Omor. Calitatea de rudă apropiată a victimei, aceea de unchi, nu se mai regăseşte în prevderile art. 177 Cod penal.

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2014)

Schimbarea încadrării juridice din omor calificat în omor simplu conform art. 188 Cod penal

Cum în NCP nu se mai regăseşte în mod expres infracţiunea de omor calificat asupra unchiului, care se pedepsea cu închisoare de la 15 la 25 de ani, ci este incriminată doar infracţiunea omor, ce se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani, sunt mai favorabile dispoziţiile din Noul Cod penal, care este incident în speţă.

Pe cale de consecinţă, este obligatoriu a fi schimbată încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de omor calificat prev de art 174 , 175 lit c Cod penal în art. 188 NCP, cu art. 5 NCP.

Schimbând încadrarea juridică potrivit legii noi mai favorabile, instanţele trebuie să modifice, totodată, şi pedeapsa aplicată de prima instanţă, dispunând în favoarea inculpatului o sancţiune mai uşoară. Reconsiderarea individualizării pedepsei în sensul arătat, trebuie făcută şi în cazul în care durata pedepsei aplicate, conform vechii încadrări juridice, se situează între limitele de pedeapsă prevăzute de lege potrivit noii încadrări.

Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori, decizia nr. 67/A din 12 februarie 2014

Prin sentinţa penală nr. 554 din 17 decembrie 2013 a Tribunalului Cluj a fost condamnat inculpatul : L.C., ., fără antecedente penale,

În baza art.174 alin.1 C.pen., art.175 alin.1 lit.c C.pen., cu aplicarea art.320¹ C.pr.pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, la pedeapsa de :

- 13 (treisprezece) ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b C.pen.

S-a făcut aplicarea art.71 alin.2 C.pen. rap. la art.64 lit.a, b C.pen.

În temeiul art.350 C.pr.pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia timpul detenţiei preventive începând cu data de 24 iulie 2013 şi până la zi.

În baza art.7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus ca, la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, să fie prelevate probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 118 lit.b C.pen. s-a dispus confiscarea specială a toporului folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii de omor calificat (corp delict aflat în prezent la camera de corpuri delicte de la Tribunalul Cluj).

În temeiul art. 14 şi 346 C.pr.pen. comb. cu art.1357 C.civ. s-au respins pretenţiile civile formulate de partea civilă G.A.V..

Potrivit art. 191 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 3.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 934/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, a fost trimis în judecată inculpatul L.C. pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prev. şi ped. de art. 174 C.pen., art. 175 alin. 1 lit. c C.pen., reţinându-se în principal că, la începutul lunii aprilie 2012, fără a putea fi stabilită cu exactitate data, a aplicat victimei G.S.R., unchiul său, în locuinţa acestuia, lovituri cu intensitate deosebită, în mod repetat, cu un topor în zona capului, cauzându-i un traumatism cranio-cerebral cu fractura calotei, bazei şi a viscerocraniului, în urma cărora victima a decedat, între leziuni şi deces existând legătură de cauzalitate directă.

Fiind audiat de către organele de urmărire penală, precum şi în faţa instanţei de judecată, inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina lui, solicitând a se face aplicarea dispoziţiilor art.320¹ C.pr.pen. privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele :

În cursul serii de 16.07.2013, inculpatul L.C. s-a prezentat la sediul Poliţiei Municipiului X. denunţând faptul că în cursul lunii aprilie a anului 2012, a suprimat viaţa unchiului său, după care, pentru a ascunde urmele infracţiunii săvârşite, a ascuns cadavrul victimei G.S.R., în grădina propriei locuinţe.

Ulterior sesizării faptei comise, inculpatul L.C. şi-a exprimat acordul de a conduce organele de urmărire penală în locul în care, în grădina locuinţei sale, a îngropat cadavrul victimei G.S.R.

De menţionat faptul că grădina locuinţei inculpatului este delimitată de casă printr-un gard cu o poartă, iar la o distanţă de 15 m de poarta de acces în grădină, într-un loc situat într-o uşoară rampă acoperit de vegetaţie perenă de aproximativ 2 m înălţime, după curăţarea zonei indicate, s-a pus în evidenţă în sol o adâncitură vizibilă cu o suprafaţă neregulată de aproximativ 2 x 2,2 m.

