Sentința civilă nr. 1709/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1709/F/2013
Ședința publică din data de 13 iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător GREFIER: C. S.
Cu participarea asistenților judiciari:
Z. L. - P. S.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de contestatoarea B. Ana-M. , în contradictoriu cu intimata B. C. R. S.A., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterea cauzei a avut loc la data de 6 iunie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din această hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de astăzi, 13 iunie 2013.
Se constată că, în data de_, contestatoare a depus la dosar concluzii scrise.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, constată:
Prin acțiunea civilă, scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, înregistrată la nr. de mai sus, contestatoarea B. ANA-M. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 740/_ privind suspendarea contractului individual de muncă și a Deciziei nr. 944/_ privind concedierea, ambele emise de intimata B. C. R. S.A B. , solicitând instanței, în principal să constate nulitatea absolută a deciziei de concediere, precum și tardivitatea acesteia și să dispună totodată și anularea deciziei de suspendare a contractului de muncă, iar în subsidiar să dispună anularea celor două decizii ca nelegale și netemeinice și în ambele cazuri să dispună reintegrarea în funcția avută anterior concedierii prin repunerea părților în situația anterioară, cu obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat ca salariat al acesteia de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă; cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial.
În motivarea contestației, contestatoarea arată că a fost angajata intimatei începând cu anul 2005 pe postul de consilier client și prin decizia nr. 740/2013, intimata i-a suspendat contractul de muncă în baza disp. art. 52 alin.l lit. "a", începând cu data comunicării deciziei -_, pe durata cercetării disciplinare. De la această dată i s-a interzis accesul în unitate suspendându-i-se totodată plata drepturilor salariale.
Consideră această decizie nelegală și netemeinică. Chiar dacă potrivit disp. art. 52 alin.1 lit."a" din Codul Muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condițiile legii, articolul 59 din Regulamentul Intern al B.C.R. enumeră expres care sunt cazurile în care se poate lua măsura suspendării și niciuna din aceste situații prevăzute nu îndreptățea intimata să ia măsura suspendării. Arată că rezultatele obținute în decursul timpului incluzând și raportul de audit din ultimul an, faptul că prin comportamentul său a adus prestigiu imaginii băncii, a atras clienți și potențiali clienți care reclamau cu intensitate prezența sa la serviciu și nicidecum suspendarea, măsura suspendării apare nu numai neîntemeiată, dar și nelegală, motiv pentru care solicită anularea deciziei de suspendare nr. 740/_ .
Ulterior, prin decizia nr. 944/_ contestatoarea a fost sancționată disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă în baza disp. art. 61 lit."a" și ale art. 248 alin.l lit. "e" coroborat cu cele ale art. 251 Codul Muncii, pentru săvârșirea unor fapte considerate abateri disciplinare, decizie pe care o consideră în primul rând lovită de nulitate absolută, dar și emisă cu depășirea termenului legal.
Contestatoarea susține că decizia contestată nu îndeplinește cerințele unei reale descrieri a faptei. Expunerea este confuză, generală, se amintește despre producerea unui prejudiciu fără să se arate din ce provine și cum a fost calculat.
Apoi, luînd în considerare dispozițiile art. 251 (1) prin care se precizează faptul că aplicarea sancțiunii disciplinare se face în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare și raportând dispozițiile legale la perioada supusă analizei intimatei (2010- 2013), rezultă că decizia de concediere este tardiv emisă.
Pe de altă parte decizia de concediere este și netemeinică .
Se reține în decizie, că în perioada 2010 - febr. 2013, contestatoarea ar fi preluat operațiunile de schimb valutar pe care clienții B.C.R. doreau să le efectueze în scopul cumpărării de valută la un curs mai mic decât cel existent pe piață și că prin faptele nelegale ce i se impută ar fi încălcat o serie de reglementări interne ale băncii, anumite principii (ale integrității morale al comportamentului profesional ajungând până la conflicte de interese) acționând astfel în detrimentul băncii și al imaginii acesteia, lucruri total nereale și contrazise de însăși rezultatele obținute prin care a adus un profit de imagine și servicii pozitive acesteia.
Astfel, transferurile făcute de diverse persoane din conturile lor către contul său personal sunt perfect legale, deoarece presupun existența unor documente bancare (ordine de plată) pe care sunt atât semnăturile persoanelor cât și ștampila și semnătura unui lucrător bancar, aceste documente justificative urmează un circuit bancar și sunt comisionate. Toate conturile personale sunt posibil de vizualizat de către persoanele competente din B.C.R. și toate operațiunile contabilizate în extrasele de cont, le-a făcut pentru a exista justificări (toate intrările și ieșirile de bani din cont rămân înregistrate în sistemul informatic și se arhivează). De altfel, ca și salariat al
poate să efectueze operațiuni în nume propriu în conturile sale, considerând că e economie de timp efectuarea diverselor plăți în sistem electronic.
