Evaziune fiscală. Achitare. In dubio pro reo

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2014)

Chiar dacă nu a omis înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor comerciale efectuate, inculpatul a întârziat în mod evident evidenţierile în contabilitatea firmei sale, îngreunând astfel activitatea organelor de control financiar. Cu toate acestea, acţiunea inculpatului nu constituie infracţiunea de evaziune fiscală în forma cerută de norma incriminatoare, care trebuie să fie clară, lipsită de echivoc.

Secţia penală şi de minori, decizia nr. 8/A din 16 ianuarie 2014

Prin sentinţa penală nr.317 din 18 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Cluj, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.p.p., a fost achitat inculpatul D.A., de sub învinuirea de săvârşire a infracţiunii de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art.9 al.1 lit.b, al.2 din Lg.241/2005, cu aplic.art.41 al.2 C.p., art.13 C.p.

În baza art.14 şi 346 C.p.p., comb. cu art.1357 C.c., a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în sumă de 31.635 lei, cu accesoriile aferente calculate de la data scadenţei şi până la achitarea integrală a debitului, către partea civilă ANAF -reprezentată de DGFP Cluj, respingând restul pretenţiilor civile solicitate în cauză.

În baza art.191 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 1.200 lei.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că inculpatul D.A. a fost asociat şi administrator al SC „S." SRL Turda, ce avea ca obiect principal de activitate - transporturi rutiere de mărfuri -. Analizând datele înscrise la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului rezultă că, societatea în cauză a fost înfiinţată la data de 16.03.2007 în baza hotărârii judecătorului delegat, având sediul declarat în loc. Turda, str. D., jud. Cluj, stabilit în baza contractului de comodat încheiat la data de 01.03.2007.

În cursul lunii iulie 2008, comisari din cadrul ANAF - Garda Financiară Secţia Cluj - au intenţionat să efectueze o verificare a provenienţei materialelor de construcţii comercializate de societate şi a evidenţierii în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor rezultate din activitatea acesteia, sens în care, au înaintat un număr de patru invitaţii, prin care au solicitat administratorului societăţii prezentarea documentelor justificative începând cu data de 01.12.2007 până la zi, însă, controlul nu s-a realizat, întrucât, inculpatul nu a dat curs invitaţiilor ce i-au fost adresate. Datorită motivului precizat, Garda Financiară - Secţia Cluj - a formulat o sesizare penală prin care solicita cercetarea inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunii prev. şi ped. de art. 4 din Legea nr. 241/2005.

În cursul lunii octombrie 2009, comisari din cadrul ANAF - Garda Financiară Secţia Cluj - au intenţionat din nou să efectueze verificarea modului de îndeplinire a obligaţiilor fiscale ale societăţii, motiv pentru care au încercat să ia legătura cu inculpatul, adresându-i şi un număr de trei invitaţii pentru a prezenta documentele privind activitatea desfăşurată de SC „S." SRL Turda.

Întrucât, nici de această dată inculpatul D.A. nu a dat curs invitaţiilor, organele de control au procedat la verificarea livrărilor efectuate de S.C. „S." SRL Turda în perioada 01.01-30.06.2009, operaţiuni raportate semestrial de beneficiari prin declaraţia 394 privind livrările/prestările de servicii şi achiziţii efectuate pe teritoriul României, în urma cărora au estimat că, societatea în cauză, s-a sustras de la plata unui impozit pe profit în sumă de 208.196 lei şi a TVA în sumă de 247.233 lei, prejudiciul total cauzat bugetului consolidat al statului fiind în valoare de 455.429 lei. Urmare a celor constatate, Garda Financiară Secţia Cluj a sesizat din nou parchetul,

solicitând tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru comiterea infracţiunilor prev. şi ped. de art.4 din Legea nr.241/2005, evaziune fiscală, prev. şi ped. de art.9 al.l lit.b din Legea nr. 241/2005 şi prev. şi ped. de art.9 al.l lit.f din Legea nr. 241/2005.

De precizat este că, potrivit dispoziţiilor legale, inculpatul, în calitate de administrator al contribuabilului S.C. „S." SRL, avea obligaţia să întocmească şi să depună declaraţii privind obligaţiile de plată la bugetul de stat - Declaraţia 100, deconturile privind TVA - Declaraţia 300 şi Declaraţia 394 privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul ţării.

