Sentința civilă nr. 966/2013. Contestație decizie suspendare contract de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.966/F/2013
Ședința publică din data de 11 martie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: M. L. B., judecător GREFIER: L. D.
Cu participarea asistenților judiciari :
V. C. M. A. LS
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de contestatoarea G. D. F. , în contradictoriu cu intimata P. Ș. C. P., având ca obiect contestație decizie de suspendare contract de muncă, contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatoarea G. D. F. și pentru intimată se prezintă avocat Rubl Dacia.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta intimatei arată că nu se opune admiterii excepției invocată de tribunal la termenul din 11 februarie 2013.
Contestatoarea arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Reprezentanta intimatei, avocat Rubl Dacia, arată că prin acțiunea formulată contestatoarea a solicitat anularea deciziei emise în data de_ de suspendare a contractului de muncă, sens în care solicită în probațiune încuviințarea audierii martorilor menționați în întâmpinare, respectiv Tetean L., Boca Cătălin, Șot V. .
Contestatoarea solicită respingerea cererii în probațiune formulată de reprezentanta intimatei, apreciind ca nu este necesară pentru soluționarea cauzei.
Tribunalul, în ce privește cererea în probațiune formulată de reprezentanta intimatei, apreciază ca nefiind utilă justei soluționării a cauzei, motiv pentru care o respinge ca atare.
Reprezentanta intimatei arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Nefiind alte probe de administrat în cauză, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune judecarea cauzei în fond.
Contestatoarea solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată pentru motivele arătate în scris, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei solicită admiterea excepției invocată din oficiu de tribunal, respingerea în parte a acțiunii formulate ca fiind neîntemeiată sub aspectul solicitării daunelor morale, precum si sub aspectul anulării deciziei emise în data de_, de suspendare a contractului de muncă, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, potrivit înscrisurilor justificative existente la dosar.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin contestația înregistrată sub nr. de mai sus, contestatoarea G. D. F. a chemat în judecată pe intimata P. Ș. C. P., solicitând instanței anularea deciziilor emise de intimată de suspendare a contractului de muncă din 05 septembrie 2012 și de desfacere a contractului de muncă din_, precum și obligarea intimatei la plata sumei de 10.000 lei daune morale.
În motivarea contestației s-a arătat faptul că a fost angajată la intimată din 15 martie 2012 în postul de frizer, cu jumătate de normă, și că și-a desfășurat activitatea în mod corect. În data de 30 august 2012 administratorul intimatei i-a cerut să părăsească locul de muncă fiindcă nu o poate
suporta, după care a chemat poliția, deși contestatoarea s-a rugat de aceasta să-i acorde 15 zile de preaviz, a fost alungată fără nici un motiv în prezența vecinilor, clienților și a poliției. În data de 01 septembrie, reprezentanta intimatei a sunat-o să-și prezinte demisia, iar în data de 05 septembrie 2012 contestatoare a primit acasă o decizie de suspendare a contractului de muncă. Ulterior în data de 29 septembrie 2012 a mai primit o decizie de desfacere disciplinară a contractului de muncă și o adeverință de vechime din care reiese că ar fi lipsit 20 zile de la lucru.
Contestatoarea a considerat că aceste decizii au fost emise în mod abuziv fiindcă nu a lipsit de la lucru, motiv pentru care a cerut obligarea intimatei la plata sumei de 10.000 lei daune morale, ținând cont de rușinea suportată în fața clienților și de faptul că a fost afectată moral și psihic atât contestatoarea, dar și familia acesteia, mai ales soțul ce este cardiac și era internat în spital.
În drept, nu s-a invocat nici o dispoziție legală.
Contestația formulată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Trebuie reliefat că la termenul de judecată din 03 decembrie 2012
contestatoarea a precizat în fața tribunalului că solicită anularea deciziilor contestate, dar nu solicită reintegrarea în muncă în postul avut la intimată.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea în parte a contestației formulate ca fiind neîntemeiată
privind cererea de obligare la plata sumei de 10.000 lei daune morale și de anulare a deciziei de suspendare a contractului de muncă din 05 septembrie 2012.
