Sentința civilă nr. 635/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
SENTINȚ A CIV IL Ă Nr. 635/F/2013 Ședința publică din data de 13 februarie 2013
Tribunalul format din: PREȘEDINTE: B. R. -I., judecător GREFIER: G. N.
Cu participarea asistenților judiciari
Z. LS P.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamantul U. I. (I. ) în contradictoriu cu pârâtul C. C. M. ,,G. C. "; B. , având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul U. I. asistat de avocat B. Cătălin, cu împuternicire avocațială la dosar; pentru pârât se prezintă avocat Milea Bogdan.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul pârâtului, avocat Milea Bogdan, depune la dosar, în copie, extras din registrul de intrare privind numerele_ unde la poziția nr. 630/_ este înregistrată contestația formulată de reclamantul U. I. (I. ). De asemenea depune copia contestației înregistrată la data de_ .Invederează faptul că a comunica cu reprezentantul reclamantului un exemplar al actelor depuse.
Reprezentantul reclamantului, avocat B. Cătălin, apreciază necesar a se depune la dosar Registrul privind perioada în care s-a dispus încetarea contractului de muncă.
Instanța, după deliberare, respinge cererea formulată de către reprezentantul reclamantului pe care o apreciază ca nefiind necesară și utilă cauzei.
Reprezentantul reclamantului, avocat B. Cătălin, învederează că se mai arată că reclamantul ar mai fi fost sancționat prin Decizia nr. 653/_ sens în care solicită să-i fie comunicate toate actele prin care se arată că reclamantul a mai fost sancționat.
Instanța pune în discuția părților excepția invocată de pârât prin întâmpinarea depusă la dosar, respectiv excepția tardivității introducerii acțiunii.
Reprezentantul pârâtului, avocat Milea Bogdan, solicită admiterea excepției, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantului, avocat B. Cătălin, solicită respingerea excepției.
Instanța, după deliberare, asupra excepției se va pronunța la sfârșitul ședinței de judecată.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de_, reclamantul U. I. (I. ) a chemat în judecată pe pârâtul C. M. ,,G. C. "; B., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să constate nulitatea deciziei de concediere disciplinară, nr 453/_ ca nelegală și netemeinică; să oblige angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate reactualizate, precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data desfacerii contractului individual de muncă și până șa data rămân4erii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești.
În motivare a arătat că a fost angajatul pârâtului din anul 2006 pe postul de paznic la Casa de Cultură B., denumirea actuală fiind centrul C. M. "G. C. "; B. aflată în subordinea Consiliului Local al Municipiului B. . La data de 21 mai 2012 a fost anunțat să nu se mai prezinte la lucru începând cu data de 22 mai deoarece contractul său de muncă a încetat și înv data de 22 mai 2012 a primit prin poștă decizia nt.463/21.05.201 prin care i se comunică faptul că i-a încetat contractul său de muncă în temeiul art.264 alin.1 litera "f"; din Codul muncii pentru săvârșirea abaterilor disciplinare constând în comportamentul lipsit de respect față de conducerea instituției, manifestat în mod repetat și nerespectarea, în mod repetat, a programului zilnic de activitate";. În decizia se arată că aceasta poate fi contestată potrivit Legii nr.554/2004, a contenciosului administrativ.
Considerând că aceasta este un abuz a formulat contestație în condițiile Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, înregistrată sub nr._ și la data de_ a primit prin poștă o nouă decizie, cu nr.558/_ în care se arată că în urma hotărârii adoptate din ședința Consiliului de Administrație din data de_, motivație desfacerii contractului individual de muncă rămâne de natură disciplinară, așa cum a fost stabilit prin decizia nr.463/_ .
Arată că împotriva acestei decizii a formulat o nouă contestație înregistrată sub nr.630/0_ .
Totodată împotriva deciziei de desfacere a contractului individual de muncă a formulat o contestație la data de_ la Primăria municipiului B., la acre a primit răspuns la data de_, în care i se comunică faptul că decizia poate fi contestată la instanțele de judecată drept pentru care a formulat prezenta acțiune, acțiune care este formulată în termenul de 30 de zile de la primirea ultimului răspuns.
Se susține că decizia este nelegală, fiind emisă cu nerespectarea dispozițiilor art.247-252 din Codul muncii,referitoare la efectuarea cercetării prealabile, nu cuprinde ze+termenul în care poate fi contestată și nici instanța judecătorească la care se poate contesta, astfel că sancțiune este nulitatea absolută
Totodată se arată că, urmare a faptului că în decizie se arată că poate contesta decizie potrivit Legii nr.554/2004, el a formulat în termen legal contestațiile prevăzute de această lege și s-a adresat Tribunalului B. -Năsăud în termen de 30 de zile de la primirea ultimului înscris de la Primarul municipiului B. .
Pârâtul, prin avocat ales, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației, având în vedere data la care i-a fost comunicată decizia de desfacere a contractului de muncă și data formulării acțiunii,_ . Chiar dacă s-ar avea în vedere data la care pârâtul a comunicat reclamantului decizia din data de_ contestație este tot tardiv formulată întrucât art.268 pct. 5 prevede că decizia de concediere poate fi atacată în termen de 30 de zile de la comunicare, contestația formulată de reclamant fiind depusă după împlinirea acestui termen.
