Sentința civilă nr. 1926/2013. Conflict de muncă
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINTA CIVILĂ Nr. 1926/2013
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -M. V.
Asistent judiciar B. -A. C. Asistent judiciar A. Ș. Grefier C. S.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în litigii de muncă privind pe reclamant R. G.
F. și pe pârât SC S & G. P. S., având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de_ când părțile prezente au pus concluzii conform încheierii din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de_ sub nr. de mai sus. Reclamantul R. G. F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC S&S G. P.
S., anularea deciziei de concediere nr. 31/_ emisă de pârâtă, obligarea acesteia la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu toate drepturile de care ar fi beneficiat, din august 2010 și până la data pronunțării unei hotărâri definitive și irevocabile, obligarea pârâtei la plata de despăgubiri egale cu valoarea tuturor orelor suplimentare lucrate de reclamant de la angajare (_ ) și până la încetarea raporturilor de muncă, ore suplimentare calculate conform foilor de parcurs completate de acesta și predate societății angajatoare, respectiv obligarea pârâtei la plata tuturor sporurilor pentru munca suplimentară, pentru munca prestată pe timp de noapte, pentru munca prestată în zilele libere și în zilele de sărbători legale, sporul de vechime; obligarea angajatorului la remunerarea zilelor de concediu de odihnă neefectuate pentru anii 2009, 2010 (22 zile); cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat în esență că a fost angajat al pârâtei în funcția de șofer, începând cu datat de_, că și-a desfășurat activitatea la punctul de lucru al societății din C. -N., că urmare a încheierii unui contract de prestări servicii între pârâtă și SC TAROM SA, reclamantul împreună cu alți 2-3 angajați s-au ocupat de serviciile care vizau realizarea obiectivului din C. - transport echipaje, personal, pasageri și bagaje TAROM. A mai arătat că locul de muncă al său a fost totdeauna în C., iar nu în București, că predarea-primirea autovehiculelor a avut loc la C. . Reclamantul a mai
susținut că deși în contractul individual de muncă programul stabilit era de 40 de ore pe săptămână, acesta a fost cu mult depășit, și că orele suplimentare nu au fost compensate cu timp liber și nici plătite. Într-o anumit perioadă a fost nevoit să efectueze transporturi cu autovehiculul personal. Reclamantul a exemplificat programul de lucru în perioada mai 2009 - aprilie 2010 (f.3) și a arătat că din cauza programului foarte încărcat nu a efectuat concediul de odihnă pe anii 2009 și 2010 și nici nu a fost remunerat pentru zilele de concediu. De asemenea,a arătat că în august 2010 contractul încheiat între pârâtă și SC TAROM SA a încetat, astfel că reclamantul și colegii săi din C. nu au mai primit de lucru, iar angajatorul nu i-a infirmat despre acest aspect, ci prin SMS a cerut conducătorilor auto angajați să predea mașinile societății la sediul din Săftica, jud. Ilfov. A mai precizat că întrucât angajatorul nu a avansat sumele necesare pentru combustibil și pentru călătorie nu s-a deplasat la sediul societății pentru a preda autovehiculul, fapt ce a fost calcificat de angajatorul pârât ca abatere disciplinară.
A susținut că nu a semnat de luare la cunoștință a regulamentului d eoridne interioară și că în cuprinsul deciziei de concediere acestea dispoziții nu sunt identificate, tot astfel cum nici regulamentul nu este identificat. Sub aspectul faptei reținute în sarcina sa, a arătat că după încetarea punctului de lucru din C., nici reclamantul și nici colegii săi nu au mai fost solicitați pentru a presta activitate de către societate și, mai mult, prin adresa nr. 369/_ angajatorul a comunicat reclamantului intenția de încetare a raporturilor de muncă, angajatorul nedorind continuarea acestora. Mai mult, culpa neprezentării la sediul societății din jud. Ilfov aparține pârâtei care nu i-a pus la dispoziție sumele necesare pentru a se putea prezenta la societate.
