Sentința civilă nr. 15764/2013. Conflict de muncă
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 15764/2013
Ședința publică de la 28 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE E. B.
Asistent judiciar C. -E. P. Asistent judiciar I. R. Grefier O. -R. L.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii formulate de reclamantul SS în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S., având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de_, prin serviciul registratură al instanței, reclamantul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
La data de_, prin registratura instanței, pârâta a depus la dosar concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre
INSTANȚA
Deliberând, reține că prin acțiunea formulată și precizată de reclamantul S.
S.,
înregistrată la instanță în data de_, în contradictoriu cu intimata S.C.
A. S.R.L.,
a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța în cauză, să dispună anularea deciziei de concediere nr. 40/_ ca nelegală, obligarea intimatei la reîncadrarea reclamantului și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egală cu toate drepturile salariale cuvenite, începând cu data emiterii deciziei contestate și până la reintegrare, obligarea intimatei la plata sumei de
10.000 Euro cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată..
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a fost angajatul intimatei începând cu luna septembrie 2011 și până în luna noiembrie 2011.
Reclamantul arată că la data de_ s-a deplasat la locul de muncă, dar datorită unor probleme de sănătate a fost nevoit să plece acasă, după informarea
superiorilor săi. La data de_ medicul de familie i-a eliberat concediu medical pentru perioada_ -_ .
Mai arată că, în perioada concediului medical, a fost convocat la sediul pârâtei pentru a se realiza cercetarea disciplinară prealabilă. La data de_ s-a prezentat la convocare dar conducerea pârâtei a lipsit și i s-a comunicat că trebuie să revină în săptămâna următoare.
La data de_ reclamantului i s-a comunicat decizia de desfacere a contractului individual de muncă, care este întemeiată pe prevederile art. 61 lit. b din Codul muncii, temei legal care nu corespunde stării de fapt.
Acțiunea este întemeiată în drept pe prevederile art. 283 și urm. din Codul muncii.
Pârâta a depus întâmpinare (f. 27-29) prin care solicită respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În aceasta arată că reclamantul nu spune adevărul că nu s-a putut prezenta la locul de muncă în data de_, deoarece această dată a fost o zi de duminică, respectiv o zi nelucrătoare și de la data de_ reclamantul nu s-a mai prezentat la serviciu, fără a-și motiva într-un fel absențele.
În urma rapoartelor înaintate de șeful de departament, conducerea a demarat procedura de cercetare disciplinară prealabilă, comisia de cercetare l-a convocat pe reclamant și cum acesta nu s-a prezentat la locul și data convocării, a fost emisă decizia contestată.
Ulterior, la data de_, reclamantul s-a prezentat la locul de muncă și a lăsat la magazinul societății o cerere de demisie prin care a solicitat încetarea raportului de muncă începând cu aceea dată, fără respectarea dreptului de preaviz și fără a justifica absențele de la serviciu.
Cu privire la temeiul legal al desfacerii raportului de muncă, pârâta arată că acesta este art. 61 lit. a din Codul muncii, temei legal comunicat și la I.T.M.
C. prin sistemul REVISAL.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei ca și electrician auto, iar prin decizia contestată i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art.61 alin.1, lit. a din Codul muncii(f.45).
Instanța reține că disciplina muncii este o condiție obiectivă, necesară și indispensabilă desfășurării activității fiecărui angajator. Este absolut necesar ca toți angajații să respecte ordinea și mai ales disciplina muncii, pentru a se putea asigura un climat propice desfășurării procesului de producție.
Codul muncii definește abaterea disciplinară ca fiind o faptă, în legătură cu munca, care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici (art. 263 alin. 2 din Codul muncii).
În virtutea raportului de subordonare, angajatul este obligat să respecte atât obligațiile prevăzute expres prin actele normative, regulamente de ordine interioară, contractul colectiv de muncă și cel individual, dar și dispozițiile date de angajator prin decizii, ordine scrise sau verbale în exercitarea atribuțiilor de coordonare, îndrumare și control.
Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare angajaților săi (art. 263 din Codul muncii) acesta fiind în măsură să cuantifice exact sancțiunea, ținând cont și de sancțiunile disciplinare avute de angajat anterior.
Aplicarea sancțiunii disciplinare se face printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Instanța reține că pârâta a demarat cercetarea disciplinară prealabilă și reclamantul a fost convocat la cercetare, astfel că au fost respectate prevederile art. 251 din Codul muncii(f.14).
Referitor la decizia contestată, instanța reține că la alin. (2) al articolului 252 din Codul muncii, se prevede că sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată; f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Așa fiind, constatând că decizia nu conține toate elementele legale cerute de prevederile legale anterior menționate, din aceasta lipsind cerințele de la lit. a, b, c și f ale articolului 252 din Codul muncii, instanța va admite primul capăt de cerere.
Astfel, în cauză, sancțiunea aplicabilă deciziei de concediere contestate este nulitatea absolută prevăzută expres de art. 252 din Codul muncii.
Cum reclamantul a solicitat pârâtei aprobarea demisiei începând cu data de_, instanța va lua act de manifestarea unilaterală de voință a reclamantului, respectiv încetarea raportului de muncă începând cu data de _
, pârâta fiind nevoită să emită o decizie de încetare a contractului individual de muncă al reclamantului în temeiul art. 81 din Codul muncii.
Instanța va respinge petitul din acțiunea reclamantului privind acordarea de daune morale, având în vedere manifestarea unilaterală de voință a acestuia care face imposibilă reîncadrarea și mai ales acordarea de daune morale, reclamantul nefiind prejudiciat.
Având în vedere prevederile art. 61, art. 250 și urm. din Codul muncii instanța va Admite în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul S.
Ș.
împotriva pârâtei S.C. A. S.R.L.,
va anula decizia nr. 40/_ emisă de pârâtă, va constata încetarea raportului de muncă cu reclamantul începând cu data de_ în temeiul demisiei depuse de acesta și va respinge restul petitelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul S. Ș. cu domiciliul în C. -N., str. Cuza V. nr. 18-20, ap. 15, jud. C., împotriva pârâtei S.C. A. S.R.L. cu sediul în C. - N., str. Meziad nr. 1, jud.
C. și în consecință:
Anulează Decizia nr. 40/_ emisă de pârâtă.
Constată încetarea raportului de muncă cu reclamantul începând cu data de_, în temeiul demisiei depuse de acesta.
. Respinge restul petitelor.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, E. B. | Asistent judiciar, C. -E. P. | Asistent judiciar, I. R. |
Grefier, O. -R. L. |
