Decizia civilă nr. 3141/2013. Contestație act. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3141/R/2013
Ședința publică din data de 19 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. CĂI
F. C. împotriva sentinței civile nr. 6054 din 8 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați S. N. DE T. F. DE C. "C. C. "; SA B., S. "C. C. "; SA - S. DE T. F. DE C. C., având ca obiect contestație act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 6 iunie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâților intimați întâmpinare, prin care solicită și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6054 din 8 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-au respins ca neîntemeiate excepțiile invocate prin întâmpinare.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul S.
"L. CĂI F. "; C. în numele și pentru membrii de sindicat: C. E. L., N. N., T. I., B. M. V., V. A., D. G., L. A., P. L., P.
F., P. I., P. V. D., P. I. V., G. M. S., B. V. EL, P. A.
, G. L., G. AS I., I. G., T. A., R. V., B. A. R., M.
S., M. V., M. M. G., V. C. I., D. F., P. A. A. M. ,
H. R., M. G., P. I., B. I., R. P., M. V., N. G., N.
A., S. P., A. G., C. G. A, D. I., C. I I., N. G. A, B.
V., I. M. M., I. S., SA, S. G. A, S. P. 1, S. O.
II, SS, B. I., S. P. 2, T. I., S. I., P. O. A., B.
I., P. G., B. I., B. M. EL, SA E. N, B. M., N. M. ,
N. F., S. M., D. V. V., I. I A., M. M., B. A., G. I.
I., G. S., N. I., S. O. I, B. O., M. A., M. V. E., S.
E., M. N., U. C., B. A., C. D., R. V. VI., D. D., Z.
L., M. M., P. I., P. F., R. I. D., R. I., N. R., B. R.
, D. C., S. D., C. F. V., M. V., D. D. D., U. N. ,
Z. T., S. M., D. F., S. D. G., C. A., S. G. II,
S. D., O. A., P. F., L. L., R. R., M. G., K. P., C.
A., A. N., I. G. G. A D., A. I. G., C. N. C., T. I.
M., P. G. A, P. N., M. F., I. G., A. V., F. T., S. UT I.
, S. V., G. L., R. I., S. I., ALG. I., A. P., M. A.
, SA, M. A. I., D. T., S. T., C. P. I., B. N. ,
D. F., P. M. D., B. O., R. F., B. G. P., M. IU D., M.
O., G. E., N. U S., N. I., S. N., G. A., S. L. ,
T. M., P. M., C. I. A P., V. G., P. S. N., S. D. ,
ANA C. D., M. I., H. V., P. S. F., S. V., SS, F.
S., F. I., O. S., C. E., M. I. I., P. F. G., D. I., B.
D., T. V., SS, T. DP, C. A., M. V., F. S. L.
, J. T., G. I., M. DS, M. I., B. G., M. T., M. I.
, D. CIU E., P. D., I. IU I., S. L., N. U A., S. I., F. S.
, S. D. D., G. G., G. L. I., D. I., T. N., H. G., I.
F. G. împotriva pârâtelor S. N. DE T. F. DE C. "C. C. " SA B. și R. DE T. F. DE C. A. a SOCIETĂȚII NAȚIONALE DE T. F. DE C. "C. C. "; SA.
Pentru a hotărî astfel prima instanță reținut, în esență, că chestiunea prealabilă referitoare la lipsa împuternicirii reclamantului de către membrii de sindicat este neîntemeiată, deoarece semnarea de către aceștia a tabelului anexat acțiunii dovedește voința lor de a mandata reclamantul pentru formularea acțiunii.
Excepția prescripției extinctive este nefondată, întrucât fiind vorba de drepturi salariale, este aplicabil termenul de 3 ani prevăzut de art. 268 lit. c din Codul muncii, iar nu cel de 6 luni prevăzut de art. 268 lit. e.
Excepția autorității de lucru judecat este neîntemeiată. În dosarele pe care le invocă pârâtele s-au pronunțat hotărâri cu privire la îndreptățirea membrilor de sindicat la ajutorul de Paști și de Crăciun și premierea pentru Ziua Ceferistului pentru anul 2009, iar ceea ce se discută în prezentul dosar este suma, cuantumul salarial, la care ar trebui să se raporteze acestea.
Pe fond, s-a reținut că argumentul esențial al reclamantului a fost acela că membrilor de sindicat li s-au plătit drepturile bănești indicate în acțiune, prin raportare la un nivel al salariului minim brut prevăzut în contractele colective de muncă încheiate la nivel de grup de unități din transporturi și respectiv la nivel de societate, care însă intrau în contradicție cu prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior, respectiv la nivel de ramură de transporturi, ceea ce ar fi contrar prevederilor art. 8 din Legea nr. 130/1996.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură de transporturi nr. 722 pe anii 2008-2010 prevede la art. 41 alin. 3 lit. a, un salariu minim brut lunar de 700 de lei. Contractele colective de muncă încheiate la nivelurile inferioare prevăd un nivel al acestui salariu mai mic decât cel de 700 de lei.
