Consum de alcool la volan. Îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală

Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană cu o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală. Lege penală mai favorabilă

Este evident că, atâta vreme cât noul Cod penal prevede pentru aceeaşi infracţiune un mod de sancţionare alternativ, atât cu închisoare cât şi cu amendă penală, sunt mai favorabile dispoziţiile din Noul Cod penal care trebuie să se aplice obligatoriu infracţiunii săvârşite de inculpat.

Potrivit art. 336 Noul Cod penal rezultă că, îmbibaţia alcoolică cerută de actul normativ pentru a fi considerată infracţiune este de 0,80 gr./l alcool pur în sânge, iar probele dosarului atestă că inculpatul la data când a fost surprins de organele de poliţie, a avut o alcoolemie de 0,85 gr./l, apropiată de limita de la care activitatea sa constituia o faptă prevăzută de legea penală.

Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori, decizia nr. 64/A din 12 februarie 2014

Prin sentinţa penală nr. 402 din 1 noiembrie 2013 a Judecătoriei Zalău, în baza art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a) şi c) Cod penal, a art. 3201 alin 7 Cod de procedură penală şi a art.76 lit. e) teza I Cod penal a fost condamnat inculpatul M.A.C., ., fără antecedente penale, la pedeapsa de 1500 (unamiecincisute) lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală.

Amenda penală se va executa potrivit art.425 Cod procedură penală.

S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art.631 Cod penal.

În baza art. 189 alin.1 Cod procedură penală s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Sălaj a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru asistenţa juridică asigurată inculpatului în faza de judecată.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare către stat (din care 160 lei-contravaloarea buletinului de analiză toxicologică alcoolemie şi 200 lei - onorariul avansat apărătorului din oficiu).

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj din data de 02.10.2013 din dosar nr. 324/P/2013, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului M.A.C., pentru comiterea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 republicată. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău la data de 07.10.2013 sub nr. .../337/2013.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în esenţă, că în data de 11.03.2013 învinuitul M.A.C. a condus pe b-dul Mihai Viteazu din mun. Zalău autoturismul marca BMW cu nr. de circulaţie provizoriu ... având o îmbibaţie alcoolică în sânge peste limita legală, respectiv de 0,85 g/l la prima probă recoltată, învinuitul refuzând recoltarea celei de-a doua probe din motive personale.

În susţinerea stării de fapt reţinută în sarcina inculpatului, în actul de sesizare a instanţei s-au indicat următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, declaraţiile învinuitului, declaraţia martorului M.I., buletin de analiză toxicologică alcoolemie 342/IX/a/135 din data de 13.03.2013.

La termenul de judecată din 01.11.2013, inculpatului i s-au adus la cunoştinţă prevederile art.3201 C.p.p. şi consecinţele care decurg din alegerea procedurii simplificate, inculpatul declarând, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, că recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în actul de sesizare a instanţei, nu doreşte să formuleze cereri privind administrarea de probe şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte. În baza cererii inculpatului admisă de către instanţă cauza a fost judecată potrivit procedurii prevăzute la art. 3201 Cod procedură penală.

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În seara zilei de 10.03.2013 inculpatul M.A.C. se afla la Pensiunea Ramona din mun. Zalău, unde, potrivit propriilor declaraţii, a consumat băuturi alcoolice, respectiv cantitatea de aproximativ 200 ml vin. În data de 11.03.2013 în jurul orei 01.40 inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca BMV cu număr de circulaţie provizoriu . (proprietatea fratelui inculpatului, care i-a dat acceptul

acestuia de a folosi ori de câte ori are nevoie acest autoturism),însoţit fiind în autoturism de soţia sa, şi a condus pe b-dul Mihai Viteazu, din mun. Zalău, în direcţia centru. În Zona Sălii Sporturilor, pe b-dul Mihai Viteazu inculpatul a fost oprit în trafic de către organele de poliţie aflate în supravegherea şi controlul traficului rutier, fiind testat în prezenţa martorului asistent Mureşan Ioan cu aparatul etilotest, iar în urma testării a rezultat o alcoolemie de 0,41 mg/l alcool pur în aerul expirat. Inculpatul a fost condus la Spitalul Judeţean de Urgenţă Zalău unde i s-au recoltat o probă de sânge la ora 02.20 , inculpatul refuzând recoltarea celei de a doua probe, invocând faptul că se grăbeşte să ajungă la familia sa, fiindu-i adus la cunoştinţă de către organele de poliţie faptul că în această situaţie nu mai poate solicita calculul retroactiv al alcoolemiei. În urma efectuării analizelor toxicologice s-a stabilit că inculpatul a avut o alcoolemie de 0,85 g/l, alcool pur în sânge la proba recoltată la ora 02.20, aşa cum reiese din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie.