A mai susținut acesta că decizia de concediere menționează greșit prenumele acestuia de Florentin în loc de F. și că din_ s-a hotărât cu efect retroactiv desfacerea contractului individual de muncă începând cu data de_ și, de asemenea, nu i-a fost comunicată în termenul legal de 5 zile.
În drept, a invocat prevederile art. 78 alin.1, art. 117, 119, 120, art. 269 alin.1 art. 259 alin. 1 și 2 art. 283 din legea 53/2003, contratul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de transporturi pe anii 2008-2010.
Pârâta nu a formulat întâmpinare, dar a depus concluzii scrise la data de_ (f- 158-160 vol. II) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Reclamantul și-a precizat acțiunea (f-127 vol. II) solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 30.779,54 RON din care suma de 7000 RON reprezentând salarii pentru perioada august 2010 - prezent, suma de 21.514,64 lei reprezentând ore suplimentare de la angajare_ și până la încetarea raporturilor de muncă (2611 ore suplimentare cu un spor de 100% din salariul de bază), suma de 1540 lei spor vechime, suma de 724,9 RON reprezentând valoarea zilelor de concediu de odină neefectuate pentru anii 2009, 2010 (22 de zile).
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 270 C.muncii.rep..
În cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei (f.133-135), proba cu martori, fiind audiați martorii B. A. și B.
S. G. (f.131-132 vol. III). Deși a fost încuviințată proba cu expertiza judiciară, pârâta refuzat în mod constant să pună la dispoziția expertului care s-a prezentat la sediul acesteia documentele în vederea realizării expertizei și întocmirii raportului de expertiză, motiv pentru care instanța a constatat imposibilitatea de administrare a acestei probe din culpa pârâtei și a procedat la soluționarea cauzei.
Analizând și coroborând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamantul a avut calitatea de salariat al societății pârâte începând cu data de _
, în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM București sub nr. 2753/_
(f.9 vol I.), ocupând funcția de șofer transport public de persoane. Durata muncii stabilită prin contractul individual de muncă a fost de 8 ore pe zi, respectiv 40 de ore pe săptămână. Salariul de bază lunar brut a fost stabilit de părți la suma de 648 RON, iar concediul de odihnă de 21 de zile lucrătoare. În cuprinsul contractului individual de muncă nu a fost stabilită locația unde salariatul urma a-și desfășura activitatea.
Astfel cum rezultă din corespondența purtată între reclamant și pârâtă în perioada_ -_ (f.10-14 vol. I), societatea pârâtă a avut în perioada_ - august 2010 un punct de lucru în localitatea C. -N., în cadrul acestuia desfășurându-și activitatea în calitate de salariați reclamantul, B. S. și P. D., aspect conformat și de depozițiilor celor doi martori audiați în cauză (f.131-132 vol. III). Reclamantul și martorii au prestat activitate de transport auto echipaje, personal, pasageri și bagaje pentru societatea pârâtă, în cadrul contractului de prestări servicii transport auto încheiat între pârâtă angajatoare în calitate de prestator și SC COMPA. A NAȚI. ALĂ DE TRANSPORTURI AERIENE ROMÂNE - TAROM SA, în calitate de beneficiar. Acest din urmă aspect este confirmat, de asemenea, de cuprinsul adresei nr. 369/_ emisă de pârâtă, în care se face vorbire despre "încheierea activității la punctul de lucru"; unde activează reclamantul și despre stadiul contractului cu Tarom și alternativele de care dispune societatea, precum și din cuprinsul adresei nr. 376/_ (f.10, 13-14 vol. I).
La data de_, reclamantul a fost invitat, prin intermediul unui scurt mesaj scris (SMS) - în lipsa dovezii unui alt tip de convocare precum și potrivit celor relatate de pârâtă însăși în cuprinsul adresei nr. 369/_ (f.10 vol. I), să se prezinte la data de_ la sediul societății pârâte din jud. Ilfov în vederea întocmirii fișei de lichidare. Reclamantului i s-a pus în vedere să aducă autovehiculele societății la sediul acesteia, în jud. Ilfov, până la data de_, în caz de nedeplasare la sediul societății în data de_ pentru predarea bunurilor, angajatorul urmând a depune plângere penală (f.10).
Prin intermediul unui înscris transmis prin fax societății angajatoare, angajații R.
, B. S. și P. D. au adus la cunoștință angajatorului faptul că nu li s-a adus la cunoștință Regulamentul de ordine interioară la societății, faptul că predarea-primirea autovehiculelor s-a realizat în C. -N., existența unor drepturi salariale neachitate de angajator, precum și necesarul de disponibilități financiare pentru fiecare salariat în vederea deplasării, alimentării cu combustibil și revenirea la domiciliul fiecăruia dintre salariați(f.11-12 vol. I). Angajatorul a răspuns adresei înaintate de salariații menționați prin adresa nr. 376/_, fără referiri la situația drepturilor salariale neachitate, menționându- se că orele suplimentare au fost compensate cu zile libere conform pontajului lunar (f.13 vol. I).
La data de_, prin Decizia nr. 379/_, societatea pârâtă în calitate de angajator a dispus începerea cercetării disciplinare privind pe salariații R. G., B. S. și P. D. (f.15 vo.I), numind membrii comisiei de cercetare disciplinară.
Potrivit dispozițiilor art. 254 C.muncii rep., dispoziție existentă în aceeași formă la data derulării raporturilor de muncă între reclamant și pârâtă, "sub sancșiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alin.1 lit.a, nu poate fu dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, iar în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii";. A. .3 al aceluiași articol prevede că neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin. 2 fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Din probele administrate în cauză, în condițiile art. 272 C.muncii rep. care stabilește că sarcina probei revine angajatorului în litigiile de muncă, rezultă că reclamantului nu i-a fost comunicată o convocare pentru a se prezenta la cercetarea disciplinară dispusă de angajator. Deși în cuprinsul deciziei de desfacere a contractului
individual de muncă se face vorbire despre transmiterea convocării prin scrisoare cu confirmare de primire, nu a fost făcută nicio dovadă în acest sens. Rolul acestei convocări este acela de a da posibilitatea salariatului să ia cunoștință despre obiectul cercetării disciplinare, să își formuleze apărările și să le susțină în fața comisiei desemnate de angajator care, apoi, are obligația de a le examina și de a le reține sau a le înlătura motivat. În cauză, în lipsa unei convocări concrete a salariatului reclamant la efectuarea cercetării disciplinare, angajatorul pârât nu avea dreptul de a emite decizia de sancționare a acestuia fără efectuarea cercetării disciplinare. Chiar și în situația în care s-ar fi efectuat o reală cercetare disciplinară de către angajator, prin neconvocarea salariatului, acestuia i-a fost încălcat dreptul la apărare în mod evident cauzând acestuia un important prejudiciu, cu atât mai mult cu cât acesta a manifestat interes cu privire la reglementarea situației.
Referitor la neprezentarea salariatului reclamant la sediul societății din jud. Ilfov, la solicitarea angajatorului, pentru predarea autovehiculului, instanța constată că nu poate fi reținută vreo culpă a acestuia, atât timp cât angajatorul nu a făcut dovada că, la cererea salariatului (confirmată de primire prin adresa din_ (f.13 vol.I), ar fi pus la dispoziția acestuia sumele necesare pentru deplasare în vederea predării autovehiculului. Mai mult, instanța reține că din probele administrate a rezultat în mod neîndoielnic că autovehiculele proprietatea societății au fost predare salariaților la punctul de lucru din C. -N. .
În continuare, examinând Decizia nr. 31/_ de sancționare (cu desfacerea contractului individual de muncă) emisă de angajatorul pârât (f.7 vol. I), instanța constată că aceasta nu cuprinde o descriere cuprinzătoare a faptei care constituie abatere disciplinară, menționându-se doar că "salariatul R. G. Florentin a încălcat prevederile regulamentului intern, respectiv lipsa nemotivată a acestuia de la locul de muncă";, în dispozitivul deciziei menționându-se că în perioada_ -_ salariatul a lipsit nemotivat.
