Cerere de redeschidere a procesului penal.

Comentarii

0

Inculpat care a lipsit de la judecată, dar a avut cunoştinţă de existenţa procesului. Respingere

Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr. 788/A din 1 octombrie 2014

Prin sentinţa penală nr.216 din 23 iunie 2014 a Judecătoriei Turda, în temeiul art. 469, alin. 1 şi 4, raportat la art. 466, alin. 2 din Codul de procedură penală s-a respins cererea de redeschidere a procesului penal, formulată de condamnatul V.I., privind dosarul penal nr. xxx/328/2011 al Judecătoriei Turda.

În baza art. 275 alin. 2) Cod procedură penală a fost obligat petentul la plata în favoarea statului a sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

S-a încuviinţat onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, sumă care va fi suportată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin cererea ..., formulată de către condamnatul V.I., , acesta a solicitat rejudecarea dosarului penal nr. xxx/328/2011 „pentru a invoca elemente noi ce nu au fost cunoscute la judecarea cazului”.

În motivarea cererii se arată că a fost judecat în lipsă, nu a avut cunoştinţă că ar fi avut vreun proces pe rol şi dacă ar fi ştiut ar fi fost prezent la toate termenele de judecată.

Totodată acesta solicită aplicarea legii penale mai favorabile cu ocazia rejudecării procesului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 486 din 14.11.2012, pronunţată în dosarul penal xxx/328/2011, numitul V.I., a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi uz de fals prev. de art. 215, alin. 1, 2, 3 şi art. 291 din vechiul Cod penal.

Condamnatul V.I. a fost cercetat în dosarul penal nr. 288/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.

În cursul urmăririi penale V.I. a fost audiat în calitate de învinuit la datele de 30.06.2010 şi

04.08.2010 iar, conform procesului-verbal din data de 04.08.2014/a 286 dosar 288/P/2010), acestuia i-a fost prezentat materialul de urmărire penală.

Din declaraţia dată în faza de urmărire penală rezultă că domiciliul/reşedinţa condamnatului V.I. era în com. M., jud. Cluj.

Întrucât condamnatul V.I. nu a încunoştinţat organele judiciare despre schimbarea adresei de domiciliu, în cursul judecăţii, acesta a fost citat la adresa indicată în cursul urmăririi penale din com. M., jud. Cluj.

Nici o persoană nu a fost găsită la acea adresă astfel că citaţia a fost afişată pe uşa principală a locuinţei. Ulterior instanţa a emis mandat de aducere pa numele lui V.I..

Din procesul-verbal încheiat de organele de poliţie cu ocazia deplasării în com. M., jud. Cluj, în vederea îndeplinirii mandatului de aducere, rezultă că V.I. nu mai locuieşte la acea adresă. Nu au fost obţinute date cu privire noua reşedinţă a acestuia.

Având în vedere că nu s-a putut afla noua adresă a condamnatului acesta a fost citat pentru termenele următoare inclusiv prin afişare la sediul Consiliului Local Turda.

Condamnatul V.I. nu s-a prezentat la niciun termen de judecată.

Conform art. 177, alin. 3 din vechiul Cod de procedură penală (în vigoare la data judecării dosarului penal nr. xxx/328/2011) în caz de schimbare a adresei arătată în declaraţia învinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua sa adresă, numai dacă a încunoştinţat organul de urmărire penală ori instanţa de judecată de schimbarea intervenită, sau dacă organul judiciar apreciază pe baza datelor obţinute potrivit art. 180(cercetări în vederea înmânării citaţiei) că s-a produs o schimbare de adresă.

Conform alin. 4 al aceluiaşi articol dacă nu se cunoaşte adresa unde locuieşte învinuitul sau inculpatul şi nici locul său de muncă, citaţia se afişează la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea.

Din cele arătate mai sus rezultă că citarea condamnatului V.I. în dosarul penal nr. xxx/328/2014 s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data judecării cauzei.

Conform art. 466 din Cod de procedură penală persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal.

Este considerată judecată în lipsă, conform art. 466. alin. 2) din Codul de procedură penală, persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa.

Din prevederile art. 466 din Codul de procedură penală rezultă că o persoană condamnată are deschisă această cale extraordinară de atac dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţia să nu fi fost citată la proces şi condiţia să nu fi luat la cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta chiar dacă nu a fost citată.

Analiza condiţiei privind citarea la proces trebuia efectuată ţinând cont de prevederile legale care reglementează procedura citării. Astfel, din moment ce legea(art. 466, alin. 2 din Codul de procedură penală) nu distinge după cum citarea s-a făcut prin înmânarea citaţiei destinatarului, unui reprezentant al acestuia sau prin afişare, singura condiţie care se desprinde este aceea ca citarea să se facă în mod legal.

Aşa cum s-a arătat mai sus citarea condamnatului V.I. s-a făcut în mod legal, iniţial la adresa indicată în cursul urmăririi penale iar ulterior, în lipsa unor date privind noua adresă, prin afişare la sediul Consiliului Local Turda.

O altă interpretare prin care s-ar distinge între modurile legale de îndeplinire a procedurii de citare ar însemna efectuarea unor distincţii acolo unde legea(art. 466, alin. 2 din Codul de procedură penală) nu distinge.

