Sentința civilă nr. 1932/2013. Contestație act. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1932/2013
Ședința publică din data de 06 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘED.: A. M. I. ASISTENT JUDICIAR: I. R. ASISTENT JUDICIAR: A. Ș. GREFIER: R. B. M.
Pe rol judecarea cauzei de litigii de muncă având ca obiect contestație act formulată de reclamanții A. ANA M., B. R., B. D., B. A., B. E., B. A., B. C. L., B. C. D., C. E.
C., C. G. C., C. O., C.
D. E., F. M. A., F. I. D.
O. | D. , | C. | V. | |
, F. | L. | A. | , | G. |
C. ,
M. ,
G. M. S., G. A., H. A., H. D., H. V., I.
C. M. L., I. R. I., I. C. A., K. B., L. F., L.
C. M., M. S. C., M. D., M. S., M. C. I. ,
M. M. L., N. C. M., O. I. E., O. O., O. S.
D., O. R. N., O. S. L., P. M. D., P. R., P.
A., P. C. E., P. A. M., P. DS, P. A. S., P.
DP, R. C. T., R. L. M., R. D. R., S. R. V.
, S. R. L., S. C., S. R. I., T. B. G., T.
A. M., T. I., V. N. S., V. L. și V. O., în contradictoriu cu pârâții U. DE M. SI F. " I. H. " și M.
E., C. T. SI S. .
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că mersul dezbaterilor și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de azi,_ .
INS. ȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține că prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanții A. Ana M., B. R., B. D., B. A., B. E., B. A., B. C. L., B. C. D., C. E. C.
, C. G. C.
E., F. M. A.
, | C. | O. | , C. |
, F. | I. | D. |
O. D., C. V. C., D.
, F. L. A., G. M., G. M.
, S. G., A. H., A. H., D. H., V. I., C. M.
L., I. R. I., I. C. A., K. B., L. F., L. C.
M., M. S. C., M. D., M. S., M. C. I., M. M.
L., N. C. M., O. I. E., O. O., O. S. D. ,
O. R. N., O. S. L., P. M. D., P. R., P. A. ,
P. | C. | E. | , |
P. | , | R. |
P. A. M., P. DS, P. A. S., P. D.
C. T., R. L. M., R. D. R., S. R. V.
, S. R. | L. | , S. | C. | , | S. R. I. | , | T. | B. | G. , |
T. A. M. | , | T. I. | , V. | N. | S., V. L. | , V. | O. | , Balica |
G., G. M. S., R. Madalina, Prodan Augustin, Z. aria V., A. as Andrei, Bolboacă Sorana, Bondor Cosmina, Calinici Tudor, Colosi Horatiu, Drugan Tudor, Iancu M., Istrate D., Leucuta D., Tigan Stefan, Urda A. da, Valeanu Madalina, Bobos C., C. ca Petrica, Colosi I., Costache C.
, Hodarnau C., I. M., Junie Lia M., Pepelea Lia, Simon L., Serban O., Bidian C., Catoi A. F. ela, C. I., Clichici S., F. A.
, Joanta A., Login Cezar, Simdrea R. A., Toader A., Banias Palaghita
L., Brudasca I. I. Calina, Catana C. S., C. A. Marioara,
D. L., Dican L., Dronca M., Drugan C., N. Tiberiu V. I. ,
O. u I., Procopciuc L. M., R. L. R., Silaghi C. N., Bulboaca A., Luput G., Mitrea D., Parvu A. E., Bocsan I. C.
, B. I. A., Gosa D. a, Major Zoltan, Militaru C., Militaru V., Sabin Octavia, Schiotis R., V. u Sandor, Rachisan A., A. L., Andreica Octavian, Banias M., B. Flavia, Bondor M. ela, Buz F. S. ,
C. Voichita, Covaci A. M., Croicu G. Mioara, Decea N., Duca
M. M., Groza D., Gutiu C., Iepure Rita, Kelemen A., Lenghel F.
M., L. L., Macicasan Mari Luz, Mailat Nastasia, Miclaus R., Mocan
V., M. remus, N. A., Petrisor M., R. F., Suciu A., Supuran M., Terec C. și Vescan Sabina au solicitat obligarea pârâților
U. de M. și F. I. Hatieganu și M. E., C., T. și S. la calcularea si plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamanților în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, pentru perioada 01 decembrie 2009 - 31 decembrie 2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective; calculul și plata diferențelor neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 și Legii 330/2009, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestui act normativ, pentru perioada_ și până în prezent, sume de bani actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății; precum și obligarea pârâtului de rândul 2 la alocarea fondurilor necesare pentru efectuarea plății drepturilor salariale către pârâtul de rândul 1.