S-a procedat apoi la efectuarea în locul indicat de inculpatul L.C. a unei săpături de suprafaţă, împrejurare în care s-a pus în evidenţă o urmă de săpătură, cu formă regulată, cu o adâncime faţă de nivelul natural al solului de aproximativ 30 cm. După continuarea săpăturii, începând de la 70 cm adâncime, s-au pus în evidenţă bucăţi de material textil, obiecte vestimentare, precum şi alte bunuri (perne, saci cu diverse resturi menajere, resturi covoare, pături, alte materiale textile degradate). Ulterior înlăturării din groapă a bunurilor anterior descrise, amestecate cu sol, în partea centrală a gropii, înspre imobil, la o adâncime de aproximativ 90 cm, a fost

descoperit un fragment osos de origine umană - osul frontal jumătatea stângă, cu orbita stângă, scheletul nasului, osul molar stâng şi maxilele, iar în partea superioară centrală a gropii s-a descoperit mandibula cadavrului şi parţial trunchiul cadavrului. Continuând activitatea de degajare, s-a observat cadavrul, care era poziţionat în decubit dorsal, cu capul orientat spre partea îndepărtată a imobilului, braţele în abducţie, elemente ale oaselor mâinii fiind detaşate de schelet şi găsite în zona craniului, iar membrele inferioare erau poziţionate în abducţie, flexie şi rotaţie externă. De menţionat faptul că membrele inferiore ale cadavrului erau acoperite de bucăţi de linoleu, în amestec cu resturi menajere. în interiorul gropii, a fost găsită şi o geantă tip rucsac din material textil.

Pe fondul audierii sale, inculpatul L.C. a precizat faptul că între el şi victima G.S.R. - fratele mamei sale, exista o stare conflictuală în contextul în care victima G.S.R. a locuit o perioadă de timp împreună cu inculpatul şi mama lui, în imobilul situat în . . Starea conflictuală a degenerat şi s-a accentuat după ce prin ordonanţa preşedenţială nr. 1488 din 29.07.1999 a Judecătoriei Dej, victima G.S.R. a fost evacuată din imobil. Ulterior evacuării din imobil, victima G.S.R. a locuit într-o rulotă situată în apropierea locuinţei inculpatului, însă a continuat să pretindă drepturi asupra imobilului.

Pe fondul acestor neînţelegeri, potrivit susţinerii inculpatului L.C., la începutul lunii aprilie 2012, înainte de sărbătorile pascale, după ce, într-o dimineaţă, ar fi revenit de la locul de muncă, a fost încunoştinţat de către mama sa - M.Z., despre faptul că victima G.S.R. a vizitat-o din nou, manifestându-se agresiv, verbal şi fizic. În cursul serii aceleiaşi zile, victima G.S.R. a revenit la locuinţa inculpatului L.C. şi a mamei sale M.Z., pretinzând drepturi asupra imobilului şi, cu toate că, potrivit susţinerii inculpatului, i-ar fi solicitat să plece, victima G.S.R. nu a dat curs solicitării, motiv pentru care cei doi au început să se certe, pentru ca apoi la un moment dat cearta să degenereze într-un conflict fizic. Astfel cum rezultă din declaraţia inculpatului L.C., victima G.S.R. ar fi încercat iniţial să-1 lovească, dar nu a reuşit şi astfel inculpatul L.C. i-a aplicat o lovitură în urma căreia victima a căzut, după care inculpatul a continuat să-i aplice lovituri cu piciorul în zona abdomenului. Apoi, inculpatul L.C. a ajutat victima să se ridice, ducându-1 în camera în care locuia, unde a continuat să aplice lovituri cu pumnul şi piciorul, asupra corpului victimei, în urma cărora, potrivit propriei susţineri, victima G.S.R. a rămas în stare de inconştienţă. După ce victima G.S.R. şi-a revenit, inculpatul L.C. l-a ajutat să se ridice şi sprijinindu-1 1-a ajutat să se deplaseze până la rulota în care locuia. În rulotă, inculpatul L.C. a ajutat victima să se aşeze în pat, acoperindu-l cu o plapumă, după care a părăsit rulota, revenind la locuinţa sa. După un interval de timp, conştientizând că victima G.S.R. va sesiza în cursul zilei următoare organele de poliţie, potrivit propriei susţineri, a luat hotărârea să suprime viaţa victimei. Pe fondul audierii, inculpatul a susţinut că a revenit la rulotă, a găsit victima în aceeaşi poziţie, fără a-şi da seama dacă este în viaţă sau nu, motiv pentru care a părăsit rulota, s-a înarmat cu un topor şi a revenit, aplicând patru lovituri cu toporul doar în zona capului victimei G.S.R..