Pe parcursul urmăririi penale, cu ocazia audierii sale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei. De asemenea prin declaraţia dată în faţa instanţei de judecată inculpatul a recunoscut cele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare, însuşindu-şi probatoriul administrat în faza de urmărire penală.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă şi vinovăţia inculpatului sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declaraţiile de recunoaştere a săvârşirii faptei date de inculpat se coroborează, potrivit art. 69 C.p.p., cu celelalte probe administrate în legătură cu săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, respectiv cu declaraţia martorului asistent şi cu rezultatele buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie.

În drept, fapta inculpatului M.A.C. care la data de 11.03.2013 a condus autoturismul marca BMW cu număr de circulaţie provizoriu SJ - 0800711 pe drum public -b-dul Mihai Viteazu din mun. Zalău, având o îmbibaţie alcoolică în sânge peste limita legală de 0,80 g/l, respectiv de 0,85 g/l alcool pur în sânge, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 republicată.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art.87 alin.1 O.U.G.nr.195/2002 republicată s-a realizat prin activitatea inculpatului de a conduce autoturismul pe un drum public în condiţiile în care avea în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Urmarea imediată, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege, şi constă în starea de pericol pentru siguranţa traficului rutier generată de conduita inculpatului. Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o alcoolemie peste limitele legale este o infracţiune de pericol, starea de pericol pentru siguranţa circulaţiei rutiere este inerentă elementului material al infracţiunii şi se produce în momentul în care punerea în mişcare şi deplasarea autovehiculului dobândeşte semnificaţia unei „conduceri” pe drumurile publice a acestuia. În acel moment are loc şi consumarea infracţiunii.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, intenţia inculpatului rezultă din împrejurarea că, deşi ştia că a consumat anterior o cantitate însemnată de alcool fără aport alimentar, a avut reprezentarea faptului că alcoolemia sa este crescută şi poate fi peste limita prevăzută de lege, dar a decis totuşi să se urce la volanul autoturismului şi să îl conducă pe drumuri publice, a prevăzut pericolul reprezentat de acţiunea sa de a conduce în aceste condiţii şi deşi nu a urmărit, a acceptat producerea unei asemenea stări de pericol pentru siguranţa traficului rutier.

Reţinând vinovăţia inculpatului, instanţa a dispus condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în

sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, faptă prevăzută de art. 87 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 republicată.

La individualizarea pedepsei şi proporţionalizarea acesteia, instanţa a avut în vedere art.52 Cod penal, dispoziţiile art.72 alin.1 şi art.181 alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă şi cea care s-ar fi putut produce, precum şi persoana şi conduita inculpatului.

Raportat la pericolul social concret al faptei, atâta vreme cât inculpatul acţionând cu intenţie a condus autoturismul pe drumuri publice după ce a consumat băuturi alcoolice, pe artere importante, intens circulate la orice oră din zi, având şi un pasager în autoturism, starea de pericol pentru traficul rutier prezumată de lege s-a şi creat, fără a putea afirma că acest pericol este unul foarte redus sau că s-a adus o atingere lipsită de importanţă siguranţei traficului rutier, astfel încât fapta să nu constituie infracţiune, aşa cum a formulat concluzii în apărare apărătorul inculpatului. Având în vedere cele expuse mai sus, dar şi împrejurările concrete ale săvârşirii faptei, ora la care inculpatul a condus pe drum public şi valoarea alcoolemiei apropiată de limita de la care fapta constituie infracţiune, instanţa a apreciat că pericolul social concret al faptei nu este unul foarte ridicat, dar se circumscrie pericolului social specific infracţiunii.

Instanţa a avut totodată în vedere circumstanţele privitoare la conduita şi persoana inculpatului, care este în vârstă de 32 de ani,este căsătorit, are studii medii, nu are un loc de muncă, potrivit fişei de cazier judiciar inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut de la început o atitudine sinceră, a recunoscut fapta, a colaborat cu organele de urmărire penală şi s-a prezentat în faţa instanţei de judecată.

Faţă de lipsa antecedentelor penale şi atitudinea inculpatului de recunoaştere a faptei sale şi cooperare cu organele judiciare pe toată durata procesului penal, având în vedere şi împrejurările concrete ale săvârşirii faptei, valoarea alcoolemiei apropiată de limita de la care fapta constituie infracţiune, instanţa a apreciat că periculozitatea faptei în concret şi a persoanei inculpatului nu este una foarte ridicată, iar răspunderea acestuia poate fi angajată prin raportare la limite de pedeapsă mai mici decât cele prevăzute în textul incriminator, pe aceste considerente, instanţa a reţinut în beneficiul inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit. a) şi c) C.p.

La stabilirea pedepsei instanţa a dat eficienţă şi prevederilor art.3201 alin. 7 C.p.p. precum şi prevederilor art. 76 alin. 1 lit. e) teza I Cod penal.