Din punct de vedere contabil, societatea comercială reprezentată de inculpatul D.A. era obligată să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie în aşa fel încât, să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la situaţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acesteia, cât şi în relaţia cu terţii, având totodată obligaţia de a depune bilanţul contabil, la sfârşitul fiecărui an fiscal.

Raportat la cele constatate de comisarii Gărzii Financiare, ANAF - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj - Activitatea de Inspecţie Fiscală - a efectuat în cursul lunii noiembrie 2011, o inspecţie fiscală a societăţii reprezentată de inculpat, întocmind raportul de inspecţie fiscală din data de 19.11.2011.

Din analiza datelor comunicate de organele de control rezultă că, S.C. „S." SRL Turda a depus ultima declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat pentru trim.I 2009, în care la poziţia impozit pe profit s-a declarat valoare 0 (zero). Totodată, s-a constatat că pentru anul 2009, nu a întocmit şi nu a depus Declaraţia 394, ultima declaraţie depusă fiind cea pentru obligaţii de plată la bugetul de stat -Declaraţia 100, adică cea aferentă trim. I 2009.

Fiind confruntată baza de date a Ministerului Finanţelor Publice, respectiv Declaraţia 394 informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pentru anul 2009, cu informaţiile oferite de principalii parteneri ai S.C. „S." SRL Turda şi fişa furnizorului, respectiv S.C. „S." SRL, a rezultat că, în perioada ianuarie-decembrie 2009, societatea reprezentată de inculpat a obţinut venituri impozabile pe care nu le-a înregistrat şi nici nu le-a declarat în sumă totală de 3.149.027,36 lei.

În baza celor de mai sus, precum şi din analiza facturilor de livrări emise de SC „S." SRL Turda, a reieşit că, în perioada de referinţă, principalii beneficiari au fost societăţile comerciale:

S.C. „I." SRL Turda, pentru care a prestat în semestrul I 2009, servicii de transport marfa în valoare de 1.068.188 lei, iar în semestrul II 2009, în sumă de 937.865 lei, fiind emise în acest sens 7 facturi fiscale - nr. 310/01.04.2009, nr. 311/30.04.2009, nr. 315/31.05.2009, nr. 318/31,05.2009, nr. 319/15.06.2009, nr. 320/30.06.2009 şi nr. 323/30.06.2009;

S.C. „B." SRL Turda, pentru care a prestat în semestrul I şi II 2009, servicii de transport marfă în valoare totală de 1.324.990 lei, fiind emise 2 facturi fiscale - nr. 313/30.05.2009 şi nr. 325/30.06.2009;

S.C. „M.C.G." SRL Turda, pentru care au fost prestate în semestrul I 2009, servicii de transport marfă în valoare totală de 63.720,86 lei, iar în semestrul II 2009, în valoare totală de 55.850 lei, fiind emise în acest sens un număr de 5 facturi fiscale -nr. 312/02.05.2009, nr. 314/30.05.2009, nr. 322/30.06.2009, nr. 336/31.08.2009 şi nr. 338/31.08.2009;

S.C. „T.I.I." SRL Turda, către care au fost vândute în semestrul II 2009, materiale de construcţii în valoare totală de 118.533,54 lei, fiind emisă o singură factură - nr. 367/30.09.2009.

Potrivit raportului de Inspecţie fiscală, consecinţa produsă prin neevidenţierea în totalitate a livrărilor efectuate şi a veniturilor obţinute urmare acestor operaţiuni, a constat în diminuarea obligaţiilor fiscale ale S.C. „S." SRL Turda cu suma totală de 586.480 lei, din care 503.844 lei reprezintă impozit pe profit, iar 82.636 lei taxa pe valoare adăugată.

Audiat în faza de urmărire penală, inculpatul D.A. a arătat că, toate documentele contabile aferente anului 2009 au fost predate contabilei societăţii -M.A.C. - pe care o consideră vinovată de faptul neînregistrării şi nedepunerii acestora la organul fiscal; totodată, angajatul său M.T.V. avea ca atribuţii coordonarea transportului, întocmirea şi emiterea de facturi, precum şi să ţină legătura cu contabila M. în sensul de a-i duce toate facturile emise şi recepţionate, pentru înregistrarea lor în contabilitatea firmei.