Astfel cum rezultă din probele dosarului, victima G.S.R. locuia singur în rulotă şi obişnuia să plece din ţară, fără a anunţa ceilalţi membri ai familiei.

Cunoscând acest aspect şi pentru că după câteva zile din rulotă a început să se simtă mirosul specific al unui cadavru aflat în descompunere, pentru a crea aparenţa că victima G.S.R. a părăsit teritoriul României, inculpatul L.C. a săpat în grădina locuinţei sale o groapă şi pentru a nu fi descoperit de către partea vătămată G.A.V., fratele victimei, respectiv a mamei inculpatului, care locuia în apropiere, după lăsarea întunericului s-a dus în rulotă, a luat cadavrul victimei G.S.R., târându-1 până la

groapă, pentru ca apoi să-1 arunce în interior. Pentru a înlătura urmele infracţiunii comise, inculpatul a aruncat în aceeaşi groapă pernele, cearceaful, plapuma, covoarele din rulotă, precum şi rucsacul pe care victima G.S.R. obişnuia să-1 poarte atunci când pleca, pentru ca apoi să arunce peste cadavru şi bunurile pe care le-a luat din rulotă, alte resturi menajere, provenite din propria-i gospodărie, după care a acoperit groapa cu pământ. După ascunderea cadavrului, inculpatul L.C. s-a mutat la locuinţa tatălui său, respectiv a martorului L.V..

Conform concluziilor preliminare întocmite de către medic primar legist din cadrul Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca s-a stabilit că moartea numitului G.S.R. este violentă şi se datorează, mai probabil, zdrobirii capului şi conţinutului său, prin lovire activă cu un corp dur. Din concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 5227/III/400 al Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca rezultă că moartea victimei G.S.R. este violentă, datorându-se unui traumatism cranio-cerebral cu fractura calotei, bazei şi a viscerocraniului, leziunile traumatice putându-se produce prin loviri repetate cu un corp dur, între leziuni şi deces existând legătură de cauzalitate directă.

Cu toate că inculpatul L.C. a susţinut pe fondul audierii că a luat hotărârea să suprime viaţa victimei G.S.R. după ce, cu un interval de timp înainte, l-ar fi agresat în interiorul propriei locuinţe, pentru a evita ca victima să sesizeze organele de poliţie, sens în care, după ce a chibzuit, s-a înarmat cu un topor şi a revenit la rulota în care cu puţin timp înainte a transportat victima G.S.R., circumstanţe care ar califica omorul şi prin reţinerea dispoziţiilor art. 175 lit.a, d şi h C.pen., având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale (percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa inculpatului L.C. şi conţinutul raportului de constatare medico-legală nr. 5227/III/400 al Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca) conform cărora nu au fost puse în evidenţă urme sau leziuni care să ateste că într-adevăr, iniţial, a avut loc o agresare a victimei în locuinţa inculpatului, în cauză nu vor putea fi reţinute, în afara circumstanţei prev. de art. 175 lit. c C.pen. (având în vedere că victima G.S.R. este fratele mamei inculpatului L.C., respectiv unchiul său), vreuna dintre celelalte circumstanţe care ar califica omorul.

În faţa instanţei de judecată, inculpatul a solicitat a se face aplicarea dispoziţiilor art.320¹ C.pr.pen., precizând că recunoaşte săvârşirea infracţiunii reţinute în actul de sesizare al instanţei şi solicitând ca judecata pe latura penală a cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, neavând alte probe de solicitat sub acest aspect.

