Decizia civilă nr. 4072/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 4072/R/2013
Ședința publică din 21 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
G.: C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamantul I. I. împotriva sentinței civile nr. 667 din 23 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ *, privind și pe pârâta intimată E. O. A M. ȘI S., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Se constată că în cursul acestei zile de 21 octombrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent I. I. a depus la dosar concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din 14 octombrie 2013, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.667 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ *, a fost respinsă contestația formulată de contestatorul I. I., împotriva Deciziei nr. 1296/_ emisă de intimata E.
O. a M. și S. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia de sancționare nr. 1269/_ emisă de E. O. Română a M. și S. s-a reținut în sarcina contestatorului săvârșirea următoarelor abateri disciplinare: absența nejustificată de la locul de muncă, refuzul și neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu.
S-a consemnat că la data de_ contestatorul a fost reintegrat pe funcția de paracliser în baza deciziei civile nr. 1533/R/_ a curții de Apel C.
. Încă din primele zile a manifestat dispreț față de programul de muncă stabilit, comentând orice decizie sau cerință a preotului paroh, culminând cu refuzul de a lua la cunoștință îndatoririle de serviciu consemnate în fișa postului, precum și cu nerespectarea timpului de lucru de 172 ore pentru care urma să fie retribuit. Începând cu data de_ reclamantul a încetat să se mai prezinte la locul de muncă și, deși a fost prezent la oficierea slujbelor religioase, a afirmat că o face în calitate de simplu credincios, refuzând a îndeplini orice sarcină.
În contestația formulată împotriva deciziei de concediere contestatorul a arătat faptul că nu se consideră vinovat de abaterile care au fost reținute în sarcina sa.
Referitor la absența nejustificată în mai multe zile consecutive de la locul de muncă și refuzul de a-și îndeplini sarcinile de serviciu, a învederat că prin procesul verbal din_ al Protopopiatului Ortodox Lăpuș s-a dispus destituirea sa din funcția de paracliser, motiv pentru care a înțeles că începând cu data de_ nu mai subzistă obligația sa de a se prezenta la locul de muncă.
Relativ la refuzul de a semna fișa postului la data reintegrării, contestatorul a motivat că atitudinea sa a fost determinată de faptul că la momentul respectiv Consiliul Parohial nu a fost de acord cu programul de lucru stabilit prin fișa postului, aceeași apărare fiind formulată și în fața comisiei disciplinare, cu ocazia cercetării prealabile.
Prin decizia civilă nr. 1533/R/2011 a Curții de Apel C. s-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul de paracliser la Parohia O. Română R. deținut anterior concedierii sale prin decizia nr. 448/_ .
Potrivit deciziei nr. 932/2007 emisă de E. O. Română a M. și S., contestatorul a fost numit în postul de paracliser începând cu data de_, decizia de numire menționând la art. 2 încadrarea acestuia în baza unui contract de muncă pe durată nedeterminată, cu normă întreagă, cu un salariu de bază lunar de 390 lei, studii generale.
În vederea punerii în aplicare a dispozițiilor deciziei menționate, contestatorul a fost convocat în scris, pentru data de_ orele 8.00, a se prezenta la locul de muncă (f.42).
Pentru același prilej s-a întrunit și consiliul parohial al Parohiei Ortodoxe Române R. în fața căruia contestatorul și-a manifestat voința de a-și relua activitatea de paracliser, iar conform procesului verbal nr. 33/_ ( f.41) întocmit atunci, membrii consiliului parohial au cerut ca desfășurarea activității în cadrul parohiei să rămână cum a fost.
Din declarațiile martorilor B. oș Mircea(f.65) și Coza Alexandru, membri ai consiliului parohial, rezultă că în ședința din_ preotul paroh a prezentat consiliului parohial și contestatorului fișa postului de paracliser, astfel cum i-a fost comunicată de la protopopiat, în care se menționa un program de lucru de 8 ore/zi.
Martorii au relatat că nu a fost de acord consiliul parohial cu acest program de lucru de 8 ore/zi pentru paracliser, pentru că nici unul alt slujitor al bisericii nu are un asemenea program de lucru și, ca atare, contestatorul nu a semnat fișa postului.
Apoi s-a decis în cadrul consiliului ca reclamantul să-și reia activitatea conform vechilor obiceiuri și tradiții și s-a încheiat procesul verbal nr. 33/2011.
Însă, raportat la prevederile art. 55 și 61 din Statutul pentru organizarea si funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, Consiliul parohial nu are competențe în stabilirea atribuțiilor de serviciu ale personalului clerical sau neclerical al parohiei, a programului de lucru, această prerogativă revenindu-i angajatorului, în speță E. O. Română a M. și S. .
Preotul paroh le-a prezentat contestatorului, dar și celuilalt paracliser și cântărețului bisericesc, spre însușire, fișa postului în îndeplinirea atribuției prevăzute de art. art. 50 lit. c din Statutul pentru organizarea si funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, nefiind îndrituit să modifice sarcinile de serviciu stabilite pentru aceste posturi de angajator.
Ca atare, apărarea contestatorului referitoare la nesemnarea fișei postului întrucât consiliul parohial nu a fost de acord cu sarcinile postului și programul de lucru este neîntemeiată.
În ce privește absența de la serviciu și neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, contestatorul a recunoscut cu ocazia cercetării disciplinare aceste abateri disciplinare.
