Sentința civilă nr. 1614/2013. Pretenții. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ N. 1614/F/2013
Ședința publică din data de 6 iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător GREFIER: C. S.
Cu participarea asistenților judiciari:
Z. L. - P. S.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta B. M. împotriva pârâtei
cu program prelungit nr. 3 B.
, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul constată că este competent din punct de vedere material și teritorial să judece procesul potrivit art. 269 Codul muncii coroborat cu art. 95 pct. 1 din Noul Cod de procedură civilă.
Prin prisma referatului de la fila 11 tribunalul constată necesitatea acvirării pe cale scurtă a dosarului nr._, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1262/F/2012.
Văzând lipsa părților, faptul că prin acțiunea introductivă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu sunt cereri prealabile, s-au analizat actele și lucrările dosarului, după care cauza a rămas în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, constată:
Prin acțiunea civilă, scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, înregistrată la această instanță la nr. de mai sus, reclamanta B. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta G. cu program prelungit nr. 3 B., obligarea acesteia la acordarea indemnizației de pensionare.
În motivare s-a arătat că odată cu pensionarea, survenită la data de 2 iulie 2012, reclamantei nu i s-a achitat în luna anterioară pensionării, indemnizația de pensionare prevăzută de art.50 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010.
Se învederează faptul că potrivit art.40 alin.2 litera c din Codul muncii, angajatorului îi revine obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din toate contractele individuale de muncă, astfel că în conformitate cu disp. art.50 din Contractul Colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 era îndreptățită să primească la pensionare "o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării";. Totodată în conformitate cu disp. art.37 lit.e din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Învățământ înregistrat la Ministerul Muncii sub nr.596 din_ era îndreptățită să primească la pensionare "o indemnizație de cel puțin un salariu de bază";.
Învederează că, potrivit art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, astfel încât, în opinia reclamantei, aplicabile în prezenta cauză sunt dispozițiile CCM unic la nivel național evidențiate mai sus, fiind îndreptățită la plata a două salarii de bază, cu titlu de indemnizație de pensionare pentru limită de vârstă.
Faptul că pârâta nu deține venituri proprii suficiente pentru a-i achita drepturile revendicate nu constituie un impediment la admiterea acțiunii, problema fondurilor din care urmează să se facă plata indemnizației solicitate fiind una de executare, iar nu una cu relevanță la judecata în fond a cauzei.
1
Se apreciază totodată faptul că efectele actelor invocate continuă să producă efecte inclusiv la data pensionării sale, astfel că reclamanta solicită admiterea acțiunii.
În drept invocă art.269 alin.1 lit.c, art.283-291 din Codul muncii, Legea nr.53/2006.
În probațiune a fost depusă la dosar copia deciziei de pensionare și adeverința nr.15/_ .
Pârâta, legal citată, nu și-a delegat reprezentant în instanță și nici nu a formulat întâmpinare sau alte apărări scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține faptul că reclamanta a fost angajata pârâtei G. cu program prelungit nr. 3 B. pe postul de educator, raporturile de muncă încetând ca urmare a pensionării reclamantei pentru limită de vârstă, începând cu data de 2 iulie 2012, așa cum rezultă din documentele depuse la dosar (f. 7).
Reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art.50 din Contractul Colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, conform cărora era îndreptățită să primească la pensionare
"o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării"; însă este de reținut că, acest contract colectiv de muncă unic la nivel național și-a produs efectele doar până la data de_, fiind denunțat începând cu_, astfel că la momentul pensionării reclamantei -_, acest contract colectiv nu mai era în vigoare.
Chiar dacă acest contract colectiv de muncă era în vigoare la data pensionării reclamantei, acesta nu poate deroga de la dispozițiile Legii 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, lege intrată în vigoare în data de 03 iulie 2010, întrucât legea fiind superioară contractului, legiuitorul poate interveni în contract, pentru a-l modifica sau a-l face ineficace.
Potrivit prevederilor art.9 din Legea 118/2010, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă, astfel că tribunalul constată că sunt aplicabile aceste prevederi, ținând cont de faptul că reclamanta s-a pensionat cu începere de la data de 02 iulie 2012, iar legea menționată produce efecte juridice din 03 iulie 2010.
Tribunalul arată că această lege specială nu mai permite acordarea indemnizației de pensionare solicitată de reclamantă și că această lege are caracter special și derogator de la prevederile de drept comun din Codul muncii ce impuneau executarea contractelor colective de muncă legal încheiate, inclusiv CCM Unic la nivel de ramură învățământ.
Având în vedere aceste prevederi legale imperative, reținând că reclamanta s-a pensionat după intrarea în vigoare a legii menționate, tribunalul urmează a respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantă împotriva pârâtei.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta B. M. , domiciliată în B., str.G., nr.9, județul B. -Năsăud împotriva pârâtei G. cu P. P. nr.3 B. , cu sediul în B., str. P., nr.41, județul B. -Năsăud.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Tribunalul B. -Năsăud. Pronunțată în ședința publică din 06 iunie 2013.
PRESEDINTE, GREFIER,
C. C. S.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
Z. L. P. S.
Red. I.C. - Z.L../_ Dact.Z.L./_
2