În faza de judecată a precizat în plus faptul că, facturile aferente perioadei ianuarie-iunie 2009, au fost duse la timp contabilei M. pentru înregistrarea lor în contabilitate, însă cele aferente perioadei iulie-august 2009 au fost duse cu întârziere; nu mai reţine momentul la care au fost trimise facturile aferente perioadei septembrie-decembrie 2009; toate facturile mai sus menţionate au fost duse contabilei de către angajatul M.T.V..

Audiată atât în faza de urmărire penală, cât şi în cea de judecată, martora M.A.C. a declarat că, în perioada 2007-2009 a ţinut evidenţa contabilă a firmei administrată de inculpat; în anul 2009, inculpatul nu i-a pus la dispoziţie documentele necesare pentru a putea întocmi balanţele lunare, iar la finalul anului, bilanţul aferent anului 2009; abia în cursul lunii februarie 2010, s-a prezentat la biroul său, martorul M.T.V., coordonatorul activităţii de transport din cadrul societăţii comerciale administrată de inculpat, care i-a adus documentele firmei pentru anul 2009, iar după înregistrarea şi prelucrarea lor prin intermediul programului de contabilitate, a întocmit declaraţiile fiscale pentru fiecare lună a anului 2009, predându-le ulterior aceluiaşi martor pentru a le remite inculpatului în vederea înregistrării la Administraţia Finanţelor Publice Cluj-Napoca.

Ulterior, martora a fost apelată telefonic de martorul M. spunându-i că, lipseşte o declaraţie privind impozitul pe profit, dar aceasta era în termen, nefiind scadentă a fi depusă la organul fiscal, aşa încât, restul declaraţiilor întocmite de sus-numită puteau fi depuse la organul financiar AFP Cluj-Napoca.

Martorul M.T.V., angajat la firma inculpatului în perioada 2008-2010 în calitate de coordonator transport, a precizat că, actele contabile aferente lunilor ianuarie-iunie 2009, le-a dus la timp contabilei M. pentru înregistrarea lor în contabilitate, însă cele aferente perioadei iulie-decembrie 2009, le-a dus cu întârziere, respectiv în luna decembrie 2009 sau ianuarie 2010; după ce contabila a întocmit evidenţa contabilă, a preluat toată documentaţia şi împreună cu inculpatul au mers la AFP Cluj-Napoca pentru a le depune, însă, angajata organului financiar menţionat a refuzat preluarea lor, pe motiv că lipseşte o declaraţie fiscală ce trebuia întocmită la finalul anului financiar 2009; la rugămintea martorului, angajata organului financiar a vorbit la telefon cu contabila M., căreia i-a comunicat ce anume declaraţie lipsea, urmând ca ulterior, inculpatul să revină la AFP Cluj-Napoca cu toată documentaţia contabilă, inclusiv declaraţia lipsă, pentru a le preda organului financiar.

Martorul a declarat că, nu cunoaşte dacă ulterior, inculpatul a mers din nou la organul financiar pentru predarea documentaţiei contabile privind S.C. „S." SRL Turda.

De precizat este faptul că, prin Sentinţa comercială nr.4302/2010 a Tribunalului Specializat Cluj, s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă

împotriva S.C. „S." SRL Turda, inculpatului ridicându-i-se dreptul de administrare, fiind numit administrator judiciar S. IPURL Cluj-Napoca, în nota explicativă dată organelor de inspecţie fiscală, împuternicita acestuia - R.A.C. - afirmând că, nu a intrat în posesia niciunui document contabil al societăţii.

Din înscrisurile depuse la dosar reiese faptul că, faţă de S.C. „S." SRL Turda, s-a închis procedura falimentului, fiind radiată din evidenţele Oficiului Naţional al Registrului Comerţului ORC.

Având în vedere poziţia procesuală a inculpatului, în sensul nerecunoaşterii acuzaţiilor aduse prin actul de inculpare, acesta - prin apărător ales - a solicitat la termenul din data de 29.11.2012, încuviinţarea efectuării unei expertize judiciar contabile, având ca obiective cele menţionate la fila 51 din dosar, ataşând acte contabile în susţinerea cererii.

La termenul din data de 07.02.2013, instanţa a pus în discuţia părţilor şi a încuviinţat cererea formulată în cauză.

