Dosar transpus de la camera preliminară în faza de judecată, dispunându-se începerea acesteia.
| Comentarii |
|
Verificarea măsurilor preventive se face în şedinţă publică, iar nu în camera de consiliu
Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr. 137 din 2 aprilie 2014
Asupra contestaţiei penale de faţă,
Prin încheierea penală nr. 66 din 25 martie 2014 pronunţată în dosarul nr. ... a Tribunalului Cluj, în baza art.207 al.4 şi 6 şi art.348 N.C.pr.pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestului la domiciliu luată faţă de inculpatul P.R., ....
S-a menţinut măsura arestului la domiciliu luată faţă de inculpatul P.R..
Pentru a hotărî astfel, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că asupra solicitării de menţinere a măsurii arestului la domiciliu faţă de inculpatul P.R., cercetat pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art.20 rap. la art.174, art.175 alin.1 lit.i, C.pen. şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. 1 din C.pen., cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.
Analizând prezenta solicitare, instanţa a reţinut faptul că în noaptea de 08.12.2013, în jurul orei 03 00, numitul S.V. a sesizat ofiţerul de serviciu de la Poliţia mun. Cluj-Napoca - Secţia 2, despre faptul că în incinta barului „N.” de pe str. ... din Cluj-Napoca, a avut loc o altercaţie între mai multe persoane, în cadrul căreia un tânăr a fost lovit cu o crosă de golf în zona capului, fiind transportat cu ambulanţa la UPU-1 pentru a i se acorda îngrijiri medicale.
Din actele de constatare întocmite de lucrători de poliţie, a rezultat că persoana agresată este numitul C.G.A., care la UPU-1 a fost înregistrat cu diagnosticul „T.C.C. minor gr.1 subtoral temporal stâng. Fractură cominutivă deschisă parietală pe linia mediană în vertex cu înfundare fragmentală. Plăgi prin contuzie regiunea frontală şi occipitală. Contuzie toracică cu excoriaţii. Hemitorace dr. posterior prin cădere de la aceeaşi înălţime”, cu privire la care prin concluziile preliminare ale Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca s-a menţionat că numitul C.G.A. a prezentat un politraumatism între care fractura cominutivă deschisă craniană cu înfundare a eschilei pentru care a fost necesară intervenţia de urgenţă, că leziunile necesită 17-19 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicaţii şi că leziunile au pus în primejdie viaţa acestuia.
La faţa locului a fost identificată o crosă de golf, căzută în local, ruptă de la partea cu suportul metalic, iar din declaraţiile numiţilor administratorului localului S.V. A., S.O. frate al acestuia, barmanei O.A.D., coroborate cu actul de constatare întocmit de primii poliţişti sosiţi la localul respectiv, rezultă că în cursul nopţii în local s-au aflat mai mulţi clienţi, între care şi fraţii C.G.A. şi C.O. şi numiţii R.S. şi P.L., iar în jurul orei 03 00 a intrat în bar un grup de mai multe persoane de sex masculin, printre care numiţii R.R.I., P.R., R.S.S. zis „P.” şi M.R. zis „P.”, despre care S.V. A. susţine că în urmă cu trei săptămâni a fost tăiat cu sabia în zona capului în afara barului, unul din cei patru identificat ulterior ca fiind P.R., având asupra sa o crosă de golf pe care o ţinea la spate. Conform declaraţiilor administratorului, fratelui său şi barmanei de serviciu, l-au întrebat pe R.R.I. ce face prietenul său cu crosa de golf, care le-a răspuns că nu este nici o problemă, iar la un moment dat, trei dintre aceştia au mers în holul dintre încăperi şi au revenit apoi în scurt timp înapoi, moment în care au venit acolo şi fraţii C. la chemarea lui R.R.. Când fraţii C. au ajuns între tejghea şi vitrinele cu băutură, administratorul şi barmana afirmă că persoana ce era cu R.R. a luat crosa şi l-a lovit pe unul dintre fraţii C. în creştetul capului de două ori, precum şi pe celălalt frate C. peste mână, cel lovit în cap căzând imediat jos în urma loviturilor primite. Cei trei din personalul barului mai susţin că văzând ce se întâmplă au apăsat butonul de panică, iar între timp R.R. a intervenit între fraţii C. şi cel cu crosa de golf să-i despartă, mai văzând că şi băiatul cu numele de R.S. zis „P.”, a dat cu pumnii în fraţii C.; iar văzând că scandalul se amplifică au sunat la telefonul de urgenţă 112 anunţând poliţia. Din înregistrarea video a camerelor de supraveghere din local mai rezultă că acelaşi R.R. a luat şi un scaun de jos cu care a dat înspre C.G.A., care fusese ajutat să se ridice de jos şi înspre fratele său care îl susţinea.
