Omor. Solicitare de majorare a pedepsei. Respingere. Profilul socio-moral al inculpatului.
| Comentarii |
|
Suferinţa organică şi psihică, tulburarea personalităţii pe fond toxico-somatic (dependenţa alcoolică)
Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr. 692/A din 3 septembrie 2014
Prin sentinţa penală nr. 532 din 23 iulie 2014 a Tribunalului Maramureş, a fost condamnat inculpatul L.A.D., aflat în prezent în Penitenciarul Gherla), pentru comiterea infracţiunii de:
- omor, prevăzută de art. 188 Cod penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4 şi art. 396 Cod procedură penală, la pedeapsa de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 65 Cod penal, s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal.
În baza art. 399 Cod procedură penală, s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 72 Cod penal, art. 184 alin. 28 Cod procedură penală, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada internării medicale în vederea efectuării expertizei psihiatrice, respectiv 07.05.2014 - 19.05.2014.2014, precum şi durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 19.05.2014 la zi.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus ca după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în S.N.D.G.J.
S-a constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei a onorariului avocatului din oficiu în sumă de 200 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul 122/P/2014 din 11.06.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, inculpatul L.A.D. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpatul, în seara zilei de 5 mai 2014, în jurul orelor 1930, aflându-se la locuinţa victimei M.S., pe fondul consumului de alcool şi a unui conflict spontan, i-a aplicat victimei o lovitură cu un cuţit, în zona toracică, provocându-i decesul.
Potrivit constatărilor preliminare emise la data de 7 mai 2014 de Serviciul de Medicină Legală Maramureş, moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne consecutive unei plăgi tăiate-înţepate penetrante intratoracic, cu lezarea plămânului şi miocardului; leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor/înţepător; leziunile traumatice şi decesul s-au putut produce în data de 05/06.05.2014.
Conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 90 din 14 mai 2014 al Serviciului de Medicină Legală Maramureş s-a concluzionat că inculpatul prezintă tulburare organică a personalităţii pe fond toxico-somatic, dependenţă alcoolică. Inculpatul are capacitatea psihică de a aprecia conţinutul şi consecinţele faptelor sale şi a avut discernământ la momentul comiterii faptelor cât şi în prezent.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: procesele-verbale de sesizare; ordonanţa de efectuare a cercetării la faţa locului; procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto aferentă; ordonanţa de delegare a lucrătorilor de poliţie pentru efectuarea unor acte de urmărire penală; procesul-verbal privind efectuarea autopsiei cadavrului victimei M.S.; planşa cu fotografii judiciare ce reprezintă aspectele fixate cu ocazia necropsiei victimei M.S.; planşa foto privind aspectele fixate cu ocazia examinării obiectelor de îmbrăcăminte purtate de victima M.S.; ordonanţa de dispunere a efectuării autopsiei medico-legale; constatările preliminarii din data de 07.05.2014 şi raportul de expertiză medico-legală nr. 652/92 din 10.06.2014 ale Serviciului de Medicină Legală Maramureş; procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 06.05.2014 şi planşa foto aferentă, întocmite de Poliţia Municipiului Baia Mare; actele procedurale întocmite de lucrătorii din cadrul Poliţiei Municipiului Baia Mare cu ocazia cercetării morţii suspecte a numitului M.S.; declaraţia părţii civile M.A.; declaraţiile martorilor L.G.M., M.C. şi H.I.; declaraţiile inculpatului L.A.D..
Prin ordonanţa din data de 07.05.2014 ora 0900 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunea de omor, prevăzută de art. 188 alin. 1 Cod penal. Prin ordonanţa din 07.05.2014 ora 1430 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale cu privire la această faptă faţă de suspectul L.A.D..
La data de 19.05.2014 s-a pus şi în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatului L.A.D. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 188 alin. 1 Cod penal.
Prin ordonanţa din data de 19.05.2014, inculpatul L.A.D. a fost reţinut 24 ore, începând cu data de 19.05.2014 ora 1140 şi până la data de 20.05.2014 ora 1140, fiind depus la Centrul de reţinere şi arestare preventivă din cadrul I.P.J. Maramureş, iar prin încheierea penală nr. 431/20.05.2014 a Tribunalului Maramureş a fost dispusă măsura arestării preventive a acestuia pe o durată de 30 de zile, măsură care ulterior a fost menţinută de judecătorul de cameră preliminară în condiţiile art. 348 şi art. 207 din noul Cod procedură penală.