Fapta descrisă mai sus a fost dovedită prin : proces-verbal de consemnare a plângerii sau denunţului oral, denunţul inculpatului L.C., proces-verbal de conducere, proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto anexe, proces-verbal de examinare a locului faptei şi planşe foto, concluzii preliminare, raport de constatare medico-legală 5227/III/400 din 25.07.2013, planşă cuprinzând aspectele fixate şi urmele şi mijloacele materiale de probă ridicate cu ocazia autopsiei cadavrului victimei G.S.R., planşa fotografică cu aspectele fixate cu ocazia examinării toporului (f.188-201 d.u.p.), copia minutei încheierii penale nr. 127/C/P din 24.07.2013 a Tribunalului Cluj prin care s-a autorizat efectuarea unei percheziţii domiciliare la domiciliul inculpatului L.C. şi autorizaţia de percheziţie nr. 49/24.07.2013, proces-verbal de percheziţie domiciliară şi planşe foto, declaraţiile martorilor asistenţi (. ), ordonanţe de delegare a lucrătorilor de poliţie judiciară din cadrul IPJ - SIC, declaraţiile martorilor (..).

În drept, fapta inculpatului L.C., care la începutul lunii aprilie 2012, fără a putea fi stabilită cu exactitate data, a aplicat victimei G.S.R., unchiul său, în locuinţa

acestuia, lovituri cu intensitate deosebită, în mod repetat, cu un topor în zona capului, cauzându-i un traumatism cranio-cerebral cu fractura calotei, bazei şi a viscerocraniului, în urma cărora victima a decedat, între leziuni şi deces existând legătură de cauzalitate directă, întruneşte elementele constitutive infracţiunii de omor calificat, prev. şi ped. de art.174 alin.1 C.pen., art.175 alin.1 lit.c C.pen.

La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatului, instanţa a luat în considerare gradul de pericol social concret, foarte ridicat, al infracţiunii săvârşite, atitudinea sinceră avută de inculpat pe întreg parcursul procesului penal, precum şi faptul că acesta este o persoană tânără, nu posedă antecedente penale (având anterior un comportament adecvat normelor morale şi legale), are în întreţinere un copil minor rezultat din relaţia de concubinaj cu martora I.A.G., fiind totodată încadrat în muncă în (. ). Nu au fost reţinute însă în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prev. de art.74 lit.a şi c C.pen., după cum a solicitat apărătorul ales al acestuia, întrucât recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana inculpatului, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei, ceea ce nu este însă cazul în speţă raportat la gravitatea deosebită a faptei reţinute în sarcina inculpatului, respectiv la modul şi împrejurările în care aceasta a fost comisă şi la atitudinea avută de inculpat imediat după săvârşirea faptei.

Totodată, au fost avute în vedere dispoziţiile art.320¹ alin.7 C.pr.pen. conform cărora, în cazul recunoaşterii vinovăţiei, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii (în cauză limita minimă a pedepsei închisorii fiind aşadar de 10 ani, iar limita maximă de 16 ani şi 8 luni).

În consecinţă, instanţa a considerat că o pedeapsă de 13 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b C.pen. aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, va fi în măsură să contribuie la reeducarea acestuia.

Totodată, s-a făcut aplicarea art.71 alin.2 şi art.64 lit.a, b C.pen.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, este de precizat că numitul G.A.V., fratele victimei G.S.R., a declarat că se constituie parte civilă în cauză, în nume propriu, cu suma de 100.000 lei, reprezentând daune morale.

Luând în considerare depoziţiile martorilor M.I. (tatăl vitreg al inculpatului, care arată că relaţiile dintre victimă şi partea civilă erau tensionate, aceştia certându-se în mod frecvent, certuri care deseori degenerau în acte de violenţe fizică, partea civilă neparticipând nici măcar la înmormântarea victimei) şi M.V. (fosta concubină a victimei, care precizează că victima şi partea civilă nu se înţelegeau ca doi fraţi adevăraţi, relaţiile dintre ei nefiind foarte bune), depoziţii care contrazic şi infirmă declaraţiile martorei S.L. (vecina părţii civile, care arată că victima şi partea civilă se

înţelegeau foarte bine şi nu i-a văzut certându-se vreodată), tribunalul apreciază că în cauză nu se impune acordarea vreunei sume de bani cu titlu de daune morale părţii civile, neputându-se vorbi, în aceste împrejurări, de faptul că prin fapta inculpatului iar fi fost cauzate prejudicii nepatrimoniale părţii civile, care s-ar impune a fi reparate prin obligarea inculpatului la plata unei sume de bani cu titlu de daune morale (atâta timp cât partea civilă nu a participat nici măcar la înmormântarea victimei şi nu a dorit să contribuie cu nimic la cheltuielile ocazionate de acest nefericit eveniment, după cum precizează martorul M.I.).