Totodată, dacă s-ar aprecia că doar persoana care a primit citaţia personal a fost „citată” în sensul art. 466, alin. 2 din Codul de procedură penală ar conduce la totala ineficienţă a celorlalte moduri legale de citare şi implicit a soluţiei pronunţate. Astfel, condamnatul ar avea deschisă această calea extraordinară de atac iar soluţia pronunţată ar fi desfiinţată de drept în condiţiile art. 469, alin. 7 din Codul de procedură penală, atunci când nu a primit personal citaţia sau atunci când a fost citat prin afişare şi, în toate cazurile, a ales să nu se prezinte la proces.

Ţinând cont de cele arătate mai sus instanţa a apreciat că V.I. nu îndeplineşte condiţia prev. de art. 466. alin. 2) din Codul de procedură penală pentru a putea solicita redeschiderea procesului, întrucât a fost citat la proces.

Instanţa a avut în vedere şi faptul că în data de 04.08.2014, aşa cum s-a arătat mai sus, condamnatului V.I. i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, cu această ocazie arătând că recunoaşte şi că regretă săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa. Faţă de această împrejurare instanţa nu a putut reţine că V.I. nu a avut cunoştinţă cel puţin de iminenta sesizare a instanţei de judecată respectiv de procesul penal finalizat cu soluţia de condamnare a acestuia.

Faţă de cele expuse mai sus, în temeiul art. 469, alin. 1 şi 4, raportat la art. 466, alin. 2 din Codul de procedură penală instanţa a respins cererea de redeschidere a procesului penal, formulată de condamnatul V.I., privind dosarul penal nr. xxx/328/2011 al Judecătoriei Turda.

În baza art. 275 alin. 2) Cod procedură penală a fost obligat petentul la plata în favoarea statului a sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

S-a încuviinţat onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, sumă care va fi suportată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul V.I. solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea în întregime a sentinţei Judecătoriei Turda cu consecinţa rejudecării dosarului, în care a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi uz de fals, prev. de art. 215 alin. 1, 2 3 şi art. 291 din VCP.

Prin scriptul depus în faţa primei instanţe, condamnatul învederează că procesul său a fost soluţionat în absenţa sa, nu a avut cunoştinţă că pe rolul instanţei de fond se afla o cauză în care el avea calitatea de inculpat, pentru că dacă ar fi cunoscut acest aspect, s-ar fi prezentat la toate termenele de judecată.

Curtea examinând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Potrivit art. 466 Cod procedură penală persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă, poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de 1 lună din ziua în care a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat în proces penal împotriva sa. În alin.2 al aceluiaşi articol se precizează că „ este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial, despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de speţă, a lipsit în mod justificat de la soluţionarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului şi nici persoana care, după comunicarea sentinţei de condamnare, nu a declarat apel ori l-a retras.

Curtea reţine că, prin Sentinţa penală nr. 486 din 14.11.2012 pronunţată în dosarul penal xxx/328/2011 a Judecătoriei Turda, numitul V.I., a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi uz de fals prev. de art. 215, alin. 1, 2, 3 cu art. 41 alin 2 şi art. 37 lit a Cod penal şi art. 291 cu art. 41 alin 2 şi art. 37 lit a din vechiul Cod penal.

Condamnatul V.I. a fost cercetat în dosarul penal nr. 288/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.

Curtea reţine că în cursul urmăririi penale V.I. a fost audiat în calitate de învinuit la datele de

30.06.2010 şi 04.08.2010 iar, conform procesului-verbal din data de 04.08.2014, acestuia i-a fost prezentat materialul de urmărire penală de către procuror.

Din declaraţia dată de apelant în faza de urmărire penală, rezultă că domiciliul/reşedinţa condamnatului V.I. era în com. M., jud. Cluj.

Pe parcursul urmăririi penale cât şi în cursul soluţionării cauzei în faţa Judecătoriei Turda, apelantul a fost citat din comuna M. judeţul Cluj cât şi prin afişare la sediul Consiliului Local Turda, în a cărui rază teritorială s-au săvârşit infracţiunile imputate acestuia.

Curtea stabileşte că, deoarece condamnatul V.I. nu a încunoştinţat organele judiciare despre schimbarea adresei de domiciliu, în cursul judecăţii, acesta a fost citat la adresa indicată în cursul urmăririi penale din com. M., sat S., nr. 110, jud. Cluj.

Instanţa de control judiciar a reţinut că nicio persoană nu a fost găsită la acea adresă, astfel că citaţia a fost afişată pe uşa principală a locuinţei. Ulterior instanţa a emis mandat de aducere pa numele lui V.I..

Din procesul-verbal încheiat de organele de poliţie cu ocazia deplasării în com. M., jud. Cluj, în vederea îndeplinirii mandatului de aducere, rezultă că V.I. nu mai locuieşte la acea adresă, nefiind obţinute date cu privire noua reşedinţă a acestuia.

Curtea reţine că, neputându-se afla noua adresă a condamnatului, acesta a fost citat pentru termenele următoare, inclusiv prin afişare la sediul Consiliului Local Turda.

În faţa Judecătoriei Turda, condamnatul V.I. nu s-a prezentat la niciun termen de judecată.

