Decizia civilă nr. 163/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 163/R/2013
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea B.
M. A. împotriva Deciziei civile nr. 3569 din 11 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ **, privind și pe intimatul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A F. P.
M., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatoarea, lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Contestatoarea solicită admiterea contestației, anularea hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare a cauzei, motivat pe faptul că a fost pronunțată de către o instanță necompetentă având în vedere că are calitatea de funcționar public ce i-a fost recunoscută în urma promovării în funcția de inspector de specialitate gradul IV în baza unui examen. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Decizia civilă nr. 3569 din 11 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ **, a fost admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a F. P. M. împotriva Sentinței civile nr. 353 din_ a Tribunalului M. pronunțată în dosar nr._ ** pe care a modificat-o în parte în sensul că a respins în întregime acțiunea formulată de reclamanta B. M. A. .
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele
:
Astfel cum a reținut și instanța de fond, conform contractului individual de muncă încheiat între părți reclamanta a fost angajată pe perioadă determinată, pe un post temporar vacant, începând cu data de_ și până la revenirea titularului din concediu plătit pentru îngrijirea copilului până la doi ani.
Prin Decizia nr. 304/2005, începând cu data de 12 septembrie 2005, reclamanta a fost trecută pe postul temporar vacant de inspector asistent clasa I, titulara postului fiind doamna B. C. C., suspendată din funcție pentru un interes legitim începând cu data de 1 septembrie 2005, prin decizia nr. 285/19 august 2005. Titularei postului i-a continuat suspendarea raportului de muncă
pentru creșterea copilului prin decizia nr. 355/2008, suspendare ale cărei efecte au încetat la data la_, dată la care raportul de muncă a încetat prin acordul părților.
Toate aceste aspecte sunt necontestate în cauză, după cum este necontestat faptul că reclamanta a continuat să presteze activitate în cadrul instituției pârâte și după data de_, dată de la care a încetat suspendarea raporturilor de muncă ale titularului postului ocupat temporar de reclamantă. Ca atare, în mod eronat instanța de fond a reținut că nu a fost dovedită în cauză momentul încetării motivelor care au determinat suspendarea raportului de muncă al salariatului titular.
Mai mult, în raport de această situație de fapt a prestării muncii de către reclamantă după data amintită, instanța de fond a considerat că a fost prelungit implicit contractul de muncă al acesteia, instanța apreciind că părțile au convenit la transformarea contractului de muncă pe durată determinată într-un contract de muncă pe durată nedeterminată, chiar dacă nu s-au încheiat acte adiționale ale contractului individual de muncă, ca urmare a transferării reclamantei pe un alt post decât cel inițial ocupat pe durată determinată.
Curtea a apreciat aceste statuări ale instanței de fond ca fiind nelegale având în vedere următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 12 alin. 2 din Codul muncii, prin excepție de la regula încheierii contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, instituită prin alin. 1 al aceluiași articol, contractul individual de muncă poate fi încheiat și pe durată determinată, în cazurile prevăzute de lege.
Art. 82 alin. 2 din codul muncii prevede că "În cazul în care contractul indi- vidual de muncă pe durată determinată este încheiat pentru a înlocui un salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, durata contractului va ex- pira la momentul încetării motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de muncă al salariatului titular";.
În cauza de față, după cum rezultă din situația de fapt expusă mai sus, se reține că înainte de revenirea în activitate a titularului postului temporar vacant ocupat de reclamantă, respectiv începând cu data de 12 septembrie 2005, reclamanta a fost trecută pe un alt post vacant, și anume pe postul de inspector asistent clasa I, titulara postului fiind doamna B. C. C., după cum s-a arătat mai sus.
Între părți nu a fost încheiat însă un nou contract de muncă, astfel încât prin această modificare intervenită pe parcursul derulării contractului încheiat inițial nu se poate considera că s-a modificat și durata contractului în sensul transformării acestuia din contract încheiat pe durată determinată în contract de muncă pe durată nedeterminată, cu atât mai mult cu cât și în cazul acestui post, s-a avut în vedere caracterul său temporar vacant, raporturile de muncă ale titularului său fiind suspendate.
