Contestaţie împotriva hotărârii judecătorului de cameră preliminară.
| Comentarii |
|
Valabilitatea sesizării instanţei. Condiţia ca rechizitoriul să se refere la fapta şi la persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, încadrarea juridică indicată în rechizitoriu, neobligând instanţa a o menţine. Lipsa dispoziţiilor tranzitorii referitoare la posibilitatea restituirii pentru refacerea urmăririi penale
Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, Încheierea de cameră preliminară nr. 189 din 18 aprilie 2014
Asupra contestaţiei penale de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Cluj, prin încheierea camerei de consiliu din data de 27.03.2014, în baza art. 346 alin. 1 coroborat cu art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală, a respins cererea formulată de inculpata
J.M. prin intermediul apărătorului ales av.C.A., pentru constatarea nelegalităţii actului de sesizare a instanţei şi a refacerii acestuia.
S-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.
S-a dispus începerea judecăţii în cauza privind pe inculpata J.M., cercetată sub aspectul infracţiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 şi 4 C.pen. şi tentativă de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 alin. 1 şi art. 176 lit. b C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. b C.pen. (ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei din infracţiunea de distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 şi 4 C.pen.).
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut în fapt următoarele:
În sarcina inculpatei s-a stabilit în esenţă că în noaptea de 01/02.07.2013 a demontat cu ajutorul unui cleşte, furtunul de alimentare cu gaz a aragazului din bucătăria apartamentului nr. ..., din imobilul cu nr. ... de pe strada ... din loc. ..., jud. Cluj, în aşa fel încât să permită scurgerea gazului metan, concomitent cu aprinderea unei candele cu ulei, având intenţia de a provoca o explozie care să distrugă apartamentul, iar în jurul orei 2.00 a avut loc o explozie, care a provocat distrugerea apartamentului cu numărul 35, a apartamentului cu nr. 34, uşile de la intrare şi tâmplăria PVC a 14 apartamente şi degradarea a 6 autoturisme, parcate în apropiere. Cu alte cuvinte, inculpata şi-a incendiat propriul apartament, pentru ca acesta să nu revină unei familii ai cărei membrii susţine că au înşelat-o, determinând-o să le vândă fictiv locuinţa, contra sumei de 20.000 euro, pe care nu a primit-o niciodată, pentru ca ei să poată garanta cu apartamentul inculpatei, obţinerea unui credit pentru un alt imobil, rate de credit pe care nu le-au plătit, în acest fel locuinţa urmând să fie executată silit de către instituţia financiară, care a acordat creditul.
Inculpata J.M. a formulat prin intermediul apărătorului său ales, în termen legal, excepţia nulităţii actului de sesizare a Tribunalului Cluj, cu privire la comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, în condiţiile în care cu privire la această faptă nu s-a efectuat nici un act de urmărire penală şi nu s-a administrat nici o probă. Apoi a ridicat excepţia nulităţii actelor de urmărire penală, precum şi obligativitatea restituirii dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru efectuarea urmăririi penale, în ceea ce priveşte infracţiunea de omor deosebit de grav.
Parchetul de pe Tribunalul Cluj a comunicat punctul său de vedere, concluzionând că în temeiul art.345 al.1 NCPP, aceste excepţii sunt inadmisibile şi trebuie respinse.
Judecătorul de cameră preliminară, analizând actele dosarului, a apreciat că actul de sesizare a instanţei îndeplineşte condiţiile de formă şi de fond prev.de art.328 NCPP, în sensul că rechizitoriul conţine datele privitoare la faptele reţinute în sarcina inculpatei, încadrarea juridică a acestora, probele şi mijloacele de probă, dispoziţia de trimitere în judecată, cheltuieli judiciare, precum şi disp.art.330 NCPP.