Cât privește cursul de schimb folosit, el era cel afișat în bancă și nu a existat vreo reclamație sau altă dovadă în acest sens.
Contrar celor ce se impută din partea intimatei tocmai datorită comportamentului și profesionalismului în toată perioada cât a lucrat ca director executiv la Unitatea Axente Sever din cadrul sucursalei B.C.R. B. -Năsăud a obținut performanțe exemplare și a atras atât clienți cât și persoane care ulterior au devenit clienți sau care au apelat la serviciile băncii datorită prezenței sale. Dovadă sunt numeroasele diplome și recunoașteri personale din partea conducerii B.C.R. pe care le anexează (inclusiv în luna februarie 2013 -locul I în regiune).
Apreciază că prezenta decizie s-a luat în disprețul disp. art. 250 Codul Muncii privind criteriile de stabilire a sancțiunii disciplinare în raport cu gravitatea abaterii disciplinare neținând cont de comportarea sa la serviciu, de rezultatele avute anterior luării măsurii pe plan profesional, de inexistența vreunei abateri de orice natură până în acest moment, de lipsa consecințelor abaterii reținute în sarcina sa.
În toată perioada reținută de intimată au existat tot felul de controale, verificări, audituri financiare în care nu s-a semnalat nici măcar verbal vreo neregulă în activitatea sa referitoare la depuneri-ridicări de numerar în și din contul său personal.
Prin urmare, se apreciază că măsura aplicată de societate este mult prea severă, iar pe de altă parte nu este nici susținută de probe, neexistând vreun act doveditor sau vreo reclamație din partea clienților din care să rezulte că i-ar fi preluat de la casieria băncii pentru a efectua operațiuni de schimb valutar. Dimpotrivă prin realizările obținute de unitatea pe care a coordonat-o a adus un plus de valoare și de credibilitate imaginii băncii pe plan local și județean, motive pentru care se solicită admiterea contestației .
In drept, își întemeiază cererile în baza disp. art. 268, 269, 252 (1) și (2), 250, 78, 80 Codul Muncii, precum și ale art. 451 Cod Procedură Civilă.
Au fost depuse la dosar copii certificate de pe Deciziile nr. 740/_ f.9 și nr. 944/_ f.10, copii de pe diplomele privind rezultatele deosebite obținute în perioada 2010-2013 (f.11-18);
Intimata B. C. R. S.A. B.
a formulat întâmpinare (f.23-28), prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată pentru următoarele motive:
In data de 26 octombrie 2012, Direcția Conformitate si Anti-Frauda a băncii s-a autosesizat privind operațiunile efectuate prin conturile personale de către salariata B. Ana-M., director a Agenției Axente Sever B., ocazie cu care s-a decis monitorizarea activității salariatei și a operațiunilor efectuate de către aceasta.
In urma monitorizării, încheiate la data de_, s-a ajuns la concluzia ca salariata efectua operațiuni neautorizate, care au determinat crearea unei situații cu grad de risc de fraudă ridicat, cu impact material și mai ales reputațional asupra bancii, ceea ce a determinat, efectuarea unei investigații, fiind verificate operațiunile efectuate de salariată începând cu luna ianuarie 2010.
Concluziile raportului de investigație nr. 338/2013 încheiat de Direcția Conformitate și Anti- Fraudă a băncii au fost că salariata a inițiat și validat, în nume propriu sau prin conturile personale, începând cu luna ianuarie a anului 2010, operațiuni de încasare/eliberare lei/valuta, substituindu-se în acest fel băncii în relația cu clienții care solicitau efectuarea de schimburi valutare. Clienții în cauză nu primeau documente justificative pentru operațiunile de schimb valutar pe care le solicitau. Față de această concluzie, având in vedere si repetabilitatea acestui fel de operațiuni pe o perioadă lungă de timp, Direcția Conformitate și Anti-Fraudă a propus sesizarea Comisiei de disciplină în vederea cercetării disciplinare a salariatelor B. Ana-M., director executiv și Mihalachi Emanuela-C. -Marilena, consilier client zonă rapidă, în aceeași unitate teritorială.
In urma cercetării disciplinare s-a reținut de către comisia de disciplină că, în perioada ianuarie 2010-februarie 2013, reclamanta a preluat pe cont propriu operațiunile de schimb valutar solicitate de clienții băncii, în scopul de a obține valuta la un curs mai mic decât cel existent pe piața, în folos propriu.