Pe de altă parte, chiar dacă raporturile reclamantei cu pârâta au continuat după încetarea motivelor de suspendare, motiv de încetare de drept a contractului de muncă pe durată determinată, Curtea notează că simpla derulare a raporturilor de muncă între părți după expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul de muncă nu transformă de drept contractul de muncă cu durată determinată într-un contract de muncă cu durată nedeterminată. Acordul părților - salariat și angajator - în derularea unui raport de muncă reprezintă într-adevăr o primă condiție necesară pentru constatarea existenței unui contract de muncă, însă aceasta nu este și suficientă.
Curtea a reținut că încheierea contractului de muncă în mod legal presupune mai mult decât un acord de voință, fiind deopotrivă necesar ca acest
acord să fie legal, adică să nu eludeze prevederi imperative cuprinse în normele legale în vigoare în momentul încheierii sale.
În mod greșit instanța de fond a considerat că din faptul că raporturile de muncă dintre părți au continuat după expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul pe perioadă determinată, ar rezulta că părțile au convenit transformarea contractului de muncă pe durată determinată într-un contract de muncă pe durată nedeterminată, fără a avea în vedere specificul raporturilor de muncă dintre părți derivând din statutul de instituție bugetară al angajatorului în cauză și respectiv, legislația specială care reglementează angajarea personalului bugetar.
În acest sens Curtea a reținut că ocuparea posturilor vacante din cadrul instituției pârâte se putea face numai prin concurs, iar prin dispozițiile art. 22 alin. 1 din OUG 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial nr. 249 din 14 aprilie 2009, s-a prevăzut că: ";Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 21";, interdicția fiind așadar aplicabilă și recurentei reclamante, ca instituție publică a cărei finanțare se asigură de la bugetul de stat.
Suspendarea ocupării posturilor vacante a fost menținută și pentru anul 2010, prin OUG nr.109/2010.
În ceea ce privește anul 2011 - data la care încetează contractul de muncă pe durată determinată al reclamantei și continuă derularea sa faptică - devin aplicabile prevederile OUG 23/2011, ce mențin interdicțiile inițiale, cu anumite excepții.
Ca atare, instanța de fond nu putea ignora aceste prevederi legale pentru a constata că, în ciuda unor interdicții prevăzute în mod expres de lege, părțile ar fi convenit încheierea unui contract de muncă pe durată nedeterminată. În condițiile în care ocuparea posturilor vacante nu se putea face nici prin concurs, decât în situațiile de excepție amintite mai sus, neîndeplinite în cauză, cu atât mai puțin se poate admite că ele puteau fi ocupate prin simplu acord de voință al părților. A statua în acest mod înseamnă a permite părților ca, pe o cale ocolită, prin simplul lor acord de voință și cu validarea instanței de judecată, să eludeze dispoziții imperative ale legii, ceea ce nu poate fi admisibil.
În consecință, existând un impediment legal în a constata încheierea unui contract de muncă pe durată nedeterminată, susținerile reclamantei, precum și reținerile instanței de fond în sens contrar apar ca nefondate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare reclamanta B.
M. A.
, solicitând anularea hotărârii atacate.
În motivarea contestației în anulare reclamanta arată că a fost angajată al intimatei începând cu_ în baza Deciziei nr. 373 emisa de aceasta, până la data de_ când prin Decizia nr. 266 din aceeași data a fost înștiințata de către intimata că au încetat raporturile de munca cu aceasta, potrivit dispozițiilor art. 55 lit. a coroborat cu dispozițiile art. 56 alin. 1 lit. a din Codul Muncii.
A contestat aceasta decizie la Tribunalul Maramureș, secția contencios administrativ, considerând ca deși contractul a fost încheiat pe durata determinata, in urma unei examen, a fost promovată din inspector debutant în inspector de specialitate gradul IV și în atari condiții avea calitatea de funcționar public. Însă instanța de contencios a declinat competenta in favoarea secției civile.
