Sentința civilă nr. 4475/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4475/2013
Ședința publică de la 14 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -M. V.
Asistent judiciar B. -A. C. Asistent judiciar A. Ș. Grefier C. T.
Pe rol fiind judecarea cauzei în litigii de muncă privind pe reclamant C. M.
M., reclamant T. L. G. și pe pârât S. N. DE T. F. DE M.
C. M. SA, pârât S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA S. T. având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că parata de rândul unu a depus la dosar prin registratura instanței în data de_ contractul colectiv de muncă pe anii 2009 - 2010 și actul aditional la contract cu nr.1713/_, contractul colectiv de muncă pe anul 2010 - 2011 și contractele individuale de muncă ale reclamantilor și actele adiționale.
Reclamantele au depus în data de_ răspuns la întâmpinarea pârâtei prin care solicită respingerea excepției prescripției dreptului material la actiune invocată de pârâtă.
Instanța respinge excepția prescripției dreptului material la actiune invocată de pârâtă întrucât drepturile solicitate de reclamant sunt drepturi de natură salarială astfel că în cauză sunt incidente disp. art. 268 alin.1 lit. c Codul Muncii iar nu litera e.
In temeiul art. 167 C.pr.civilă instanța încuviințează proba cu înscrisuri ca fiind utilă, verosimilă și concludentă soluționării cauzei și reține cauza în pronunțare pe baza probelor de la dosar.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de_, reclamantele C. M. -M. și T.
-G. au chemat în judecată pârâții S. N. DE T. F. DE M. "C.
" - S.A. și S. N. DE T. F. DE M. "C. M. " - S.A., S.
T., solicitând obligarea paraților in solidar la plata retroactiva a drepturilor actualizate cu rata inflației cu începere de la data nașterii drepturilor pana la data plații efective, reprezentând: diferente de salariu rezultate din salariul de baza minim brut negociat in cuantum de 700 lei, prevăzut de art. 41 din CCM la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 si sumele efectiv primite, pe perioada august 2009 - iulie 2011; diferente intre sumele efectiv primite cu titlu de prime pentru: vacanta, Crăciun si
salariul suplimentar pe anul 2009; Paste, Ziua F. ului, vacanta, Crăciun si salariul suplimentar pe anul 2010; respectiv Paste, Ziua F. ului, prima de vacanta si parțial salariul suplimentar pe anul 2011, si sumele rezultate in urma recalculării salariului potrivit petitului I pct. 1 și obligarea paratelor la operarea modificărilor corespunzătoare in carnetele de munca, cu cheltuieli de judecata reprezentând onorar avocațial.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că au fost angajați ai societății parata in baza unor contracte individuale de munca încheiate pe perioada nedeterminata, pana in iulie 2011, când au fost disponibilizati in urma aplicării Programului de Restructurare si Reorganizare a societății angajatoare aprobate prin Hotărârea A.G.A. nr. 8/_, determinat de situația economico-financiara dificila a acesteia. Arată reclamantele că pentru anii 2008-2010 au fost negociate si încheiate contracte colective de munca la nivel de unitate, stabilindu-se drepturi salariale, prime si sporuri, mentionandu-se ca salariul de baza minim brut este de 570 lei. In perioada august 2009 - iulie 2011, li s-au calculat drepturile salariale cuvenite pentru munca prestata, avandu-se in vedere un salariu de baza minim brut de 570 lei incepand din data de_, respectiv de 600 lei cu incepere din _
. Pornind de la acest salariu minim brut de baza, pentru fiecare dintre subsemnații reclamanți s-au stabilit drepturile salariale lunare cuvenite pentru munca prestata, aplicandu-se coeficienți de ierarhizare specific, sporuri permanente sau nepermanente, etc. In aceeași perioada de referința supusa analizei era insa in vigoare si Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura T. uri pe anii 2008-2010 nr. 722/2008. Acest Contract Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura T. uri era deopotrivă aplicabil raporturilor de munca dintre parti, conform art. 11 alin. (1) litera c) din Legea nr. 130/1996, text ce are următorul conținut: "clauzele contractelor colective de munca produc efecte după cum urmează: c) pentru toți salariații incadrati in toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca".