Cu toate acestea, analiza sistematică a clauzelor contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior, respectiv la nivel de ramură de transporturi impune concluzia că, în speță, prevederile contractelor colective de muncă încheiate la nivel inferior nu sunt contrare prevederilor celui încheiat la nivel superior.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, deși prevede un cuantum minim al salariului de 700 de lei, prevede, la articolul 9 alin. 3, și obligația părților de a negocia în vederea stabilirii cuantumului salariului.
În consecință, deși contractul colectiv de muncă încheiat la un nivel superior prevede un cuantum al salariului de 700 de lei, tot el acordă posibilitatea să se deroge de la acest cuantum. În aceste condiții, prevederile contractelor încheiate la nivel inferior nu au fost contrare celui încheiat la nivel superior întrucât prevederile acestora au fost adoptate, printre altele și în temeiul articolul 9 din contractul colectiv de muncă la nivel superior care acordă posibilitatea părților de a negocia cuantumul salariului.
A rezultat că membrilor de sindicat li s-au achitat drepturile bănești prin raportare la un cuantum al salariului minim brut corect stabilit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. L. "CĂI
F. "; C.
solicitând casarea hotărârii instanței de fond ca fiind netemeinica și nelegala, cu consecința trimiterii dosarului spre rejudecare instanței competente.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanța de fond nu a fost atentă la starea de fapt expusă precum și la dispozițiile legale la care a făcut referire, astfel că prin aplicarea greșită a acestora a pronunțat o hotărâre netemeinică și în egală măsură cuprinzând motive contradictorii.
Reiterează faptul că, la calculul salariului de baza lunar cuvenit s-a avut în vedere clasa 1 de salarizare din Anexa la CCM la nivel de unitate, care în perioada_ -_ la nivelul pârâtei a fost stabilit la suma de 570 lei brut, iar prin actul adițional din_ nivelul clasei 1 de salarizare a fost de 600 lei brut.
Potrivit art. 41 alin.3 lit. a din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008- 2010, salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi valabil din_ și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna este de 700 lei, adică 4,12 lei/ora, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta și ca acest contract colectiv de muncă la nivel de ramură este aplicabil în prisma noastră, și în cazul pârâtelor ce funcționează în domeniul transporturilor.
Conform art.3 din același CCM la nivel de ramură transporturi se prevede neechivoc, faptul că acesta produce efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi și activități conexe din țară, indiferent de structura capitalului acestora, însă pârâtele, nu au avut în vedere la calculul și plata drepturilor salariale ale reclamanților aceste prevederi din contractul colectiv de muncă la nivel superior, angajatorul aplicând doar CCM la nivel de unitate.
Potrivit art. 236 C.muncii contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. Un contract colectiv de munca la nivel superior produce efecte juridice și în cazul în care contractul colectiv de muncă la nivel inferior conține dispoziții mai puțin favorabile salariaților și că potrivit art.241 lit. c, în forma în vigoare anterioara adoptării legii 40/2011 și aplicabila în cauza pentru o perioada din pretențiile deduse judecații, clauzele unui contract colectiv de munca produc efecte pentru roti salariații încadrați la toți angajatorii din ramură de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
S. N. DE T. F. DE C. "C. C. ";SA B. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind netemeinic și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Recurentul se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi încheiat pe anii 2008-2010, înregistrat sub nr. 722/03/_, potrivit cărora "salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta";.
Conform prevederilor art. 41 alin. 3 lit. b din același contract colectiv de muncă, părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. 3 lit. a,
pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. 1 din acest contract colectiv de muncă.
Conform dispozițiilor art. 157 alin. 1 din C.muncii, în vigoare la data negocierii drepturilor salariale solicitate în cauză, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 162 alin.1 din C.muncii republicat, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
În speță, verificând îndeplinirea de către angajator a obligației sale de a plăti membrilor de sindicat drepturile salariale, în integralitatea lor, cu respectarea dispozițiilor legale și contractuale aplicabile, pentru perioada iunie 2009 - decembrie 2010, Curtea reține că în mod corect prima instanță a constatat că pretențiile sunt neîntemeiate.