În acel moment, a considerat că la dosar au existat indicii în sensul că inculpata ar fi săvârşit şi tentativa la infracţiunea de omor deosebit de grav, cu intenţie indirectă, având în vedere modalitatea în care aceasta a înţeles să realizeze activitatea de distrugere a apartamentului respectiv. De asemenea, trebuia avut în vedere că inculpata a dat drumul la gaz de la conductă şi nu de la arzătoare, precum şi că acea candelă era pusă într-o altă încăpere, cert fiind faptul că, în momentul în care apartamentul s-a umplut de gaz, a avut loc explozia, urmată de incendiul care a fost stins repede de către ceilalţi locatari. Inculpata ar fi săvârşit presupusa infracţiune la un moment la care toţi locatarii erau în bloc, a deconectat aparatul cu senzori pentru gaze, astfel ca acesta să nu mai reacţioneze în momentul în care locuinţa s-ar fi
umplut de gaze. Referitor la restituirea cauzei la Parchet, această solicitare nu este fondată. Chiar dacă Parchetul a dat o soluţie de netrimitere în judecată, pentru tentativă la omor calificat, trebuia avut în vedere că acest dosar a fost instrumentat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, de către un procuror anchetator şi de către Biroul de Investigaţii Criminale. Pe cale de consecinţă, refacerea actelor de
urmărire penală, aşa cum s-a solicitat de către inculpată prin apărătorul ales, nu se justifică. În concluzie nu este necesară refacerea actului de sesizare, din acesta rezultând cu claritate obiectul şi limitele judecăţii. Cu privire la celelalte obiecţiuni ale apărării, judecătorul de cameră preliminară a considerat că nu fac obiectul procedurii camerei preliminare. Astfel, potrivit art.342 NCPP, obiectul acesteia îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi legalităţii sesizării instanţei, a legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală de către organele de urmărire penală. Nici una dintre problemele invocate de către apărare, nu s-au circumscris textului art. 342 NCPP, fiind probleme ce ţin de fondul cauzei şi care îşi vor găsi rezolvarea în cursul judecăţii de fond.
Aşa fiind, judecătorul de cameră preliminară a considerat că se impune, respingerea cererii formulate de către apărătorul inculpatei J.M..
Potrivit art. 347 NCPP, împotriva acestei încheieri a Tribunalului Cluj, a formulat contestaţie inculpata J.M., prin apărătorul ales, solicitând a se constata: excepţia nulităţii încheierii din 15.10.2013 prin care Judecătoria Cluj-Napoca şi-a declinat competenţa materială în favoarea Tribunalului Cluj, raportat la presupusa comitere de către contestatoare a tentativei la omor deosebit de grav, întrucât în speţă nu a fost sesizată legal instanţa îndrituită a soluţiona cauza şi nici nu s-au efectuat acte de urmărire penală de către procuror pentru această faptă.
Susţine apărătorul ales al inculpatei că în speţă, cercetările au fost efectuate de către organele de cercetare penală şi nicidecum de către procuror, condiţii în care urmărirea penală este lovită de nulitate absolută.
În al treilea rând, învederează că se impune restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru a se efectua de către procuror, urmărirea penală pentru tentativă la omor deosebit de grav.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ DE LA CURTEA DE APEL CLUJ:
Camera preliminară reprezintă o fază separată a procesului penal, distinctă de urmărirea penală şi de judecată. Funcţia de verificare a legalităţii trimiterii în judecată apare ca o instituţie sui generis, de sine stătătoare. Judecătorul de cameră preliminară nu face acte de urmărire penală, dar nici nu judecă.
În cadrul procedurii camerei preliminare se efectuează un control de legalitate a posteriori atât a actului de trimitere în judecată, cât şi a probelor pe care se bazează acesta, astfel încât întreaga fază de urmărire penală să fie examinată şi cercetată, iar actele procesuale, procedurale, probele sau procedeele probatorii efectuate sau obţinute prin încălcarea echitabilităţii procedurilor să fie eliminate.
Potrivit art. 342 NCPP, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor ori, a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
În cadrul acestei etape se verifică, aşadar, legalitatea sesizării instanţei, competenţa acesteia, legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale.
Noua reglementare a camerei preliminarii stabileşte o serie de măsuri premergătoare, în sensul că, după înregistrarea dosarului la instanţa competentă, acesta se trimite în aceeaşi zi, judecătorului de cameră preliminară care, în vederea asigurării dreptului la apărare al inculpatului, va comunica acestuia o copie certificată a rechizitoriului, stabilind un termen care nu poate fi mai scurt de 20 de zile de la data comunicării actului de sesizare, în care inculpatul să poată formula în scris cereri şi excepţii şi să-şi pregătească apărarea.
Judecătorul de cameră preliminară ia măsuri pentru desemnarea, în cauzele în care asistenţa juridică este obligatorie, a unui avocat din oficiu, stabilind de asemenea, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, un termen în care apărătorul să poată formula în scris cereri şi excepţii, care, la rândul său, nu poate fi mai mic de 20 de zile.
La expirarea termenului stabilit, cu luarea în calcul duratei necesare pentru comunicarea răspunsului la instanţă, dacă nu au fost formulate cereri şi excepţii nici de către inculpat, nici din oficiu, judecătorul va pronunţa o încheiere motivată, prin care va constata legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi va dispune începerea judecăţii.
În această situaţie, în cauză se pronunţă o singură încheiere, care este definitivă şi se comunică parchetului.
În prezenta speţă, Tribunalul Cluj la 27.03.2014 a respins ca nefondate excepţiile formulate de către inculpata J.M. pentru constatarea nelegalităţii actului de sesizare al instanţei şi a refacerii acestuia, stabilind totodată că Tribunalul a fost sesizat legal, probele administrate în cauză sunt legale şi respectă principiul loialităţii precum şi întreaga activitate de urmărire penală, dispunându-se astfel începerea judecăţii.