Din raportul de expertiză judiciar contabilă întocmit în cauză de expertul contabil şi consultant fiscal C.S. reiese că, pentru perioada aprilie - decembrie 2009, înregistrările în evidenţa contabilă a S.C. „S." SRL Turda s-au efectuat cu întârziere; în perioada de referinţă, societatea nu a depus declaraţii fiscale conform reglementărilor în vigoare; expertul a avut la dispoziţie declaraţiile completate şi pregătite pentru a fi depuse la autoritatea fiscală, precum şi documentele justificative şi evidenţa contabilă pusă la dispoziţie de către inculpat şi responsabila cu evidenţa contabilă din perioada ianuarie-decembrie 2009;

Având la bază înscrisurile de mai sus, expertul a constatat că, documentele justificative sunt înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii, contabilitatea fiind condusă conform reglementărilor în vigoare, dar cu nerespectarea termenului pentru întocmirea şi depunerea la autorităţi a raportărilor contabile şi declaraţiilor fiscale.

Nu au fost reţinute elemente care să pună la îndoială realitatea facturilor emise de societate şi înregistrate în evidenţa contabilă, chiar dacă au fost constatate deficienţele anterior prezentate.

Expertul nu poate confirma că toate facturile emise de societate în perioada ianuarie-decembrie 2009 au fost înregistrate în contabilitate; astfel, s-a constatat că, numerele mai multor facturi lipsesc din jurnalele de vânzări ale firmei, aspect ce conduce la concluzia că facturile respective au fost anulate; aceste facturi nu au fost primite de expert pentru a putea constata şi confirma anularea lor, fiind marcate în Anexa 1, având următoarea numerotare: 278, 282, 356-362, 374-376, 382-387, 421449.

În perioada de referinţă, societatea a realizat venituri în sumă de 4.377.012,76 lei şi a înregistrat cheltuieli în sumă de 4.879.011,49 lei.

Obligaţiile financiare ale societăţii la bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale privind impozitul pe profit şi impozitele şi contribuţiile aferente salariilor în anul 2009, conform informaţiilor înregistrate în evidenţa contabilă, sunt în sumă de 63.776 lei, din care, în cursul anului 2009, societatea a plătit suma de 8.047 lei, rămânând o obligaţie neonorată la plată de 55.729 lei.

În anul 2009, societatea a efectuat operaţiuni de compensare a creanţelor şi datoriilor cu partenerii de afaceri în sumă de 2.275.835,52 lei.

Expertul a precizat că, în perioada de referinţă, societatea administrată de inculpat, pe baza calculelor prezentate în Anexele 4 şi 5, a datorat un impozit pe profit în sumă de 31.635 lei, din care 26.657 lei impozit propriu-zis, iar 4.978 lei, dobânzi pentru neplata la scadenţă, calculate până la data de 31.12.2009; nu datorează TVA

aferent anului 2009, deoarece a avut un sold negativ, respectiv sume de încasat de la autoritatea fiscală.

Având în vedere cele reţinute în raportul de expertiză contabilă, instanţa constată că, facturile de livrări emise de S.C. S. SRL Turda, respectiv cele având ca principali beneficiari S.C. „I." SRL Turda, S.C. „B." SRL Turda, S.C. „M.C.G." SRL Turda, S.C. „T.I.I." SRL Turda, reţinute în actul de inculpare, ca dealtfel şi în RIF-raportul de inspecţie fiscală întocmit de organele de control fiscale-, ca neînregistrate în contabilitatea firmei şi în baza cărora s-a calculat un prejudiciu cauzat bugetului statului în sumă totală de 586.480 lei, din care 503.844 lei impozit pe profit, iar 82.636 lei TVA, au fost de fapt înregistrate în contabilitate, aşa cum reiese din Anexa 1 la raportul de expertiză.

Dealtfel, la fila 151 din raport, expertul a precizat că, organele de control, neavând la dispoziţie evidenţa contabilă a societăţii, au considerat ca bază de stabilire a impozitului pe profit, doar veniturile consemnate în facturi, fără să ia în considerare şi cheltuielile aferente veniturilor înscrise în facturi.

Referitor la facturile neacceptate de expert pentru a putea constata şi confirma anularea lor, marcate în Anexa 1 a raportului, având următoarea numerotare: 278, 282, 356-362, 374-376, 382-387, 421-449 (f.164-166), pe de o parte, acestea nu fac obiectul prezentei cauze, nefiind reţinute în rechizitoriu sau în RIF- raportul de inspecţie fiscală întocmit de organele de control fiscale- ca fiind neînregistrate în evidenţa contabilă a firmei, cu consecinţa producerii vreunui prejudiciu în dauna bugetului consolidat al statului.

Pe de altă parte (respectiv şi în ipoteza în care, facturile de mai sus ar fi făcut obiectul RIF şi implicit al actului de sesizare al instanţei), la fila 154 din raport, expertul a explicat şi faptul că, facturile societăţii s-au emis manual prin completarea formularelor pretipărite de facturi, aspect ce determină ca facturile emise, să nu fie înregistrate automat în contabilitate la data emiterii ca şi în cazul utilizării unui program informatic de emitere a facturilor; ci ulterior şi separat faţă de procesul de emitere a facturilor, ceea ce poate genera omisiuni, iar lipsa facturilor mai sus menţionate, din jurnalele de vânzări ale societăţii, pot conduce la concluzia că au fost anulate; ori, din probele administrate în cauză, nu reiese cu certitudine că aceste facturi, cu intenţie au fost omise a fi înregistrate în evidenţa contabilă a firmei, cu scopul clar determinat de sustragere de la plata obligaţiilor fiscale, existând dubii în sensul arătat şi care profită inculpatului, conform principiului in dubio pro reo.

Referitor la TVA datorat bugetului de stat este de precizat faptul că, deşi Anaf - prin reprezentant legal DGFP Cluj - încă din faza de urmărire penală s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 82.636 lei, abia în punctele de vedere trimise la dosar (f.179-181) a recunoscut ceea ce expertul contabil a menţionat în raportul de expertiză întocmit şi anume că, statul avea TVA de rambursat către S.C. „S." SRL Turda în sumă de 92.977 lei; în urma inspecţiei fiscale, i-a fost stabilit TVA în sumă de 82.636 lei, rezultând TVA de rambursat în sumă de 10.341 lei.

În concluzie, în mod nelegal i s-a stabilit TVA datorat, în condiţiile în care S.C. „S." SRL Turda mai avea de primit TVA rambursabil în sumă de 10.341 lei.

De precizat mai este şi faptul că, iniţial, inculpatul D.A. a fost cercetat şi sub aspectul comiterii infracţiunilor de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art.4 din Legea 241/2005 (două infracţiuni), prev. şi ped. de art.9 al.1 lit.a din Legea 241/2005 şi respectiv prev. şi ped. de art.9 al.1 lit.f din Legea 241/2005, însă, prin rechizitoriul 761/P/2011 al Parch. de pe lângă Trib. Cluj, emis la data de 13.06.2012, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a sus-numitului pentru faptele de mai sus, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni.

Starea de fapt se probează cu: sesizările penale formulate de ANAF - Garda Financiară - Secţia Cluj; notele de constatare nr.504137/27.08.2008 şi nr. 606339/18.11.2009, întocmite de către comisarii Gărzii Financiare - Secţia Cluj;

- raportul de inspecţie fiscală încheiat la data de 19.11.2010;

- adresele ANAF- Direcţia Generală Juridică şi Garda Financiară Cluj privind constituirea de parte civilă în cauză;

punctul de vedere şi declaraţia lichidatorului judiciar cu privire la R.I.F.;

- invitaţiile Gărzii Financiare - Comisariatul Regional prin care i-au fost solicitate inculpatului documentele contabile ale societăţii comerciale pe care o administra;

- dovezile procedurale privind remiterea invitaţiilor Gărzii Financiare inculpatului;

- adresa ANAF prin care se comunică faptul că nu există confirmare de primire din partea societăţii reprezentată de inculpat pentru toate invitaţiile adresate acestuia în cursul anului 2009;

- declaraţia 294 privind neconcordantele constatate pentru anul 2009;

- fişa contului aparţinând SC „I." SRL şi SC „T.I.I." SRL Turda în

relaţia cu SC „S." SRL;

- Declaraţiile 394 depuse la organul fiscal de SC „I." SRL, SC „B." SRL Turda, SC „M.C.G." SRL Turda şi SC „T.I.I." SRL Turda;

- Declaraţia 300 privind decontul privind TVA pentru luna martie 2009 depusă de SC „S." SRL Turda;

- Declaraţia 100 privind obligaţiile de plată la bugetul de stat pentru luna martie 2009 aparţinând SC „S." SRL Turda ;

- copiile facturilor fiscale emise de SC „S." SRL Turda cu ocazia furnizării mărfurilor;

- fişa furnizorului SC „S." SRL Turda în relaţia cu SC „B.C." SRL Turda;