În fapt, reclamanții au arătat că sunt angajați ai pârâtului de rândul 1 în calitate de cadre didactice.
În data de 30 ianuarie 2008, Guvernul României a aprobat O.G. nr.15/2008 privind creșterile salariale care se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, publicată în MOF nr. 82/_ . Potrivit art. 1 al. 1 lit. c din OG nr. 15/2008, pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi: 01.01-_
- 259.593 lei; 01.04-_ - 275,168 lei, respectiv o creștere de 6%; 01.10-_ - 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare l,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație precum si nivelul productivității muncii. O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată cu modificări de către Parlamentul României prin Legea 221/_, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare l,000 pentru personalul didactic si didactic auxiliar la 400 lei pentru perioada 01.10-_ și în continuare.
Reclamanții au mai arătat că sunt îndreptățiți să primească drepturile salariale solicitate, deoarece aceste drepturi, acordate în temeiul OG nr. 15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, deciziilor Curții Constituționale, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale hotărârilor instanțelor judecătorești, nu au fost avute în vedere la calcularea salariului odată cu adoptarea legilor de salarizare unitară a personalului plătit din fonduri publice în anii 2009, 2010 și 2011 și nu le-au fost efectiv plătite.
Pârâta U. de M. și F. I. Hatieganu a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f.77-78), prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate iar pârâtul M. E., C., T. și S. a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f.79-82), prin care a invocat excepția lipsei propriei calități procesuale pasive și a solicitat la rândul său respingerea acțiunii reclamanților pe fond ca neîntemeiată.
Analizând și coroborând ansamblul materialului probator administrat în cauză, constată următoarele:
Privitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâta U. de M. și F. I. Hatieganu, instanța reține că, potrivit art. 268 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003 privind codul muncii, cererea în vederea soluționării unui conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate se poate formula în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului material la acțiune.
Potrivit art. 53 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, salariile in sistemul bugetar se plătesc o data pe luna, in perioada 5-15 a fiecărei luni, pentru luna precedentă. Prin urmare, dreptul de a acționa în
justiție cu privire la drepturile salariale neacordate în această perioadă se naște în data de 16 a lunii următoare celei pentru care ar fi trebuit acordate drepturile.
În conformitate cu prevederile art. 101 alin. 3 din Codul de procedură civilă, termenele statornicite pe ani de sfârșesc în ziua anului corespunzătoare zilei de plecare.
În cauza de față, se constată că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de_, astfel că instanța constată că excepția invocată este neîntemeiată, dreptul material la acțiune în ceea ce privește drepturile salariale aferente perioadei_ -_ nefiind încă prescris, urmând să respingă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru această perioadă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. E., C., T. Și S. , invocată de acest pârât prin întâmpinare, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 171 alin. 2 din Legea nr.84/1995 (în vigoare la momentul nașterii drepturilor deduse judecății), veniturile instituțiilor de învățământ superior de stat se compun din sume alocate de la bugetul M. ui E., C., T. și S., pe bază de contract pentru finanțarea de bază, care include, în baza art. 167 alin.5 lit. a din același act normativ și cheltuieli de personal.
Mai mult, astfel cum prevede în prezent art. 223 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, instituțiile de învățământ superior de stat funcționează ca instituții finanțate din fondurile alocate de la bugetul de stat, venituri extrabugetare și din alte surse, potrivit legii, veniturile acestor instituții compunându-se din sume alocate de la bugetul M. ui E., C., T. si S., pe baza de contract, precum si din venituri proprii, dobânzi, donații, sponsorizări si taxe percepute in condițiile legii de la persoane fizice si juridice, romane sau străine, si din alte surse.
Ori, deși acest pârât nu are calitatea de angajator al reclamanților, chemarea sa în judecată se justifică în virtutea obligației legale anterior menționate care îi impune să asigure finanțarea de bază a instituțiilor de învățământ universitar de stat, finanțare ce include, firesc, și cheltuielile de personal stabilite prin hotărâri judecătorești, atunci când angajatorul a aplicat în mod greșit cu sau fără culpă dispoziții legale, prejudiciind patrimonial angajații, astfel că se impune respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul M. E., C., T. și S.