Contestaţia formulată de inculpată este nefondată pentru următoarele considerente:
În acord cu practica constantă a instanţei supreme, judecătorul de cameră preliminară reţine că „judecătoria sesizată prin rechizitoriu cu judecarea inculpatei pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă, în cazul în care constată că fapta constituie tentativă la infracţiunea de omor, iar urmărirea penală a fost efectuată de un procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunal, îşi declină competenţa în favoarea tribunalului, fără a restitui cauza la procuror”. (decizia nr.2342 din 11.11.1992 a CSJ).
În acelaşi sens, s-a pronunţat şi Curtea de Apel Braşov prin decizia penală nr.54/12.04.2000 prin care a statuat: „judecătoria sesizată prin rechizitoriu cu judecarea unei infracţiuni date în competenţa sa materială, atunci când constată că încadrarea corectă este într-o infracţiune dată în competenţa materială a tribunalului, trebuie să dispună schimbarea încadrării juridice pentru a se dezinvesti şi a sesiza în mod legal tribunalul”.
Potrivit art. 371 NCPP judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare al instanţei. Potrivit Noului Cod de procedură penală, tribunalul judeca în primă instanţă infracţiunile prevăzute de codul penal la art. 188-191 (omorul, omorul calificat), în cazul tentativei la omor deosebit de grav, competenţa după materie aparţine tribunalului, iar urmărirea penală se efectuează obligatoriu de către Parchetul de pe lângă Tribunal, corespunzător instanţei menţionate.
Din interpretarea acestor dispoziţii legale, rezultă că instanţa de judecată este valabil sesizată, cu condiţia ca rechizitoriul să se refere la fapta şi la persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, încadrarea juridică indicată în rechizitoriu, neobligând instanţa a o menţine.
Aşa cum se arată în decizia Secţiei penale nr. 2342 din 11.11.1992 a CSJ, „în cazul în care judecătoria constată că fapta inculpatului este susceptibilă a fi încadrată într-un text de lege ce atrage competenţa după materie a tribunalului, ea este obligată să-şi decline competenţa în favoarea celei din urmă instanţe şi să trimită dosarul Parchetului de pe lângă Tribunal, numai atunci când urmărirea penală a fost efectuată de un alt organ, decât acesta”.
Verificând actele şi lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară constată că în cauză urmărirea penală a fost efectuată de către procurorul competent din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, abilitat să cerceteze şi infracţiunile contra vieţii, actul de sesizare fiind întocmit la 25.07.2013. În speţă, a fost sesizată Judecătoria Cluj-Napoca, deoarece inculpata J.M. a fost trimisă în judecată doar pentru infracţiunea de distrugere prev. de art. 217 alin.1 şi 4 VCP, dispunându-se neînceperea urmăririi penale pentru tentativă la omor calificat.
Judecătoria Cluj-Napoca prin sentinţa penală nr.1063 din 15.10.2013, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatei din distrugere prev.de art. 217 alin.1 şi 4 VCP în infracţiunile de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 şi 4 VCP şi tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 şi 176 lit.b VCP cu 33 lit.b Cod penal, declinând competenţa de soluţionare a dosarului în favoarea Tribunalului Cluj, apreciind că prin modalitatea concretă de derulare a acţiunii ilicite de către inculpată sunt întrunite elementele celor două infracţiuni.
Aşa cum a arătat şi instanţa supremă, magistratul nu este ţinut de încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu de către anchetatori, aceasta urmând a fi stabilită de către instanţa competentă, în urma administrării întregului probatoriu testimonial şi ştiinţific.
Solicitarea inculpatei de a se trimite dosarul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj pentru a fi cercetată şi pentru tentativă la omor calificat este greşită, deoarece urmărirea penală a fost efectuată de către această unitate, corespunzătoare Tribunalului Cluj, abilitat să soluţioneze cauza în primă instanţă şi căruia, deci, în mod legal i s-a trimis dosarul de către judecătorie.
Nu în ultimul rând, în legea de aplicare a Noului Cod de procedură penală, nu există dispoziţii tranzitorii referitoare la posibilitatea restituirii pentru refacerea urmăririi penale, astfel că această soluţie nu poate fi dispusă.
Pentru motivele ce preced, judecătorul de cameră preliminară va respinge ca nefondată contestaţia formulată, în baza art. 425 1 alin.7 pct.1 lit.b NCPP.
Va obliga inculpata la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, în baza art. 275 pct.4 alin. 2 NCPP. (Judecător Delia Purice)
| ← Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor... | Asigurător de răspundere civilă. Solicitare de obligare la... → |
|---|