- adresa ANAF- Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj prin care se comunică Gărzii Financiare - Secţia Cluj totalul obligaţiilor de plată aferente anului 2009 privind SC „S." SRL, stabilite în urma inspecţiei fiscale;

- decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată în sarcina SC „S." SRL Turda, stabilite de inspecţia fiscală;

- sentinţa comercială nr. 4302/C/2010 a Tribunalului Comercial Cluj;

- declaraţiile martorilor;

- procesul-verbal întocmit de organele de cercetare penală cu ocazia verificărilor privind pe fostul angajat al SC „S." SRL Turda, P.N.;

- Adresele Primăriilor com. Sănduleşti şi a mun. Turda cu privire la bunurile deţinute de inculpat ;

- procesul-verbal întocmit de organele de cercetare penală privind verificările efectuate cu privire la autovehiculele ce figurau în evidenţe ca aparţinând SC „S." SRL Turda;

- adresa ITM Cluj privind angajaţii SC „S." SRL Turda;

- istoricul SC „S." SRL Turda;

- copia tabelului preliminar al creanţelor întocmit în procedura de lichidare a SC „S." SRL Turda ;

- declaraţiile inculpatului D.A.;

- dos. instanţă: declaraţia inculpatului; declaraţii martori.

Având în vedere considerentele anterior expuse, instanţa, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.p.p., a achitat inculpatul D.A. de sub învinuirea de săvârşire a infracţiunii de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art.9 al.1 lit.b, al.2 din Lg.241/2005, cu aplic.art.41 al.2 C.p., art.13 C.p., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi subiective.

Latura civilă

Statul Român prin reprezentant A.N.A.F. - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Cluj - s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 768.835 lei, din care, 503.844 lei impozit pe profit, 182.355 lei majorări şi penalităţi de întârziere impozit pe profit, iar 82.636 lei TVA stabilită suplimentar.

În faza de urmărire penală nu au fost instituite măsuri asiguratorii, deoarece, din adresele Primăriei mun. Turda rezultă că, nici inculpatul şi nici societatea al cărei reprezentant este, nu deţin bunuri mobile sau imobile.

Instanţa, raportat la starea de fapt mai sus expusă, în baza art.14 şi 346 C.p.p., comb. cu art.1357 C.c., a obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în sumă de 31.635 lei, reprezentând impozit pe profit (conform raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză), cu accesoriile aferente calculate de la data scadenţei şi până la achitarea integrală a debitului, către partea civilă ANAF - reprezentată de DGFP Cluj -, urmând a respinge ca nedovedite restul pretenţiilor civile solicitate.

În baza art.191 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 1.200 lei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, cât şi partea civilă ANAF Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj, criticând soluţia primei instanţe ca nefiind temeinică şi legală.

În motivarea apelului său, ANAF Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj a învederat faptul că soluţia de achitare pronunţată de instanţa de fond este nelegală. Deoarece se bazează în exclusivitate pe expertiza întocmită în cauză fără a se avea în vedere faptul că societatea reprezentată de inculpat nu a mai depus încă din aprilie 2009, declaraţiile prevăzute de lege, inculpatul sustrăgându-se astfel obligaţiilor fiscale. Astfel, se impune obligarea inculpatului la plata întregului prejudiciu cauzat, calculat la momentul comiterii faptei şi nu cel prevăzut în expertiza contabilă întocmită în baza documentelor depuse ulterior de către inculpat cu atât mai mult cu cât prin sentinţa comercială nr.3933/16.06.2011 a Tribunalului Specializat Cluj inculpatul a fost obligat să suporte pasivul debitoarei, adică a firmei administrate de către acesta, firmă care în prezent este radiată.

În motivarea apelului său, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a învederat faptul că din probele administrate în cauză a rezultat vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, constând în aceea că în perioada ianuarie-decembrie 2009, inculpatul în calitate de administrator la SC S. SRL Turda, nu a evidenţiat în documentele contabile toate operaţiunile comerciale. Mai mult, deşi inculpatul a fost invitat în şapte rânduri de către Garda Financiară să depună documentele contabile lipsă, acesta a refuzat şi ca urmare a fost întocmit la data de 19.11.2011, raportul de inspecţie fiscală. Soluţia instanţei de fond se bazează în exclusivitate pe concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, cu înlăturarea probelor testimoniale din care rezultă cu certitudine că inculpatul nu a comunicat toate actele contabile, de altfel din conţinutul expertizei rezultă că nu se poate confirma că toate facturile au fost înregistrate în contabilitate.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale în materie, curtea reţine următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj întocmit la data de 13 iunie 2012 a fost trimis în judecată inculpatul pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. şi ped. de art.9 alin. 1 lit.b şi alin.2 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.p., constând în aceea că, că în perioada ianuarie-decembrie 2009, inculpatul în calitate de administrator la SC S. SRL Turda, nu a evidenţiat în