În susținerea acestei poziții procesuale s-a reliefat faptul că situația de fapt reliefată în contestația formulată este nereală. În acest sens s-a arăta că din a doua jumătate a lunii august 2012 proprietarul spațiului unde funcționa frizeria, cât și sora acestuia, i-a adus la cunoștință că contestatoarea face contrareclamă și invită clienții la viitoarea ei frizerie și că contestatoarea a solicitat proprietarului spațiului să fi dată afară intimata de acolo în detrimentul contestatoarei. S-a mai reliefat faptul că în 30 august 2012 contestatoarea a venit la servici și a declarat că nu mai e de acord să fie angajată cu jumătate de normă și i-a pretins ori să fie angajată cu normă întreagă, fie să- i dea încasările de la clienții cărora le presta servicii, lucru cu care intimata nu a putut fi de acord, situație în care contestatoarea a declarat că pleacă și nu stă în nici un preaviz, ba mai mult a pretins și o parte din mobilier, deși nu a contribuit la cumpărarea acestuia. În acest scop contestatoarea și-a chemat copiii, unul a vrut să demonteze masca de la chiuvetă, motiv pentru care a sesizat poliția, ce s-a prezentat la fața locului și i-a cerut contestatoarei să nu mai facă scandal.
Intimata a mai arătat că din acea zi contestatoarea nu a mai venit la lucru, deși a apelat-o telefonic în mod repetat, astfel că în data de 05 septembrie 2012 a emis decizia de suspendare a contractului de muncă pe perioada cercetării disciplinare. Ulterior intimata a invitat-o pe contestatoare să se prezinte la punctul de lucru pentru clarificarea situației absențelor nemotivate și a comportamentului jignitor avut, dar aceasta a refuzat categoric, iar după vreo două săptămâni a fost informată de clienți și vecini că acesta și-a deschis o frizerie în aceeași zonă, respectiv pe strada Zorilor, ceea ce a constata când s-a deplasat la fața locului. Având în vedere această situație, intimata a emis în data de 29 septembrie 2012 decizia de desfacere a contractului de muncă al contestatoarei pe care i-a comunicat-o printr-o terță persoană.
Având în vedere această situație, intimata a susținut că nu pot fi acordate daune morale contestatoarei, intimata fiind cea prejudiciată de comportamentul total necorespunzător și jignitor pe care aces6a la manifestat.
În ce privește deciziile contestate, intimata a reliefat faptul că decizia de suspendare a contractului de muncă nr.4/_ 2 este legală ținând cont de absențele nemotivate, de comportamentul inadecvat al contestatoarei și de refuzul de a se prezenta la muncă, iar decizia nr.14/_ de desfacere a contractului de muncă îndeplinește și acesta toate cerințele legale sub aspectul faptei săvârșite, temeiul de drept, termen de contestație și instanța competentă.
Contestatoarea a depus la dosar și note scrise cu valențe de răspuns la întâmpinare
prin care a făcut referiri la situația de fapt existentă între părțile litigante, susținând în esență faptul că a fost parteneră cu reprezentanta intimatei, că a contribuit cu bunuri mobile la dotarea frizeriei, că cheltuielile comune au fost suportate în comun și egal, că nu a cerut proprietarului spațiului să-i închirieze acest imobil, că și-a chemat fii să-i transporte bunurile ce-i aparțineau, că nu s-a mai dus la lucru fiindcă a fost dată afară în mod abuziv, deși și-a îndeplinit anterior sarcinile de serviciu în mod corespunzător și că nu are nici o legătură faptul că și-ar fi deschis altă frizerie f.28-32.
Tribunalul la termenul de judecată din 11 februarie 2013, a invocat și pus în discuția contradictorie a părților, nulitatea absolută a
deciziei nr.14/_ de desfacere a contractului de muncă, observând conținutul acestuia, ținând cont de prevederile imperative ale art.252 din Codului Muncii, ce arată că sub sancțiunea nulității absolute în decizie trebuie indicată în concret fapta ce constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal și regulamentul interior, contractul individual de muncă ce au fost încălcate, instanța competentă la care poate fi contestată sancțiunea.