Din declaraţia numitului R.S. rezultă că în timp ce se afla la localul „N”, în jurul orelor 0230 - 0300 au intrat acolo fraţii C. în stare de ebrietate care erau recalcitranţi şi spuneau că dacă nu cântă lăutarii pentru ei vor face mult mai rău decât când a fost tăiat băiatul cu săbii luna trecută, fapt pentru care i-a trimis un mesaj fratelui său R.R., care după circa cinci minute a sosit acolo cu un alt băiat pe care ştie că se numeşte R. şi un altul căruia îi spune „P.”. În prima fază susţine că fratele său a purtat o discuţie cu C. A., după care acesta a mers şi şi-a chemat fratele din încăperea alăturată pentru a evalua forţele, iar când au revenit numitul R. ce era cu fratele său sa îmbrâncit cu C. A., iar R.S. zis „P.” i-a dat o crosă aflată asupra sa, cu care R. i-a aplicat o lovitură în creştetul capului lui C. A., în urma căreia a căzut „ca retezat”, după care l-a lovit cu crosa peste mână şi pe numitul C.O., iar „P.” a intervenit lovind şi el cu pumnii şi cu picioarele.
După ce în urma intervenirii persoanelor de faţă conflictul s-a aplanat, au sosit acolo agenţii de pază de la firma „S.” S.R.L. ce asigurau paza localului „N”, precum şi o echipă de poliţie din cadrul Secţiei 2 poliţie , care i-au identificat pe cei prezenţi întocmind un proces-verbal constatator în acest sens, în care nu este menţionat şi numitul P.R., deoarece între timp plecase de acolo.
Inculpatul P.R. a recunoscut în esenţă comiterea faptei, susţinând că l-ar fi lovit pe C.G.A. cu crosa peste cap datorită faptului că l-a ameninţat că merge în camera alăturată şi când se întoarce îi taie pe ei cu sabia sau cu cuţitul, iar când a revenit împreună cu mai mulţi tineri în încăpere a aplicat loviturile cu crosa crezând că băiatul respectiv, despre care a aflat că acum ieşise din puşcărie pentru astfel de probleme, intenţiona să-l taie cu cuţitul; iar întrucât au intervenit şi ceilalţi, a luat scaunul de jos ridicându-l să-i lovească cu el, dar s-a oprit la timp, fiind prins şi de către cei care au intervenit între ei astfel că nu a lovit pe nimeni cu scaunul. El a mai menţionat că nu a prevăzut şi acceptat că cel pe care l-a lovit cu crosa ar putea muri, şi că l-a lovit deoarece s-a temut pentru viaţa sa datorită ameninţărilor că îl taie cu cuţitul.
În prezent, pentru a analiza dacă se impune menţinerea sau nu a măsurii arestului la domiciliu, instanţa a analizat prevederile art.223 NCPP, concret dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune în anumite condiţii. De asemenea, în raport cu art. 5 din Convenţia Europeană a drepturilor omului şi art 23 din Constituţie, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a crede că s-a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârşirii unei noi infracţiuni, fiind astfel necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.
