Sentința civilă nr. 1507/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
cod operator 4204
Dosar nr. _
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1507
Ședința publică din_ Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. C.
Asistent judiciar S. O. Asistent judiciar M. L. D.
G. ier Ana C. P.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra cererii formulată de contestatoarea F. M. M. cu domiciliul în B. M., str. Transilvaniei, nr. 12/19, județul M. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. M. cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, județul M., având ca obiect contestație decizie de concediere
Se constată că dezbaterea pe fond a cererii a avut loc în ședința publică din data de_ susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, pronunțarea hotărârii fiind amânată la_ ,_ și apoi la data de azi, când în urma deliberării s-a dat hotărârea de mai jos.
T.
Deliberând asupra cererii de față constată următoarele,
Prin contestația înregistrată sub dosar_ la Tribunalul Maramureș contestatoarea F. M. M. a chemat în judecată pârâta D. G. a F.
P. M. pentru :
- anularea deciziei nr. 1180 din_ emisă de pârâtă.
reîncadrarea contestatoarei pe postul de inspector de specialitate gr. II gradația 2, clasa de specializare 38 în cadrul A.P.F. pe perioadă nedeterminată.
obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale de care ari fi beneficiat contestatoarea începând cu data încetării concediului maternal până la reintegrarea efectivă.
obligarea pârâtei la plata unor daune morale în sumă de 5.000 de euro.
cu cheltuieli de judecată în sumă de 6.000 lei reprezentând onorar avocațial.
În fapt, reclamanta precizează că a fost angajată prin Contract Individual de Muncă din_ pe postul numitului Trif Gabriel D. iar la data desfacerii
Contractului Individual de Muncă a titularului postului ( adică la data încetării motivelor de suspendare) pârâta trebuia să invoce încetarea de drept a contractului semnat cu reclamanta, iar în condițiile în care nu a înțeles să uzeze de acest drept și raporturile de dreptul muncii au continuat fără să existe un Contract semnat, sens în care devin aplicabile dispozițiile art. 16, al.2 și art. 84 al. 1 din vechiul cod car spune că în lipsa formei scrise contractul poate fi recunoscut drept contract individual de muncă pe durată nedeterminată având în vedere că forma scrisă reprezintă o condiție de probă nu de validitate a contractului.
În această situație temeiul de drept al încetării raportului de muncă al reclamantei nu este legal și în consecință nici decizia nr. 1180 emisă de pârâtă privind încetarea Contractului Individual de Muncă încheiat cu reclamanta nu este legală și se impune anularea ei.
Potrivit art. 60 al.1 lit. d) Codul muncii, concedierea salariaților nu poa- te fi dispusă pe durata în care femeia salariată se află în concediu maternal ( cazul contestatoarei), așadar încetarea Contractului Individual de Muncă ca urmare a voinței unilaterale a angajatorului nu poate interveni pe durata în care femeia salariată este în concediu maternal.
Concedierea poate interveni doar ca urmare a reorganizării judiciare sau a falimentului angajatorului, în condițiile legii.
Mai mult decât atât este mai mult decât evident faptul că dispozițiile art. 49 pct. 5 din Codul muncii nu sunt aplicabile deoarece pârâta nu a înțeles să dea curs încetării de drept a Contractului Individual de Muncă la nivelul anului 2008, deci Contractul Individual de Muncă al reclamantei este încheiat pe durată nedeterminată și astfel nu sunt incidente prevederile legale arătate anterior.
Pârâta nu indică în cuprinsul deciziei de concediere numărul și data Contractului Individual de Muncă la care se referă, mai mult decât atât reclaman- ta nu a ocupat niciodată postul d-nei Cuc Sanda, respectiv nu există niciun docu- ment scris care să ateste transferul reclamantei pe acest post.
Pârâta D. G. a F. P. M. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestației ca nefondată pentru următoarele motive:
Reclamanta a fost angajată conform Deciziei nr. 272/_ emisă de directorul executor al Direcției Generale a F. P. M. la cea dată încheindu-se Contractul Individual de Muncă nr. 941/_ .