Apărările reclamantei, față de această situație, nu au putut fi primite de către angajator, apreciindu-se că aceasta a încălcat cu intenție normele și procedurile interne ale băncii, iar pornind de la calitatea sa de conducător al unității teritoriale a băncii, a instigat și pe subordonata sa să participe la efectuarea de operațiuni neautorizate, operațiuni care constituie încălcări grave ale disciplinei la locul de munca.
Se arată că motivele invocate de salariată în cuprinsul contestației împotriva deciziei privind desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă sunt neîntemeiate.
Aprecierea contestatoarei cu privire la faptul ca decizia nr. 740 din_ de suspendare a contractului individual de munca pe perioada cercetării disciplinare nu poate fi primită, având în vedere faptul că potrivit prevederilor art. 52, alin. 1, lit. a din Codul muncii, suspendarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului poate fi făcută pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condițiile legii. Aliniatul (2) al aceluiași articol de lege prevede că, dacă se constată nevinovăția salariatului, acesta își va relua activitatea anterioară, plătindu-i-se, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului individual de muncă.
Cercetarea disciplinară a fost începută în data de_ când salariata a fost convocată în fața Comisiei de disciplină iar decizia și măsura luată sunt în întregime lăsate de lege la latitudinea angajatorului, având în vedere natura și gravitatea pe care angajatorul o atribuie faptelor și care au condus la sesizarea comisiei de disciplină.
Și sub aspect formal, decizia de suspendare îndeplinește toate condițiile impuse de lege, respectiv, provine de la angajator, este întocmită de prepusii angajatorului abilitați in acest sens, persoane din cadrul Direcției de Resurse Umane, împuternicite să emită și să semneze deciziile de suspendare a contractelor de muncă.
Așa cum s-a dovedit, măsura suspendării contractului de muncă a fost pe deplin justificată față de împrejurarea că reclamantei nu îi mai puteau fi atribuite sarcini de serviciu pentru a căror realizare trebuia, permanent, să dovedească că este un salariat de încredere, pornind de la calitatea sa de conducător al unei unități teritoriale.
In ce privește invocarea nulității absolute a deciziei nr. 944/_ de desfacere disciplinară a contractului de muncă, pe motiv că nu ar cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, se arată că lipsa unor elemente de detaliu ca lista operațiunilor efectuate cu încălcarea reglementarilor interne ale băncii sau modalitatea concretă de efectuare ale acestor operațiuni, nu pot constitui o nemotivare a deciziei de sancționare, atât timp cât, pornind de la
motivele invocate, reclamanta își poate formula apărările, iar instanța de judecată își poate forma imaginea asupra stării de fapt.
Așa cum a existat și în practica fostului Tribunal Suprem, chiar dacă decizia de desfacere a contractului de muncă nu detaliază faptele imputate, ea poate fi considerată legală în cazul în care indică destul de clar temeiurile de fapt avute în vedere. În situația în care se dovedește că cel sancționat a luat cunoștință în mod concret și cert de faptele invocate, nu poate fi reținută nemotivarea deciziei.
Or, reclamanta a recunoscut abaterile disciplinare care i se impută, considerând însă că nu a adus prejudicii băncii și clienților acesteia.
Cât privește invocarea tardivității emiterii deciziei, prin nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 252 alin. 1 Codul muncii, se arată că data luării la cunoștință de către angajator a săvârșirii abaterii disciplinare îl reprezintă momentul la care Comisia de disciplină a constatat că faptele salariatei B. Ana-M. constituie abateri disciplinare, consemnând toate aspectele în cuprinsul Notei nr. 52003003 - 22 din_ .
Astfel, data la care angajatorul - B. C. R. S.A, - a luat cunoștință despre săvârșirea de către contestatoare a unei abateri disciplinare este data de 11 martie 2013, invocând și Decizia nr. 16 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție într-un recurs în interesul legii, ce a tranșat cu putere de lege problematica termenului de 30 de zile .
Față de susținerile reclamantei asupra netemeiniciei deciziei de sancționare disciplinară, intimata arată în esență faptul că reclamanta nu a fost sancționată pentru că ar fi efectuat operațiuni ilegale din și în contul său personal, ci pentru ca s-a folosit de poziția sa din banca pentru a efectua operațiuni neautorizate de schimb valutar, în afara sistemului băncii, în interes propriu, respectiv de a cumpăra valuta în nume personal, de la clienții băncii care se prezentau la banca pentru a obține lei în schimbul valutei.