Potrivit dispozițiilor art. 252 C.muncii rep.., dispoziții legale în vigoare în aceeași formă și la momentul emiterii deciziei de concediere, Sub sancțiunea nulității absolute, în decizia de sancționare disciplinară se cuprind în mod obligatoriu; descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin.3, nu a fost efectuată cercetarea; temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică, termenul în care sancțiunea poate fi contestată, instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată. De asemenea, alin.3 al art. 252 stabilește că decizia de sancționare se comunică salariatului în cel mult 5 zile de calendaristice de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării.
Examinând decizia prin care s-a aplicat sancțiunea disciplinară constând în desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, instanța reține că aceasta este lovită de nulitate absolută prevăzută în mod expres de dispozițiile art. 252 C.muncii rep., pentru nedescrierea corespunzătoare a faptei care constituie abatere disciplinară și pentru neprecizarea prevederilor din regulamentul intern aplicabil care au fost încălcate de salariat (lit. a și b). nu pot fi astfel reținute susținerile pârâtei referitoare la validitatea deciziei de desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, atât timp cât cele două elemente susmenționate lipsesc și aceste lipsuri nu pot fi întregite cu alte înscrisuri anexate deciziei.
Instanța nu va mai analiza decizia de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă sub aspectul temeiniciei, având în vedere nulitatea acesteia pentru încălcarea condițiilor de formă impuse de lege.
Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 252 C.muncii rep., va dispune anularea Deciziei nr. 31/_ de desfacere a contractului individual de muncă și, raportat la dispozițiile art. 80 C.muncii. rep, va obliga pe pârâtă la plata despăgubirilor egale cu
drepturile salariale indexate majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu luna august 2010 și până la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri. La calcularea acestor drepturi vor fi avute în vedere prevederile contractului individual de muncă referitoare la retribuția lunară stabilită de părți.
Asupra petitului având ca obiect obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare prestate de reclamant, a muncii suplimentare prestate în zilele libere și de sărbători legale, instanța reține că potrivit art. 120 C.muncii rep., text de lege în vigoare la data derulării raporturilor de muncă dintre părți, munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă suplimentară. Prin contractul individual de muncă a fost stabilită durată a săptămânii de lucru de 40 de ore, reclamantul pretinzând că a prestat muncă suplimentară în afara celor 8 ore pe zi și care nu a fost compensată cu zile libere și a cărei contravaloare nu a fost achitată de către angajator. Pentru a lămuri acest aspect, instanța reține din nou că în litigiile de muncă, sarcina probei revine angajatorului în temeiul art. 272 C.muncii.
Cu privire la existența condicii de prezență sau a pontajelor lunare, instanța reține neconcordanța dintre cele relatate de martorul B. S. G. (f.132), în sensul că la punctul de lucru din C. -N. nu existau condică de prezență și nici pontaje lunare și cele menționate de angajator în cuprinsul adresei nr. 376/_, respectiv că orele suplimentare au fost compensate cu zile libere conform pontajului lunar (f.13 vol. I). Prin urmare, instanța apreciază că asemenea pontaje lunare există sau au existat la un anumit moment în materialitate lor și că angajatorul s-a folosit de acestea pentru a calcula drepturile salariale, respectiv pentru a compensa, potrivit susținerilor sale, orele suplimentare cu timp liber, căci mențiunile din adresa angajatorului, cu nr. de mia sus, au fost efectuate înainte de declanșarea prezentului conflict de muncă între părți. Cu toate acestea, pârâta angajatoare în mod deliberat și constant a refuzat să pună la dispoziția instanței și mai apoi a expertului - care s-a prezentat la sediul pârâtei din jud. Ilfov - aceste pontaje, precum și statele de plată și celelalte documente care atestă numărul de ore lucrate de reclamant și pentru care acesta a fost remunerat, în vederea confruntării cu cele susținute de reclamant. Acesta în condițiile în care potrivit art. 119 C.muncii rep., angajatorul are obligația de a ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat ș de a supune controlului inspecției muncii această evidență ori de câte ori este solicitat, , și cu atât mai mult instanței în situația ivirii unui conflict de muncă.