Contestatoarea a arătat că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției invocate din oficiu, iar reprezentanta intimatei la ultimul termen de judecată a reliefat că nu se opune admiterii excepției invocată de tribunal la termenul din 11 februarie 2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, inclusiv sub aspectul excepției nulității invocate, tribunalul reține următoarele.
Contestatoarea G. D. F. a fost angajată la intimata P. Ș. C. P., în baza contractului individual de muncă nr.2/_ , începând cu data de 15 martie 2012, pe postul de frizer, cu jumătate de normă, salariul lunar convenit fiind de 350 lei lunar, durata muncii fiind de 4 ore f.8.
Intimata a emis la data de 05 septembrie 2012 decizia de suspendare a contractului individual de muncă al contestatoarei nr.14/_, fără a se indica în concret motivul suspendării, dar indicându-se ca temei de drept art.54 Codul muncii. Această decizie a fost comunicată în termen legal contestatoarei f.4-5.
Ulterior intimata a emis și decizia nr.14/_ de desfacere a contractului de muncă f.7 indicându-se în această decizie că începând cu data de 30 septembrie 2012 se desface disciplinar contractul individual de muncă al contestatoarei potrivit art.61 lit.a Codul muncii. În cuprinsul acestei decizii s-a reținut faptul că măsura a fost luată pentru neprezentarea la locul de muncă, dar fără a se indica expres datele când salariata nu s-a prezentat la muncă. De asemenea se constată că în decizie nu s-a precizat prevederilor din statutul de personal și regulamentul interior, contractul individual de muncă ce au fost încălcate și nici nu s-a indicat tribunalul la care poate fi contestată decizia de concediere.
Examinând decizia de suspendare a contractului individual de muncă al contestatoarei nr.14/_
, tribunalul arată că acesta a fost emisă cu nerespectarea prevederilor legale. În acest sens, tribunalul arată faptul că temeiul de drept indicat de intimată în decizie, respectiv art.54 Codul muncii prevede că contractul individual de muncă poate fi suspendat, prin acordul părților
, în cazul concediilor fără plată pentru studii sau pentru interese personale. Ori în cauză nu se poate reține acordul părților, atât timp cât lipsește semnătura salariatului de pe acest act care să confirme că o asemenea măsură ar fi fost luată prin acordul părților.
Mai mult, tribunalul constată că intimata în întâmpinare susține că măsura suspendării s-a luat pe perioada cercetării disciplinare, ținând cont de absențele nemotivate, de comportamentul inadecvat al contestatoarei și de refuzul de a se prezenta la muncă, dar tribunalul constată că acest lucru nu s-a indicat în motivarea deciziei de suspendare și nici nu s-a invocat acest temei legal în decizia emisă, respectiv art.52 alin.1 lit.a Codul muncii.
Trebuie reliefat sub acest aspect, că aceste lipsuri din decizia de suspendare a contractului de muncă nu pot fi complinite prin întocmirea unor înscrisuri anterioare ori ulterioare care să cuprindă motivele reale ale acestei măsuri, ori prin administrarea altor probe, fiind obligatoriu ca aceste cerințe obligatorii să fie indicate în dispoziția de suspendare a contractului individual de muncă, ceea ce intimata nu a realizat. Așa fiind, tribunalul a cercetat măsura suspendării raportat la temeiul legal indicat în decizie, ori după cum s-a explicat nu se poate reține suspendarea în baza acordului părților, fiindcă lipsește manifestarea de voință a contestatoarei în acest sens.