În consecinţă, în temeiul art. 14 şi 346 C.pr.pen. comb. cu art.1357 C.civ. tribunalul a respins ca nejustificate pretenţiile civile formulate de partea civilă G.A.V..

Potrivit art.191 C.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 3.000 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul L.C. solicitând admiterea căii de atac promovate, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit.c în infracţiunea de omor prev. de art. 188 NCP, cu reţinerea art. 5 NCP, vizând legea penală mai favorabilă, faţă de împrejurarea că Noul Cod penal în vigoare de la 1 februarie 2014, nu mai incriminează omorul săvârşit asupra unei rude apropiate sau asupra unui membru de familie, ca o formă calificată a uciderii unei persoane.

Pe de altă parte, cere a se reţine în favoarea sa circumstanţele atenuante prev. de art. 75 NCP, respectiv că a fost sincer şi a regretat comiterea infracţiunii iar soluţionarea cauzei s-a făcut în temeiul art. 375 NCPP, în baza probelor administrate doar în faţa procurorului.

Curtea examinând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Criticile formulate de inculpat vizează atât nelegalitatea cât şi netemeinicia sentinţei pronunţate de Tribunalul Cluj.

Curtea reţine că în prezent, infracţiunea de omor calificat prev de art 189 NCP, nu mai prevede omorul asupra unei rude apropiate sau asupra unui membru de familie ca o circumstanţă agravantă, în Noul Cod penal, în vigoare de la 1 februarie 2014.

Această faptă penală este reincriminată în Noul Cod penal, în art. 188 sub denumirea de „omor”în care se precizează textual: „uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi”.

Prin art. 177 NCP, prin membru de familie se înţelege ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude, soţul, persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc, rezultând astfel, că unchiul nu mai este considerat ca făcând parte din rudele apropiate, iar pe de altă parte nu este nici membru de familie, potrivit noii reglementări.

Potrivit art. 5 din NCP „în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.

Este evident că, atâta vreme cât în NCP nu se mai regăseşte în mod expres infracţiunea de omor calificat asupra unchiului, care se pedepsea cu închisoare de la 15 la 25 de ani, ci este incriminată doar infracţiunea omor, ce se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani, sunt mai favorabile dispoziţiile din Noul Cod penal, care este incident în speţă.

Pe cale de consecinţă, este obligatoriu a fi schimbată încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de omor calificat prev de art 174 , 175 lit c Cod penal în art. 188 NCP, cu art 5 NCP.

Pe de altă parte, aşa cum se pronunţă şi ÎCCJ în mod constant prin mai multe decizii de speţă „schimbând încadrarea juridică potrivit legii noi mai favorabile, instanţele trebuie să modifice, totodată, şi pedeapsa aplicată de prima instanţă, dispunând în favoarea inculpatului o sancţiune mai uşoară. Reconsiderarea individualizării pedepsei în sensul arătat, trebuie făcută şi în cazul în care durata pedepsei aplicate, conform vechii încadrări juridice, se situează între limitele de pedeapsă prevăzute de lege potrivit noii încadrări”.

Curtea reţine că nu este justificată reţinerea în favoarea inculpatului a unor circumstanţe atenuante, acesta beneficiind de prevederile art. 375 NCPP, respectiv de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, faţă de sinceritatea de care a dat dovadă în cursul procesului penal.

Existenţa uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art.75

C.pen. sau a altora asemănătoare nu obligă instanţa de judecată să le considere circumstanţe atenuante şi să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului, rezultă că recunoaşterea unor atari împrejurări drept circumstanţe atenuante este lăsată la aprecierea instanţei de judecată. În această apreciere se va ţine seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârşit infracţiunea, de urmările produse, ca şi de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.

Recunoaşterea circumstanţelor atenuante este atributul instanţei de judecată şi deci lăsată la aprecierea acesteia.

Art. 75 pct. 2 lit.b din NCP prevede că „pot constitui circumstanţe atenuante judiciare împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului”.

În speţă, în raport cu gradul de pericol social sporit al faptei comise de inculpat, care a săvârşit o infracţiune de omor asupra unchiului, nu justifică aplicarea art.75 Noul Cod penal şi nici reducerea pedepsei.