In același sens sunt si dipozitiile art. 8 din Legea nr. 130/1996, republicata ( in vigoare la data incheierii contractelor colective de munca analizate in cauza ), potrivit cărora "contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la un nivel superior, iar la incheierea contractului colectiv de munca, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal". Totodată, art. 30 alin. (1) din aceeași lege prevede ca "executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti". Pe de alta parte, art. 37 din Codul muncii consacra principiul negocierii individuale si colective a contractelor de munca, iar in art. 38 din același cod sunt indicate intr-o modalitate imperativa limitele minimale ale acestei negocieri si sancțiunea renunțării la unele drepturi stabilite de lege in favoarea salariatului. In același sens, se statua expres si in dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, republicata: "clauzele cuprinse in contractele de munca negociate cu incalcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate". Potrivit art. 32 din Legea nr. 62/2011, contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior, iar la incheierea contractului colectiv de munca, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au caracter minimal. Din coroborarea acestor texte de lege rezulta ca un contract colectiv de munca incheiat la nivel superior ( având deci forța juridica superioara ), aplicabil unor raporturi juridice de munca, produce efecte si are prioritate de aplicare fata de un contract colectiv de munca incheiat la nivel inferior. Prin urmare, chiar daca prin contractul individual sau colectiv de munca se prevăd anumite drepturi in favoarea angajatului, in condițiile in care printr-un contract colectiv de munca incheiat la nivel superior se stipulează drepturi superioare, atunci se vor aplica in mod direct dispozițiile favorabile angajatului, stipulate in contractul colectiv de
.munca incheiat la nivel superior. Astfel, in cazul de fata, consideram ca pentru respectarea dispozițiilor art. 8 si art. 30 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, parata trebuia sa
calculeze drepturile salariale ale reclamantelor pornind de la un salariu de baza minim brut de 700 lei, la care urma sa aplice indici de ierarhizare corespunzători situației fiecărei reclamante, precum si celelalte sporuri permanente sau nepermanente, ori alte categorii de drepturi bănești, care se determinau prin raportare la salariul minim brut de baza (salariu minim brut de baza de 700 lei, potrivit legii, nu de 570 lei, respectiv 600 lei). Având in vedere faptul ca primele solicitate de reclamantre se acorda prin raportare la salariul minim de baza al fiecăruia in parte, consideram ca se impune in mod implicit si recalcularea acestor prime, si obligarea paratelor la plata diferentelor rezultate in urma aplicării acestui procedeu, sume actualizate la zi cu rata inflației.
In ceea ce privește prima de vacanta pentru anul 2009, potrivit art. 61 alin. (2) din CCM Unic la nivel de Ramura T. uri, prin contractele colective de munca de la celelalte niveluri se poate stabili ca, pe langa indemnizația de concediu, sa se plătească in plus si o prima de vacanta de minimum 50% din indemnizația de concediu, indemizatie de concediu care se stabilește in condițiile prevăzute la pct. 54 din O.U.G. nr. 65/_ pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/_ Codul muncii, respectiv a art. 145 din aceasta: (l)Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă. (2)Indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu." Tinand cont de faptul ca de la data la care subsemnații reclamanți trebuia sa primim sumele arătate anterior si pana in prezent a survenit o depreciere a puterii monedei naționale, potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului, se impune ca subsemnații reclamanți sa primim sumele datorate de parata intr-un cunatum reactualizat in raport de indicele de inflație. In acest sens, prin acordarea către creditor a unei sume de bani reactualizate, acesta nu primește o valoare mai mare decât acesta avea dreptul, daca plata s-a efectuat la termen, căci tocmai acesta este mecanismul deprecierii valorii unității monetare. In fapt, sumele ce trebuiau plătite la data scadentei si sumele reactualizate ce trebuie plătite au aceeași valoare economica, in sensul ca reclamantele pot cumpăra aceeași cantitate de bunuri sau servicii.
In drept au fost invocate Legea 130/1996; CCM la Nivel de Ramura T. uri nr. 722/2008; CCM Univ la Nivel de Grup de Unități nr. 2836/2006; Codul Muncii (Legea 53/2003) și Legea 62/2011.
Pârâta S. N. de T. F. de M. "C.F.R. M. " SA, a formulat întâmpinare
invocând excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamantelor.