De altfel, tribunalul remarcă că în cauză nici nu s-a întocmit vreun proces verbal de efectuare a cercetării disciplinare, așa încât și aserțiunile intimatei din întâmpinare că suspendarea a fost luată pe perioada cercetării disciplinare sunt lipsite de relevanță, atât timp cât nu s-a întocmit un înscris constatator de efectuare a cercetării disciplinare în acest sens, nefiind posibilă complinirea acestuia prin audierea de martori așa cu s-a propus de intimată pentru a se verifica temeinicia acestei măsuri, situație în care rezultă că nu au fost respectate prevederile legale incidente în cauză.
Având în vedere această situație, tribunalul va anula ca nelegală decizia de suspendare a contractului individual de muncă nr.14/_ .
Referitor la decizia nr.14/_ de desfacere a contractului de muncă, cu privire la care tribunalul a invocat excepția nulității absolute
după cum s-a reliefat anterior, tribunalul constată că această excepție trebuie admisă potrivit argumentelor ce vor fi reliefate în cele ce urmează.
Tribunalul constată că intimata a dispus concedierea contestatoarei pentru motive ce țin de persoana salariatului, în temeiul art.61 lit.a Codul muncii ce prevede că se impune acest lucru atunci când s-a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
Potrivit art.62 alin.2 Codul muncii în cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. a), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispozițiilor art. 247 - 252. Tribunalul constată că ne aflăm în această situație, motiv pentru care va verifica în ce măsură intimata a respectat aceste prevederi legale imperative impuse de lege sub sancțiunea nulității absolute invocate de tribunal.
Astfel, tribunalul constată că intimata nu a respectat nici prevederile art. 252 alin.2 lit.a,b,c,f Codul muncii, în sensul că decizia nr.14/_ de desfacere a contractului de muncă nu cuprinde elementele impuse în mod obligatoriu sub sancțiunea nulității absolute, mai exact, dispoziția emisă de intimată nu indică descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, nu precizează prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, nu arată motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea și nici nu se indică instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată, fiind arătate doar temeiul de drept al măsurii și termenul de 30 de zile în care poate fi contestată. Tribunalul arată că pentru a fi respectată cerința descrierii faptei era necesară indicarea precisă a zilelor în care contestatoarea a lipsit nemotivat de la lucru, nefiind suficientă doar indicarea generică de neprezentare la locul de muncă.
Tribunalul arată că aceste cerințe impuse de lege în mod obligatoriu, deși par la prima vedere a fi pur formale, acestea sunt necesare pentru că au drept scop evitarea adoptării unor măsuri de concediere abuzive de către angajatori, iar prin indicarea acestor elemente minimale impuse de lege se asigură respectarea intereselor salariatului, ținând cont de consecințele deosebit de grave ale măsurii concedierii sub aspectul condițiilor de viață concrete ale celor concediați, ce rămân practic fără nici un loc de muncă și fără venituri bănești din care să-și asigure existența. Așadar, angajatorul are obligația legală de a indica aceste elemente impuse de lege în cuprinsul deciziei de concediere, iar în caz contrar se aplică sancțiunea nulității acelui act.
Trebuie subliniat faptul că lipsurile din dispoziția de concediere nu pot fi complinite prin întocmirea unor înscrisuri anterioare ori ulterioare care să cuprindă descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară ori celelalte cerințe impuse expres de lege, fiind obligatoriu ca aceste cerințe obligatorii să fie indicate în dispoziția de desfacere a contractului individual de muncă.
Având în vedere faptul că lipsesc anumite elemente obligatorii din dispoziția de concediere atacată, anterior arătate, impuse prin prevederile legale imperative anterior evocate, tribunalul constată că intimata a încălcat prevederile art.62 alin.2 și art.252 alin.2 Codul muncii republicat, motiv pentru care va constată nulitatea absolută a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr.14/_, fiind vorba de un act emis prin încălcarea unor prevederi legale imperative edictate tocmai pentru emiterea valabilă a acelei decizii.
Tribunalul constatând că nu s-a solicitat de contestatoare reintegrarea pe postul anterior avut la intimată, înseamnă că potrivit art.80 alin.3 Codul muncii raporturile de muncă dintre părți vor înceta de drept la data rămânerii irevocabile a acestei hotărâri, fiindcă acest text legal prevede expres faptul că în cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești.