Conform art. 177, alin. 3 din vechiul Cod de procedură penală (în vigoare la data judecării dosarului penal nr. xxx/328/2011), în caz de schimbare a adresei arătată în declaraţia învinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua sa adresă, numai dacă a încunoştinţat organul de urmărire penală ori instanţa de judecată de schimbarea intervenită, sau dacă organul judiciar apreciază pe baza datelor obţinute potrivit art. 180 Cod procedură penală (cercetări în vederea înmânării citaţiei) că s-a produs o schimbare de adresă.

Conform alin. 4 al aceluiaşi articol, dacă nu se cunoaşte adresa unde locuieşte învinuitul sau inculpatul şi nici locul său de muncă, citaţia se afişează la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea.

Curtea reţine, potrivit celor învederate mai sus că citarea condamnatului V.I. în dosarul penal nr. xxx/328/2014 s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data judecării cauzei.

Din prevederile art. 466 din Codul de procedură penală rezultă că o persoană condamnată are deschisă această cale extraordinară de atac, dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiţii: prima - să nu fi fost citată la proces şi a doua- să nu fi luat la cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, chiar dacă nu a fost citată.

Curtea reţine că analiza condiţiei privind citarea la proces trebuia efectuată ţinând cont de prevederile legale ce o reglementează. Astfel, din moment ce legea (art. 466, alin. 2 din Codul de procedură penală) nu distinge după cum citarea s-a făcut prin înmânarea citaţiei destinatarului, unui reprezentant al acestuia sau prin afişare, singura condiţie care se desprinde este aceea ca citarea să se facă în mod legal.

Din probele dosarului rezultă că citarea condamnatului V.I. s-a făcut în mod legal, iniţial la adresa indicată în cursul urmăririi penale, iar ulterior, în lipsa unor date privind noua adresă, prin afişare la sediul Consiliului Local Turda..

Dacă s-ar aprecia că doar persoana care a primit citaţia personal a fost „citată” în sensul art. 466, alin. 2 din Codul de procedură penală această interpretare ar conduce la totala ineficienţă a celorlalte moduri legale de citare şi implicit a soluţiei pronunţate. Astfel, condamnatul ar avea deschisă această cale extraordinară de atac, iar soluţia pronunţată ar fi desfiinţată de drept, în condiţiile art. 469, alin. 7 din Codul de procedură penală, atunci când nu a primit personal citaţia sau atunci când a fost citat prin afişare şi, în toate cazurile, a ales să nu se prezinte la proces.

Raportând conţinutul dispoziţiilor art. 466 alin 1 şi 2 Cod procedură penală la probele dosarului, Curtea apreciază că apelantul condamnat V.I. nu poate beneficia de redeschiderea procesului penal, întrucât a avut cunoştinţă că împotriva sa se derulează o procedură judiciară, deoarece a fost audiat nemijlocit de organele de urmărire penală la 30 iunie şi 4 august 2010, ba mai mult, la 4 august 2010 conform scriptului de la fila 286 u.p. i s-a prezentat şi materialul de urmărire penală, acesta învederând textual „recunosc şi regret săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina mea, neavând alte cereri de formulat şi nici probe de solicitat în apărarea mea. Îmi menţin declaraţiile date anterior”.

În faţa procurorului, apelantul avea posibilitatea de a preciza că şi-a schimbat sau urmează a-şi modifica adresa de domiciliu sau reşedinţa, sens în care Judecătoria Turda putea să-l încunoştinţeze, în sensul citării de la noua adresă ce o avea.

Conform alin 2 al art 466 Cod procedură penală este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre el, sau, deşi ştia de soluţionarea cauzei, a lipsit în mod justificat de la instrumentarea acesteia şi nu a putut încunoştinţa magistraţii.

Curtea reţine că niciuna dintre tezele articolului în discuţie nu este îndeplinită în speţa de faţă.

Astfel, probele dosarului, demonstrează fără dubiu că apelantul a fost citat la proces dar, doar de la adresele indicate de el, cât şi prin afişare la sediul Consiliului Local Turda, în a cărui teritorială inculpatul a comis infracţiunile. Pe de altă parte, procesul penal este compus din trei faze: urmărirea penală, judecata şi punerea în executare a hotărârilor penale.

Din declaraţiile date de condamnat la 30 iunie şi 4 august 2010 rezultă că acesta a luat cunoştinţă în mod oficial despre faptul că este inculpat, ba mai mult, la 4 august 2010 s-a terminat urmărirea penală faţă de el, ocazie cu care i s-a şi prezentat materialul de urmărire penală, comunicându-i-se că dosarul urmează a fi trimis instanţei de fond - Judecătoria Turda.

Rezultă astfel fără dubiu că în urma declaraţiilor de la parchet a luat cunoştinţă în mod oficial că este inculpat pentru înşelăciune şi uz de fals, i s-a şi prezentat materialul de urmărire penală, a fost încunoştinţat că dosarul va fi remis spre judecare instanţei de fond, dovedindu-se astfel că a ştiut de proces, însă apelantul nu a putut proba în faţa instanţei de control judiciar că a lipsit în mod justificat de la soluţionarea pricinii şi că nu a putut aduce la cunoştinţa judecătorilor motivul împiedicării prezenţei sale nemijlocite în faţa lor.

Pentru motivele ce preced, rezultă fără îndoială că apelantul a luat la cunoştinţă de derularea procesului penal faţă de el încă de la 30 iunie 2010 şi cu toate acestea nu s-a prezentat în faţa instanţei de fond pentru a fi audiat, nici nu a apreciat ca oportună încunoştinţarea magistraţilor de schimbarea adresei, iar pe de altă parte nu a putut dovedi că a lipsit în mod justificat de la soluţionarea pricinii, fiind într-o imposibilitate obiectivă de aducere la cunoştinţa instanţei a motivului absenţei sale.