Pornind de la cele expuse anterior, în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei instanţa a apreciat că, raportat la circumstanţele reale şi personale ale cauzei şi limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracţiunea săvârşită, în condiţiile aplicării art.3201 alin. 7 C.p.p. şi a art. 76 alin. lit. e) teza I C.p este suficientă pentru sancţionarea şi reeducarea inculpatului aplicarea pedepsei amenzii penale în cuantum de 1500 lei , apreciind că aceasta va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare şi de prevenţie eficient.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa a apreciat că executarea pedepsei are rol în atenţionarea şi îndreptarea comportamentului inculpatului, în consecinţă a dispus ca pedeapsa amenzii să fie executată în conformitate cu dispoziţiile art.425 Cod procedură penală, inculpatul având obligaţia de a depune recipisa de plată integrală a amenzii la instanţa de executare în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.

I-a fost atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 631 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute

pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, reduse în condiţiile art.3201 alin. 7 C.p.p, în ipoteza sustragerii cu rea-credinţă de la executarea amenzii.

Instanţa a constatat că în faza de judecată asistenţa juridică a inculpatului a fost asigurată de către apărătorul desemnat din oficiu, av. Mureşan Dumitru cu delegaţie la fila 29 din dosar, iar în baza art. 189 alin.1 C.p.p. şi protocolul încheiat între Ministerul Justiţiei şi UNBR, va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Sălaj a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanţa a obligat pe inculpatul M.A.C. la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul avansat pentru apărătorul desemnat din oficiu şi 160 lei-contravaloarea buletinului de analiză toxicologică.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ZALĂU solicitând admiterea căii de atac promovate, desfiinţarea sentinţei instanţei de fond şi judecând pe fond procesul, a se dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii în privinţa căreia să se facă aplicarea art. 81 Cod penal, respectiv să fie suspendată condiţionat, raportat la pericolul social al faptei şi al făptuitorului şi la circumstanţele personale şi la cele reale vizând infracţiunea săvârşită.

Curtea examinând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Apelul parchetului nu este fondat, pentru următoarele argumente:

Corespunde realităţii că la data săvârşirii faptei de către inculpat, aceasta era sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

La data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal care, pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului incriminată prin art. 336 prevede un mod de sancţionare alternativ, fie cu închisoare de la 1 la 5 ani, fie cu amendă penală.

Având în vedere că potrivit art. 5 NCP „în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.

Este evident că, atâta vreme cât noul Cod penal prevede pentru aceeaşi infracţiune un mod de sancţionare alternativ, atât cu închisoare cât şi cu amendă penală, sunt mai favorabile dispoziţiile din Noul Cod penal care trebuie să se aplice obligatoriu infracţiunii săvârşite de inculpat.

Determinarea pericolului social se face în concret, cu referire directă la împrejurările ce au ocazionat ori pe fondul cărora s-a comis fapta, la modul specific de manifestare a autorului şi la persoana acestuia, neputându-i-se reproşa inculpatului M.A. că a mai fost implicat până în prezent în acte antisociale, că nu a avut o atitudine sinceră în faţa magistratului de la judecătorie, că nu a regretat profund cele petrecute.

Actele şi lucrările dosarului, relevă că inculpatul a condus autovehiculul proprietatea fratelui acestuia, marca BMW, pe un drum public, respectiv pe B-dul Mihai Viteazu din Zalău, având o îmbibaţie alcoolică de 0,85 gr./l alcool pur în sânge, dimineaţa în jurul orei 1.40, pe o distanţă scurtă, nu a fost implicat în vreun accident, iar la ora respectivă artera în discuţie nu era circulată.

Totodată, din probele administrate rezultă că inculpatul nu posedă antecedente penale, este în vârstă de 32 de ani, este căsătorit, are studii medii, a fost sincer din momentul demarării procedurilor judiciare, cauza a fost judecată în condiţiile art. 3201 Cod procedură penală, regretând totodată activitatea ilicită în care a fost implicat.

Potrivit art. 336 Noul Cod penal rezultă că, îmbibaţia alcoolică cerută de actul normativ pentru a fi considerată infracţiune este de 0,80 gr./l alcool pur în sânge, iar probele dosarului atestă că inculpatul la data când a fost surprins de organele de poliţie, a avut o alcoolemie de 0,85 gr./l, apropiată de limita de la care activitatea sa constituia o faptă prevăzută de legea penală.

Curtea reţine că, raportat la împrejurările concrete ale săvârşirii faptei, ora la care inculpatul a condus vehiculul pe drumurile publice (dimineaţa, în condiţiile unui trafic extrem de redus), valoarea alcoolemiei, apropiată de limita de la care activitatea sa constituia o faptă penală, pericolul social al infracţiunii nu este foarte ridicat, ceea ce justifică aprecierea că reeducarea acestuia este posibilă şi prin aplicarea unei amenzi penale, pedeapsă principală alternativă, prevăzută de Noul Cod penal în art. 336.

Aşa fiind, sentinţa pronunţată de prima instanţă apare ca legală şi temeinică, urmând a fi menţinută.

Pentru motivele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ZALĂU, în temeiul art. 421 pct.1 lit.b NCPP.

În baza art. 275 pct.4 alin.3 NCPP cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

Se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei ce se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, . , în baza art. 274 alin.l NCPP. (Judecător Delia Purice)

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Consum de alcool la volan. Îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală