Sentința civilă nr. 9281/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9281/2013
Ședința publică din data de 30 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: E. B.
Asistent judiciar: C. -E. P. Asistent judiciar: I. R. Grefier: R. B. M.
Pe rol judecarea cauzei de litigii de muncă având ca obiect drepturi bănești formulată de reclamantul C. S., în contradictoriu cu pârâta A. N. A I. F. .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului, av.
Buda Grigore, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Având cuvântul asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă, reprezentantul reclamantului solicită instanței respingerea acesteia și arată că plățile compensatorii sunt acordate în temeiul legii, iar faptul că acestea sunt prevăzute și în contractul colectiv de muncă nu conduce la concluzia că neacordarea lor echivalează cu o neexecutare a acestui contract ori a unor clauze ale acestuia.
Instanța, deliberând, în baza art. 137 Cod proc. civ., unește cu fondul cauzei excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă.
Reprezentantul reclamantului arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Instanța, în baza art. 167 Cod proc. civ., încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și nemaifiind probe de administrat acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantului depune la dosarul cauzei concluzii scrise și solicită instanței admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și arătă că în cazul de față statul a acționat în mod abuziv și discreționar
Instanța rămâne în pronunțare atât asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâta A. N. a I. F., cât și asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Reține că prin cererea înregistrată la data de_, reclamantul C. Ș. a chemat în judecată pe pârâta A. N. A Î. F. și a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 25.858 lei, reprezentând plăți compensatorii ca urmare a desfacerii contractului individual de muncă, cu dobânda legală de la data de_ până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul arată că a fost angajatul Administrației Naționale a Î.
F. R.A. care a fost desființată, patrimoniul acesteia fiind preluat de către pârâtă.
Se arată că desființarea administrației a determinat desființarea tuturor locurilor de muncă și concedierea colectivă a salariaților din motive neimputabile acestora.
Reclamantul susține că potrivit prevederilor art. 12 pct. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de administrație pe anul 2009-2010, prelungit până în data de_, salariații vor primi o compensație egală cu 7 salarii de bază, dacă vechimea în sector este mai mare de 3 ani, la concedierea colectivă și că aceste plăți compensatorii nu au fost primite.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 266 și urm. din Codul muncii și art.12 pct. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de administrație.
În probațiune, acesta a depus preavizul și decizia de concediere, act adițional la contract individual de muncă și contractul individual de muncă încheiat cu pârâta.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii, motivând că reclamantul s-a înscris în perioada preavizului la un concurs organizat pentru ocuparea unui post vacant în cadrul agenției, a obținut punctajul necesar și a fost angajat începând cu data de_ și a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost formulată peste termenul de 6 luni prevăzut de art.268 alin.1 lit.e din Codul muncii, republicat.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, în baza art. 137 alin.1 Cod Procedură Civilă și art. 268 din Codul Muncii respinge excepția prescripției ca neîntemeiată, având în vedere că dreptul la plățile compensatorii este prevăzut de lege, iar izvorul obligației de plată este legea și nu contractul individual de muncă, motiv pentru care termenul de prescripție este cel de 3 ani, iar textul de lege incident, în privința solicitării plății drepturilor salariale restante este cel prevăzut de Codul muncii la art. 268 alin 1 lit.c.
Instanța reține că reclamantul a fost concediat în cadrul concedierii colective, ca urmare a desființării Administrației Naționale a Î. F., contractul individual de muncă al acesteia încetând din data de_, cu obligația plății către reclamant a compensației echivalente cu șapte salarii de bază, prevăzută de art. 12 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2009-2010 la nivelul A.N.I.F. (f.10,11).
Administrația N. a Î. F. R.A. a emis la data de_, Decizia nr. 709, prin care a decis că începând cu_, contractul individual de muncă al reclamantului încetează în temeiul art.65-68 C. muncii, republicat, datorită desființării locului de muncă și din motive fără legătură cu persoana salariatului și că la data concedierii reclamanta beneficiază și de compensația echivalentă a 7 salarii de bază, prevăzută la art.12 alin. 3 din
C.C.M. la nivelul Administrației Naționale a Î. F. R.A., pentru anul 2009-2010, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 12 pct.3 din acest contract colectiv de muncă prevede că la concedierea colectivă, fiecare salariat, odată cu primirea deciziei de concediere, va primi o compensație echivalentă cu 7 salarii de bază, dacă are o vechime în sector mai mare de 3 ani.
Decizia de concediere nu a fost contestată de reclamant.
Administrația N. a Î. F. R.A. a fost radiată din Registrul Comerțului la data de_ în baza Rezoluției nr. 586485/_ .
În perioada preavizului, pârâta a organizat un concurs pentru ocuparea unui post vacant conform organigramei la Filiala din C., la care a participat și reclamantul.
Din procesul verbal privind rezultatele obținute la testare pentru ocuparea funcțiilor din cadrul Filialei C., rezultă că reclamantul a obținut punctajul necesar și a fost angajat începând cu data de_, fiind încheiat un nou contract individual de muncă.
Dreptul la plata compensatorie se naște la data comunicării deciziei scrise persoanei în cauză și se acordă fiecărei persoane o singură dată pentru disponibilizările colective efectuate la aceeași unitate.
Suma de bani acordată cu titlu de plată compensatorie este stabilită pentru cei concediați prin contractul colectiv de muncă aplicabil, așa cum este și în cazul de față.
Aceste plăți compensatorii, care reprezintă un venit de subzistență stabilit de legiuitor în vederea creării posibilităților salariatului concediat de a găsi și de a se angaja într-un nou loc de muncă, se achită numai în cazul în care fostul salariat nu se încadrează în muncă, deci dacă a devenit efectiv șomer.
În cazul de față, reclamantul a fost angajat imediat după emiterea deciziei de concediere la agenția pârâtă nou înființată și nu a devenit șomer, deoarece așa cum am arătat, potrivit contractului individual de muncă încheiat cu pârâta, are calitatea de salariat, calitate în care nu este îndreptățit să primească cele 7 salarii compensatorii.
Așa fiind, cererea reclamantului este neîntemeiată și urmează să fie respinsă, în temeiul art.208 și următoarele din Legea nr.62/2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâta A.
N. DE ÎMBUNĂTĂȚIRI F. .
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. Ș. , cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. R. P. nr.1A, jud. C., în contradictoriu cu pârâta A. N. DE ÎMBUNĂTĂȚIRI F. , cu sediul în B., Ș. O. nr.35-37, sector 4.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
E. B.
Asistent judiciar,
C. -E. P.
Asistent judiciar,
I. R.
Grefier,
R. B. M.