În ce privește petitul din contestație privind obligarea intimatei la plata de daune morale
, tribunalul apreciază că acesta este doar parțial întemeiat potrivit celor ce vor fi arătate în cele urmează.
Potrivit art. 253 alin.1 Codul muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Pentru antrenarea răspunderii angajatorului trebuie să fie întrunite mai multe cerințe, respectiv, faptă ilicită comisă de angajator, prejudiciul material sau moral cauzat salariatului prin fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și culpa angajatorului.
În cauză, toate aceste cerințe legale sunt îndeplinite. Astfel, în ce privește fapta ilicită, tribunalul arată că în sarcina intimatei trebuie reținute emiterea a unor decizii de suspendare și de desfacere a contractului individual de muncă întocmite cu nerespectarea prevederilor legale, iar mai mult, tribunalul reține că angajatorul și-a încălcat obligația de a participa cu bună credință la relațiile cu salariatul, obligație impusă de art.8 Codul muncii, fiind încălcat și dreptul salariatului la protecție împotriva concedierilor nelegale prevăzut de art.6 alin.2 din același cod. Aceste fapte au cauzat contestatoarei un prejudiciu material și moral evident contestatoarei ca urmare a lipsirii de mijloacele bănești necesare traiului, dar și a vătămării morale determinate de niște măsuri luate de angajator în mod nelegal, existând o relație de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciul cauzat contestatoarei. Vinovăția intimatei există cel puțin sub forma neglijenței sub aspectul întocmirii unor decizii de suspendare și de desfacere a contractului de muncă prin încălcarea prevederilor legale incidente în materie.
În ce privește întinderea prejudiciului, tribunalul arată că prejudiciul moral suferit de contestatoare prin emiterea de către intimată a unor decizii nelegale nu se ridică la suma solicitată de 10.000 lei, sumă apreciată de tribunal ca fiind excesiv de mare, motiv pentru care tribunalul consideră că intimata trebuie să achite contestatoarei doar suma de 2.000 lei daune morale. La stabilirea acestei sume s-a ținut cont de perioada trecută de la data emiterii deciziilor emise nelegal de intimată, de lipsa unei cereri a contestatoarei pentru obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul în cazul unei concedierii nelegale, precum și de consecințele de ordin moral suportate de contestatoare determinate de suspendarea și concedierea nelegală, constând în starea de disconfort și neplăcere, suma fiind stabilită global și rezonabil de către tribunal, iar față de aceste elemente, tribunalul urmează a o obliga pe intimată să plătească contestatoarei suma de 2.000 lei daune morale
Având în vedere aceste considerente, tribunalul va admite excepția nulității absolute a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr.14/_ invocată de tribunal, va admite în parte acțiunea formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata și-n consecință, va anula decizia de suspendare a contractului individual de muncă nr.14/_ ca nelegală, va constata nulitatea absolută a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr.14/_ și va obliga intimata să plătească contestatoarei suma de 2.000 lei daune morale.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, față de soluția adoptată, tribunalul reține că intimata se află în culpă procesuală, motiv pentru care va respinge cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată. Va constata ca nu au fost solicitate asemenea cheltuieli de către contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția nulității absolute a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr.14/_ invocată de tribunal.
Admite în parte acțiunea formulată de contestatoarea G. D. F., domiciliată în P. B.
, nr.1010, județul B. Năsăud, în contradictoriu cu intimata P. Ș. C. P. , cu sediul în B., str. A. M., nr.10, județul B. Năsăud și-n consecință:
anulează decizia de suspendare a contractului individual de muncă nr.14/_ ca nelegală:
constată nulitatea absolută a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr.14/_ .
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 2.000 lei daune morale.
Respinge cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată. Fără cheltuieli de judecată pentru contestatoare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. L. B. L. D.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
V. C. M. A. LS
MLB// 4 ex.// 21 martie 2013
