Omor calificat. Individualizarea pedepsei. Solicitare de majorare a pedepsei de 12 ani închisoare aplicată de prima instanţă.

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2014)

Suficienţă raportat la circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, în special la suferinţele sale organice şi psihice

Fapta unui fiu de a-şi ucide în asemenea împrejurări mama, este neîndoielnic gravă, apreciată ca atare şi de legiuitor care reglementează şi sancţionează ca o variantă calificată o asemenea activitate.

Fapta este neîndoielnic gravă, dar nu pot fi scăpate din vedere - în operaţia complexă a individualizării tratamentului penal - , elementele de mai sus, care susţin în afara oricărei îndoieli concluzia că acţiunea infracţională a inculpatului s-a derulat în condiţiile unei tulburări puternice şi mixte a personalităţii, generată de o dependenţă alcoolică, căreia nu i-a putut face faţă.

Această realitate coroborată cu suferinţa organică şi psihică respectiv tulburarea de personalitate de tip mixt, prezentând şi dependenţă alcoolică, care dă un specific cu totul deosebit circumstanţelor faptei, unită cu poziţia inculpatului în

cursul procesului penal, cu vârsta lui şi o redusă experienţă de viaţă justifică şi impune menţinerea pedepsei de 12 ani închisoare acordată de prima instanţă, apreciată ca îndestulătoare pentru reeducarea celui în cauză şi faţă de exigenţele prevenţiei generale.

Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori, decizia nr. 15/A din 22 ianuarie 2014

Prin sentinţa penală nr. 710 din 4 decembrie 2013 a Tribunalului Maramureş, în temeiul art. 174 alin. 1 C.pen. raportat la art. 175 alin. 1 lit. c C.pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul A.M., (...), în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Gherla, la 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen. pe o perioadă de 3 ani, pt. săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

În temeiul art. 71 C.pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen.

În temeiul art. 350 C.pr.pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C.pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate acestuia perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 26.07.2013 la zi.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în SNDGJ.

S-a luat act că partea vătămată A.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 14 C.pr.pen. raportat la art. 346 C.pr.pen. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale asigurate victimei:

- 439,03 lei, precum şi dobânda legală aferentă în materie civilă, începând cu

data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la achitarea efectivă, către Serviciul de Ambulanţă Judeţean Maramureş;

- 302,83 lei, precum şi dobânda legală aferentă în materie civilă, începând cu

data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la achitarea efectivă, către Spitalul Municipal Sighetu Marmaţiei.

În temeiul art. 191 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 3000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care, 1008 lei reprezintă costul expertizei medico-legale nr. 217/67/23.08.2013 întocmită de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Baia Mare, iar 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 387/P/12.09.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul A.M., (...), pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin.1, art.175 alin.1 lit. c Cod penal.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpatul A.M. locuia împreună cu mama sa, victima A.T. în comuna ... şi aveau repetat conflicte cauzate de consumul de băuturi alcoolice. La data de 20.07.2013, pe fondul unui conflict de acest gen, inculpatul i-a aplicat victimei lovituri de mare intensitate, în urma cărora aceasta a decedat, moartea fiind cauzată potrivit actelor medico-legale întocmite în cauză de multiple contuzii cerebrale, cerebeloase ale punţii şi bulbului post-traumatism cranio-cerebral acut cu fractură de solz temporal stâng.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: proces verbal de sesizare din oficiu al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş; proces verbal de sesizare din oficiu întocmit de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului

Maramureş - Serviciul Investigaţii Criminale; proces verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto; planţă foto efectuată cu ocazia necropsiei; concluzii preliminarii nr. 204 din 22.07.2013 ale Cabinetului Medico-Legal Sighetu Marmaţiei; raportul de expertiză medico-legală privind autopsia victimei; raport de expertiză medico-legală psihiatrică; declaraţiile martorilor (...); declaraţia părţii vătămate A.I.; declaraţiile inculpatului A.M.; procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

Inculpatul a fost reţinut pe o durată de 24 de ore la data de 26.07.2013, iar prin încheierea penală nr. 492/26.07.2013 a Tribunalului Maramureş s-a dispus arestarea preventivă a acestuia, măsura fiind ulterior menţinută în condiţiile art. 300¹ Cod procedură penală.

După sesizarea instanţei, anterior citirii actului de sesizare, inculpatul A.M. a învederat că se prevalează de dispoziţiile art. 320¹ Cod procedură penală, solicitând ca judecata să se realizeze în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Instanţa a admis cererea formulată de inculpat, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul legal evocat, iar manifestarea de voinţă a inculpatului a fost exprimată în mod direct şi neechivoc.

