colectivă, prevăzute la art. 69 alin. (2), precum și rezultatele consultărilor cu sindicatul sau reprezentanții salariaților, prevăzute la art. 69 alin. (1) și art. 71, în special motivele concedierilor, numărul total al salariaților, numărul salariaților afectați de concediere și data de la care sau perioada în care vor avea loc aceste concedieri.
Angajatorul are obligația să comunice o copie a notificării prevăzute la alin.
sindicatului sau reprezentanților salariaților, la aceeași dată la care a comunicat-o inspectoratului teritorial de muncă și agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă.
Sindicatul sau reprezentanții salariaților pot transmite eventuale puncte de vedere inspectoratului teritorial de muncă.
În cauză a fost respectată întreaga procedură anterioară emiterii deciziei de concediere colectivă, prevăzută de art. 69 - 71 din Codul muncii republicat.
Astfel, la data de_, respectiv_ angajatorul a inițiat consultări cu sindicatul în vederea discutării eficientizării activității societății, așa cum rezultă din cuprinsul notificării comunicate.
Ulterior, la data de_, angajatorul a notificat federațiilor sindicale toate informațiile prevăzute de art. 69 alin. 2 din Codul muncii republicat.
Între angajator și federațiile sindicale au avut loc consultări, propunerile federațiilor sindicale fiind analizate așa cum rezultă din adresele nr. 1/5806/_, nr. 1/5806/_ ; nr. 1/5825/_, nr. 1/5826/_
și nr. 1/5841/_, anexă la notificare, ceea ce denotă că angajatorul a dat posibilitatea sindicatelor de a participa efectiv la consultări în cunoștință de
cauză, furnizându-se informațiile relevante și asigurându-se timpul necesar exprimării poziției de către federațiile sindicale.
Întrucât ulterior consultărilor cu sindicatul angajatorul a decis aplicarea măsurii de concediere colectivă, acesta a notificat în scris la data de 13 ianuarie 2012, respectiv de 18 ianuarie 2012 federațiile sindicale, inspectoratul teritorial de muncă și agenția teritorială de ocupare a forței de muncă, cu cel puțin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere, respectându- se prevederile art. 71 din Codul muncii republicat, notificarea cuprinzând toate informațiile relevante cu privire la intenția de concediere colectivă, prevăzute la art. 69 alin. (2), precum și rezultatele consultărilor cu sindicatul sau reprezentanții salariaților, prevăzute la art. 69 alin. (1) și art. 71, în special motivele concedierilor, numărul total al salariaților, numărul salariaților afectați de concediere și data de la care sau perioada în care vor avea loc aceste concedieri (f. 37 - 53).
Conform art. 76 din Codul muncii republicat decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu:
motivele care determină concedierea;
durata preavizului;
criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. (2) lit. d);
lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant.
Decizia de concediere s-a comunicat reclamantei la data de 22 martie 2012, sub semnătură (f. 5), ea fiind contestată în termen legal.
Decizia de concediere nu respectă însă toate cerințele de formă prevăzute de art. 76 din Codul muncii, republicat.
Astfel, deși decizia atacată cuprinde în art. 2 motivele ce determină concedierea (dificultățile economice, reorganizarea și restructurarea societății, așa cum rezultă din Programul de eficientizare a activității și notificarea nr. _
), în art. 3 durata preavizului (20 de zile lucrătoare începând din 24 februarie 2012), iar în art. 4 alin. 2 și art. 5 precizarea lipsei locurilor de muncă disponibile în unitate, corespunzătoare pregătirii profesionale a reclamantei, ea nu indică, în concret, criteriul avut în vedere la concedierea reclamantei.
Criteriile de selecție sunt prevăzute în art.4 alin.1.
Astfel, art. 4 alin. 1 al deciziei de concediere are următorul conținut:
"Criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere sunt următoarele:
a.) competența profesională rezultată în urma evaluării criteriilor de performanță;
b.) salariații sau salariații care sunt asociați la alte societăți comerciale cu capital privat sau mixt;
c.) salariații care au un alt loc de muncă sau care cumulează pensia cu salariul;
d.)salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare la limită de vârstă; e.) persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor.
Se poate observa cu ușurință, din simpla lectură a textului art. 4 alin. 1 din decizia de concediere că, de fapt, pârâta a realizat o enumerare a criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate la concediere, fără a indica în concret care anume criteriu s-a utilizat în cazul reclamantei.
Din cuprinsul deciziei de concediere contestate nu rezultă faptul că la concedierea reclamantei s-a avut în vedere rezultatul evaluării sale profesionale.