Instanța reține că în mod neîndoilenic reclamantul a prestat muncă suplimentară, acest aspect fiind confirmat de martorul Barian A. (f.131) care a relatat că programul reclamantului era de la 5,30 și până la orele 23, precum și de matca foilor de parcurs depuse de reclamant. Nu pot fi reținut susținerile societății pârâte referitoare la neconcordanța cestora cu realitatea, atât timp cât pe perioada cât acesta a fost salariatul societății aceasta nu a făcut dovada că a avut obiecțiuni cu privire la foile de parcurs transmise sau la numărul de ore de muncă raportate. De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 142 alin.2 C.muncii rep., angajatorul are obligația de a acorda salariatului un spor la salariul de bază de minim 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru, pentru munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică și în zilele de sărbători legale. Sub aspectul numărului de ore suplimentare, precum și a celor prestate în zilele libere și sărbători legale, față de aspectele mai sus reținute, angajatorul nefăcând dovada compensării acestora cu zile libere, instanța va da curs cererii precizate formulate de reclamant, și va obliga pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 21514,64 lei reprezentând contravaloarea orelor suplimentare și a muncii prestate în zilele libere și în zilele de sărbători legale, începând cu data de_ și până la încetarea raporturilor de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 42 alin.1 lit. d din Contractul Colectiv de muncă unic la nivel de ramură de transporturi pe anii 2008 - 2010 încheiat la_ și înregistrat la MMFES sub nr. 722/03/_, reclamantul era îndreptățit a beneficia de un spor de vechime de 10% pentru vechimea în muncă, dovedită de acesta cu carnetul de muncă (f.250-259). Astfel, va obliga pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 1540 lei reprezentând spor de vechime.
Cu privire la concediul de odihnă pentru anii 2009 și 2010, instanța constată că deși în contractul individual de muncă a fost înscris dreptul reclamantului la concediu de odihnă, angajatorul nu a făcut dovada că salariatul ar fi efectuat zilele de concediu de odihnă aferente acestei perioade. Prin urmare, raportat a prevederile art. 146 alin.4 C.muncii, va obliga pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 724,09 lei reprezentând contravaloarea zilelor de concediu de odină neefectuate în anii 2009 și 2010.
Ca parte căzută în pretenții, în temeiul art. 274 C.proc.civ., va obliga pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 1300 lei onorariu avocat justificat cu chitanțele (f.223-
224) și suma de 645 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată și precizată de către reclamantul R. G. F., cu sediul procesual ales în C. -N., str. C. Brâncuși, nr. 2, sc. III, ap.14, jud. C., în contradictoriu cu pârâta S.C. S&S PROD IMPEX S.R.L, cu sediul în Saftica, Balotești, str. Pinilor nr. 9-11, jud. Ilfov.
Dispune anularea Deciziei nr. 31/_ de desfacere a contractului individual de muncă.
Obligă pârâta la plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu luna august 2010 și până la data rămânerii irevocabile e prezentei hotărâri.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 21.514,64 lei, reprezentând contravaloarea orelor suplimentare și a muncii prestate în zilele libere și în zilele de sărbători legale, începând cu data de_ și până la încetarea raporturilor de muncă.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1.540 lei, reprezentând spor de vechime, precum și suma de 724,09 lei reprezentând contravaloarea zilelor de concediu de odihnă neefectuate în anii 2009 și 2010.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1.300 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial și suma de 645 lei reprezentând cheltuieli de judecată - cheltuieli ocazionate de expert.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Pronunțată în ședința publică de la 24 Ianuarie 2013
Președinte,
-M. V.
Asistent judiciar,
-A. C.
Asistent judiciar,
Ș.
Grefier,
C. T.
Red./Dact. RMV/_