Aşa fiind, Curtea va respinge ca nefondat apelul promovat în baza art. 421 pct 1 lit b Cod procedură penală, declarat de condamnatul V.I., deţinut în Penitenciarul Spital Dej, împotriva sentinţei penale nr. 216 din 23 iunie 2014 a Judecătoriei Turda.

Se va stabili în favoarea Baroului Cluj, suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat M. Gligor, în baza art.272 alin 1 Cod procedură penală.

Va fi obligat apelantul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare, în baza art.275 alin 2 Cod procedură penală. (Judecător Delia Purice)

Cerere de înlocuire a arestului preventive cu arrest la domiciliu. Inculpat cercetat pentru

săvârşirea infracţiunii de omor asupra unui membru de familie. Respingerea cererii Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, încheierea nr. 144 din 1 octombrie 2014 a

judecătorului de drepturi şi libetăţi

Prin încheierea penală nr. 201 din 26 septembrie 2014 pronunţată în dosarul nr. .../2014 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, în temeiul disp. art. 234 Cod procedură penală rap.la art. 223 al. 2 Cod procedură penală rap.la art. 202 al. 1 şi 3 Cod procedură penală

S-a admis propunerea formulată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud ca fiind întemeiată şi în consecinţă:

- s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului S.V., ., cercetat pentru comiterea infracţiunii de omor prev. de art. 188 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 199 al. 1 Cod penal, cu 30 de zile începând cu data de 5 octombrie 2014 şi până la 3 noiembrie 2014 inclusiv.

S-a acordat apărătorului din oficiu pentru inculpat, onorariu în cuantum de 100 lei, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut că prin

propunerea nr. 524/P/2014 din data de 25 septembrie 2014, înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 26 septembrie 2014 sub nr. .../2014, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud a solicitat prelungirea duratei măsurii arestării preventive, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 5 octombrie 2014 şi până la data de 3 noiembrie 2014 inclusiv, a inculpatului

S.V., cercetat pentru comiterea infracţiunii de omor, prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 199 al. 1 Cod penal, motivat de faptul că din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii unei persoane şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, raportat şi la temperamentul violent al inculpatului, apreciind că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică şi pentru familia sa.

Totodată, s-a apreciat că privarea de libertate a inculpatului este necesară şi pentru a se împiedica sustragerea acestuia de la urmărirea penală şi de la judecată, pentru a preîntâmpina comiterea altor infracţiuni.

Pe de altă parte urmărirea penală nu a fost finalizată, la dosar urmând a se depune raportul medico-legal privind autopsia victimei.

În fapt s-a reţinut că la data de 5 septembrie 2014, în jurul orei 01:30, parchetul a fost sesizat despre săvârşirea unei infracţiuni de omor săvârşite într-o locuinţă din comuna Z., satul P., judeţul Bistriţa-Năsăud, între membri aceleiaşi familii ( fila 1).

Tot la acea dată s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la comiterea infracţiunii de omor, prev. de art. 188 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 199 al. 1 din codul penal şi în cursul aceleiaşi zile, stabilindu-se că autor al infracţiunii este numitul S.V. - tatăl victimei - s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de acesta pentru comiterea infracţiunii mai sus-menţionate, stabilindu-se că în noaptea de 4/5 septembrie 2014 pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi al unui conflict spontan, l-a lovit cu cuţitul în două rânduri pe fiul său, pe numitul S.D., una dintre loviturile aplicate cu cuţitul, respectiv cea din zona toracelui, producând decesul victimei (f.2,28).

Prin constatările medico-legale provizorii emise de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud s-a stabilit că decesul a survenit ca urmare a insuficienţei circulatorii acute prin hemoragie internă şi externă consecutivă unor plăgi tăiate-înţepate dintre care una penetrantă în torace, cu leziune de arteră pulmonară stângă şi de plămân stâng, leziunea tanato-generatoare putându-se produce prin mecanism de lovire activă cu corp tăietor înţepător, posibil cuţit corp delict şi că poziţia victimă - agresor a putut fi cel mai probabil „faţă în faţă”, posibil victima uşor aplecată peste/înspre agresor, lucru firesc dacă se ţine seama de faptul că inculpatul a lovit victima mai întâi în piept, apoi ia aplicat lovitura de cuţit în braţ.

Faţă de S.V. s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale prin ordonanţa procurorului din 5 septembrie 2014.

Inculpatul a recunoscut că şi-a lovit fiul cu cuţitul, dar a susţinut că a făcut aceasta fiind ameninţat cu moartea şi lovit anterior cu pumnii de către victimă. Soţia inculpatului şi mama victimei a precizat că inculpatul a fost cel agresiv, că şi-a lovit fiul cu cuţitul numai pentru că acesta îi ceruse să nu se mai manifeste agresiv în limbaj şi că anterior de a fi lovit de inculpat, victima i-ar fi dat un brânci uşor inculpatului care era pe pat. Acelaşi martor a susţinut că s-a dus la fiul său să îl îndepărteze de inculpat, dar că acesta după ce l-a lovit cu cuţitul în piept pe fiul său, a mai dat odată cu cuţitul în braţul victimei, acest aspect coroborându-se cu actul medico-legal şi cu procesul-verbal de cercetare a locului faptei.