Potrivit declarației sale consemnate în scris, și-a îndeplinit îndatoririle de serviciu până într-o zi de duminică când, după slujbă, preotul paroh i-a cerut cheile de la biserică pentru a i le da celuilalt paracliser. I-a comunicat preotului unde se află cheile bisericii, iar din acea duminică s-a "prezentat în fiecare duminică la slujbă ca simplu credincios";, fără să îndeplinească nici un oficiu (f.7- 8).
A recunoscut contestatorul că nu i s-a interzis de către preot să oficieze ca paracliser.
Simpla împrejurare că în aceeași biserică mai funcționa un paracliser nu era de natură a-l împiedica pe contestator să-și exercite propriile atribuții, alături de colegul său, iar faptul că preotul i-a cerut cheile bisericii, care, de altfel, se aflau "la locul lor în biserică";, nu poate fi interpretat ca un obstacol în prestarea normală a activității, câtă vreme nu s-a dovedit folosirea cheilor în acest scop.
Nu poate fi primită nici apărarea contestatorului potrivit căreia absența de la serviciu și neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu au fost consecința convingerii că a fost destituit, convingere formată de procesul verbal din_ al Protopopiatului Ortodox Lăpuș, căci abaterile disciplinare menționate s-au săvârșit anterior încheierii acestuia act.
Procesul verbal din_ cuprinde constatările și dezbaterile consistoriului protopopesc al Protopopiatului Ortodox Lăpuș, organ disciplinar și de judecată în chestiunile administrative și bisericești, tocmai cu privire la faptele săvârșite de contestator în legătură cu disciplina muncii, fiind, evident, ulterior comiterii acestora.
Față de considerentele expuse, reținând existența abaterilor disciplinare și vinovăția contestatorului, instanța a apreciat că decizia de concediere nr. 1269/_ este legală și temeinică, sancțiunea fiind aplicată corespunzător prevederilor art. 250 Codul muncii și, în consecință, a respins contestația formulată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul I. I. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, reclamantul a susținut că s-a prezentat la punctul de muncă și și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, însă a fost șicanat de părintele paroh Achim Vlad care a dorit să-i restrângă atribuțiile, încercând să-l determine să semneze o fisă a postului care nu purta însemnele Episcopiei. Una din atribuțiile stabilite prin fișa postului - interzicerea accesului în biserică a persoanelor străine și a celor aparținătoare altor culte era imposibil de realizat.
Se invocă nulitatea deciziei de concediere deoarece comisia de disciplină care a analizat faptele imputate reclamantului nu a fost legal constituită, deoarece, conform art.148 din Statutul Bisericii Ortodoxe Române, Consistoriul disciplinar protopopesc trebuie să cerceteze aceste fapte.
Pârâta E. O. Română a M. și S. a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Reclamantul a depus concluzii scrise
prin care a susținut că este victima unei discriminări religioase.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele:
Reclamantul contestă faptele reținute în sarcina sa prin decizia de concediere într-o manieră generală, fără a formula apărări concrete și punctuale decât în ceea ce privește refuzul de a semna fișa postului.
Nu sunt combătute absențele nejustificate de la serviciu care, în sine, justifică măsura concedierii, chiar fără luarea în considerare a refuzului de a semna fișa postului.
De altfel, cu privire la această faptă, Curtea de Apel constată că reclamantul a abandonat în recurs apărarea de la fond și din cursul cercetării disciplinare că refuzul de a semna fișa postului a fost determinat de lipsa acordului Consiliului Parohial la programul de lucru. Se susține astfel, că fișa postului nu provenea de la Episcopie și că îi stabilea o atribuție imposibil de executat, ceea ce tinde să schimbe elementele factuale ale cauzei acțiunii, contrar art.294 C.pr.civ. aplicabil conform art.316 C.pr.civ..
Oricum, contestarea doar a acestei fapte nu îi poate aduce reclamantului beneficiul anulării întregii decizii de concediere, deoarece așa cum s-a reținut anterior, nu a fost recurată hotărârea sub aspectul absențelor de la serviciu, care sunt suficient de grave pentru a putea justifica măsura concedierii.
În fine, nulitatea deciziei de concediere nu poate fi reținută, deoarece într- un prim ciclu procesual s-a statuat cu caracter obligatoriu de instanța de recurs că nu este întemeiată excepția nulității deciziei de concediere și că în rejudecare vor fi analizate motivele de netemeinicie invocate prin acțiune.
În acest context, invocarea nulității deciziei pentru emiterea sa de un organ necompetent nu poate fi primită, cu atât mai mult cu cât art.148 din Statutul Bisericii Ortodoxe Române (HG nr.53/2008) se aplică clericilor de mir, preoților, diaconilor și cântăreților, nu și paracliserilor.
Apărările formulate prin concluziile scrise, referitoare la discriminarea religioase a reclamantului nu vor fi luate în considerare, fiind în realitate critici noi aduse hotărârii după împlinirea termenului de recurs și după închiderea dezbaterilor.
Pentru considerentele expuse anterior Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I. I. împotriva sentinței civile nr. 667 din_ a T. ui Maramureș pronunțată în dosar nr.
_ *, pe care o menține. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
S. | D. | D. | G. | L. | D. |
G.
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_
Jud.fond.G. Brândusa
