Sentința civilă nr. 780/2013. Conflict de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR. 780/2013
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. M. I. ASISTENT JUDICIAR: I. R.
ASISTENT JUDICIAR: A. Ș. GREFIER: R. B. M.
Pe rol judecarea cauzei de litigii de muncă având ca obiect conflict de muncă formulată de reclamanta S. D., în contradictoriu cu pârâta I.
P. JUDEȚULUI C. .
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că mersul dezbaterilor și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea reclamantei să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de_, iar apoi având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de azi,_ .
INSTANȚA,
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta S. D. în contradictoriu cu pârâta I. P. JUDEȚULUI C., a solicitat anularea Ordinului P. nr.184/_ și a rezultatului concursului din data de_ și a tuturor actelor emise în acest sens, respectiv verificarea lucrării de examen și a modului de acordare a punctajelor, reîncadrarea sa în funcția avută anterior desființării postului, acordarea salariilor de la data încetării contractului individual de muncă până la data repunerii sale în funcția deținută anterior. S-a mai solicitat obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, precum și repunerea sa în situația anterioară emiterii Ordinului P. nr.184/_ .
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost angajată în cadrul pârâtei începând cu data de_, iar în data de_ i s-a adus la cunoștință Ordinul P. nr.184/_, prin care s-a dispus desființarea locului de muncă ocupat de ea, ca urmare a desfășurării procesului de reorganizare instituțională, așa cum rezultă din OMAI nr.1/669/_ .
Reclamanta a mai arătat că ulterior i s-a comunicat că în data de_ se va organiza un examen, ceea ce este nelegal, deoarece examinarea candidaților pentru un post trebuie să aibă loc înainte de a i se comunica angajatului printr-un ordin desființarea postului, iar în speță ordinul atacat trebuia să fie emis la o dată ulterioară desfășurării concursului.
Reclamanta a mai arătat că acest examen s-a susținut doar formal, deoarece angajaților li s-a emis înaintea susținerii examenului ordinul de desfacere a contractului individual de muncă, iar în ceea ce privește examenul susținut, reclamanta a arătat că a avut cunoștințe suficiente pentru a-l promova, motiv pentru care a solicitat anularea rezultatului concursului.
De asemenea, a învederat că în speță nu au fost respectate prevederile art.9 din HG nr.1767/2004, care prevede că încadrarea și eliberarea din funcție a personalului serviciilor publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor se efectuează prin ordin al prefectului, în condițiile legii, cu avizul Direcției generale de permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor iar acest aviz nu a fost eliberat, astfel că ordinul atacat este netemeinic și nelegal.
Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând verificarea lucrării de examen a tuturor participanților la concurs, cu verificarea modului în care s-au acordat punctajele.
Reclamanta a menționat că răspunsul la o întrebare nu i-a fost validat, deși a solicitat această validare pe motiv timp expirat 0,01 secunde, iar validarea trebuia să se salveze automat. Reclamanta a considerat că dacă nu s-ar fi blocat validarea, ar fi putut obține cel mai mare punctaj dintre participanții la concurs.
Reclamanta a susținut că Ordinul nr.184/_ este lovit de nulitate absolută, deoarece prin acesta se puteau desființa cel mult locuri de muncă prevăzute in organigrama instituției nu și contractul individual de muncă al reclamantei.
De asemenea, a mai arătat că ordinul este nul, pe de o parte, deoarece contractul individual de muncă a fost desfăcut înainte de desfășurarea concursului, ceea ce reprezintă un abuz, iar pe de altă parte, are calitatea de personal contractual, fiind angajată in baza unui contract individual de muncă, astfel că acesta putea înceta prin emiterea unei decizii de desfacere a contractului individual de muncă și nu printr-un ordin, care reprezintă un act administrativ și care se emite în cazul încetării raporturilor de muncă a personalului cu statut de funcționar public.
Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să depună la dosar criteriile avute în vedere la desființarea doar a posturilor ocupate de personalul contractual, deoarece inițial s-a stabilit să fie desființate un număr de 2 posturi contractuale și 2 posturi de agenți de poliție, pentru ca în final să fie desființate 4 posturi, dar numai din cele ocupate de personalul contractual.