Împrejurarea că faptele salariatei nu au produs mari prejudicii materiale este lipsită de orice relevanță întrucât reputația unei instituții financiar-bancare constituie un element de bază pentru buna sa funcționare, abaterea săvârșită fiind extrem de gravă, cu atât mai mult cu cât aceasta conducea și reprezenta o unitate bancară, având chiar rolul de a descoperi eventuale abateri pe care le-ar putea comite salariații subordonați. Prejudiciul reputațional poate provoca în timp si prejudicii materiale care nu pot fi determinate concret la momentul de față iar în ce privește prejudiciul material concret suferit de bancă, acesta a fost stabilit numai pentru operațiunile din care rezultă în mod evident că aveau finalitatea de achiziție a valutei de către contestatoare în nume personal.
Inexistența vreunei sancțiuni disciplinare în cazul contestatoarei nu este de natură a înlătura împrejurările în care au fost săvârșite abaterile disciplinare și gradul de vinovăție a salariatului, în cadrul cercetării disciplinare aceasta a recunoscut abaterile disciplinare săvârșite, abateri considerate deosebit de grave ce au determinat o sancțiune pe măsură.
Au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri; contractul individual de muncă împreună cu actele adiționale (f.41-56) ; fisa postului f.57; extras din contractul colectiv de munca aplicabil la nivel de unitate, respectiv capitolul privind răspunderea disciplinară (f.60-62); regulamentele interne cu incidența în speța f.63-80, codul de etica f.81-87, norma C_, activitățile cu numerar în unitățile BCR f.88-94; raportul de Investigație nr. 338/2013 împreuna cu lista cu operațiuni și calcul prejudiciu f.95-111; ordinele de încasare valută și ordinele de plată lei aferente ultimelor operațiuni rezultate din schimburi valutare efectuate de reclamanta în bancă, fără înregistrarea schimbului valutar in sistemul băncii, f.111-117; declarația reclamantei din data de _
, f.118-120; declarația salariatei Mihalachi Emanuela C. Marilena din data de_ f.120-121; nota de constatare a Comisiei de Disciplina nr. 52003003-22 din_ f.123-126; nota explicativă a reclamantei din data de_ f.127-128; nota explicativă a salariatei Mihalachi Emanuela C. Marilena f.129-130; decizia nr. 944 din_ împreună cu dovada comunicării f.131-132.
Contestatoarea a formulat atât răspuns la întâmpinare f.139-144 , cât și concluzii f.152-158, prin care a arătat că sunt neîntemeiate apărările intimatei, că acțiunea este pe deplin justificată și dovedită prin înscrisurile depuse la dosar, care vin să confirme abuzul în luarea măsurii concedierii, nelegalitatea și netemeinicia deciziei aplicate, apreciind ca legale și temeinice susținerile din contestație, pe care le susține și le menține în totalitate.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține în fapt, următoarele
:
Contestatoarea B. Ana M. a fost salariata intimatei B. C. R. S.A B. - Sucursala Județului B. -Năsăud, pe postul de consilier clienți retail, inițial pe durată determinată conform contractului individual de muncă, înregistrat în registrul de evidență al salariaților la nr.6 din 13 octombrie 2005 (f.41) și ulterior, pe durată nedeterminată, prin actul adițional nr.2 din 1 octombrie 2006 (f.50).
Prin actul adițional nr.5 din 9 ianuarie 2009 (f.55), contractul individual de muncă a fost modificat în ce privește locul și felul muncii, contestatoarea fiind numită director executiv la Agenția Axente Sever B., funcție pe care a ocupat-o până la emiterea deciziilor nr.740/_ privind suspendarea contractului individual de muncă și a deciziei nr.944 din 25 martie 2013 prin care s-a dispus concedierea sa, pe motive disciplinare, decizii contestate în prezenta cauză.
Astfel, prin Decizia nr. 740/_ (f.9), contestatoarei i s-a suspendat contractul individual de muncă în temeiul art.52 alin.1 lit.a din Codul muncii, republicat, avându-se în vedere solicitarea Departamentului de Muncă, Politici și Proceduri, înregistrată sub nr. DRU 4027 din 1 martie 2013 și Ordinul C_ privind limitele de aprobare și semnare documente din B. C. R. SA.
În urma investigației desfășurate prin monitorizarea activității sale și a operațiunilor efectuate de către aceasta, s-a ajuns la concluzia că operațiunile efectuate de contestatoare, reprezintă un risc ridicat intern, care poate oricând genera frauda internă.