Faptul că nu s-a avut în vedere doar competența profesională a reclamantei rezultă din coroborarea cuprinsului întâmpinării (f. 18-19), unde se menționează că "la aplicarea efectivă a reducerii de personal s-a avut în vedere atât
competența profesională, cât și disciplina în muncă a salariaților"; cu conținutul adresei nr.402/a/574/col.2012, emisă de pârâtă, aflată la fila 20, unde se arată că la baza concedierii au stat, criteriile stabilite de art. 65 din contractul colectiv de muncă, starea disciplinară și de competență a salariaților. Într-adevăr reclamanta a fost sancționată disciplinar în anul 2010 și în anul 2011, însă în cuprinsul deciziei nu se face nicio referire la faptul că starea disciplinară a constituit un criteriu de selecție, astfel că pârâta nu poate invoca în instanță alte criterii de selecție decât cele enumerate în decizia de concediere.
Nici în fața instanței pârâta nu a precizat cert care dintre criteriile enunțate în decizia de concediere au fost avute în vedere la luarea măsurii concedierii.
Propunerile șefilor de subunități, nu au fost avute în vedere la stabilirea priorității, întrucât, se constată că șeful de subunitate a propus concedierea și a numitei Danciu E. (f.84) or, aceasta nu a fost concediată.
Deși pârâta susține că, din criteriile de selecție enumerate în decizie, în ceea ce o privește pe reclamantă, criteriul de selecție concret care s-a aplicat a fost "competența profesională";, tribunalul reține că nu competența profesională a constituit criteriul efectiv, pentru departajarea celor 4 salariați, vânzători de bilete, în vederea stabilirii salariatului ce urmează să rămână în funcție.
Că acest criteriu nu a constituit criteriul de selecție concret aplicat reclamantei poate fi dedus din faptul că, în urma evaluării efectuate la_, atât reclamanta cât și persoana menținută în funcție, Danciu E., au obținut același calificativ, de "Bine";(f.76-78.
Apoi, nu rezultă dacă evaluarea performanțelor profesionale s-a realizat la nivelul tuturor salariaților societății afectată de dificultăți economice, la nivelul tuturor salariaților sucursalei C. sau evaluarea a privit numai o anumită categorie de salariați.
Pe de altă parte, se observă că evaluarea reclamantei a avut loc la data de 5 ianuarie 2012, iar perioada evaluată este scurtă,_ -_, or în această perioadă în care reclamanta nu a avut aplicate sancțiuni disciplinare.
În situația în care însă angajatorul avea în vedere rezultatul performanțelor profesionale ale reclamantei comparativ cu ale altor salariați ai altor stații din cadrul sucursalei pârâte, angajați pe același post cu cel ocupat de reclamantă, în decizia de concediere trebuia menționat expres că la baza concedierii reclamantei a stat rezultatul evaluării sale profesionale, indicându-se cu cine sau între cine s- a realizat comparația.
Aceasta pentru a da posibilitate reclamantei să conteste în cunoștință de cauză eventuala comparație, iar instanței să poată verifica legalitatea și temeinicia măsurii luate, urmare a comparării rezultatelor profesionale.
În lipsa precizării de către angajator a faptului că evaluarea profesională a constituit criteriul care a stat la baza concedierii, a modalității în care s-a efectuat evaluarea profesională, a persoanelor între care s-a realizat comparația, concedierea reclamantei apare ca arbitrară, neexistând elemente în baza cărora
instanța să procedeze la verificarea corectitudinii procedurii de evaluare.
Totodată, în condițiile în care așa cum rezultă din decizia de concediere, din întâmpinare, concedierea nu s-a realizat exclusiv pe criteriul profesional, trebuia să se analizeze în concret celelalte criterii de concediere, analiza realizându-se prin raportare la toate persoanele angajate ale pârâtei, indiferent la care stație, care ocupă post de vânzător de bilete.
Legiuitorul nu a prevăzut obligativitatea menționării în decizia de concediere a criteriilor de prioritate avute în vedere de către angajator la luarea măsurii încetării unui anumit contract individual de muncă, în cadrul unei concedieri colective, pur formal, generic, pentru a fi suficientă pentru legalitatea
unui asemenea act unilateral, o simplă copiere a tuturor prevederilor legale și contractuale referitoare la criterii de prioritate posibil de aplicat de la caz la caz.
Ceea ce a urmărit legiuitorul prin această reglementare este tocmai precizarea în decizie a criteriului de prioritate avut în vedere în cazul persoanei concediate, având în vedere că măsura a fost luată în cadrul unei concedieri colective, în care s-a decis încetarea contractului de muncă unui număr mare de salariați, iar din conținutul actului unilateral al angajatorului trebuie să rezulte în mod expres, astfel încât aceasta să fie cunoscută de către persoana afectată și să poată fi verificată de către instanța de judecată, care a fost ordinea de prioritate ce a fost luată în considerare pentru a fi concediată reclamanta și nu un alt angajat.
Practic, în cazul concedierilor colective, această mențiune trebuie privită în strânsă legătură cu motivele care au determinat concedierea, respectiv cu art. 76 alin. 1 lit. a) din Codul muncii, republicat, iar conform art. 79 Codul muncii, republicat, în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt și de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Având în vedere că angajatorul nu a indicat în concret ce criteriu s-a avut în vedere efectiv la concedierea reclamantei pentru a se putea verifica legalitatea și temeinicia deciziei prin prisma respectării criteriilor de departajare a salariaților, tribunalul a reținut că decizia de concediere contestată în cauză este lovită de nulitate absolută, conform dispozițiilor art. 76 și 78 din Codul muncii, republicată.