Pârâtul Prefectul Județului C., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii și menținerea Ordinului P. nr.184/_ ca fiind legal.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că reorganizarea structurală a instituției și reducerea numărului de posturi ocupate a fost dispusă în baza dispozițiilor art.12 alin.4 din OUG nr.30/2007, cu modificările și completările ulterioare.
Pârâtul a mai arătat că în baza Ordinului MAI nr.I/669/_ prin care s-a aprobat Lista privind repartizarea posturilor la serviciile publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, cu avizul Direcției regim permise, prin Ordinul P. nr.170/_ s-a aprobat organigrama și Statul de organizare al Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, cu un număr de 29 posturi, din care 5 ofițeri, 21 agenți și 3 posturi personal contractual.
Astfel, ordinul atacat nu este altceva decât un act emis în executarea Ordinului MAI nr.I669/2011 și în vederea punerii în aplicare a acestuia pentru încadrarea în numărul maxim de personal ce i-a fost repartizat, motiv pentru care s-a dispus desființarea unui număr de 4 posturi de personal contractual.
În ceea ce privește încălcarea prevederilor HG nr.1767/2004 invocată de reclamantă, pârâtul a arătat că aceasta nu a ținut seama de caracterul general al acestor prevederi și că in speță este vorba despre o reorganizare instituțională în baza prevederilor speciale din art.12 alin.4 din OUG nr.30/2007.
În privința nerespectării prevederilor Legii nr.53/2003, pârâtul a arătat că în speță nu poate fi vorba de o concediere nelegală, fiind dispusă în cadrul procesului de reorganizare instituțională la care a fost supus între ministerul, iar desființarea posturilor este efectivă, bazată pe o cauză reală și serioasă, fiind impusă de dificultăți economice, în vederea încadrării în cheltuielile de personal, așa cum au fost ele aprobate prin legea bugetului de stat.
Pârâtul a apreciat că nu se poate reține că scopul desființării posturilor de analist programator ar fi unul fictiv și nereal sau că s-ar fi dorit înlăturarea reclamantei, deoarece angajatorul a desființat definitiv toate posturile susmenționate, iar un proces similar de reorganizare a avut loc în toate serviciile publice comunitare din țară, în vederea încadrării în cheltuielile de personal.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
În fapt, între reclamanta S. D. și pârâta I. prefectului Județului C. s-au derulat raporturi contractuale, reclamanta fiind angajată în baza unui contract individual de muncă ca personal contractual în funcția de analist (programator) ajutor III-I A la compartimentul informatic din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor al județului C. .
La data de_ a fost emis Ordinul ministrului administrației și internelor nr. I/669/_ (f. 25-26), prin care a fost aprobată, printre altele, lista privind repartizarea posturilor la Serviciile publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, stipulându-se pentru județul C. un număr de 5 posturi de ofițeri, 21 de agenți și 3 posturi de personal contractual, din care 1 post de inginer de sistem și 2 posturi de analist (programator).
Prin ordinul prefectului nr. S/170/_ (f. 22), a fost aprobat statul de organizare al Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor al județului C. cu un număr de 29 de posturi din care 5 de ofițer, 21 de agent și 3 de personal contractual.
Angajatorul, în temeiul acestor ordine, a luat măsura încetării contractului individual de muncă ca urmare a desființării locului de muncă al reclamantei, emițând în acest sens ordinul prefectului nr. 184/_ (f. 22-23), prin care a acordat reclamantei un termen de preaviz de 20 de zile, manieră în care a procedat cu toți ceilalți angajați pe posturi de personal contractual pe funcția de analist (programator).
Astfel cum reiese din înscrisurile depuse la filele 33-51, s-a procedat la departajarea angajaților afectați de concediere prin organizarea unui examen, la data de_, examen la care reclamanta, astfel cum reiese din chiar susținerile acesteia, a fost devansată de alți angajați aflați în aceeași situație, ca urmare a susținerii examenului propriu-zis și a unei probe
suplimentare de departajare a celor trei candidați care au obținut inițial medii egale, printre care și reclamanta.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 78 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
Potrivit prevederilor art. 65 alin. 2 din Codul Muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, desființarea locului de muncă trebuind să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Prin urmare, pentru concedierea salariatului din motive neimputabile, în condițiile art. 65 din Codul Muncii, este necesar să aibă loc o reorganizare a activității angajatorului care să corespundă unei nevoi a acestuia și să conducă la desființarea efectivă a postului ocupat de salariat.
Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că reorganizarea activității, dificultățile economice și transformările tehnologice reprezintă prin ele însele cauze reale și serioase de desființare a locului de muncă.
În doctrină și jurisprudență s-a subliniat în mod constant că pentru a se reține îndeplinirea condiției impuse de art. 65 alin. (2) din Codul Muncii este suficient ca angajatorul să urmărească eficientizarea propriei activități în scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane și financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotărî asupra modalității în care își organizează activitatea [Curtea de Apel Constanța, Secția I civilă, Decizia nr. 783 din 13 decembrie 2011, în Buletinul Curților de Apel nr. 4/2012]
În acest context reorganizarea, în înțelesul prevederilor art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, nu presupune cu necesitate existența unei situații economice precare a societății angajatoare, fiind suficiente doar o modificare a schemei de personal în funcție de oportunitățile oferite de viața economică sau financiară.
În cauza de față, în raport de apărările reclamantei, instanța reține ca fiind aplicabile prevederile O.G. nr. 83/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple și serviciilor publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor.
Potrivit art. 11 ind. 4 alin. 1 din acest act normativ, Direcția regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, care funcționează in subordinea M. ui A. și I. .
În conformitate cu prevederile art. 11 ind. 7 alin. 1 din acest act normativ, organigrama, statul de organizare, precum și regulamentul de organizare și funcționare ale Direcției regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor se aprobă prin ordin al ministrului administrației și internelor.
Totodată, potrivit art. 11 ind. 3 alin. 2, prefectul aprobă prin ordin, cu avizul Direcției regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, structura organizatorică a serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, numărul de posturi, în limita numărului maxim de posturi stabilit anual pentru prefectura de către Ministerul Administrației și Internelor, precum și statul de funcții, în condițiile legii.
Astfel cum reiese din analiza acestor dispoziții legale, aparent legiuitorul a prevăzut în competența a două instituții stabilirea organigramei
și statului de organizare ale serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, respectiv în cea a ministrului administrației și internelor și cea a prefectului.
Cu toate acestea, instanța reține că o interpretare corectă a acestui text legal impune concluzia că prefectului îi revine competența doar în ipoteza în care modificările vizează exclusiv organigrama și statul de organizare ale serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor organizat în subordinea instituției prefectului din județul respectiv, iar în situația în care se impun modificări la nivelul mai
multor sau a tuturor structurilor servicii publice comunitare, competența aparține ministrului administrației și internelor.
Ori, în cauza de față, se constată că reclamanta a fost concediată ca urmare a unui proces de reorganizare instituțională determinată de încadrarea în limitele cheltuielilor bugetare aprobate de Ministerul Administrației și Internelor, astfel că, în raport de împrejurarea că Ordinul ministrului administrației și internelor nr. I/669/_ stabilește, printre altele și lista privind repartizarea posturilor la Serviciul publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor al județul C., instanța constată că emiterea unui ordin de către prefect, cu obținerea prealabilă a avizului Direcției regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, nu mai era necesară, reorganizarea producându-se la nivelul tuturor instituțiilor similare din subordinea M. ui A. și I. ,
în baza ordinului menționat, a cărui nelegalitate reclamanta nu a invocat-o.
Prin urmare, susținerile reclamantei vizând nelegalitatea concedierii sale ca urmare a nelegalității ordinului prefectului sunt neîntemeiate, concedierea sa având ca temei Ordinul ministrului administrației și internelor nr. I/669/_ .
Cât privește criticile reclamantei vizând emiterea ordinului de încetare a contractului individual de muncă anterior derulării examenului de departajare, instanța reține că cu privire la toate contractele individuale de muncă ale celor 6 persoane angajate pe posturile supuse reorganizării s-a emis un ordin de încetare, iar abia apoi s-a procedat la organizarea examenului de departajare, examen urmat de reangajarea celor două persoane care au obținut notele cele mai mari, procedură care însă nu este de natură să atragă nulitatea concedierii reclamantei, în condițiile în care angajatorul a procedat la fel, chiar dacă atipic, cu toți angajații implicați în procedura reorganizării.