Faptele imputate contestatoarei conform rezultatelor investigate sunt efectuarea de operațiuni de schimb valutar folosind fondurile clienților și conturile ei personale, substituindu-se în acest mod băncii, ocazie cu care obținea sume în valută la curs preferențial (de cumpărare) pe care le folosea pentru plata ratelor la creditele contractate în nume personal.
Prejudiciul calculat este de 1749,01 RON, așa cum rezultă din copia raportului de investigații nr.338/2013 (f.94-117) și reprezintă totalul sumelor care ar fi trebuit să fie încasate de
B. C. R. ca urmare a operațiunilor de schimb valutar efectuate.
S-a propus sesizarea Comisiei de Disciplină cu privire la faptele contestatoarei B. Ana M. și a numitei Mihalachi Emanuela C. Marilena - consilier client zonă rapidă, împreună cu care a inițiat, validat și executat operațiuni de schimb valutar fără ca clienții să fie prezenți la ghișeu sau/și fără să emită documente justificative în acest sens și recuperarea prejudiciului produs în sumă de 1749,01 RON.
Prin decizia nr.944 din 25 martie 2013 (f.131) contestatoarei i s-a dispus încetarea suspendării contractului individual de muncă luată prin decizia nr.740 din 01 martie 2013 ca urmare a finalizării cercetării disciplinare prealabile și s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă în temeiul disp. art.61 alin.1 lit.a din Codul muncii coroborat cu disp. art.248 alin.1 lit.e și art.251 din același cod.
Potrivit deciziei, faptele reținute de angajator, pentru care s-a aplicat sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă constau în aceea că în perioada ianuarie 2010 - februarie 2013, contestatoarea a preluat operațiunile de schimb valutar pe care clienții BCR doreau să le efectueze în scopul cumpărării de valută (EUR) la un curs mai mic decât cel existent pe piață, aducând un prejudiciu băncii de aproximativ 1700 lei.
Se arată că prin faptele imputate s-au încălcat dispozițiile art.14 lit. a,h, art.48 lit.i, j din regulamentul intern, art. 4.2.1., 4.2.7, 4.3.1. din Codul de etică, art.9.1.1., 9.1.2 și 4.3.6.3. din Norma C_ .
Apărările și susținerile contestatoarei au fost înlăturate pe motiv că aceasta a recunoscut faptul că a efectuat operațiuni de schimb valutar în interes personal în interiorul băncii, și au fost respinse apărările care menționează că nu a adus prejudicii băncii f.131-verso. Se reține că prejudiciul băncii ar fi că operațiunile de schimb valutar nu s-au realizat prin sistemele băncii, ci în afara acestuia.
Sancțiunea a fost aplicată în conformitate cu art.61 lit.a și cu art.248 alin.1 lit.e coroborat cu art.251 din Codul muncii, republicat.
Decizia, comunicată contestatoarei la data de 26 martie 2013 (f. 131 verso) a fost contestată în termenul legal de 45 de zile prevăzut de art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011, care a abrogat implicit prevederile art. 268 alin. 1 lit. a din Codul muncii republicat.
Analizând situația de fapt prin prisma dispozițiilor cuprinse în 247-252 din Codul muncii, republicat, și ale art.82-86 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul băncii, depus în extras la dosar (f.60-62), ce tratează răspunderea disciplinară, se constată că angajatorul dispune de
prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară. Conform art. 247 alin. 2 din Codul muncii, republicat, abaterea disciplinară este fapta în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Dispozițiile art.248 stabilesc sancțiunile disciplinare pe care angajatorul le poate aplica, unde la lit.e este prevăzută sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă aplicată contestatoarei.
Dispozițiile art.250 Codul muncii, republicat stabilesc în mod obligatoriu condițiile pe care angajatorul trebuie să le aibă în vedere la stabilirea sancțiunii disciplinare.
Sub sancțiunea nulității absolute disp. art. 251 stabilesc obligativitatea cercetării disciplinare prealabile cu excepția sancțiunii prevăzută la art.248 alin.1 lit.a (avertismentul scris) iar la art.252 se stabilesc condițiile de formă și fond pe care trebuie să le cuprindă decizia de sancționare.
Tribunalul reține că sancțiunea disciplinară a fost aplicată cu respectarea dispozițiilor art.251 și 252 din Codul muncii, republicat, referitoare la efectuarea cercetării disciplinare prealabile, ce a fost efectuată de angajator cu respectarea exigențelor prevăzute de art.251 din Codul muncii și art. 85 din CCM și la îndeplinirea cerințelor de formă ale deciziei prin care se aplică sancțiunea disciplinară, nefiind dat niciun motiv de nulitate, astfel că susținerile contestatoarei sub acest aspect nu sunt întemeiate.