Partea vătămată A.I., fratele inculpatului şi fiul victimei nu s-a constituit parte civilă, arătând că nu are nici un fel de pretenţii de la acesta. De asemenea, cu ocazia dezbaterilor, partea vătămată a învederat instanţei că solicită clemenţă pentru inculpat, întrucât acesta locuia cu victima care consuma la rândul ei în exces băuturi alcoolice şi era o persoană cu un comportament extrem de dificil.

În cauză s-au constituit în calitate de părţi civile Serviciul de Ambulanţă Judeţean Maramureş şi Spitalul Municipal Sighetu Marmaţiei, solicitând obligarea inculpatului la plata sumelor de 439,03 lei şi respectiv, de 302,83 lei, precum şi dobânzile legale aferente, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarele:

Inculpatul A.M., în vârstă de 43 de ani, a locuit împreună cu mama sa, victima A.T., în vârstă de 72 de ani, în comuna ..., judeţul Maramureş, aceştia gospodărindu-se împreună. Inculpatul nu avea un loc de muncă şi obţinea venituri din prestarea de munci ocazionale, iar din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat că acesta consuma în exces în mod frecvent băuturi alcoolice şi avea un comportament agresiv din această cauză. De asemenea, din declaraţiile inculpatului, coroborate cu susţinerile părţii vătămate A.I. a rezultat că şi victima obişnuia să consume băuturi alcoolice în exces, cheltuind în acest scop banii pe care îi obţinea din pensie.

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat că inculpatul a avut un comportament violent în trecut faţă de propria sa familie, respectiv şi-a agresat soţia, A.A.I. şi pe părinţii acesteia, astfel încât aceasta a părăsit domiciliul conjugal, iar inculpatul a rămas să locuiască singur cu mama sa.

La data de 20.07.2013, din cauza faptului că victima ar fi consumat băuturi alcoolice în mod continuu timp de 3 zile şi a cheltuit toţi banii din pensie, inculpatul A.M. i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele, victima fiind grav rănită. Potrivit propriilor sale susţineri, inculpatul a observat că victima se simţea rău, însă nu a acordat atenţie acestui aspect, crezând că starea era determinată de consumul de alcool.

La data de 22.07.2013, observând că victima este inconştientă, inculpatul i-a spus martorului O.I. că mama sa moare, iar acesta chemat o ambulanţă prin serviciul 112. Deşi a fost transportată de urgenţă la spital, victima a decedat în aceeaşi zi.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.216/67/23.08.2013 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Maramureş „1. Moartea numitei A.T. a fost violentă. 2. Ea s-a datorat unor multiple conturii cerebrale, cerebeloase ale punţii şi bulbului post-traumatism cranio-cerebral acut cu fractură de solz temoral stg., mic hematom bazal şi hemoragie subarahnoidiană extinsă. 3. Leziunile susmenţionate s-au putut produce prin loviri active, repetate cu corpuri dure (posibil pumn, picior încălţat), proiectare ulterioară la sol cu loviri de planuri dure şi compresiune ulterioară - după căderea victimei între planuri dure (posibil picior încălţat) şi pardosea. 4. Leziunile cu rol tanatogenerator au fost cele de la nivelul extremităţii cefalice. 5. Poziţia agresorului faţă de victimă a fost iniţial de faţă în faţă în lateral stg. - după căderea victimei, poziţia agresorului faţă de victimă a fost de în picioare şi culcat. 6. Leziunile de la nivelul braţului stg., care au avut margini gălbui-verzui au o vechime de aproximativ 3-4 zile înainte de decesul victimei”.

Inculpatul A.M. a recunoscut infracţiunea de care este acuzat, arătând că i-a aplicat lovituri victimei întrucât era beat şi că regretă fapta săvârşită.

În raport de situaţia de fapt expusă, instanţa a reţinut că fapta inculpatului A.M., constând în aceea că la data de 22.07.2013, pe fondul unui conflict spontan şi al consumului excesiv de băuturi alcoolice, i-a aplicat mamei sale, victima A.T., în vârstă de 72 de ani, multiple lovituri de mare intensitate cu pumnii şu picioarele, cauzându-i leziuni traumatice în urma cărora aceasta a decedat la data de 22.07.2013, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit. c Cod penal.