Inculpatul L.A.D. a recunoscut săvârşirea infracţiunii de care este acuzat exact cum este descrisă în actul de trimitere în judecată.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarele:
Victima M.S. locuia într-un imobil în Baia Mare, imobil care nu era racordat la reţeaua de energie electrică şi apă, deoarece victima nu achitase utilităţile. Cu toate acestea obişnuia să găzduiască ocazional în locuinţa sa, oameni fără adăpost, printre aceştia numărându-se inculpatul L.A.D. şi martorii L.G.M., MC. şi H.I..
La data de 05.05.2014, în jurul amiezii, în locuinţa victimei se aflau inculpatul L.A.D., care locuia la victimă de aproximativ 2 ani şi martorii L.G.M. şi M.C., care au fost acceptaţi să locuiască doar din data de 04.05.2014. Cei patru au mâncat şi au consumat băuturi alcoolice împreună până în jurul orei 1645, când cei doi martorii au plecat, în locuinţă rămânând inculpatul şi victima, care au continuat să consume băuturi alcoolice.
La un moment dat, inculpatul L.A.D. a intenţionat să mănânce ceva şi a luat un cuţit, fără mâner, care aparţinea victimei şi cu care şi-a tăiat o bucată de salam, pe masa de lângă pat. Victima M.S. care stătea pe pat, rezemată cu spatele de perete şi picioarele sub masă, i-a reproşat inculpatului că mănâncă din salamul său, astfel că, s-a ridicat de pe pat şi a intenţionat să-l împiedice să facă acest lucru. Inculpatul, care avea cuţitul în mâna dreaptă, a aplicat victimei o lovitură în zona pectoralului stâng. Ca urmare a loviturii primite victima a căzut pe pat, în aceeaşi poziţie în care s-a aflat înainte de a se ridica, iar inculpatul după ce a terminat de mâncat s-a culcat pe salteaua de lângă pat.
În jurul orelor 2030 - 2 1 00, când martorii L.G.M. şi M.C. s-au reîntors în locuinţa victimei au constatat că, inculpatul dormea pe salteaua de lângă pat, iar victima se afla pe pat în poziţia şezut, cu picioarele sub masă şi rezemată de perete. Martorii, care erau sub influenţa băuturilor alcoolice au apreciat că victima doarme şi l-au trezit doar pe inculpat, care s-a ridicat de pe saltea şi s-a pus în pat lângă victimă, continuându-şi somnul, după care cei doi s-au culcat şi ei. Inculpatul nu le-a relatat celor doi martori despre incidentul pe care l-a avut cu victima şi nici ce s-a întâmplat.
În jurul orelor 03 00- 0330, martorul M.C. şi inculpatul L.A.D. s-au trezit, au fumat şi au început să consume băuturi alcoolice. La un moment dat, martorul şi-a dat seama că victima se află în aceeaşi poziţie în care a văzut-o şi cu o seară înainte, împrejurarea pe care i-a spus-o şi inculpatului, care a controlat victima, spunând că este moartă. Inculpatul a apelat serviciul de urgenţă 112 comunicând operatorului că l-a găsit mort pe M.S..
La ora 0415, la locuinţa victimei a sosit un echipaj de la ambulanţă, care a constatat decesul, precum şi lucrători din cadrul Poliţiei Municipiului Baia Mare. Acestora, inculpatul L.A.D. le-a spus iniţial că l-a găsit pe M.S. decedat. Întrucât în locuinţă nu era lumină electrică, nici lucrătorii de poliţie şi nici echipajul de la ambulanţă nu au observat tăietura de la tricoul cu care era îmbrăcată victima, pe corpul căreia nici nu se găseau urme de sânge întrucât plaga cauzată prin acţiunea inculpatului a determinat o hemoragie internă.
1. Cadavrul victimei a fost transportat la data de 06.05.2014 la Spitalul Judeţean de Urgenţă „Dr. Constantin Opriş” din Baia Mare, în vederea efectuării necropsiei, ocazie cu care la data de 07.05.2014 s-a constatat că, acesta prezintă o plagă penetrantă, în zona toracică, la nivelul pectoralului stâng, în spaţiul intercostal 4-5.
2. Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 652/92 din data de 10.06.2014 al Serviciului de Medicină Legală Maramureş, s-a concluzionat că moartea victimei a fost a fost violentă şi moartea s-a datorat hemoragiei interne consecutivă unei plăgi tăiate-înţepate, penetrante toracice, cu lezarea plămânului şi miocardului. Acelaşi raport precizează că leziunea tanatogeneratoare s-a putut produce prin lovire cu corp tăietor înţepător, poziţia agresor-victimă a fost variabilă în timp şi spaţiu, alcoolemia victimei a fost 3,40 gr.%o, iar moartea victimei poate data din 05/06 mai 2014.
În raport de starea de fapt expusă, instanţa a constatat că fapta inculpatului L.A.D. care la data 05.05.2014, în jurul orelor 1930 în timp ce se afla în locuinţa victimei M.S., pe fondul consumului de alcool şi unui conflict spontan, i-a aplicat acesteia o lovitură cu un cuţit, în zona toracică, cauzându-i o plagă tăiată-înţepată, penetrantă toracică, cu lezarea plămânului şi miocardului, în urma căreia a decedat, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de omor prevăzută de art. 188 alin. 1 Cod penal, faptă pentru care instanţa îi aplică acestuia o pedeapsă de 8 ani închisoare cu executare în regim de detenţie după reţinerea şi a dispoziţiile de care beneficiază inculpatul şi care vizează reducerea pedepsei ca urmare a recunoaşterii faptei comise.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, instanţa a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracţiunii săvârşite, rezultatul socialmente periculos produs, dar si aspectele care circumstanţiază persoana inculpatului, dar şi cele legate de fapta şi contextul în care a fost comisă şi în principal cele legate de atitudinea şi comportamentul victimei.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa a reţinut că nu există constituire de parte civilă în
cauză.
Raportat la infracţiunea comisă şi anume una contra vieţii, instanţa a apreciat că se impune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a şi b Cod penal atât ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 3 ani cât şi ca pedeapsă accesorie.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului având în vedere infracţiunea pentru care a fost condamnat, chiar dacă această hotărâre nu este definitivă, apreciind că se impune în continuare menţinerea acestei măsuri.
S-a dedus atât perioada internării medicale în vederea efectuării expertizei psihiatrice, dar şi arestul preventiv din pedeapsa aplicată începând cu 07.05.2014 la zi.
Ca o consecinţă a condamnării s-a dispus ca inculpatul să plătească cheltuieli judiciare în favoarea statului conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul L.A.D. şi PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREŞ.
În şedinţa publică din 3 septembrie 2014 inculpatul personal a învederat că îşi retrage apelul promovat împotriva hotărârii tribunalului.
Aşa fiind, Curtea în baza art 415 Cod procedură penală va lua act de retragerea apelului declarat de inculpatul L.A.D..
Prin motivele scrise şi orale Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş a solicitat admiterea căii de atac, desfiinţarea sentinţei instanţei de fond şi rejudecând cauza, a se aplica o pedeapsă într-un cuantum sporit inculpatului raportat la împrejurarea că a provocat uciderea unei persoane, în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, prezentând o alcoolemie de 3,75 gr./mie.
Curtea examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări: Cu privire la apelul inculpatului:
Curtea în baza art 415 Cod procedură penală va lua act de retragerea apelului declarat de inculpatul L.A.D., efectuată la data de 3 septembrie 2014.
Cu privire la apelul Parchetului :
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Actele de violenţă exercitate de inculpat în comiterea faptei sunt elemente care nu pot fi omise şi care trebuiesc bine evaluate de către instanţa de apel, în alegerea pedepsei.
Aşa fiind, inculpatul trebuia să ştie că, pe lângă drepturi, are şi o serie de datorii, obligaţii, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în faţa societăţii.
Sub aspectul individualizării pedepsei în speţă, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.74 C.pen., ţinându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptei comise agravat de circumstanţele reale ale săvârşirii ei, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră cu privire la fapta comisă, nu posedă antecedente penale, aşa cum rezultă din fişa de cazier şi suferă de tulburare organică a personalităţii pe fond toxico-somatic- dependenţa alcoolică, având însă capacitatea psihică de a aprecia conţinutul şi consecinţele faptelor sale, prezentând discernământ în momentul comiterii infracţiunii.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi inculpatului condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a acestuia.
Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în Codul penal român.