.
Pe fondul cauzei,
instanța reține că, în fapt, potrivit adeverințelor de la filele 96-245, reclamanții au avut calitatea de angajați ai pârâtului de rândul
1 în perioada pentru care au fost solicitate drepturile, ocupând funcții didactice în învățământul universitar.
Instanța reține că astfel cum reiese din actele depuse la dosarul cauzei, drepturile salariale ale reclamanților au fost calculate fără ca aceștia să beneficieze de reîncadrarea și plata salariului conform Legii nr. 221/2008 și prevederilor Legii 330/2009.
În drept, instanța reține că Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, prin decizia pronunțată în interesul legii nr. 3/2011, în sensul că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Totodată, aceeași instanță, prin decizia pronunțată în interesul legii nr. 11/2012 a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din
învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Aceste decizii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată conform art. 330 indice 7 alineatul 4 din Codul de procedură civilă.
Astfel, în cuprinsul deciziei nr. 11/2012 s-a constat că, din dispozițiile Legii nr. 330/2009 și ale OUG nr. 1/2010, rezultă că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege.
S-a reținut, totodată, că drepturile salariale fac parte din conținutul complex al dreptului la muncă, iar aceste drepturi intră în sfera dreptului de proprietate reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, amintindu- se că, în Cauza De Santa contra Italiei (Hotărârea din 2 septembrie 1997,
Rec., 1997-V, p. 1663, pct. 18), în contextul aplicabilității art. 6 paragraful 1 din Convenție, Curtea a reținut că plata salariului este un drept "pur patrimonial", iar în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei (Cererea nr. 63.235/00, Hotărârea din 19 aprilie 2007, paragraful 94), aceasta subliniază că în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu cu o anumită valoare și nu este suficient ca un reclamant să se bazeze pe existența unei "contestații reale" sau a unei "plângeri credibile", dar o creanță poate fi considerată drept o "valoare patrimonială", în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, atunci când are o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu, atunci când este confirmată de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (Kopecky împotriva Slovaciei,
Hotărârea din 28 septembrie 2004. Rec., 2004-IX, p. 144, pct. 45-52). S-a mai reținut hotărârea pronunțată în Cauza Draon împotriva Franței (nr. 1.513/03, paragraful 65, CEDO 2005-IX), citată și în Cauza Viașu împotriva României (Hotărârea din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 29 mai 2009, paragraful 58), conform căreia noțiunea de "bunuri" poate cuprinde atât "bunuri actuale", cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel puțin o "speranță legitimă" să obțină exercitarea efectivă a unui drept de proprietate.
Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat că stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele
interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1.
În consecință, tribunalul reține că, pentru perioada anterioară datei de_, interpretarea succesiunii textelor legale a fost efectuată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizii căreia această instanță este obligată să li se conformeze.
În ceea ce privește perioada de după data de_, instanța apreciază că acțiunea este întemeiată
Astfel, la baza deciziei în interesul legii nr. 11/2012 a stat în esență considerentul că potrivit art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, iar potrivit art. 6 din același text de lege, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege sau nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în
îndemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Instanța constată că, similar cu art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, art. din Legea nr. 285/2010 pentru salarizarea pentru anul 2011, se raportează la salariul din luna octombrie 2010 (care, după cum a
reținut Înalta Curte de Casație și Justiție, se raportează la cel din luna decembrie 2009), astfel că, se impune concluzia că și după data de_ reclamanții sunt îndreptățiți la calcularea salariului în condițiile prevăzute de Legea nr. 221/2008.
Instanța reține că reclamanții sunt îndreptățiți la calcularea în conformitate cu prevederile cuprinse în Legea nr. 221/2008 a salariului doar până în data de_, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și auxiliar din învățământ, care a instituit un nou sistem de salarizare a personalului din învățământ și nu face referire la vreun cuantum anterior al salariului, astfel că va respinge cererea reclamanților în ceea ce privește pretențiile de la_ la zi.
Pentru aceste motive, întrucât reclamanții nu și-au primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior menționate, tribunalul va admite cererea acestora, în conformitate cu prevederile art. 283 și următoarele din Codul muncii coroborate cu prevederile art. 155, art. 157 alin. 2 și art. 169 alin.1 din Codul muncii.