La încadrarea juridică a faptei săvârşite, instanţa a avut în vedere că din probele administrate în cauză, inclusiv declaraţia de recunoaştere a inculpatului a rezultat că acesta a aplicat lovituri victimei, de o asemenea intensitate încât au produs leziuni grave, incompatibile cu viaţa, ceea ce denotă că autorul a prevăzut şi acceptat posibilitatea producerii decesului. În acest sens, instanţa a reţinut că din actele medico-legale depuse la dosar a rezultat că victima prezenta mai multe fracturi, inclusiv o fractură completă de coloană cervicală cu secţiune completă de măduvă, precum şi multiple contuzii cerebrale, leziuni care subliniază intensitatea loviturilor care au fost aplicate victimei. De asemenea, instanţa a reţinut că prin raportul de expertiză medico-legală s-a concluzionat că leziunile menţionate au fost produse prin lovituri active, repetate, cu corpuri dure (posibil pumn, picior încălţat) şi proiectare la sol cu loviri de planuri dure şi compresiune ulterioară.

Or, având în vedere aceste aspecte apare ca fiind evidentă prevederea de către inculpat a posibilităţii producerii decesului victimei, rezultat pe care chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat, fapta fiind săvârşită în forma de vinovăţie a intenţiei indirecte conform art. 19 pct.1 lit. b Cod penal.

În consecinţă, în considerarea dispoziţiilor art.72 Cod penal şi având în vedere incidenţa dispoziţiilor art. 320¹ Cod procedură penală, conform cărora limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat sunt cuprinse între 10 ani şi 16 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea unor drepturi, instanţa l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal pe o perioadă de 3 ani, apreciind că acestea corespund scopului şi funcţiilor prevăzute de art.52 Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, instanţa a avut în vedere că infracţiunea comisă de inculpat prezintă o un grad de pericol social ridicat, atât prin prisma valorii sociale împotriva căreia a fost îndreptată, cât şi a legăturii de rudenie cu victima, care era mama sa. De asemenea, instanţa a reţinut că gradul de pericol social concret al infracţiunii comise este circumstanţiat şi de modalitatea în care a acţionat

inculpatul, aplicând lovituri de mare intensitate şi care au produs leziuni extrem de grave victimei, conducând în final la decesul acesteia.

Totodată, în procesul de individualizare a pedepsei nu pot fi ignorate împrejurările legate de contextul în care fapta a fost comisă. Instanţa a avut în vedere că din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul şi victima trăiau în condiţii de relativă promiscuitate şi confruntându-se cu serioase probleme materiale, singurele venituri de care dispuneau fiind sumele obţinute de inculpat din prestarea de munci ocazionale şi pensia victimei, toate acestea în condiţiile în care fratele inculpatului plecase în altă localitate şi acesta din urmă rămăsese să aibă grija de mama sa. În acest context, conflictul dintre părţi a fost generat de faptul că şi victima la rândul său obişnuia să consume băuturi alcoolice în exces, situaţie care s-a grefat pe bogatele şi îndelungatele antecedente psihiatrice ale inculpatului, generate probabil de asemenea de consumul de alcool.

Dincolo de aspectele expuse, instanţa a avut în vedere şi noua orientare în materie de politică penală a legiuitorului vis-a-vis de preconizata intrare în vigoare a Noului Cod penal, respectiv reducerea limitelor de pedeapsă pentru unele infracţiuni. Astfel, potrivit art. 189 din Noul Cod penal, omorul săvârşit asupra soţului sau unei rude apropiate nu mai constituie o variantă calificată a acestei din urmă infracţiuni, ci va constitui omor în forma simplă, prevăzut de art. 188 din Noul Cod penal, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

În temeiul art.71 alin.1 Cod penal, instanţa a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal, apreciind că natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sunt incompatibile cu gradul de responsabilitate civică pe care îl implică exercitarea acestor drepturi.

În temeiul art. 350 C.pr.pen. instanţa a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, constatând că aceasta este conformă cu principiul instituit prin art. 5 par. 1 lit. a din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar în baza art. 88 C.pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate acestuia perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 26.07.2013 la zi.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 instanţa a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în SNDGJ.

S-a luat act că partea vătămată A.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, constatând că sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale prevăzută de art.1357 din Codul civil, instanţa, în temeiul art. 14 C.pr.pen. raportat la art. 346 C.pr.pen. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, l-a obligat pe inculpat la plata următoarelor sume, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale asigurate victimei:

- 439,03 lei, precum şi dobânda legală aferentă în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la achitarea efectivă, către Serviciul de Ambulanţă Judeţean Maramureş;

- 302,83 lei, precum şi dobânda legală aferentă în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la achitarea efectivă, către Spitalul Municipal Sighetu Marmaţiei.