Pentru motivele ce preced, se va admite ca fondat în baza art. 421 pct 2 lit a NCPP, apelul inculpatului L.C., va desfiinţa sentinţa tribunalului în latura penală şi judecând în fond cauza, îl va condamna în baza art. 188 NCP, cu art. 5 NCP, şi art 320¹ Cod procedură penală (art. 375 NCPP) pentru infracţiunea de omor la o pedeapsă de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b NCP, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prev de art. 174 , 175 lit c Cod penal.

Curtea, în baza propriei analize, faţă de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei consideră că nu se impune a se da curs celor susţinute, deoarece nu s-ar putea da eficienţă într-un mod prioritar circumstanţelor personale, în raport cu celelalte, faţă de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.

Curtea consideră că pedeapsa principală rezultantă de 8 ani închisoare, cu executare prin privare de libertate, reprezintă o pedeapsă proporţională, atât cu gravitatea efectivă a faptei comise de apelant, concretizată prin modul în care acesta a acţionat, prin comiterea unei acţiuni de ucidere a unchiului său şi ea reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al apelantului, cât şi profilul socio-moral şi de personalitate a inculpatului, a cărui atitudine în societate şi procesuală în cauză, este pozitivă.

Faţă de modul concret de săvârşire a faptei, cuantumul pedepsei principale de 8 ani închisoare, asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar executarea sa, prin privare de libertate, va da posibilitate inculpatului, ca prin programele educaţionale desfăşurate şi în mediu închis, cu valorificarea aptitudinilor acestuia, să conducă, chiar şi prin restrângerea libertăţii presupusă de o asemenea modalitate de executare la conştientizarea consecinţelor faptei sale, în vederea unei reinserţii sociale reale a acestuia.

Cuantumul sancţiunii nu se impune a fi redus faţă de gravitatea faptei comise, consecinţele acesteia, rezonanţa în comunitate şi a reacţiei pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, faţă de săvârşirea unor asemenea infracţiuni, aşa încât nu se impune diminuarea pedepsei.

În baza art 399 NCPP, se va menţine starea de arest a inculpatului.

În conformitate cu disp.art.223 alin 2 NCPP dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau că există temeiuri noi care justifică această măsură, dispune menţinerea acesteia.

Cum, în cauză, temeiul arestării îl constituie dispoziţiile art. 223 alin.2 NCPP şi acesta nu a dispărut, iar în cursul judecăţii în primă instanţă s-a stabilit vinovăţia inculpatului urmează a se constata că se impune necesitatea menţinerii în continuare a măsurii arestării preventive, conform art 424 alin 2 NCPP.

Întrucât infracţiunea presupus a fi săvârşită denotă un deosebit grad de pericol social, inculpatul fiind, de altfel, condamnat la 8 ani închisoare de către instanţa de apel, se impune menţinerea stării de arest, persistând motivele ce au stat la baza luării acestei măsuri.

Constatând că sunt întrunite atât cerinţele legislaţiei interne, cât şi prevederile art. 5 pct.1 lit. a şic din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, Curtea va menţine starea de arest a inculpatului deţinut în Penitenciarul Gherla, întrucât hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art. 5 paragraf 1 din CEDO (cauza Tommasi vs.Franţa).

Hotărârea de condamnare a inculpatului pronunţată pe fond de Tribunalul Cluj confirmată de Curtea de Apel, justifică continuarea privării de libertate a acestuia, în condiţiile art. 5 paragraf 1 lit. a din CEDO, astfel cum a fost interpretat de aceeaşi instanţă în cauza Wemhoff contra Germaniei.

În baza art. 72 NCP, se va deduce din pedeapsa arestul preventiv începând cu 24 iulie 2013 şi până la zi.

În baza art. 65 NCP se vor interzise inculpatului drepturile prev.de art. 66 lit.a,b NCP pe durata executării pedepsei.

Se vor mentine restul dispozitiilor sentintei

Cheltuielile judiciare în apelul inculpatului vor rămâne în sarcina statului, conform art. 275 pct.4 alin.3 NCCP. (Judecător Delia Purice)

← Măsuri educative. Noul Cod penal		Consum de alcool la volan. Îmbibaţie alcoolică ce... →

Omor. Calitatea de rudă apropiată a victimei, aceea de unchi, nu se mai regăseşte în prevderile art. 177 Cod penal.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Omor. Calitatea de rudă apropiată a victimei, aceea de unchi, nu se mai regăseşte în prevderile art. 177 Cod penal.