Pentru a se verifica dacă art. 41 alin. 3 lit. a din contractul colectiv menționat anterior cuprinde o clauză suficient de clară și necondiționată, care prevede drepturi salariale la nivel superior celor prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2009, 2010, se impun a fi avute în vedere toate prevederile art. 41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, respectiv, iar nu doar cele menționate la alin.3, de care se prevalează reclamanții, ci și cele ale alin. 5 și 6.
Astfel, în cadrul aceluiași articol din contractul la nivel de ramură, partenerii sociali au prevăzut la alin. 5 că "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor";.
De asemenea, alin. 6 al aceluiași articol stabilește că: "La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie";.
Prin urmare, conform dispozițiilor art. 1267 din Codul civil, interpretând sistematic această clauză prevăzută în art. 41 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, atribuindu-i înțelesul ce rezultă din conținutul întregului articol, rezultă că aceasta nu este suficient de clară și necondiționată încât să fie considerată o clauză mai favorabilă față de cele prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 și 2010.
Astfel, partenerii sociali au prevăzut, în cadrul aceluiași articol, că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie de fapt negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli.
În consecință, și în aplicarea acestor prevederi, societatea angajatoare a negociat cu sindicatele și a stabilit, prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate că nivelului clasei de salarizare 1 îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei.
Art.1 lit. d din Legea nr. 329/2009 reglementează și măsuri privind disciplina financiar-bugetară la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, al societăților comerciale la care statul sau unitățile administrative-teritoriale au calitatea de acționar unic ori majoritar, precum și al filialelor acestora.
În acest sens, potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 329/2009, anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic, precum și ale filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici.
Conform art. 30 din Legea nr. 329/2009, contractele colective de muncă se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici, în limitele și în condițiile stabilite prin bugete.
Ca atare, chiar dacă ca și regulă generală, dificultățile financiare ale debitorului nu justifică prin ele însele neîndeplinirea obligațiilor contractuale, însă în speța de față referirea la limitele bugetare s-a făcut chiar în cuprinsul contractului, părțile agreând neechivoc aplicabilitatea acestui drept prin raportare la "limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie."; Este așadar în mod evident că nivelul minimal al salariului este negociat anual la nivel de unitate având ca și precondiție imperativă limitele bugetare, stabilite prin raportare la normele legale mai sus amintite, aplicabile și pârâților recurenți ca operatori economici în sensul legii.
În realitate, prin prezentul demers judiciar, membrii de sindicat urmăresc aplicarea, în ceea ce privește stabilirea salariului, atât a prevederilor cuprinse la art. 41 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, pentru stabilirea salariului de bază cât și cele cuprinse în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, referitor la coeficienții de multiplicare, aceștia fiind superiori celor cuprinși la art. 41 menționat anterior, ceea ce nu poate fi primit.
Prin urmare, având în vedere faptul că în cauză nu se poate reține încălcarea de către angajator, în ceea ce privește stabilirea salarizării
reclamanților, a dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 - în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale - se constată a fi nefondate criticile din recurs, atât în ceea ce privește acordarea diferențelor de salariu de bază, cât și a diferențelor la celelalte prime și adaosuri salariale.
Aceste din urmă drepturi au fost prevăzute în favoarea reclamanților salariați prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate și prin prevederile art. 71 din Contractul colectiv de muncă la Nivel de Grup de Unități, a cărui aplicabilitate a încetat la data de_, potrivit cărora cuantumul ajutorul material de Paște și Crăciun, a primei Ziua F. ului, reprezintă echivalentul unui salariu de bază stabilit la nivelul clasei 1 de salarizare, iar a salariului suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, constatându-se astfel, raportat la prevederile contractului colectiv de muncă și având în vedere considerentele expuse anterior, că acestea au fost corect stabilite.
Or, în condițiile în care, potrivit argumentelor mai sus arătate, nu se poate reține că angajatorul ar fi încălcat prevederile Contractul colectiv de muncă unic la nivel ramură transporturi, în ceea ce privește stabilirea salarizării reclamanților se constată a fi nefondate pretențiile reclamanților și în ceea ce privește acordarea diferențelor dintre alte ajutoare materiale și sumele rezultate în urma recalculării salariilor.
În raport de aceste considerente, Curtea constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea corectă a probelor administrate în cauză și cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
De asemenea, se constată că hotărârea atacată cuprinde considerentele de fapt și de drept pe care se sprijină, neputându-se reține că acestea sunt
contradictorii sau străine de natura pricinii, pentru a echivala cu o nemotivare și a atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ., care a făcut indicat în cererea de recurs
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.
312 alin. 1 C.proc.civ. va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de S. L. "CĂI F. "; C. împotriva sentinței civile nr. 6054 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: B. G. Zdrenghea
GREFIER
G. C.