De altfel, acest mod de a proceda este în concordanță cu prevederile pct. 1 din anexa la Ordinul M. ui A. și I. nr. 129/2011 pentru aprobarea Procedurii-cadru privind organizarea și desfășurarea examenului pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul M. ui A. și I., care prevede că această procedură reglementează modul de organizare și desfășurare a examenului pentru departajarea în
vedere a nu mir ii în f uncț ie a person alulu i c are a ocup at pos tur i de n atur a celor
desf iinț ate
în cadrul aceleiași/aceluiași structuri/compartiment anterior reorganizării/reducerii de posturi.
Prin urmare, textul legal făcând referire la numirea în funcție, iar nu menținerea în funcție, și la persoane care au ocupat posturi de natura celor desființate, iar nu de persoane care ocupă astfel de posturi la momentul organizării examenului, se constată că procedura urmată de pârâtă a fost conformă dispozițiilor legale.
Referitor la susținerile reclamantei vizând împrejurarea că angajatorul a luat hotărârea de încetare a contractului său individual de muncă printr- un ordin, iar nu printr-o decizie, astfel cum prevede Codul muncii, instanța reține că denumirea dată actului de încetare a raporturilor de muncă nu este de natură să conducă la nulitatea concedierii reclamantei. A accepta interpretarea dată de reclamantă acestui aspect, ar conduce la manifestarea unui formalism excesiv, cu atât mai mult cu cât dispozițiile art. 76 din Codul muncii cu privire la conținutul actului de încetare a raporturilor de muncă au fost respectate, ordinul în cauză cuprinzând mențiunile prevăzute în acest text legal.
În ceea ce privește desfășurarea examenului de departajare, instanța apreciază că acesta s-a derulat cu respectarea procedurii prevăzute de Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului în vederea aplicării dispozițiilor M. ui A. și I. privind reducerile de personal (contractual) din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Județul C. (f. 114- 115).
Astfel, acest concurs a fost susținut prin utilizarea unui program informatic specific, care calculează automat punctajul obținut ca urmare a răspunsurilor acordate, program cu care reclamanta era familiarizată, având în vedere împrejurarea că aceasta ocupa chiar o funcție de analist (programator) ajutor III-I A la compartimentul informatic. Ori, în raport de cunoștințele reclamantei în domeniul informatic și al operării pe calculator, nu se pot reține drept întemeiate susținerile acesteia în sensul că unul din răspunsurile acordate la întrebările testului nu a fost validat ca urmare a împrejurării că timpul acordat a fost depășit.
Privitor la susținerile reclamantei vizând împrejurarea că s-a reorganizat doar compartimentul informatic din totalitatea compartimentelor serviciului, tribunalul reține că aprecierea asupra necesității reorganizării unor compartimente este o decizie exclusivă a angajatorului, de oportunitate, care însă excede limitelor de analiză ale instanței, fiind de competența instanței verificarea doar a legalității procesului decizional. Prin urmare, doar angajatorul poate stabili, în funcție de criterii obiective, dacă un anumit departament din cadrul unității se mai impune a fi păstrat sau nu. Ori, în cauza de față, aprecierea angajatorului în a proceda la reorganizare a avut drept temei încadrarea în cheltuielile de personal și a vizat posturi de personal în toate structurile teritoriale. Mai mult, astfel cum arată pârâta, și celelalte compartimente ale serviciului teritorial au fost afectate, însă, întrucât acestea dispuneau de 13 posturi vacante, au fost reduse schemele cu aceste posturi.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamanta S. D. în contradictoriu cu pârâta I. P. Județului
C., aceasta fiind neîntemeiată.
În aplicarea art. 274 din Codul de procedură civilă, având în vedere că reclamanta este parte căzută în pretenții și că pârâta nu a formulat o cerere expresă în acest sens, se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S. D., domiciliată în
C. -N., C. M. nr.107, bl.G7, ap.35, jud.C. în contradictoriu cu pârâta I. P. JUDEȚULUI C., cu sediul în C. -N., B-dul 21 D. 1989 nr.58, jud.C., ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâtă. Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, A. M. I. | Asistent judiciar, I. R. | Asistent judiciar, A. Ș. |
Grefier, R. B. M. |
Red./Dact. AMI 4 ex. _