În temeiul art. 191 C.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 3000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREŞ şi inculpatul A.M.

Prin motivele scrise şi orale Parchetul a solicitat admiterea căii de atac promovate şi judecând în fond cauza, aplicarea unei pedepse just individualizate, în sensul majorării acesteia, raportat la circumstanţele reale ale cauzei, precum şi la cele personale ale inculpatului.

S-a susţinut, că nu poate fi omisă împrejurarea că, inculpatul pe fondul unui consum exagerat de alcool, şi-a ucis mama în vârstă de 72 de ani.

Prin apelul promovat, inculpatul a susţinut că se impune reducerea pedepsei aplicată de către tribunal, întrucât nu are antecedente penale, a recunoscut şi regretat infracţiunea săvârşită, iar procesul a fost derulat în condiţiile art. 320¹ Cod procedură penală.

Curtea examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări: Cu privire la apelul Parchetului:

Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Actele de violenţă exercitate de inculpat în comiterea faptei sunt elemente care nu pot fi omise şi care trebuiesc bine evaluate de către instanţa de apel, în alegerea pedepsei.

Aşa fiind, inculpatul trebuia să ştie că, pe lângă drepturi, are şi o serie de datorii, obligaţii, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în faţa societăţii.

Sub aspectul individualizării pedepsei în speţă, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C.pen., ţinându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptei comise agravat de circumstanţele reale ale săvârşirii ei, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră cu privire la fapta comisă, nu posedă antecedente penale, aşa cum rezultă din fişa de cazier şi suferă de tulburare mixtă a personalităţii; prezentând o dependenţă alcoolică.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la

care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în Codul penal român, art. - 52 alin.1 - , potrivit căruia “scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni”.

Individualizarea sancţiunii trebuie efectuată şi prin prisma datelor ce ţin de sănătatea mentală a celui în cauză. La individualizarea tratamentului penal, instanţa de apel trebuie să efectueze o corectă analiză şi evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât şi a împrejurărilor săvârşirii faptei, în raport cu criteriile prevăzute de art.72 C.pen.

Dar, fireşte, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C.pen., gravitatea concretă a unei activităţi infracţionale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat şi cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei şi făptuitorului.

Fapta este neîndoielnic gravă, dar nu pot fi scăpate din vedere - în operaţia complexă a individualizării tratamentului penal - , elementele de mai sus, care susţin în afara oricărei îndoieli concluzia că acţiunea infracţională a inculpatului în vârstă de 43 de ani s-a derulat în condiţiile unei tulburări puternice şi mixte a personalităţii, generată de o dependenţă alcoolică, căreia nu i-a putut face faţă.

Nu poate fi ignorată împrejurarea că atât victima cât şi inculpatul erau consumatori notorii de alcool, anterior comiterii infracţiunii, aceştia au băut trei zile neîncetat, astfel că activitatea antisocială a apelantului s-a produs pe fondul unui discernământ afectat de substanţele toxice ingerate şi aflate în organism, care i-au modificat substanţial percepţia asupra acţiunilor sale.

Această realitate coroborată cu suferinţa organică şi psihică respectiv tulburarea de personalitate de tip mixt, prezentând şi o dependenţă alcoolică, care dă un specific cu totul deosebit circumstanţelor faptei, unită cu poziţia inculpatului în cursul procesului penal, cu vârsta lui şi o redusă experienţă de viaţă justifică şi impune menţinerea pedepsei acordate de prima instanţă, apreciată ca îndestulătoare pentru reeducarea celui în cauză şi faţă de exigenţele prevenţiei generale.

Aşa fiind, în baza art.379 pct.1 lit.b C.proc.pen.se va respinge ca nefondat apelul Parchetului, apreciindu-se ca legală şi temeinică sentinţa Tribunalului Maramureş.

În baza art.350 C.proc.pen.se va menţine starea de arest a inculpatului A.M.

Cum în cauză, temeiul arestării îl constituie disp.art.148 alin.1 lit.f C.pro.pen. şi acesta nu a dispărut, iar în cursul judecăţii în primă instanţă s-a stabilit vinovăţia inculpatului urmează a se constata că se impune necesitatea menţinerii în continuare a măsurii arestării preventive.

Săvârşirea acestei infracţiuni, precum şi modalitatea de comitere a acesteia denotă un potenţial criminogen ridicat şi un pericol social major.