S-a menţionat că la dosar s-a depus la data de 9 septembrie 2014 şi raportul de expertiză medico-legală nr. 2008/II/a/51/2014 emis de aceeaşi instituţie medico-legală sus-menţionată prin care s-a concluzionat că inculpatul S.V. prezintă leziuni corporale traumatice care s-au putut produce la data de 4/5 septembrie 2014 prin lovire cu corp dur, leziuni care necesită un număr de 5/6 zile de îngrijiri medicale.

Astfel, având în vedere că inculpatul S.V. se află în situaţia prevăzută de art. 223 al. 2 Cod procedură penală, în sensul că a săvârşit o infracţiune de omor, deci o infracţiune intenţionată împotriva viaţii unei persoane, în conformitate cu dispoziţiile art. 224 Cod procedură penală al. 2 Cod procedură penală rap.la art. 202 al. 1 şi 3 Cod procedură penală, s-a propus Tribunalului Bistriţa-Năsăud arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 5 septembrie 2014.

Prin Încheierea penală nr.190/CC/2014 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, propunerea procurorului a fost admisă, dispunându-se arestarea preventivă a inculpatului până la data de 4 octombrie 2014, inclusiv.

De la data arestării preventive a inculpatului au fost depuse mai multe acte la dosar şi au fost audiate/reaudiate mai multe persoane astfel : au fost depuse planşe foto de la cercetarea locului faptei şi de la autopsia victimei; a fost depus procesul-verbal de audiere a inculpatului din data de 5 septembrie 2014; au fost audiaţi fraţii victimei; a fost reaudiat inculpatul şi soţia acestuia, martora

S.M; a fost depus raportul de expertiză medico-legală privind leziunile corporale traumatice ale inculpatului.

Ţinând seama că inculpatul se află în situaţia prevăzută de art. 223 al. 2 din Codul de procedură penală, iar comiterea infracţiunilor rezultă din materialul probatoriu administrat ( procese-verbale de sesizare şi de cercetare a locului faptei, act medico-legal, declaraţii ale persoanei vătămate, martori şi suspect/inculpat), în conformitate cu disp.art. 234 Cod procedură penală, art. 223 al. 2 Cod procedură penală rap.la art. 202 alin. 1 şi 3 Cod procedură penală se solicită prelungirea măsurii arestării preventive, pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 5 octombrie 2014 şi până la data de 3 noiembrie 2014 inclusiv, a inculpatului S.V., cercetat pentru comiterea infracţiunii de omor, prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 199 al. 1 Cod penal, pentru motivele învederate anterior.

Examinând actele şi lucrările dosarului s-a constatat prin Încheierea penală nr. 190/CC/2014 pronunţată la data de 5 septembrie 2014 de către Tribunalul Bistriţa-Năsăud, s-a admis propunerea formulată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud şi în consecinţă s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S.V., cercetat pentru comiterea infracţiunii de omor prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 199 alin. 1 Cod penal, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 5.09.2014 şi până la data de 4.10 2014 inclusiv.

S-a reţinut că prin Ordonanţa din 5.09.2014 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul S.V., pentru comiterea infracţiunii de omor prev. de art.188 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.199 al.1 Cod penal, reţinându-se că inculpatul în noaptea de 4/5 septembrie 2014 pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi al unui conflict spontan, l-a lovit cu cuţitul, în două rânduri, pe fiul său, pe numitul S.D., una dintre loviturile aplicate cu cuţitul, respectiv cea din zona toracelui, producând decesul victimei.

În cauză s-a apreciat că sunt întrunite condiţiile prev. de art.223 al.1 Cod procedură penală, întrucât din probe, reprezentate de: procesul-verbal de cercetare la faţa locului-f.5 dosar urmărire penală, constatările preliminarii din data de 5.09.2014 ale Serviciului Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud-f.10 dosar urmărire penală (din care rezultă că leziunea tanatogeneratoare s-a putut produce prin mecanismul de lovire activă cu un corp tăietor-înţepător, posibil cuţitul-corp delict, între leziunile constatate şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată, poziţia victimă-agresor, în momentul aplicării loviturii tanatogeneratoare, a fost cel mai probabil „faţă-în-faţă”, posibil victima uşor aplecată peste/înspre agresor, decesul putând data din cursul nopţii de 4/5.09.2014), declaraţia inculpatului - f.16 dosar urmărire penală, declaraţiile martorilor F.V. - f.23 dosar urmărire penală, S.M. - f.26 dosar urmărire penală, F.V. - f.29 dosar urmărire penală, C.F. - f.31 dosar urmărire penală, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care se derulează cercetările penale.

Deşi inculpatul a avansat ideea legitimei apărări în faţa fiului său, probele dosarului (declaraţia martorei S.F. - martor ocular) indică faptul că inculpatul a declanşat incidentul, întrucât a început să vorbească urât cu soţia sa şi cu fiul său - care nu avea nimic în mâini, şi care i-a reproşat tatălui său felul cum vorbeşte, şi l-a împins, după care inculpatul l-a lovit pe fiul său cu cuţitul în zona toracelui, iar apoi încă o dată în zona braţului. În ceea ce priveşte circumstanţele concrete ale comiterii faptei, cercetările penale sunt în derulare, în prezent constatându-se că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis infracţiunea de omor.