În perioada_ -_ a avut raportul de muncă suspendat pentru concediu de maternitate și concediu de creștere a copilului.
Începând cu data de_ postul ocupat de reclamantă a devenit vacant având în vedere încetarea raporturilor de muncă ale dl. Trif Gabriel D. - inspector asistent clasa I, treapta 3, prin acordul părților, post ocupat ulterior de către reclamantă, acesta continuând să desfășoare activitate în cadrul Direcției Generale a F. P. M. - A.F.P. B. M. pe postul temporar vacant din cadrul aceluiași compartiment, al d-nei Cuc Sanda, care a avut raportul de serviciu suspendat pentru incapacitate temporară de muncă, risc maternal,
concediu de maternitate, concediu de creștere a copilului până la doi ani și ulterior concediu de îngrijire a copilului cu handicap.
Prin cererea nr. 32.703/_ d-na Cuc Sanda solicită reluarea activității, iar prin Decizia 1179/_ se dispune încetarea suspendării raporturilor de serviciu și reluarea activității d-nei Cuc Sanda, începând cu data de_ .
Prin Decizia nr. 1180/_ se dispune încetarea activității d-nei F. M.
M., având în vedere faptul că titulara postului și-a reluat activitatea.
Rațiunea pentru care reclamantei i-a fost încetat raportul de muncă de drept
- la expirarea termenului contactului individual de muncă încheiat pe durată determinată, chiar dacă avea raportul de muncă suspendat pentru concediu de creștere a copilului, este aceea că potrivit art. 49 al. (5) din legea 53/2003- Codul muncii, republicat și actualizat: " În cazul suspendării contractului individual de muncă se suspendă toate termenule care au legătură cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului individual de muncă,cu excepția situațiilor în care contractul individual de muncă încetează de drept";, Decizia nr. 1180/_ nefiind o decizie de concediere.
Referitor la solicitarea privind acordarea daunelor morale:
În cadrul litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorilor, potrivit art. 269 al.(1) din Codul muncii, daunele morale pot fi acordate salariaților numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens.
Contractul individual de muncă nu prevede acordarea daunelor morale reclamantei . În acest sens invocă Decizia nr. 40/_ a Înaltei curți de Casație și Justiție privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 269 al. (1) din Codul muncii în legătură cu daunele morale pretinse de salariați în cadrul litigiilor de muncă referitoare la atragerea răspunderii materiale a angajaților.
Pentru a fi angajată răspunderea patrimonială pentru daunele morale este necesar să se dovedească elementele răspunderii civile, respectiv fapta ilicită a angajatorului, prejudiciul și legătura de cauzalitate.
Dauna morală constă în atingerea adusă personalității omului: existența sa, integritatea corporală și sănătatea, sensibilitatea fizică sau psihică, sentimentele sale, cinstea, onoarea, prestigiul profesional, elementele patrimoniale de intră în conținutul dreptului de autor sau inventator etc.
Pentru acordarea daunelor morale trebuie dovedite prin orice mijloc de probă pretențiile salariatului, prejudiciul moral suferit și legătura de cauzalitate dintre măsura dispusă de unitate și impactul negativ atât în plan personal, în plan profesional asupra salariatului cât și dificultățile în plan familial și în raport cu celelalte persoane.
Art. 20 din Constituția României, republicată stipulează că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu
pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. Dacă există neconcordanță, între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Referitor la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 274 al. 1 Cod procedură civilă, partea care a pierdut procesul, poate fi obligat a suporta cheltuielile ocazionate de proces, însă prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală sau, prin atitudine sa în cursul derulării procesului să fi determinat aceste cheltuieli. Nici una din aceste condiții nu este îndeplinită, decizia contestată de reclamantă fiind legală și temeinică. Consideră că suma de 6.000 lei reprezentând onorar avocat este exagerată în raport de complexitatea și dificultatea litigiului.
Art. 274 al. (3) Cod procedură civilă permite instanței să cenzureze onorariile avocaților, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.
În aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
În acest sens în jurisprudența CEDO s-a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Examinând contestația în baza actelor și probelor de la dosar tribunalul constată:
Prin Decizia 1180 emisă de intimată, s-a dispus ca începând cu data de 0_, să înceteze raporturile de muncă încheiate cu contestatoarea conform art. 55 lit. a) coroborat cu art. 56 al.1 lit. i) Codul muncii la expirarea Contractului Individual de Muncă încheiat pe durată determinată.
În motivarea deciziei se menționează faptul că din data de 0_ d-na Cuc Sanda inspector asistent clasa I în cadrul Compartimentului compensări, restituiri - Administrația F. P. a municipiului B. M. revine la serviciu urmare a expirării concediului pentru creșterea copilului cu handicap ceea ce impune necesitatea încetării Contractului Individual de Muncă al contestatoarei F.
M. M. angajată pe perioadă determinată pe postul mai sus menționat.
Potrivit contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 941 din_ contestatoarea a fost angajată la pârâtă începând cu_ și până la revenirea titularului, ca și inspector de specialitate debutant la biroul de gestiune registru contribuabili și declarații fiscale persoane fizice.
În perioada_ -0_ contestatoare a avut raportul de muncă suspendat pentru concediu de maternitate și concediu de creștere a copilului.
Intimata D. G. a F. P. M. susține că începând cu_ postul ocupat de reclamantă a devenit vacant având în vedere încetarea raportului de muncă al d-lui Trif Gabriel D. - inspector asistent clasa I, treapta 3, prin acordul părților, post ocupat ulterior de către contestatoare, acesta consimțind să desfășoare activitate în cadrul Direcției Generale a F. P. M. pe postul temporar vacant din cadrul aceluiași compartiment al d-nei Cuc Sanda, care a avut raportul de serviciu suspendat pentru incapacitate temporară de muncă, risc maternal, concediu de maternitate, concediu de creștere a copilului până la doi ani și ulterior concediu pentru îngrijirea copilului cu handicap.
În Contractul Individual de Muncă încheiat cu contestatoarea nu se menționează cine este titularul postului ce urmează a reveni, pendinte de care urmează a se dispune încetarea de drept a Contractului Individual de Muncă
"pretins"; a fi încheiat pe perioadă determinată.
Acest mod deficitar de încheiere a Contractului Individual de Muncă nu poate constitui decât un abuz de drept săvârșit de către acest angajator care nu a elucidat și nu a prevăzut expres durata încheierii Contractului Individual de Muncă corect cu contestatoarea.
Pentru protecția drepturilor salariaților și prevenirea abuzului de drept din partea angajatorului, legiuitorul româna a procedat la reglementarea contractului de muncă pe durată determinată armonizând treptat legislația națională cu aquis-ul comunitar, astfel cum rezultă chiar din preambulul O.U.G. nr. 65/2005, ce a modificat art. 82 alin. 1 și art. 84 alin.1 din Codul muncii și cel al O.U.G. nr. 55/2006 ce a modificat și completat art. 84 alin. 2 din Codul muncii, având în vedere deosebitele consecințe economice, psihologice și sociale ale precarității acestor raporturi de muncă pentru salariați, determinate de incertitudinea care apasă asupra locului de muncă.
Se reține astfel că, prin Directiva 1999/70/CE a Consiliului din_ privind Acordul-cadru CES, UNICE și CEEP asupra muncii cu durată determinată, avută în mod special în vedere la armonizarea legislației muncii în România cu cea comunitară, s-a prevăzut că,pentru a preveni abuzul ce poate rezulta din utilizarea contractelor sau relațiilor de muncă cu durată determinată succesive, statele membre pot introduce una sau mai multe măsuri prevăzute la Clauza 5 din acordul-cadru și anume: rațiuni obiective care să justifice reînnoirea unor astfel de contracte sau relații de muncă, durata maximă a contractelor sau relațiilor de muncă succesive și numărul de reînnoiri ale unor astfel de contracte sau relații de muncă.