Potrivit art. 252 alin. 1 din Codul muncii, republicat, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data
luării la cunoștință desp re săv ârșir ea abate rii disciplinare
, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Data la care angajatorul - B. C. R. SA - a luat cunoștință despre săvârșirea de către contestatoare a abaterii disciplinare este data de 11 martie 2013, dată la care Comisia de Disciplină, abilitată conform art.51 din Regulamentul intern cu efectuarea cercetării disciplinare a depus raportul final al cercetării disciplinare (f.123), dată de la care curge termenul de 30 de zile de emitere a deciziei, așa cum Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizia nr.16 din 12 noiembrie 2012 într-un recurs în interesul legii.
Decizia de concediere a fost emisă la data de 25 martie 2011, în termenul de 30 de zile de la data luării la cunoștință, deci în termenul legal.
Chiar dacă în cuprinsul deciziei s-a reținut săvârșirea abaterii pe perioada 2010-2013, iar activitatea contestatoarei a fost verificată pentru această perioadă, se reține că nu toată această perioadă poate fi luată în calcul la aplicarea sancțiunii întrucât potrivit art.252 alin.1, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice d e la data luării la cunoștință despre s ăvârșir ea abateri i disciplinare, dar nu ma i târziu de 6 luni de la dat a săvâ rșirii faptei și din acest motiv nu poate fi reținută nici tardivitatea emiterii deciziei.
Conform alin. 2 al articolului mai sus menționat, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată; f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Verificându-se decizia nr. 944/_, contestată prin prisma conținutului său și a prevederilor art. 252 alin.1 și 2 din Codul muncii, republicat, tribunalul constată că aceasta cuprinde elementele prevăzute la literele a și b și anume: descrierea faptei, respectiv prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de contestatoare, astfel că nu poate fi reținută constatarea nulității absolute a deciziei.
Din modul de redactare al deciziei rezultă faptele săvârșite de contestatoare, a fost descrisă abaterea disciplinară, fiind suficient detaliate descrierea lor, atât motivarea în fapt cât și motivarea
în drept
(lit. d), cu indicarea dispozițiilor în baza cărora se aplică sancțiunea (concedierii disciplinare în cazul dat) și indicarea prevederilor care au fost încălcate de salariat (lit. b), respectiv precizarea articolului, alineatului, literei dispozițiilor (legale, regulamentare, din contractul colectiv de muncă) nesocotite de salariat, astfel că nulitatea deciziei invocată de contestatoare pentru acest motiv nu poate fi reținută.
În ce privește temeinicia deciziei nr.740 din 1 martie 2013 privind suspendarea contractului individual de muncă pe durata cercetării disciplinare
se reține că această măsură este prevăzută în disp. art.52 alin.1 lit. a Codul muncii, contractul individual de muncă putând fi suspendat din inițiativa angajatorului în condițiile legii. Ori potrivit disp. art.59 din Regulamentul Intern al BCR f.78, suspendarea contractului individual de muncă al salariatului cercetar disciplinar, pe perioada acestei proceduri prealabile poate fi dispusă de către Președintele Comisiei de Disciplină, oricând pe parcursul cercetării disciplinare, în următoarele situații:
prin menținerea în activitate a salariatului, pe perioada cercetării disciplinare, acesta ar putea afecta activitatea băncii s-au ar aduce prejudiciu imaginii băncii;
există indicii temeinice, că salariatul cercetat ar putea să ascundă sau să distrugă probele care trebuie administrate în cauză sau ar putea influența negativ efectuarea cercetărilor;
faptele pentru care este cercetat salariatul pot constitui infracțiuni.
Din actele depuse la dosar respectiv diplomele și meritele acordate de B. C. R. contestatoarei f.11-17, rezultă faptul că în anii 2010-2011 și 2012 contestatoarea a fost evidențiată și premiată atât personal cât și cu unitatea pe care o conducea în calitate de director executiv, respectiv Sucursala Axente Sever B. pentru profesionalismul și performanțele obținute în desfășurarea activității, astfel că aceasta nu se afla în niciuna dintre situațiile enumerate pentru a se justifica măsura suspendării contractului individual de muncă.
De altfel, din probele depuse la dosar de către intimată privind operațiunile efectuate în bancă de către contestatoare (f.97-117) în perioada ianuarie 2010- ianuarie 2013 rezultă că intimata avea toate datele, contestatoarea neputând influența în niciun fel activitatea cercetării disciplinare, cu atât mai mult cu cât în declarația dată cu ocazia cercetării disciplinare (f.118) aceasta nu a negat efectuarea operațiunilor efectuate, numai prejudiciul presupus a fi adus băncii.