În cauză sunt întrunite condiţiile prev. de art.223 al.2 Cod procedură penală, întrucât fapta pretins comisă de către inculpat, pentru care se efectuează cercetări penale, este pedepsită cu închisoare mai mare de 5 ani, şi pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a calităţii victimei, care era fiul inculpatului, dar şi a faptului că acţiunea ilicită derulată de către inculpat s-a soldat cu decesul acestuia, s-a constatat că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

S-a menţionat faptul că din probele dosarului rezultă faptul că inculpatul este o fire violentă, mai ales pe fondul consumului de băuturi alcoolice - conform declaraţiei soţiei sale, martora S.M., au avut o relaţie zbuciumată de-a lungul timpului, întrucât inculpatul, din cauza consumului de alcool, o înjura, o ameninţa cu moartea, şi chiar a bătut-o de vreo 4 ori, motive pentru care martora a părăsit domiciliul conjugal pentru o perioadă de trei ani, locuind la fiica sa, F., în oraşul Bistriţa.

S-a apreciat că măsura arestării preventive este singura adecvată în cauză, chiar dacă inculpatul are o vârstă înaintată, avându-se în vedere faptul că relaţia sa cu soţia sa este tensionată în plus, datorită decesului fiului lor, existând riscul comiterii unei alte violenţe, exercitată fie asupra acesteia, fie asupra altei persoane, în condiţiile în care inculpatul şi-a justificat fapta prin simpla afirmaţie că l-a ucis pe fiul său fiindcă acesta s-a înrăit (declaraţia martorei F.F.).

Pe de altă parte, întrucât există riscul instaurării în rândul opiniei publice a unei stări de temere, determinată de faptul că inculpatul, pe fondul unei noi stări de nervozitate, determinată sau nu de consumul de alcool, ar putea comite o altă faptă violentă gravă, ca şi a unei stări de neîncredere în fermitatea organelor judiciare, în condiţiile în care faţă de cei bănuiţi de comiterea unor fapte atât de grave, soldate cu decesul unor persoane, s-ar lua măsuri preventive alternative, s-a constatat că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, dar şi pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, celelalte măsuri preventive fiind apreciate la acest moment procesual ca fiind neadecvate.

Potrivit art. 234 alin. (1) C. proc. pen., „arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau există temeiuri noi care justifică prelungirea măsurii”.

Analizând propunerea Ministerului Public în raport cu actele şi lucrările dosarului dar şi cu dispoziţiile legale menţionate, se apreciază că aceasta este întemeiată, întrucât temeiurile care au condus la luarea măsurii privative de libertate subzistă, nu au dispărut, fiind întrunite în continuare disp. art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, deoarece inculpatul este cercetat pentru o infracţiune contra vieţii, pedepsită cu închisoarea mai mare de 5 ani, natura şi gravitatea infracţiunii pentru care inculpatul este cercetat, urmările faptei sale, soldată cu decesul fiului inculpatului.

Chiar şi având în vedere vârsta înaintată a inculpatului, precum şi lipsa antecedentelor penale, s-a apreciat că măsura arestării preventive se impune, fiind cea mai adecvată situaţiei inculpatului, cu atât mai mult cu cât s-a făcut dovada agresivităţii inculpatului pe baza consumului de alcool. În concret, potrivit declaraţiei soţiei acestuia, după ce şi-a înjunghiat băiatul, fiind apostrofat de soţie, a ameninţat că o omoară şi pe ea. Aşa fiind, există pericolul săvârşirii unor noi infracţiuni cu violenţă de către inculpat, în situaţia în care ar fi cercetat în stare de libertate.

În plus, prelungirea măsurii preventive se impune şi pentru a-l împiedica pe inculpat să se sustragă de la urmărirea penală şi de la judecată, de asemenea, pentru a nu influenţa martorii audiaţi în cauză, dintre care majoritatea sunt rude apropiate cu inculpatul. Totodată, urmărirea penală nu a putut fi finalizată, din motive obiective, la dosar urmând a se depune raportul medico-legal privitor la autopsia victimei.

Faţă de cele de mai sus, apreciind ca întemeiată propunerea de prelungire formulată în cauză, în conformitate cu disp. art. 234 şi urm. Cod procedură penală, aceasta s-a admis, potrivit dispozitivului prezentei încheieri.

Potrivit disp. art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar cele legate de apărarea obligatorie a inculpatului au fost avansate din fondurile Ministerului Justiţiei, în conformitate cu disp. art. 272 alin. 2 Cod procedură penală.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpatul S.V. solicitând admiterea acesteia şi înlocuirea arestului preventiv cu cel la domiciliu raportat la vârsta de 78 de ani a inculpatului.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi, examinând contestaţia formulată, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Instanţa de fond în mod judicios a apreciat că sunt prezente prevederile art.234 alin.1 şi art. 223 alin 1 şi 2 C.proc.pen., arestarea inculpatului impunându-se în vederea efectuării urmăririi penale, a unei bune administrări a probelor, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Inculpatul este cercetat pentru comiterea infracţiunii de omor prev. de art. 188 alin.1 şi art. 199 alin 1 Cod penal.