Astfel, din actele dosarului, respectiv: proces-verbal de sesizare, proces-verbal al primilor poliţişti sosiţi la faţa locului, proces-verbal de cercetare a locului faptei întocmit de organele de poliţie, proces-verbal de stabilire a diagnosticului cu care a fost înregistrată persoana vătămată C.G.A. la UPU-1, concluziile preliminare ale Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca privind natura şi gravitatea leziunilor prezentate de persoana vătămată C.G.A., proces-verbal de ridicare a înregistrării video ale camerelor de supraveghere de la localul „N.” Cluj-Napoca, proces-verbal de redare a conţinutului imaginilor video, declaraţiile martorilor S.V. A., S.O., O.A.D.,
C.O., R.S. S., M.R., R.S., R.R.I., P.L., F.S.C.; declaraţiile inculpatului P.R., fişa de cazier judiciar a inculpatului, instanţa a constatat că faţă de inculpatul P.R. există suspiciuni rezonabile în măsură să convingă un observator obiectiv şi imparţial, în sensul art. 5 parag.1 lit.c din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, din care rezultă presupunerea rezonabilă că este posibil ca acesta să fi săvârşit infracţiunea de comiterea căreia este învinuit, astfel cum aceasta a fost mai sus expusă.
Concret, în cauză trebuie analizate cerinţele art.202 al.1 NCPP, sub aspectul necesităţii lor, pentru că existenţa a fost analizată anterior. Mai mult, sunt oportune şi cerinţele art.202 al.3 NCPP, adică o astfel de măsură preventivă să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea lor. Astfel raportat la faptele reţinute în sarcina inculpatului, ţinând seama de gradul de pericol al infracţiunilor, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situaţia familială şi alte împrejurări privind pe acest inculpat, instanţa apreciază că este justificată măsura arestului la domiciliu. Astfel inculpatul P.R. se află la prima confruntare cu legea penală, a recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina lui, este tânăr, a acţionat sub impulsul momentului şi al teribilismului caracteristic vârstei.
Concret instanţa a apreciat că o măsură preventivă mai uşoară, adică arestul la domiciliu, este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin.1 C. penal. În prezent, în baza art. 207 alin.4 C.pr.pen., instanţa constată că temeiurile iniţiale avute în vedere la momentul luării acestei măsuri subzistă. Privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, inculpatul fiind cercetat pentru infracţiunea de tentativă la omor şi infracţiunea de ultraj. Sunt întrunite toate condiţiile cerute de lege în vederea menţinerii stării de arest la domiciliu a inculpatului. Trebuie avute în vedere circumstanţele efective, faptul că inculpatul a agresat partea vătămată şi fratele părţii vătămate, şi partea vătămată a fost salvată doar datorită intervenţiei altor persoane, fapta acestuia generând insecuritate pentru ordinea publică
În concluzie, în baza art.207 al.4 şi 6 şi art.348 N.C.pr.pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestului la domiciliu luată faţă de inculpatul P.R., măsură ce a fost menţinută.
În baza art.275 alin.3 NCPP, cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii penale nr. 66 din 25 martie 2014 a Tribunalului Cluj şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se dispună menţinerea arestului la domiciliu a inculpatului P.R., în condiţii legale, întrucât instanţa de fond la soluţionarea încheierii a nesocotit prevederile art. 281 lit.c NCPP, referitoare la nulitatea absolută, judecând cererea vizând măsurile preventive în camera de consiliu, deşi dosarul depăşise faza camerei preliminarii.
Curtea examinând contestaţia formulată, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Inculpatul P.R. a fost arestat preventiv pentru comiterea tentativei la infracţiunea de omor, în sarcina sa reţinându-se că la 8 decembrie 2013, în jurul orei 0,3 în incinta clubului N. din Cluj-Napoca, a aplicat lovituri cu o crosă de golf, în zona capului părţii vătămate C.G.A., provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 17-19 zile îngrijiri medicale, şi care i-au pus în primejdie viaţa. De asemenea, inculpatul mai este cercetat şi pentru comiterea unei infracţiuni de ultraj constând în tulburarea ordinii şi liniştii publice, săvârşită în aceleaşi împrejurări.
La data de 28 februarie 2014, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Cluj a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv, cu arestul la domiciliu, soluţia nefiind contestată de parchet.
La data de 25 martie 2014, înăuntrul termenului de 30 de zile, pe cât se putea dispune arestul la domiciliu, tribunalul a verificat măsura preventivă în camera preliminară, respectiv în camera de consiliu conform art. 203 NCPP, pronunţarea încheierii fiind făcută de asemenea, în camera de consiliu.