Totodată, va fi obligat pârâtul M. E., C., T. ȘI S. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Având în vedere manifestarea expresă de voință a reclamanților în acest sens, se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta
U. de M. și F. "I. Hatieganu";, ca neîntemeiată.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul
M. E., C., T. și S., ca neîntemeiată.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții A. Ana M., B.
R.
, B.
D.
, B.
C.
D.
, C.
E.
A.
, B.
C.
L.
, B.
, C.
O.
, C.
O.
D.
, F.
I.
D.
, F.
L.
, B. E., B.
C., C. G. C.
E. | , F. | M. | A. |
, S. | G. | , A. |
, C. V. C., D.
A., G. M., G. M.
H., A. H., D.
H., V. I., C. M. L., I. R. I., I. C. A., K. B.
, | M. | D. | , M. | S. | , |
M. | , | O. I. | E. |
, L. F., L. C. M., M. S. C.
M. C. I., M. M. L., N. C.
, O. O., O. S. D., O. R. N., O. S. L., P.
M. D., P. R., P. A., P. C. E., P. A. M., P. D.
S., P. A. S., P. DP, R. C. T., R. L.
M., R. D. R., S. R. V., S. R. L., S. C. ,
S. R. I., T. B. G., T. A. M., T. I., V. N.
S., V. L., V. O., Balica G., G. M. S., R. Madalina, Prodan Augustin, Z. aria V., A. as Andrei, Bolboacă Sorana, Bondor Cosmina, Calinici Tudor, Colosi Horatiu, Drugan Tudor, Iancu M.
, Istrate D., Leucuta D., Tigan Stefan, Urda A. da, Valeanu Madalina, Bobos C., C. ca Petrica, Colosi I., Costache C., Hodarnau C., I.
M., Junie Lia M., Pepelea Lia, Simon L., Serban O., Bidian C., Catoi A. F. ela, C. I., Clichici S., F. A., Joanta A., Login Cezar, Simdrea R. A., Toader A., Banias Palaghita L., Brudasca I.
I. Calina, Catana C. S., C. A. Marioara, D. L. ,
Dican L., Dronca M., Drugan C., N. Tiberiu V. I., O. u I., Procopciuc L. M., R. L. R., Silaghi C. N., Bulboaca A., Luput G., Mitrea D., Parvu A. E., Bocsan I. C., B. I. A.
, Gosa D. a, Major Zoltan, Militaru C., Militaru V., Sabin Octavia, Schiotis R., V. u Sandor, Rachisan A., A. L., Andreica Octavian, Banias M., B. Flavia, Bondor M. ela, Buz F. S., C. Voichita, Covaci A. M., Croicu G. Mioara, Decea N., Duca M. M., Groza D., Gutiu C., Iepure Rita, Kelemen A., Lenghel F. M., L.
L., Macicasan Mari Luz, Mailat Nastasia, Miclaus R., Mocan V., M. remus, N. A., Petrisor M., R. F., Suciu A., Supuran M., Terec C., vescan Sabina, prin reprezentant avocat T. I., cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. IC B., nr. 39, ap. 1C, jud. C., în contradictoriu cu pârâții U. de M. și F. "I. Hatieganu";, cu sediul în C. -N., str. V. B., nr. 8, jud. C., și M. E., C.
, T. și S., cu sediul în B., str. G. B., nr. 28-30, sector 1, ca neîntemeiată.
Obligă pârâta U. de M. și F. "I. Hatieganu";, în calitate de angajator, la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu_ și până la până la_, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății.
Obligă pârâta U. de M. și F. "I. Hatieganu";, în calitate de angajator, la calculul și plata diferențelor de neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 și a Legii nr. 330/2009, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte normative, pentru perioada_ -_, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății.
Obligă pârâta U. de M. și F. "I. Hatieganu";, în calitate de angajator, la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, a Legii cadru nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte, începând cu data de_ și până în data de_, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății.
Obligă pârâtul M. E., C., T. și S. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Respinge acțiunea reclamantei în ceea privește pretențiile aferente perioadei de la_ la zi.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, A. M. I. | Asistent judiciar, I. R. | Asistent judiciar, A. Ș. |
Grefier, |
R. B. M.
Red./dact. IAM 5 ex. - _