La data de 5 septembrie 2014 s-a emis împotriva inculpatului mandatul de arestare preventivă de către Tribunalul Bistriţa-Năsăud pe o durată de 30 de zile, până la data de 4 octombrie 2014 inclusiv, iar prin încheierea penală nr. 201 din 26 septembrie 2014 prima instanţă a prelungit arestarea preventivă cu încă 30 de zile, de la 5 octombrie 2014 la 3 noiembrie 2014 inclusiv, măsură care este contestată în prezent.

Măsura arestării inculpatului s-a luat cu respectarea disp.art.223 alin 1 şi 2 raportat la art. 234 alin 1 Cod procedură penală, în sarcina acestuia reţinându-se că la 5 septembrie 2014 a aplicat mai multe lovituri cu cuţitul asupra fiului său, pe care l-a ucis în acest mod.

În speţă, Curtea apreciază că sunt întrunite condiţiile prev. de art.223 al.1 Cod procedură penală, întrucât din probe, reprezentate de: procesul-verbal de cercetare la faţa locului-f.5 dosar urmărire penală, constatările preliminarii din data de 5.09.2014 ale Serviciului Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud-f.10 dosar urmărire penală (din care rezultă că leziunea tanatogeneratoare s-a putut produce prin mecanismul de lovire activă cu un corp tăietor-înţepător, posibil cuţitul-corp delict, între leziunile constatate şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată, poziţia victimă-agresor, în momentul aplicării loviturii tanatogeneratoare, a fost cel mai probabil „faţă-în-faţă”, posibil victima uşor aplecată peste/înspre agresor, decesul putând data din cursul nopţii de 4/5.09.2014), declaraţia inculpatului - f.16 dosar urmărire penală, declaraţiile martorilor F.V. - f.23 dosar urmărire penală, S.M. - f.26 dosar urmărire penală, F.V. - f.29 dosar urmărire penală, C.F. - f.31 dosar urmărire penală, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis presupusa faptă pentru care se derulează urmărirea penală.

În cauză sunt întrunite condiţiile prev. de art.223 al.2 Cod procedură penală, întrucât fapta pretins a fi comisă de către inculpat, pentru care se efectuează urmărirea penală, este pedepsită cu închisoare mai mare de 5 ani, şi pe baza evaluării gravităţii presupusei fapte, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a calităţii victimei, care era fiul inculpatului, dar şi a împrejurării că acţiunea ilicită derulată de către contestator s-a soldat cu decesul acestuia, rezultă fără dubiu că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Probele dosarului relevă că inculpatul este un consumator notoriu de băuturi alcoolice, sub influenţa cărora provoacă repetate scandaluri, manifestându-se violent în mod excesiv faţă de membrii familiei, aşa cum rezultă din declaraţia soţiei sale S.M..

Din actele depuse la dosar rezultă că aceasta a părăsit domiciliul conjugal de aproximativ 3 ani, locuind la fiica comună cu inculpatul, S.F., în oraşul Bistriţa.

S-a apreciat judicios de către Tribunalul Bistriţa-Năsăud, că măsura arestării preventive este singura adecvată în cauză, chiar dacă inculpatul are o vârstă înaintată, avându-se în vedere faptul că relaţia sa cu soţia sa este tensionată în plus, datorită decesului fiului lor, existând riscul comiterii unei alte violenţe, exercitată fie asupra acesteia, fie asupra altei persoane, în condiţiile în care contestatorul şi-a justificat fapta, prin simpla susţinere „că l-a ucis pe fiul său fiindcă acesta s-a înrăit” (declaraţia martorei F.F.).

Împrejurarea că inculpatul susţine că este nevinovat de comiterea infracţiunii pentru care este cercetat reprezintă o prezumţie legală, respectată de autorităţi şi care subzistă până la momentul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare.

În consecinţă, prin luarea măsurii arestării preventive, nu s-a înlăturat această prezumţie, ci doar s-au verificat condiţiile limitative prevăzute de art.223 alin 1 şi 2 şi 234 alin 1 Cod procedură penală, în raport de materialul probator administrat până în această fază a urmăririi penale.

Aprecierea probelor se va face de către instanţa de fond sub aspectul reţinerii sau nu a vinovăţiei inculpatului.

Analizând încheierea atacată din perspectiva art.5 din CEDO, referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, curtea apreciază că sunt respectate şi aceste dispoziţii, în sensul că inculpatul contestator a fost iniţial arestat în vederea aducerii în faţa instanţei competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.

În legislaţia română motivele limitative pentru care o persoană poate fi privată de libertate se regăsesc în disp.art.223 C.proc.pen., iar în prezenta cauză, sunt incidente disp.art.234 C.proc.pen, vizând prelungirea arestării.

Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, dar acestea prezintă puncte de interferenţă, astfel că, în practica judiciară s-a conturat un punct de vedere majoritar, în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport cu datele referitoare la faptă, adică natura şi gravitatea infracţiunii comise, cât şi cu rezonanţa socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârşirii acesteia, datele referitoare la persoana inculpatului, antecedentele penale ale sale. Numai criteriul referitor la pericolul social concret sau generic al infracţiunii săvârşite de inculpat nu poate constitui temei pentru luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive. O parte a doctrinei naţionale a susţinut că pentru infracţiuni deosebit de grave, cum este şi omorul, probele referitoare la existenţa acestor infracţiuni şi identificarea suspectului constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au o rezonanţă şi implicaţii negative asupra siguranţei colective.