Consideră că competenta materială în soluționarea cauzei aparținea instanței de contencios administrativ întrucât a fost angajata la intimata, iar ulterior la_ în urma unui examen, a promovat în funcția de inspector de
specialitate gradul IV, aspect reținut și de către intimata în Decizia nr. 304/_ în care se precizează"; ținând seama de prevederile Legii 188/1999 republicata privind Statutul Funcționarului P. ". Raportat la aceasta lege a fost examinata și a promovat examenul.
De asemenea prin Decizia nr. 70/_ a fost reîncadrata în funcția de inspector de specialitate gradul II, invocându-se același temei de drept. Prin Decizia nr. 9 emisa la_ de intimata a fost reîncadrata, invocându-se din nou dispozițiile Legii nr.188/1999. Prin Ordinul Ministrului F. P., nr. 280/_ prin care se restructurează Direcțiile F. P. și în baza căruia a încetat raporturile de munca cu intimata, este invocat același temei de drept, respectiv legea funcționarului public.
În atari condiții consideră că competența materială în soluționarea contestației formulata împotriva Deciziei prin care au încetat raporturile de munca revenea Tribunalului M. - secția contencios administrativ și fiscal și nu Tribunalului M. - secția civila.
De asemenea judecarea recursului revenea ca și competență materiala Cutii de Apel Cluj secția contencios administrativ, motiv pentru care solicită admiterea contestației, să se fixeze un nou termen pentru recurs în care să se pună în discuție competenta materiala a instanței.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 317 pct. 2 C.pr.civ..
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de contestație invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 317 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Prevederile legale menționate impun cerința îndeplinirii a trei condiții de admisibilitate a contestației în anulare, și anume, hotărârea atacată cu contestație să fie irevocabilă, competența în privința căreia au fost încălcate dispozițiile legale să fie de ordine publică și, respectiv, încălcarea dispozițiilor referitoare la competență să nu fi putut fi invocată pe calea apelului sau recursului.
Totodată potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 2 C.pr.civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.
În prezenta contestație se invocă de către contestatoare necompetența primei instanțe în soluționarea litigiului având ca obiect concedierea acesteia motivat de faptul că aparținea instanței de contencios administrativ competența materială în soluționarea cauzei, aceasta fiind instanța sesizată inițial de către contestatoare, instanța declinându-și competența în favoarea Secției civile. Tot astfel apreciază contestatoarea că instanța de recurs nu ar fi fost competentă material să soluționeze calea de atac declarată în cauză.
Curtea constată că problema competenței primei instanțe putea și trebuia să fie invocată de contestatoare în calea de atac a recursului care a fost declarat în cauză, potrivit cerinței art. 317 alin. 1 C.pr.civ., nefiind posibilă în atare condiții invocarea acesteia în prezenta cale de atac a contestației în anulare.
Tot astfel, necompetența instanței de recurs ar fi trebuit să fie invocată până la prima zi de înfățișare în fața acestei instanțe, potrivit acelorași prevederi legale coroborat cu prevederile art. 1591alin. 2 C.pr.civ., care se aplică în mod corespunzător.
Pe de altă parte, este de observat faptul că, în realitate, contestatoarea nu invocă problema necompetenței materiale de ordine publică, astfel cum aceasta este definită prin dispozițiile art. 159 pct. 2 C.pr.civ., și care se referă la instanțe de grade diferite, ci o problemă de alcătuire a instanței între complete specializate ale aceluiași tribunal, situație în care nu-și găsesc incidența prevederile art. 317 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ..
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind îndeplinite cerințele art. 317 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., Curtea va respinge contestația în anulare declarată cu consecința menținerii deciziei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare declarată de contestatoarea B. M. A. împotriva Deciziei civile nr. 3569/R din_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr._ **, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M 2 ex./_