În raport cu cele constatate, tribunalul apreciază că decizia atacată de suspendare a contractului individual de muncă pe durata cercetării a fost luată de intimată neîntemeiat, contestatoarea neîncadrându-se în nicio situație instituită de intimată prin propriul regulament intern urmând a anula decizia nr.740 din 1 martie 2013 .
În ce ce privește temeinicia deciziei nr.944 din 25 martie 2013 de desfacere disciplinară a contractului de muncă
, tribunalul reține următoarele;
Decizia a fost emisă în baza Notei Comisiei de Disciplină nr.22 din 11 martie 2013 f.123- 126, notă care analizează activitatea mai multor salariați din cadrul Băncii Comerciale Române S.A.,printre care se află la poziția 4 și contestatoarea (fila 125). Faptele care i se impută atât în decizie cât și în Nota comună de Disciplină sunt că, în perioada ianuarie 2010 - februarie 2013 contestatoarea a efectuat operațiuni de schimb valutar pe care clienții Băncii Comerciale Române doreau să le efectueze în scopul cumpărării de valută (EUR) la un curs mai mic decât cel existent pe piață, aducând prin aceasta un prejudiciu băncii, de aproximativ 1700 RON, însă fără a fi precizat concret din ce s-a constituit acest prejudiciu, calculat, dar nefiind solicitat de intimată a fi restituit. S-a susținut doar că acest prejudiciu ar consta din diferența de curs de schimb practicat de bancă și care ar fost mai mare la vânzare decât la cumpărare, așa cum rezultă din fișele de operațiuni neautorizate de la filele 97-117.
Din Raportul de Investigații nr.338/2013 f.95 -97, rezultă că Comisia DAF s-a autosesizat în data de 26 octombrie 2012, moment în care a început monitorizarea activității contestatoarei și a operațiunilor efectuate până în data de 4 februarie 2013, când s-a ajuns la concluzia că operațiunile efectuate constituie un risc ridicat intern care poate genera fraudă internă. Se specifică faptul că toate operațiunile efectuate de contestatoare au fost cu scopul de a cumpăra valută și a plăti rata pe care o avea la bancă în euro, fapt recunoscut de contestatoare prin Notele explicative de la f.127- 130.
Prin fapta săvârșită intimata a considerat că contestatoarea a încălcat Regulamentul intern art.14 lit.a, h, art.48 lit.i, j, Codul de etică art.4.2.1.; 4.2.7; 4.3.1 f.81 și Norma C_, art.9.1.1,, 9.1.2, 4.3.6.3. (f.88).
Din analiza normelor considerate a fi încălcate de contestatoare din Codul etică respectiv principiul integrității morale 4.2.1., principiul comportamentului profesional 4.2.7. și conflictul de interese 4.3.1.1. și activitatea desfășurată de aceasta în cadrul unității rezultă o necorelare. Dacă aceste principii ar fi fost încălcate în perioada ianuarie 2010 - februarie 2013 atunci contestatoarea nu ar fi putut realiza performanțele recunoscute de intimată în activitatea sa prin diplomele și atestatele eliberate de BCR atât pe numele contestatoarei cât și a unității pe care o conducea, respectiv Agenția Axente Sever, județul B. -Năsăud depuse la filele 11-17.
Mai mult, există neconcordanță între perioada monitorizată -octombrie 2012 - februarie 2013 și perioada verificării operațiunilor neautorizate ianuarie 2010- februarie 2013.
În concluzie, contestatoarea nu putea în același timp să performeze în activitatea sa și a unității pe care o conducea încălcând dispozițiile interne ale BCR și săvârșind abateri disciplinare foarte grave, așa cum au fost prezentate de intimată.
De altfel, se poate observa că unele încălcări de norme i se rețin contestatoarei înainte de a fi aprobate, respectiv Norma C_ cu privire la modul de efectuare a operațiunilor bancare 9.1.1. și 9.1.2. Aceste norme au intrat în vigoare în data de 14 iulie 2011 iar perioada pentru care i s-a reținut contestatoarei încălcarea acestora și prejudiciul pretins adus sunt imputate din ianuarie 2010 iar norma de la pct. 4.3.6.3. pretins încălcată din Norma C.00076.2 - 2011, nu este stipulată.
Aceasta este stipulată în Codul de etică f.84 dar intimata nu l-a imputat în decizie astfel că nu poate invoca în aplicarea sancțiunii abateri care nu sunt prevăzute în norma indicată în decizie.