documentele contabile toate operaţiunile comerciale efectuate şi toate veniturile obţinute, cauzând astfel bugetului consolidat al statului un prejudiciu în valoare totală de 586.480 lei, din care 503.844 lei reprezintă impozitul pe profit, iar 82.636 lei TVA

Potrivit textului incriminator mai sus amintit, constituie infracţiune de evaziune fiscală, omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

Coroborând probele testimoniale cu proba ştiinţifică efectuată în cauză ( cu precizarea că expertiza contabilă întocmită a fost consultată de părţi şi nu s-au depus obiecţiuni la aceasta conform art. 124 şi urm.), în sensul dispoziţiilor art.63 C.p.p., curtea constată că hotărârea atacată este temeinică şi legală, nefiind întrunite în speţa de faţă elementele constitutive ale infracţiunii descrise mai sus.

Pentru a conchide astfel, curtea a avut în vedere în primul rand concluziile raportului de expertiză judiciară contabilă şi fiscală întocmit în cauză din care rezultă că documentele financiar contabile arătate în rechizitoriu au fost înregistrate în contabilitatea firmei inculpatului, contabilitate care a fost condusă conform reglementărilor în vigoare, dar cu nerespectarea termenului pentru întocmirea şi depunerea la autorităţi a raportărilor contabile şi a declaraţiilor fiscale.

De altfel, acest aspect al depăşirii termenelor invocate mai sus, rezultă şi din probele testimoniale încuviinţate în cauză, care nuanţează şi circumstanţiază starea de fapt reţinută, martorii declarând următoarele: M.A.C. a declarat că, în perioada 20072009 a ţinut evidenţa contabilă a firmei administrată de inculpat; în anul 2009, inculpatul nu i-a pus la dispoziţie documentele necesare pentru a putea întocmi balanţele lunare, iar la finalul anului, bilanţul aferent anului 2009; abia în cursul lunii februarie 2010, s-a prezentat la biroul său, martorul M.T.V., coordonatorul activităţii de transport din cadrul societăţii comerciale administrată de inculpat, care i-a adus documentele firmei pentru anul 2009, iar după înregistrarea şi prelucrarea lor prin intermediul programului de contabilitate, a întocmit declaraţiile fiscale pentru fiecare lună a anului 2009, predându-le ulterior aceluiaşi martor pentru a le remite inculpatului în vederea înregistrării la Administraţia Finanţelor Publice Cluj-Napoca.

Martorul a declarat că nu cunoaşte dacă ulterior, inculpatul a mers din nou la organul financiar pentru predarea documentaţiei contabile privind S.C. „S." SRL Turda.

Un alt obiectiv al expertizei întocmite în cauză a fost acela privind realitatea facturilor emise de societatea inculpatului şi înregistrate în evidenţa contabilă, expertul judiciar ajungând la concluzia că, în urma analizei acestor facturi nu au rezultat elemente care să pună la îndoială realitatea acestora, chiar dacă au fost constatate deficienţe în procesul e emitere a facturilor. Cu toate acestea concluzia care se desprinde dincolo de orice dubiu este aceea că, facturile emise de SC S. SRL în perioada ianuarie 2009-decembrie 2009 şi înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii sunt reale.

Mai mult, în ceea ce priveşte facturile neacceptate de expert pentru a putea constata şi confirma anularea lor, marcate în Anexa 1 a raportului, curtea îşi însuşeşte argumentele instanţei de fond referitoare la faptul că, pe de o parte acestea nu fac obiectul actului de sesizare al instanţei iar pe de altă parte că la fila 154 din raport, expertul a explicat şi faptul că facturile societăţii s-au emis manual prin completarea formularelor pretipărite de facturi, aspect ce determină ca facturile emise, să nu fie înregistrate automat în contabilitate la data emiterii ca şi în cazul utilizării unui program informatic de emitere a facturilor; ci ulterior şi separat faţă de procesul de emitere a facturilor, ceea ce poate genera omisiuni, iar lipsa facturilor mai sus menţionate, din jurnalele de vânzări ale societăţii, pot conduce la concluzia că au fost anulate; ori, din probele administrate în cauză, nu reiese cu certitudine că aceste facturi, cu intenţie au fost omise a fi înregistrate în evidenţa contabilă a firmei, cu scopul clar determinat de sustragere de la plata obligaţiilor fiscale, existând dubii în sensul arătat şi care profită inculpatului, conform principiului in dubio pro reo.