Din actele dosarului rezultă că, la data de 20 martie 2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat prin încheiere legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, stabilind drept de contestaţie pentru procuror şi inculpat, în termen de 3 zile de la comunicare.
Curtea reţine că în cuprinsul considerentelor încheierii din 20 martie 2014 judecătorul tribunalului a stabilit că, începe judecata în prezenta speţă, fixând şi termenul pentru demararea acestei proceduri judiciare pentru data de 22 aprilie 2014, dispunând citarea în acest sens a inculpaţilor şi apărătorilor lor.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă astfel că la data de 25 martie 2014, dosarul se afla deja în faza cercetării judecătoreşti, condiţii în care pentru verificarea măsurii preventive, erau incidente prevederile art. 208 NCPP, care presupun discuţii contradictorii în şedinţă publică şi pronunţarea unei hotărâri tot în şedinţă publică.
Soluţionând încheierea nr. 66 din 25 martie 2014 în şedinţa camerei de consiliu şi pronunţând-o tot în camera de consiliu, tribunalul a dat o hotărâre lovită de nulitate absolută, fiind încălcate prevederile art 281 lit c NCPP.
Examinând încheierile pronunţate în prezenta speţă, Curtea reţine următoarele:
Camera preliminară reprezintă o fază separată a procesului penal, distinctă de urmărirea penală şi de judecată. Funcţia de verificare a legalităţii trimiterii în judecată apare ca o instituţie sui generis, de sine stătătoare. Judecătorul de cameră preliminară nu face acte de urmărire penală, dar nici nu judecă.
În cadrul procedurii camerei preliminare se efectuează un control de legalitate a posteriori atât a actului de trimitere în judecată, cât şi a probelor pe care se bazează acesta, astfel încât întreaga fază de urmărire penală să fie examinată şi cercetată, iar actele procesuale, procedurale, probele sau procedeele probatorii efectuate sau obţinute prin încălcarea echitabilităţii procedurilor să fie eliminate.
Potrivit art 342 NCPP, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor ori, a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
În cadrul acestei etape se verifică, aşadar, legalitatea sesizării instanţei, competenţa acesteia, legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale.
Noua reglementare a camerei preliminarii stabileşte o serie de măsuri premergătoare, în sensul că, după înregistrarea dosarului la instanţa competentă, acesta se trimite în aceeaşi zi, judecătorului de cameră preliminară care, în vederea asigurării dreptului la apărare al inculpatului, va comunica acestuia o copie certificată a rechizitoriului, stabilind un termen care nu poate fi mai scurt de 20 de zile de la data comunicării actului de sesizare, în care inculpatul să poată formula în scris cereri şi excepţii şi să-şi pregătească apărarea.
Judecătorul de cameră preliminară ia măsuri pentru desemnarea, în cauzele în care asistenţa juridică este obligatorie, a unui avocat din oficiu, stabilind de asemenea, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, un termen în care apărătorul să poată formula în scris cereri şi excepţii, care, la rândul său, nu poate fi mai mic de 20 de zile.
La expirarea termenului stabilit, cu luarea în calcula duratei necesare pentru comunicarea răspunsului la instanţă, dacă nu au fost formulate cereri şi excepţii nici de către inculpat, nici din oficiu, judecătorul va pronunţa o încheiere motivată, prin care va constata legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi va dispune începerea judecăţii.
În această situaţie, în cauză se pronunţă o singură încheiere, care este definitivă şi se comunică parchetului.
În aceste condiţii, Curtea reţine că la data de 20 martie 2014 tribunalul trebuia să pronunţe o încheiere definitivă, însă din eroare s-a menţionat în dispozitivul acesteia că este supusă contestaţiei în 3 zile de la comunicare, iar pe de altă parte, nici nu s-a întocmit o minută în prezenta speţă, care să consfinţească soluţia pronunţată.
Întocmirea minutei este obligatorie pentru fiecare soluţie dispusă de către judecătorul de cameră preliminară. Încheierile judecătorului de cameră preliminară se pronunţă în camera de consiliu.