Învederează instanței că reclamantele solicită acordarea retroactivă a unor drepturi ce izvorăsc din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură transporturi, iar potrivit art. 268 alin.l lit. « e » din Codul Muncii republicat," cererile privind soluționarea unui conflict de muncă, în cazul neexecutarii contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată, având în vedere faptul că pe perioada în care se solicită diferența de salariu, respectiv august 2009 - iulie 2011, între salariul de baza minim brut negociat la nivel de unitate și cel negociat la nivel de ramură transporturi, C. M. SA a avut contract valabil încheiat la nivel de unitate pe anul 2008/2009, ale cărui prevederi sunt obligatorii pentru părți, salariul astfel negociat fiind menționat si în contractul individual de muncă al reclamantelor.
Învederează instanței că, la încheierea CCM la nivel de unitate negocierile au fost purtate între reprezentanții salariaților (respectiv federațiile sindicale reprezentative: Federația Mecanicilor de Locomotivă, FNFMC, FSRV) și reprezentanții conducerii
executive a SNTFM C. M. SA. Reprezentanții salariaților - sindicatele reprezentative, au cunoscut prevederile Contractului Colectiv de Muncă la nivel de ramură, au avut cunoștință și de posibilitățile financiare, maxime, ale societăților din calea ferată și, de comun acord, recunoscând buna credință a patronatelor semnatare, au finalizat negocierile Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate prin semnarea acestuia și implicit prin semnarea tuturor Anexelor lui. Referitor la temeiul legal în baza căruia reclamanții și-au întemeiat cererea, respectiv Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel de Ramură transporturi, învederăm onoratei instanțe că potrivit art. 229 alin. 4 din Codul Muncii
"Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților", de unde se subînțelege că se pot respecta clauzele acestora doar în condițiile compatibilității lor cu legislația României. Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr. 722/03/_ si-a încetat valabilitatea ia_, astfel cum rezultă din actul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale nr. 141/DDS/_ . Raportat la dispozițiile art. 247 din Codul muncii obligația legală de a aplica dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior incumbă doar în cazul în care la nivel de angajator nu există încheiat contract colectiv de muncă. De asemenea/ dispozițiile art. 37 din Codul Muncii, dispun faptul că "drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă și al contractelor individuale de muncă". Pe cale de consecință, salariul fiind un drept de natură consensuală și supus negocierii, atâta timp cât pentru perioada 2009-2011, a existat încheiat la nivel de unitate contract colectiv de muncă, unde în Anexa nr. 1 s-a stabilit de către părțile semnatare nivelul clasei 1 de salarizare, considerăm că obligarea subscrisei la înlocuirea acesteia cu valoarea prevăzută de art. 41alin.(3) lit. a) din Contractul colectiv de munca unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 este tardivă și neîntemeiată. Învederează totodată că, raporturile dintre părți, condițiile de muncă, constituie atribute ce sunt stabilite în urma negocierii prin intermediul contractului colectiv de muncă, fiind de natură contractuală. Precizează că veniturile societății sunt constituite exclusiv din venituri proprii și nu din alocații bugetare, iar în anii_ si 2011 veniturile nu au asigurat nici măcar acoperirea tuturor cheltuielilor, astfel încât anii fiscali în cauză au fost încheiați în pierdere. În plus, SNTFM C. M. S.A. este o societate cu capital de stat aflată sub autoritatea Ministerului T. urilor și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor OUG nr.79/2008 privind întărirea disciplinei economico-financiare și alte dispoziții cu caracter financiar. Până în anul 2008 a fost în vigoare OUG 79/2001 prin care societatea era obligată la respectarea acelorași dispoziții. În aplicarea acestor prevederi legale, pârâteii-a revenit obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor 2008, 2009 și 2010 aprobate prin HG 532/2008, HG 28/2010 și HG 311/2010. Arată instanței că cererea reclamantelor este nefondata având in vedere convenția părtilor care se refera strict la valoarea de 570 lei,adică exact suma la care s-a raportat acordarea drepturilor solicitate si in plus nu au suferit niciun prejudiciu având in vedere ca sporurile nu erau incluse in salar,ci se acordau separat si de care au beneficiat si reclamanții. În cazul de față, reclamantele fie prin reprezentant, fie individual, nu au solicitat vreunei instanțe judecătorești, pe perioada de valabilitate a CCM la nivel de unitate, obligarea C. M. de a modifica vreo clauză prevăzută în CCM, astfel că, prevederile contractului colectiv de munca la nivel de unitate au fost aplicabile doar pe perioada de valabilitate a acestuia, acesta fiind acordul de voință al părților semnatare. Referitor la dispozițiile art. 4 din HG nr. 1051/2008 conform cărora "Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de baza, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de baza minim brut pe țara garantat in plata prevăzut la art. 1 si 2", învederăm onoratei instanțe că prin stabilirea clasei 1 de salarizare la valoarea de 570 lei,
C. nu a încălcat dispoz|țiile actului normativ. Contractul colectiv de muncă încheiat este legal și opozabil părților, încheiat cu respectarea dispozițiilor Hotărârilor de Guvern emise în perioada 2008-2010.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 270
C.muncii rep..