Faţă de aceste aspecte invocate apreciem că nu este îndeplinită cerinţa textului de lege incriminator cu privire la latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii menţionate, întrucât nu s-a făcut dovada omisiunii cu intenţie, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, astfel că nu a fost răsturnată prezumţia de nevinovăţie prev. de art.66 C.p.p., prezumţie de care beneficiază inculpatul. Conchizând, raportat la întreg materialul probator administrat în cauză, se poate reţine că inculpatul chiar dacă nu a omis înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor comerciale efectuate, a întârziat în mod evident evidenţierile în contabilitatea firmei sale, îngreunând astfel activitatea organelor de control financiar. Cu toate acestea, acţiunea inculpatului nu constituie infracţiunea de evaziune fiscală în forma cerută de norma incriminatoare, care trebuie să fie clară, lipsită de echivoc.

După cum se cunoaşte, într-o bogată jurisprudenţă, CEDO a subliniat importanţa asigurării accesibilităţii şi previzibilităţii legii, instituind şi o serie de repere pe care legiuitorul trebuie să le aibă în vedere pentru asigurarea acestor exigenţe. Astfel în mai multe cauze (Rotaru împotriva României, Damman împotriva Elveţiei etc.), CEDO a subliniat că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane-care la nevoie poate apela la consultanţă de specialitate-să îşi corecteze conduita şi în special, o normă este previzibilă atunci când oferă o anume garanţie contra atingerilor arbitrare ale puterii publice. Sub acest aspect, principiul securităţii juridice se corelează cu un alt principiu, dezvoltat în dreptul comunitar şi anume principiul încrederii legitime, care impune ca legislaţia să fie clară, predictibilă, unitară şi coerentă (cauzele Facini Dori v. Recre, Foto-Frost v. Hauptzollamt Lubeck Ost).

Un alt aspect ce rezultă din expertiză este cel referitor la veniturile şi cheltuielile realizate de către societatea comercială administrată de inculpate, la operaţiunile de compensare a creanţelor şi datoriilor efectuate şi în concluzie la prejudicial real cauzat, care se ridică la suma de 55.726 lei, din care 31.635 lei impozit

pe profit, 4.550 lei, impozit pe salarii, 20.526 lei asigurări sociale şi şomaj şi 546 lei, comision ITM. Pe de altă parte, din explicaţiile date de expertul judiciar rezultă şi motivul pentru care există o diferenţă atât de mare între calculele acesteia şi conţinutul RIF-ului şi anume faptul că, organele de control neavând la dispoziţie evidenţa contabilă a societăţii, au considerat ca bază de stabilire a impozitului pe profit , doar veniturile consemnate în facturi fără să ia în considerare şi cheltuielile aferente veniturilor înscrise în facturi.

Cu privire la TVA-ul datorat, se observă că în mod nelegal s-a stabilit în sarcina inculpatului de către organele de control financiar, faptul că acesta ar datora suma de 82.636 lei cu titlu de TVA, în condiţiile în care statul avea de rambursat către firma inculpatului suma de 92.977 lei, astfel că firma administrată de inculpate mai avea de primit suma de 10.341 lei, TVA rambursabil.

Faţă de cele de mai sus, apreciem că instanţa de fond a soluţionat corect şi latura civilă a cauzei, obligând inculpatul la plata către partea civilă doar a prejudiciului material dovedit şi anume a sumei de 31.635 lei reprezentând impozit pe profit cu accesoriile aferente calculate de la data scadenţei şi până la achitarea integrală a debitului.

Faţă de cele de mai sus, în baza art.379 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondate apelurile declarate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. (Judecător Monica Rodina)

#Evaziune Fiscala. Spete

← Înşelăciune. Intenţia de a înşela		Mandat european de arestare. Lipsa mandatului intern de... →

Evaziune fiscală. Achitare. In dubio pro reo

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Evaziune fiscală. Achitare. In dubio pro reo