Contestatoarea a recunoscut în notele explicative că a efectuat operațiuni în contul său cumpărând valută direct de la cunoștințe sau rude pentru a-și plăti rata la creditul în valută deschis la sucursală, fapt care este interzis prin normele interne însă nu a adus niciun prejudiciu intimatei nici de imagine și nici material.
Potrivit art.49 alin.2 din Regulamentul intern f.76, sancțiunea se aplică în raport cu gravitatea faptei și a implicațiilor din punct de vedere al riscului operațional sau pierderi materiale, reputaționale sau de imagine pentru bancă.
De asemenea art.250 din Codul muncii prevede că angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară în raport cu gravitatea abaterii săvârșite, astfel că tribunalul apreciază că angajatorul nu a dozat corect sancțiunea aplicată astfel că va dispune înlocuirea sancțiunii aplicate- cea mai drastică, a desfacerii contractului individual de muncă prevăzută la art.248 alin.1 lit.e Cod muncii cu sancțiunea prevăzută la art.248 alin.1 lit.a Cod muncii
În consecință, reținând că reclamanta a săvârșit o abatere disciplinară prin efectuarea de operațiuni de schimb valutar în interes propriu în sediul băncii, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită această abatere disciplinară, faptul că prin abaterea disciplinară nu s-au produs consecințe grave, chiar dacă abaterea disciplinară este una gravă în aprecierea intimatei, tribunalul apreciază totuși că sancțiunea aplicată este prea severă, în condițiile în care anterior contestatoarea nu a mai fost sancționată disciplinar.
Pentru a determina îndreptarea contestatoarei și pentru a evita în viitor săvârșirea de astfel de abateri disciplinare, tribunalul apreciază că sancțiunea reducerii salariului de bază și a indemnizației de conducere cu 5% pe o perioadă de 3 luni, este o sancțiune proporțională cu gravitatea faptei săvârșite de aceasta.
În consecință tribunalul va admite în parte contestația formulată și în temeiul art.250 raportat la art.248 din Codul muncii, republicat și cu aplicare art.80 din Codul muncii,republicat va anula decizia nr.740/ 1 martie 2013 privind suspendarea contractului individual de muncă, va anula parțial decizia nr.944/_, prin care s-a aplicat sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă al contestatoarei, începând cu data de 26 martie 2013- data comunicării deciziei, în ce privește sancțiunea aplicată în sensul că va dispune înlocuirea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă cu sancțiunea "reducerea salariului de bază și a indemnizației de conducere pe o perioadă de 3 luni cu 5%";, prevăzută de art.248 alin.1 lit. "d"; din Codul muncii; va dispune reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă și va obliga intimata să plătească contestatoarei despăgubiri egale cu salariile indexate și actualizate de care ar fi beneficiat, începând cu data suspendării contractului de muncă, 1 martie 2013 până la reintegrarea efectivă.
În baza art. 453 NCPC intimata va fi obligată să plătească contestatoarei suma de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial parțial din cel total achitat de contestatoare de 1500 lei, conform actelor justificative depuse la dosar f.7.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite în parte contestația formulată de contestatoarea B. Ana M., domiciliată în municipiul B., strada O. G., nr.3, sc.B, ap.24, județul B. -Năsăud împotriva Deciziei nr.740/ 1 martie 2013 și a Deciziei nr.944/_, emise de intimata B. C. R. SA, cu sediul în B., B-dul R. E., nr.5, sectorul 3 și, în consecință:
anulează decizia nr.740/ 1 martie 2013 privind suspendarea contractului individual de muncă, emisă de intimată;
anulează parțial decizia nr.944/_, emisă de intimată, prin care s-a aplicat sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă al contestatoarei, în ce privește sancțiunea aplicată în sensul că dispune înlocuirea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă cu sancțiunea "reducerea salariului de bază și a indemnizației de conducere pe o perioadă de 3 luni cu 5 %";, prevăzută de art.248 alin.1 lit. "d"; din Codul muncii;
dispune reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă;
obligă intimata să plătească contestatoarei despăgubiri egale cu salariile indexate și actualizate de care ar fi beneficiat, începând cu data suspendării contractului de muncă- 1 martie 2013 până la reintegrarea efectivă.
Obligă intimata să plătească contestatoarei 750 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial parțial.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Tribunalul B. -Năsăud . Pronunțată în ședința publică din 13 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER | |
I. C. | C. | S. |
cu votul consultativ al asistenților judiciari,
Z. L. P. S.
Red./dact.Z.L/ _