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamantele au avut calitatea de salariați ai pârâtei S. N. DE T. F. DE M. "C. M. " - S.A., desfășurându-și activitatea în cadrul SUCU. ALEI T. pe perioada menționată în cuprinsul acțiunii.
Potrivit art. 227 alin.4 C.muncii în forma în vigoare la momentul derulării raporturilor juridice dintre reclamanți, aduse în discuție, contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. De asemenea, potrivit art. 40 alin.2 C.muncii, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 157 din C.muncii în vigoare la același moment, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
În cauză, reclamantele își întemeiază pretențiile pe dispozițiile art. 41 alin.3 lit.a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelde Ramură de Transaporturi pe anii 2008- 2010, înregistrat sub nr. 722/2008, conform cărora, salariul de bază minim la nivel de de ramură de transport valabil de la 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie pe lună este de 700 lei.
Instanța reține prevederile art. 9 din CCM la Nivel de Ramură de T. uri pe anii 2008-2010, conform cărora în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul unităților din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, sindicatele, ministerele și organele locale vor purta negocieri cu autorități din subordinea Guvernului pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia, urmând a pe baza fondurilor aprobate în condițiile arătate, părțile să negocieze utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi la unitățile de transporturi finanțate de lqa bugetul de stat sau de la bugetele locale.
Deși reclamantele își întemeiată pretențiile pe dispozițiile art. 41 alin.3 din CCM la nivel de Ramură de T. uri pe anii 2008-2010, instanța reține ca fiind relevante în cauză în mod deosebit prevederile art. 41 alin.5 și 6 din aceeași lege a părților. Potrivit art. 41 alin.5, pe toată perioada de valabilitate a contractului colectiv de muncă, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile contractante se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale care se vor aplica începând cu data de 1 ianuarie a anului următor, alin.6 stabilind că la nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie.
În baza acestor dispoziții legale, între părți a fost încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010, în cuprinsul căruia au stabilit un salariu de bază brut de 570 de lei, iar începând cu_ de 600 lei, prin Actul Adițional înregistrat sub nr. 1708/_ .
Instanța mai reține că pârâta SNTFM C. M. SA este o societate cu capital de stat aflată sub autoritatea Ministerului T. urilor, astfel încât în speță sunt incidente și dispozițiile Legii nr. 329/2009 privind disciplina financiar-bugetară la nivelul regiilor
autonome, societățile și companiilor naționale, al societățile comerciale la care statul sau unitățile administrativ teritoriale au calitatea de acționar unic sau majoritar precum și al filialelor acestora, dispoziții referitoare la aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli, precum și dispozițiile OUG nr. 79/2008. Mai mult, în temeiul acestor dispoziții legale, nivelul minim al salariului este negociat anual la nivel de unitate raportat la limita maximă a fondului de salarii aferente personalului angajat pe baza de contract individual de muncă.
Pentru considerentele expuse, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de către reclamantele C. M. M. și T. L.
G., ambele cu domiciliul procesual ales în C. -N., Bulevardul 21 D. 1989 nr. 62, ap.8, jud.C. în contradictoriu cu pârâții S. N. DE T. F. DE M.
"C. M. "; SA, cu sediul în B., Bulevardul D. G. nr. 38, sector 1 și S. N. DE T. F. DE M. "C. M. "; SA S. T., cu sediul în C. -N., P. A.
I. nr. 17, jud.C. .
Definitivă.
Cu drept recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 14 Martie 2013.
Președinte,
R. -M. V.
Asistent judiciar,
B. -A. C.
Asistent judiciar,
A. Ș.
Grefier,
C. T.
Red.RMV/_
Tehnored.VAM 6 ex.