Potrivit art. 80 din Codul muncii, republicat, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța a dispus anularea ei și a obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Totodată, la solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.
În baza considerentelor reținute și făcând aplicarea dispozițiilor art. 76, 78,
80 din Codul muncii, republicat, tribunalul a admis acțiunea formulată și în consecință a anulat decizia de concediere nr. 402/a/335 din 22 martie 2012 emisă de pârâtă, ca fiind nelegală, a dispus reintegrarea reclamantei pe postul ocupat anterior concedierii și a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data concedierii - 23 martie 2012 - și până la reintegrarea efectivă.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta SSA București -S. de T. F. de C. C. a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței și respingerea contestației.
În motivarea recursului s-a arătat că măsura concedierii reclamantei a fost determinată de desființarea efectivă a locului de muncă în urma aplicării ";Programului de eficientizare a activității S. C. C. S.A.";, după cum rezultă din situația comparativă a statelor de funcții din_ și_ .
În aceste sens, se arată că din două posturi de vânzător de bilete ale Haltei comerciale Arcalia a fost păstrat un singur post, neexistând posturi vacante care să fie oferite reclamantei.
Se contestă că decizia de concediere nu ar respecta cerințele art.76 Codul muncii, arătându-se că art.4 al deciziei indică expres criteriile aplicabile pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, pe care recurenta le citează.
Potrivit prevederilor Contractului Colectiv de Muncă pe anul 2011-2012, criteriile principale sunt competența profesională și disciplina în muncă, sens în
care se face referire la rezultatele evaluării profesionale, conform cărora reclamanta a avut rezultate mai slabe decât celelalte salariate de la Halta Arcalia.
Se conchide astfel că măsura concedierii are o cauză reală și serioasă.
Reclamanta N. L. a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că nu întrunește criteriile reținute în decizia de concediere.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.69 alin.3 Codul muncii, criteriul principal pentru departajarea salariaților afectați de concediere colectivă îl constituie evaluarea realizării obiectivelor de performanță, iar după această examinare se aplică criterii subsecvente reglementate de lege și/sau contracte colective de muncă.
Deși decizia nr.402/a/339 din_ (fila 5 fond) perioada indică drept prim criteriu pe cel al competenței profesionale, urmat de alte 4 criterii, nu precizează care este criteriul a cărui aplicare a determinat selectarea reclamantei în vederea concedierii.
Nu rezultă astfel din cuprinsul deciziei de concediere sau a preavizului (fila 6 fond) că rezultatele evaluării profesionale au situat-o pe o poziție inferioară în raport cu celelalte salariate din Halta Arcalia și nici că toate posturile de vânzător de bilete din cadrul haltei au fost desființate, situație care ar fi împiedicat realizarea unei selecții.
Pârâtei îi este prohibit să se prevaleze de alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere, conform art.79 Codul muncii, astfel încât nu pot fi luate în considerare apărările pârâtei privind rezultatele concrete ale evaluării pentru perioada_ -_, care de altfel s-a finalizat cu acordarea aceluiași calificativ reclamantei și salariatei păstrate în funcție.
În același context, Curtea de Apel observă că nu s-a precizat în decizia de concediere că ambele posturi de vânzător de bilete din Halta Arcalia au fost desființate și că, chiar dacă s-ar depăși interdicția enunțată de art.79 Codul muncii de complinire în cursul procesului a acestor lipsuri, pârâta manifestă o poziție oscilantă și contradictorie sub acest aspect: se prevalează de statele de
funcții pentru a dovedi desființarea ambelor posturi din Halta Arcalia, dar prin recurs susține că reclamanta " a dovedit competențe mai scăzute decât cealaltă salariată angajată la Halta Arcalia";, precum și că la Halta Arcalia "la data de _
, a rămas un singur post de vânzător de bilete";.
În atare situație se naște în mod legitim îndoiala cu privire la desființarea ambelor posturi de vânzător de bilete din Halta Arcalia, fiind indicii suficiente că un post a fost păstrat, chiar dacă nu pot fi verificate efectiv criteriile de selecție în raport de criteriile enunțate în decizia de concediere, fără prezentarea însă a modului de aplicare. De asemenea, această concluzie este susținută și de rezultatul propriu-zis al evaluării, după cum s-a reținut anterior, în măsura în care s-ar depăși chiar limitele imperative ale art.79 Codul muncii.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele S. | N. | DE T. | |
F. | DE C. "C. C. " SA BUCUREȘTI - S. DE T. | F. | DE C. |
C. împotriva sentinței civile nr. 1777 din_ a Tribunalului Bistrița Năsăud, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
L. D. | S. | D. | D. G. |
GREFIER
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.B. I.