Individualizarea sancţiunii trebuie efectuată şi prin prisma datelor ce ţin de sănătatea mentală a celui în cauză. La individualizarea tratamentului penal, instanţa de apel trebuie să efectueze o corectă analiză şi evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât şi a împrejurărilor săvârşirii faptei, în raport cu criteriile prevăzute de art.74 C.pen.
Curtea constată că mijloacele de probă ataşate dosarului au dovedit modalitatea concretă de săvârşire a omorului de către inculpatul L.A., în sensul că luarea şi punerea în executare a hotărârii infracţionale de a ucide victima nu a fost determinată de un interes material, deoarece acesta avea ocupaţie în câştigarea mijloacelor de existenţă, locuia împreună cu victima într-un imobil proprietatea celui din urmă, aşa încât uciderea gazdei a avut loc ca urmare a unei rezoluţii spontane, determinată de discuţiile contradictorii cu defunctul, care era nemulţumit de faptul că inculpatul a mâncat dintr-o bucată de salam, ce aparţinea victimei, apelantul având o alcoolemie de 3,75 gr/mie iar partea vătămată de 3,40 gr./mie în momentul săvârşirii omorului.
De remarcat este faptul că, după aplicarea loviturii cu cuţitul asupra corpului victimei, inculpatul s-a culcat lângă aceasta nerealizând că a provocat decesul numitului M.S., neapelând serviciul de urgenţă 112.
Curtea consideră că nu se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, deoarece, pe de o parte, nu a fost făcută dovada existenţei unor alte circumstanţe personale care să justifice sporirea sancţiunii iniţial stabilite, iar pe de altă parte, reexaminate fiind în mod plural toate criteriile specifice individualizării judiciare a pedepsei, s-a dat eficienţă principiului proporţionalităţii între gravitatea infracţiunii comise şi profilul socio-moral al inculpatului.
Dar, fireşte, în lumina criteriilor prevăzute de art.74 C.pen., gravitatea concretă a unei activităţi infracţionale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat şi cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei şi inculpatului.
Fapta este neîndoielnic gravă, dar nu pot fi scăpate din vedere - în operaţia complexă a individualizării tratamentului penal - , elementele de mai sus, care susţin în afara oricărei îndoieli concluzia că acţiunea infracţională a inculpatului în vârstă de 47de ani s-a derulat în condiţiile unei tulburări puternice pe fond psihic, generată de un consum exagerat de alcool, inculpatul prezentând o îmbibaţie alcoolică de 3,75 gr./mie, fiind în comă alcoolică, dependenţă căreia nu i-a putut faţă.
Această realitate coroborată cu suferinţa organică şi psihică, respectiv tulburarea personalităţii pe fond toxico-somatic (dependenţa alcoolică), care dă un specific cu totul deosebit circumstanţelor faptei, unită cu poziţia inculpatului în cursul procesului penal, cu vârsta lui şi o redusă experienţă de viaţă justifică şi impune menţinerea pedepsei acordate de prima instanţă, apreciată ca îndestulătoare pentru reeducarea celui în cauză şi faţă de exigenţele prevenţiei generale.
Aşa fiind, în baza art.421 pct 1 lit b C.proc.pen.se va respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş împotriva sentinţei penale nr. 532 din 23 iulie 2014 a Tribunalului Maramureş.
Se va menţine starea de arest.
Constatând că sunt întrunite prevederile art. 5 pct.1 lit. a şi c din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, Curtea va menţine starea de arest a inculpatului deţinut în Penitenciarul Gherla, întrucât hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art. 5 paragraf 1 din CEDO (cauza Tommasi vs.Franţa).
Chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpatului pronunţată pe fond de Tribunalul Maramureş nu are caracter definitiv, fiind apelată de către inculpat şi procuror, ea este totuşi de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condiţiile art. 5 paragraf 1 lit. a din CEDO, astfel cum a fost interpretat de aceeaşi instanţă în cauza Wemhoff contra Germaniei.
Potrivit art. 72 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 7.05-19.05.2014, 19.05.2014 si până în prezent.
Se va stabili în favoarea Baroului Cluj, suma de 200 lei, onorariu pentru apărător din oficiu ce se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, în baza art. 272 alin. 1 Cod procedură penală.
Va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare, conform art. 275 alin 2 Cod procedură penală.
| ← Răspundere delictuală. Recunoaştre necondiţionată a... | Înşelăciune. Răspundere delictuală. Solidaritate.... → |
|---|