Prin urmare, există anumite tipuri de infracţiuni care, prin natura lor, conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, fie prin amploarea socială a fenomenului infracţional pe care îl presupun şi îl dezvoltă, fie prin impactul asupra întregii colectivităţi, şi care justifică luarea măsurii arestării preventive. Este cazul infracţiunilor de trafic de droguri, trafic de persoane, corupţie.

Art.5 paragraf 1 lit c din Convenţie şi implicit practica CEDO au dezvoltat noţiunea autonomă de „ motive plauzibile” ( cauza Fox, Campbell şi Hartley contra Regatului Unit, hotărârea din 30 august 1990). Această noţiune depinde de circumstanţele particulare ale fiecărui caz. Faptele pe care se bazează aceste motive plauzibile trebuie să fie nu doar autentice, ci şi să convingă un observator independent că acea persoană este posibil să fi comis acea infracţiune, motive puse în evidenţă de circumstanţele particulare ale speţei de faţă.

Din piesele dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că prelungirea măsurii arestării preventive s-a făcut atât cu respectarea procedurii prevăzute de legea procesual penală, prin raportare şi la dispoziţiile constituţionale cât şi la cele din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Pe de altă parte, este de observat că orice faptă contrară normelor de conduită, care constituie substanţa ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbură atât ordinea de drept, cât şi mediul social.

Această tulburare, coroborată cu riscul repetabilităţii unor atari atitudini neconforme, de încălcare a legii penale, creează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale şi, concomitent, un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivităţii.

Ori, exigenţele impuse de necesitatea restabilirii ordinii de drept încălcate se realizează, între altele, prin îndeplinirea cu promptitudine a actelor procedurale, cu asigurarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor.

De aceea, asigurarea respectării termenelor prevăzute de lege pentru desfăşurarea activităţilor specifice procesului penal, în cadrul cărora împiedicarea suspecţilor de a se sustrage urmăririi penale constituie un deziderat major, care impune luarea măsurilor preventive.

Măsura prelungirii arestării este justificată şi de împrejurarea că infracţiunile pentru care este cercetat inculpatul nu au fost clar stabilite, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte în mod clar şi indubitabil implicarea contestatorului în comiterea acesteia.

Probele ce trebuie administrate în cauză sunt dintre cele mai diverse şi, astfel, există posibilitatea ca inculpatul să influenţeze administrarea lor.

În acest context, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă nu numai un real pericol pentru ordinea publică, dar şi pentru buna desfăşurare a procesului penal.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi, reţine că infracţiunea pentru care inculpatul este cercetat prezintă o gravitate sporită, aceasta având o rezonanţă în rândul opiniei publice şi determinând reacţia negativă a acesteia faţă de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzaţii sunt judecate în stare de libertate.

În plus, curtea reţine că existenţa şi persistenţa unor indicii grave de vinovăţie constituie, conform jurisprudenţei CEDO „factori pertinenţi care legitimează o detenţie provizorie”, măsura prelungirii arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracţiune”, măsura arestării preventive este justificată şi prin prisma aceleiaşi jurisprudenţe.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că în baza art.223, 218 şi 234 C.proc.pen.pentru desfăşurarea în condiţii corespunzătoare a procesului penal şi pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată este oportună măsura arestării preventive, subzistând temeiurile invocate de procuror şi reţinute de judecătorul fondului.

Solicitarea apărătorului inculpatului de a se înlocui arestul preventiv cu arestul la domiciliu nu este fondată şi nici posibilă întrucât în art. 218 alin 3 Cod procedură penală se învederează textual că „ măsura arestului la domiciliu nu poate fi dispusă cu privire la inculpatul faţă de care există suspiciunea rezonabilă că a săvârşit o infracţiune asupra unui membru de familie”.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că solicitarea procurorului de prelungire a arestării preventive este fondată, de la dosarul de urmărire penală lipsind o probă ştiinţifică esenţială, vizând actul medico-legal prin care să se ateste efectuarea autopsiei victimei.

Raportat la acest aspect, ţinând cont şi de motivele evocate mai sus în considerentele încheierii, magistratul de drepturi şi libertăţi de la Curte, va respinge ca nefondată contestaţia formulată de inculpatul S.V. în baza art. 425 alin 7 pct 1 lit b Cod procedură penală, împotriva încheierii penale nr.201 din 26.09.2014 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bistriţa Năsăud.

Se va stabili în favoarea apărătorului desemnat din oficiu suma de 100 lei onorariu avocaţial care se va achita din FMJ, conform art 272 alin 1 Cod procedură penală.

Va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 400 lei, conform art 275 alin 2 Cod procedură penală. (Judecător Delia Purice)

Judecător Delia Purice

← Achitare. Părăsirea locului accidentului rutier soldat doar cu...		Răspundere delictuală. Recunoaştre necondiţionată a... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Plângere penală formulată împotriva unui judecător, pentru presupuse infracţiuni comise prin pronunţarea unor hotărâri. Lipsa probelor. Înşelăciune. Răspundere delictuală. Solidaritate. Elementele prejudiciului. Omor. Solicitare de majorare a pedepsei. Respingere. Profilul socio-moral al inculpatului. Răspundere delictuală. Recunoaştre necondiţionată a pretenţiilor părţii civilă.