Câtă vreme la data de 20 martie 2014 judecătorul de cameră preliminară a stabilit regularitatea actului de sesizare, nefiind formulate cereri sau excepţii, constatându-se totodată legalitatea probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, acesta a dispus începerea judecăţii, încheiere ce a fost comunicată parchetului şi inculpatului, fixându-se termen de soluţionare a cauzei în şedinţă publică pentru data de 22 aprilie 2014.
Pe cale de consecinţă, câtă vreme la 20 martie 2014, judecătorul a dispus începerea judecăţii, era evident că orice act procesual, măsură preventivă luată, menţinută, revocată sau înlocuită, trebuia dispusă şi discutată în şedinţă publică, pronunţarea acesteia urmând a fi realizată într-o şedinţă cu acelaşi caracter.
Câtă vreme la data de 25 martie 2014, judecătorul de la tribunal a apreciat că se află însă tot în procedură de cameră preliminară, din moment ce şedinţa de judecată s-a derulat în camera de consiliu, la fel ca şi pronunţarea hotărârii, încheierea prin care s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestului la domiciliu şi prin care s-a dispus menţinerea acestei măsuri, este lovită de nulitate absolută, întrucât soluţionarea cauzei nu a avut loc în şedinţă publică, urmată de pronunţarea încheierii tot în şedinţa camerei de consiliu.
În speţă, măsura arestului la domiciliu nu este încetată de drept, netrebuind verificată din 30 în 30 de zile, întrucât la data de 28 februarie 2014 a fost dispusă prin încheierea nr. 40 din 28 februarie 2014 a Tribunalului Cluj.
Câtă vreme la data de 20 martie 2014 s-a dispus începerea judecăţii de către Tribunalul Cluj, în speţă devin incidente prevederile art 208 alin 4 NCPP, respectiv că, „în tot cursul judecăţii instanţa, din oficiu, prin încheiere verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menţinerea măsurii arestului la domiciliu dispusă faţă de inculpat”.
Prin urmare, de la data luării măsurii arestului la domiciliu, 28 februarie 2014, care teoretic expira la data de 29 martie 2014, a intervenit încheierea din 20 martie 2014, prin care s-a dispus începerea judecăţii şi respectiv curgerea unui termen de 60 de zile în care trebuie verificată măsura preventivă.
Termenul de 60 de zile se calculează cu începere de la data de 28 februarie 2014 când a fost luată măsura arestului la domiciliu.
Pentru motivele ce preced, Curtea apreciază ca fondată contestaţia formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, urmând a fi admisă în baza art. 4251 alin 7 pct.2 lit a NCPP împotriva încheierii penale nr. 66 din 25 martie 2014 a Tribunalului Cluj, privindu-l pe inculpatul P.R., pe care o va desfiinţa în întregime, fiind lovită de nulitate absolută, întrucât cauza a fost soluţionată fără respectarea principiului publicităţii şedinţei de judecată şi va dispune rejudecarea dosarului de către completul care a pronunţat-o al Tribunalului Cluj.
Deşi art. 4251 alin 7 pct 2 lit a NCPP face referire doar la neîndeplinirea dispoziţiilor privind citarea, apreciem că acestea nu pot fi privite în sens strict, ci cu luarea în considerare a spiritului reglementării, astfel încât să fie asigurat caracterul echitabil al procedurii.
Prin urmare, se impune verificarea de către tribunal în şedinţă publică a oportunităţii, legalităţii şi temeiniciei măsurii arestului la domiciliu, după începerea cercetării judecătoreşti în această cauză, care a fost dispusă pentru data de 22 aprilie 2014.
Termenul de 60 de zile în care se poate verifica oportunitatea menţinerii arestului la domiciliu curge de la data luării acestei măsuri respectiv 28 februarie 2014.
Pentru respectarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil al inculpatului, Curtea a dispus rejudecarea cauzei, pentru a fi verificată măsura preventivă în şedinţă publică.
Cheltuielile judiciare în contestaţia parchetului vor rămâne în sarcina statului, conform art. 275 pct 4 alin 3 NCPP: (Judecător Delia Purice)
| ← Asigurător de răspundere civilă. Solicitare de obligare la... | Omor calificat. Individualizarea pedepsei. Solicitare de... → |
|---|