Pe fond arată că decizia este legală și temeinică nefiind dat nici un motiv de constatarea nulității acesteia.
În drept au fost invocate dispozițiile din art.61,62,78,80, 247-252 din Codul muncii. Pârâta a comunicat instanței actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate,
precum și contestația adresată pârâtului după comunicare deciziei de sancționare disciplinară și răspunsul dat acestei contestații(f.26-47).
Analizând excepția tardivității formulării contestației, potrivit art.137 C.pr.civ., tribunalul reține că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce urmează
:
Reclamantul a fost angajatul pârâtului în baza contractului individual de muncă din data de_, pe postul de portar paznic tr.I(f.26) și, prin decizia nr.463/21 mai 2012(f.6 și f.36) acest contract de muncă se desface începând cu data de 22 mai 2012, în temeiul art.264 alin.1 litera "f"; din Codul muncii(legea nr.53/2003) pentru săvârșirea abaterilor disciplinare constând în comportament lipsit de respect față de conducerea instituției, manifestat în mod repetat și nerespectarea, în mod repetat, a programului zilnic de activitate.
În cuprinsul decizie de desfacere a contractului individual de muncă se arată că aceasta poate fi contestată în condițiile Legii nr.554/2004.
Decizia a fost comunicată reclamantului la data de 22 mai 2012(f.6).
Reclamantul a formulat inițial contestație la instituția care a emis decizia, potrivit Legii nr.554/2004, contestație la care i s-a comunicat răspuns la data de_ (f.11-13) și apoi a mai formulat la aceeași unitate încă o contestație la care înregistrată sub nr.630/0_ ,(f.54) la care pârâtul nu a mai comunicat niciun răspuns.
Totodată reclamantul s-a adresat cu o sesizare și primarului municipiului B. care i-a comunicat răspuns la data de_ în care se arată că C. C. M. ";G. C. "; B. este o instituție cu personalitate juridică proprie și primarul apreciază că deciziile acestei instituții sunt corecte și că potrivit prevederilor legale deciziile se pot contesta în instanțele de judecată(f.17).
Este real faptul că de la comunicare a acestui răspuns și până la data înregistrării contestației la Tribunalul Bistrița Năsăud,_, sunt mai puțin de 30 de zile însă, tribunalul constată că acțiunea este formulată după împlinirea termenului de 30 de zile calendaristice de la comunicarea decizie de sancționare disciplinară, termen prevăzut de art.252 alin.5 din Codul muncii și care este incident în cauză.
Astfel se reține că decizia contestată de reclamant prin prezenta acțiune este o decizie de încetare a contractului individual de muncă al reclamantului ca sancțiune disciplinară, sancțiune prevăzute de art. art.264 alin.1 litera "f"; din Codul muncii anterior republicării și, în prezent, este reglementată ed art. art.248 alin.1 litera "e"; din Codul muncii.
Potrivit art.252 alin.5 din Codul muncii republicat, dispoziție preluată nemodificată, regăsindu-se identic în art. 268 alin.5 din Codul muncii anterior republicării, decizia de sancționare disciplinară poate fi contestată în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.
Termenul de 30 de zile de contestare a deciziei de sancționare disciplinară a fost menținut ca fiind un termen special, derogatoriu de la dispozițiile art.211 alin.1 litera "a"; din Legea nr.62 legea dialogului social, care prevede termenul de 45 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință, pentru contestarea măsurilor unilaterale luate de angajator în legătură cu executarea, modificarea, suspendare și încetarea contractului individual de muncă, acest termen de 45 de zile aplicându-se tuturor actelor unilaterale emise de angajator, cu excepția deciziei de sancționare disciplinară pentru care art.252 alin.5 din Codul muncii prevede termen special de 30 de zile de la comunicare și nu de la data luării la cunoștință.
Pe de altă parte chiar dacă s-ar aprecia că și în cazul deciziei de sancționare disciplinară este incident termenul de 45 de zile prevăzut de at.211 alin.1 litera";a"; din legea nr.61/2011, la data formulării acțiunii,_ li acest termen era împlinit.
Deși, potrivit art.252 alin 2 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute a decizia de sancționare disciplinară trebuie să cuprindă în mod obligatoriu: termenul în care sancțiunea poate fi contestată(litera "e";) și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată(litera f), spre deosebire de nulității de drept comun care pot fi invocate oricând nulitatea deciziei de sancționare disciplinară chiar dacă este una absolută poate fin invocată doar în termenul special de 30 de zile de la comunicare, prevăzut de art. 252 alin.5 din Codul muncii.
Dreptul procesual civil român este guvernat de principiul legalității căilor de atac, atât sub aspectul naturii căii de atac cât și sub aspectul termenului în care acestea pot fi formulate, precum și sub aspectul instanței competente să soluționeze calea de atac.