În concluzie, existenţa cazului de arestare prev.de art.148 lit.f Cod proc.pen. este pe deplin probat, aşa încât revocarea măsurii preventive a arestării nu se impune.

Întrucât infracţiunea săvârşită denotă un deosebit grad de pericol social, inculpatul fiind, de altfel, condamnat la 12 ani de închisoare de către instanţa de fond, se impune menţinerea stării de arest pe parcursul soluţionării apelului, persistând motivele ce au stat la baza luării acestei măsuri.

Constatând că sunt întrunite atât cerinţele art. 300² şi ale art.160^b cod proc.pen. cât şi prevederile art. 5 pct.1 lit. a şi c din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, Curtea va menţine starea de arest a inculpatului deţinut în Penitenciarul Gherla, întrucât hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art. 5 paragraf 1 din CEDO (cauza Tommasi vs.Franţa).

Chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpatului pronunţată pe fond de Tribunalul Maramureş nu are caracter definitiv, fiind apelată de către inculpat, ea este totuşi de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condiţiile art. 5 paragraf 1 lit. a din CEDO, astfel cum a fost interpretat de aceeaşi instanţă în cauza Wemhoff contra Germaniei.

În baza art.381 C.proc.pen.şi art.88 C.pen.se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv începând cu data de 26 iulie 2013 şi până la zi.

În baza art.189 C.proc.pen.se va stabili în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu av.Bindea Maxim, ce se va plăti din

F.M.J.

Cheltuielile avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia, în apelul parchetului conform art. 192 alin 3 pct.3 Cod procedură penală.

Cu privire la apelul inculpatului:

Curtea examinând modul în care instanţa de fond a analizat critica privind individualizarea pedepsei principale aplicată apelantului A.M., constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispoziţiile art.72 din Codul penal, evidenţiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanţelor reale efective, dar şi a circumstanţelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât şi a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea, fiind făcută fără o preeminenţă a vreunuia din criteriile arătate, precum şi consecinţele pedepsei şi a modalităţii de executare privative de libertate, prin prisma funcţiilor unei asemenea sancţiuni.

Curtea, în baza propriei analize, faţă de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei consideră că nu se impune a se da curs celor susţinute, deoarece nu s-ar putea da eficienţă într-un mod prioritar circumstanţelor personale, în raport cu celelalte, faţă de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.

Curtea consideră că pedeapsa principală rezultantă de 12 ani închisoare, cu executare prin privare de libertate, reprezintă o pedeapsă proporţională, atât cu gravitatea efectivă a faptei comise de apelant, concretizată prin modul în care acesta a acţionat, prin săvârşirea unei infracţiuni de omor calificat asupra mamei sale în vârstă de 72 de ani, pe care a agresat-o cu pumnii şi picioarele, ambii fiind într-o stare vădită de ebrietate, şi ea reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al apelantului, cât şi profilul socio-moral şi de personalitate a inculpatului, a cărui atitudine în societate şi procesuală în cauză, este parţial pozitivă.

Faţă de modul concret de săvârşire a faptei, cuantumul pedepsei principale de 12 ani închisoare, asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar executarea sa,

prin privare de libertate, va da posibilitate inculpatului, ca prin programele educaţionale desfăşurate şi în mediu închis, cu valorificarea aptitudinilor acestuia, să conducă, chiar şi prin restrângerea libertăţii presupusă de o asemenea modalitate de executare, la conştientizarea consecinţelor faptei sale, în vederea unei reinserţii sociale reale a acestuia.

Cuantumul sancţiunii nu se impune a fi redus faţă de gravitatea faptei comise, consecinţele acesteia, rezonanţa în comunitate şi a reacţiei pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, faţă de săvârşirea unor asemenea infracţiuni.

În raport cu cele menţionate, sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică sub toate aspectele şi verificându-se hotărârea atacată, instanţa nu a constatat existenţa vreunui caz de desfiinţare ce s-ar fi putut invoca din oficiu.

Aşa fiind, pentru motivele ce preced, apelul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art.379 pct 1 lit b Cod procedură penală.

Apelantul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocaţial, conform art. 192 alin 2 Cod procedură penală. (Judecător Delia Purice)

Întocmit,

judecător Delia Purice

← Dosar transpus de la camera preliminară în faza de judecată,...		Măsuri educative. Noul Cod penal →

Omor calificat. Individualizarea pedepsei. Solicitare de majorare a pedepsei de 12 ani închisoare aplicată de prima instanţă.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Omor calificat. Individualizarea pedepsei. Solicitare de majorare a pedepsei de 12 ani închisoare aplicată de prima instanţă.