Alineatul 2 al acestei clauze prevede că statele membre, după consultarea partenerilor sociali stabilesc în ce condiții: a) contractele sau raporturile de muncă sunt considerate " succesive";; b) sunt considerate contracte sau raporturi de muncă pe durată nedeterminată.
În elaborarea acestui acord-cadru. Părțile au luat în considerare următoa- rele: contractul individuale de muncă pe durată nedeterminată reprezintă forma generală pentru raporturile de muncă, contribuie la calitatea vieții lucrătorilor implicați și îmbunătățesc performanța, iar folosirea, doar din motive obiective, a contractelor pe durată determinată constituie un mod de a împiedica abuzurile.
Se mai prevede că Statele membre pot menține și/sau partenerii sociali pot menține sau introduce dispoziții mai favorabile pentru muncitorii avuți în vedere în acord ( Clauza 8).
Conform jurisprudenței CJCE ( Hotărârile Mandold, Adneler și alții) beneficiul stabilității locului de muncă este considerat un element major al protecției acordate lucrătorilor. Curtea a dedus din acesta că Acordul-cadru vizează să limiteze recurgerea succesivă la contractul de muncă pe durată determinată, considerată drept o sursă potențială de abuz în detrimentul lucrătorilor prevăzând o serie de dispoziții minime de protecție destinate să evite incertitudinea situației salariaților.
S-a mai reținut prin aceste hotărâri că o dispoziție care nu justifică în mod specific folosirea contractelor de muncă pe durată determinată succesive prin existența unor factori obiectivi legați de particularitățile activității respective și de condițiile exercitării sale, implică un risc real de a determina o recurgere abuzivă la acest tip de contracte și nu este, prin urmare, compatibilă cu obiectivul și cu efectul util al Acordului-cadru.
În speță, prin Contractul Individual de Muncă nr. 941 din_ depus la fila 53 s-a menționat că acesta a fost încheiat într-o situație de excepție prevăzut de art. 81 din Codul muncii, pe durată determinată, până la revenirea titularului. Durata îndelungată a acestui contract, începând cu_ -0_, pe lângă faptul că încalcă prevederile art. 82 al.1 din Codul muncii potrivit căruia Contractul Individual de Muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 24 de luni, dovedită pe deplin că activitatea prestată de contestatoare a corespuns unei nevoi permanente a instituției intimate, motiv pentru care aceasta era îndreptățită al încheierea Contractului Individual de Muncă pe durată nedeterminată.
În considerarea celor de mai sus instanța reține că decizia 1180 este nelegală și netemeinică, în temeiul art. 80 Codul muncii va dispune anularea ei și va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere respectiv reintegrarea contestatoarei pe post și va obliga angajatorul la plata drepturilor salariale cuvenite contestatoarei de la data încetării raportului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Cu privire la daunele morale solicitate de contestatoare acestea nu au fost dovedite, drept urmare cererea urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă obligă intimata să plătească contestatoarei 2.500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocațial dovedit cu chitanța nr. 2/1_ .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația formulată de contestatoarea F. M. M. domiciliată în B. M., str. Transilvaniei, nr. 12 ap. 19, județul M. în contradictoriu cu intimata D. G. a F. P. M. cu sediul în B. M.
, A. S., nr. 2A și în consecință:
Anulează decizia nr. 1180 din_ emisă de intimată.
Dispune reintegrarea contestatoarei pe postul de inspector de specialitate gr. II gradația 2, clasa de specializare 38 în cadrul A.P.F. pe perioadă nedeterminată.
Obligă intimata să plătească contestatoarei drepturile salariale de care ari fi beneficiat contestatoarea începând cu data încetării raportului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Respinge cererea contestatoarei de acordare a daunelor morale.
Obligă intimata să plătească contestatoarei 2.500 lei cheltuieli de judecată. Definitivă.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică azi,_ .
Președinte | Asistenți | Judiciari | G. ier | ||
C. | M. | O. S. | D. M. | P. Ana C. |
Red.C.M./_
Dac.P.C./_
4 ex./ com. 2 ex. -_ .