Prin urmare chiar dacă în decizia de sancționare disciplinară nu a fost indicată niciun termen și nicio dispoziției din Codul muncii care reglementează contestația împotriva sancțiunii disciplinare, contestație care este o veritabilă cale de atac împotriva deciziei luată de angajator, această decizie poate fi contestată doar în termenul de 30 de zile de la comunicare la instanța competentă potrivit Codului muncii și Legii nr.62/2011, Tribunalul Bistrița Năsăud, deși în cuprinsul decizie se menționează că ea poate fi contestată potrivit Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Necunoașterea legii nu poate fi invocată de reclamant, el având cunoștință că este salariat contractual și nu funcționar public(acestora fiindu-le incidentă legea nr.554/2004), că a avut calitatea de angajat al pârâtului, angajatorul fiind unitatea cu personalitate juridică, că decizia nr.463/21 mai 2012 este o decizie de sancționare disciplinară dispusă potrivit Codului muncii iar sancțiunea aplicată este desfacerea contractului individual de muncă, aspecte ce reies cu certitudinea atât din conținutul deciziei de sancționare disciplinară, cât și din actele prealabile emiterii acesteia, reclamantul, fiind convocat în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, la care însă nu s-a prezentat(f.40-42), precum și din contestațiile formulate de reclamante adresate pârâtului. Așa fiind, reclamantul nu poate invoca faptul că decizia de sancționare disciplinară contestată ar fi un act administrativ ( care se contestă potrivit Legii nr.554/2004), fiind clar că aceasta este un act unilateral de sancționare emis conform Codului muncii și care
poate fi contestat doar în termenul prevăzut de acest act normativ.
Indicarea greșită a legii care reglementează calea de atac împotriva deciziei de sancționare și neindicarea instanței pot constitui motive de nulitate a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă dar pentru a putea fi examinate, aceste motive de nulitate trebuie să fie invocate în termenul legal de 30 de zile de la comunicare termen prevăzut de art.252 din Codul muncii.
Angajatorul fiind o unitate cu personalitate juridică, sesizarea efectuată de reclamant către Primarul municipiului B. excede și dispozițiilor prevăzute de Legea nr.554/2004., primarul nefiind organ ierarhic superior al pârâtului angajator.
De altfel, chiar reclamantul recunoaște, în cuprinsul acțiunii, că termenul în care se poate contesta decizia de sancționare disciplinară este de 30 de zile de la comunicare, dar apreciază că acest termen curge doar de la comunicarea ultimului răspuns, respectiv cel primit de la Primarul municipiului B. și nu de la comunicarea deciziei de sancționare.
Cunoscând că termenul de contestare a deciziei este de 30 de zile reclamantul nu poate susține cu succes că prin neindicarea în cuprinsul deciziei a termenului de contestare și a instanței competente i s-ar fi încălcat dreptul de acces la instanță cât timp dacă ar fi formulat acțiunea în termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei la instanța de contencios administrativ, această instanță avea obligația să o transpună instanței care soluționează conflictele de muncă.
Este imputabilă doar reclamantului, eroarea acestuia, cu privire la faptul că Primarul municipiului B. nu este organ ierarhic superior angajatorului și nu are competență soluționeze nici plângerile prealabile adresate potrivit Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ împotriva actelor emise de pârât(chiar dacă acestea ar fi acte administrative) astfel că apare ca neîntemeiată susținerea reclamantului în sensul că termenul de 30 de zile se calculează de la primirea răspunsului dat de primarul municipiului B. ( care, astfel, a răspuns unei sesizări formulate de un cetățean din unitatea administrativ teritorială pe care o reprezintă.
Cum, în speță, decizia de sancționare disciplinară contestată a fost comunicată reclamantului la data de 22 mai 2012 iar acțiunea fost înregistrată la Tribunalul B. - Năsăud la data de_, cu mult după împlinirea termenului de 30 de zile calendaristice de la comunicarea deciziei, excepția tardivității formulării acțiunii este întemeiată, va fi admisă și drept urmare acțiune ava fi respinsă ca fiind tardivă.
Pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Asistenții judiciari participanți la soluționarea cauzei, conform art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, și-au exprimat votul consultativ în sensul celor anterior arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite excepția tardivității invocată de pârâtul C. C. M. ,,G. C. "; B.
și în consecință:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul U. I. (I. ), identificat conform CI seria XB, nr.1. , domiciliat în municipiul B., strada A. M., nr.7, scara A, ap.8, județul B. -Năsăud și cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în municipiul B., strada C.R Vivu, nr.84, apartament 13, județul B. - Năsăud, la sediul SCA B., Zabolai, în contradictoriu cu pârâtul C. C. M. ,,G.
C. "; B.
, cu sediul în municipiul B., strada A. B., nr.10, județul B. -Năsăud, ca fiind tardivă.
Fără cheltuieli de judecată. Definitivă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din13 februarie 2013. PREȘEDINTE, GREFIER,
B. R. -I. G. N.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
P. S. Z. L.
Redactat BRI/tehnoredactat BRI/_ /4 ex.
