Decizia penală nr. 101/2013. Traficul de influență
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.101/A/2013
Ședința publică din data de 13 mai 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: L. M. ,judecător JUDECĂTOR: ANA C.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR: VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul H. C. T. împotriva sentinței penale nr.25 din 29 ianuarie 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, inculpatul trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art.257 al.1 C.pen., cu aplic.art.37 lit.a și b C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul H. C. T., asistat de av. Călbăjos R. C. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, av. Negrea V. ia, ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul H. C. T. arată că a fost în imposibilitate de a-și angaja un apărător, astfel că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul inculpatului H. C. T. depune la dosar concluzii scrise.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul inculpatului H. C. T. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, a se dispune achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen. rap.la art.10 lit.a C.pr.pen.
În susținerea apelului arată că, în mod greșit prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția acestuia, singura probă științifică administrată fiind raportul de constatare științifică privind comportamentul simulat al martorei Dumitru O. Manuela. Cu privire la întrebările adresate acesteia, consideră că nu prezintă relevanță probatorie având în vedere că nu se coroborează cu nici un alt element probatoriu, apt să constituie suport al hotărârii de condamnare.
În subsidiar, solicită admiterea apelului și redozarea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege, apreciind că pedeapsa aplicată este prea mare.
Consideră că instanța de fond nu a dat o eficiență suficientă circumstanțelor personale ale inculpatului și nu a avut în vedere că acesta are studii superioare, este încadrat în muncă, este căsătorit, are în întreținere doi copii minori și este singurul întreținător de familie.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M. ui P. solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuală arată că instanța a realizat o cercetare judecătorească amănunțită din care s-a dedus situația cauzei, făcându-se o analiză pertinentă din perspectiva art.63 C.pr.pen., iar declarațiile martorilor care au avut unele reveniri și contradicții în faza de urmărire penală, au fost înlăturate motivat.
În consecință, din perspectiva parchetului, acuzația adusă inculpatului cuprinsă în actul de sesizare a fost confirmată pe deplin, iar soluția de condamnare a instanței este corectă.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei și pedeapsa finală pe care
inculpatul urmează să o execute, apreciază de asemenea că raționamentul instanței este legal și temeinic, instanța valorificând circumstanțele de natură atenuantă prin aplicarea unei pedepse îndreptate spre minimul special, în condițiile existenței unei stări de recidivă și a unei antecedențe penale substanțiale a inculpatului, elemente pe care instanța le-a avut corect în vedere iar, în final, cei 4 ani închisoare pe care inculpatul urmează să îi execute privativ de libertate, sunt consecința directă a nerespectării obligațiilor impuse anterior conform art.81 C.pen.
Pe cale de consecință, solicită respingerea apelului ca nefondat.
Inculpatul H. C. , având ultimul cuvânt, consideră că este condamnat pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 25 din 29 ianuarie 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, în baza art. 257 alin. 1 cu aplic. art. 37 lit. a și lit. b C.pen, s-a dispus condamnarea inculpatului H. C. T., fiul lui T. și E., născut la data de_ în Turda, jud. C., cetățean român, studii superioare, inginer la SC Gama Europa SRL, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, recidivist, domiciliat în C. -N., str. Decebal, nr. 8, ap. 3, jud. C., posesor al CI seria KX nr. 7., CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 83 C.pen, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 27/_ a Curții de Apel Târgu Mureș și s-a alăturat această pedeapsă celei aplicate prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute în regim de de tenț ie pede aps a de 4 aniînchisoare.
În baza art. 71 din Codul penal a fost privat inculpatul, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea pedepsei, de dreptul prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a din Codul penal.
În baza art. 257 alin. 2 rap. la art. 256 alin. 2 C.pen. s-a confiscat în favoarea statului de la inculpat suma de 3000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume, calculat raportat la cursul BNR din_, respectiv suma de
11.154 lei.
În baza art. 191 alin. 1 C.pen a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.133/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, a fost trimis în judecată inculpatul H. C. -T., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art. 257 C.pen., cu aplic. art. 37 lit. a și b C.pen. constând în aceea că în primăvara anului 2008, a pretins și a primit de la denunțătorul Dumitru Costel suma de 3000 de euro promițându-i
faptul că, prin influența pe care o are asupra unui director de la banca Volksbank România - Agenția Mirăslău - C. -N., un anume "S. "; va aproba încheierea unui credit bancar în condițiile în care denunțătorul nu putea obține o astfel de finanțare având deja restanțe la un credit contractat anterior.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic de influență și nu a dorit să fie judecat în procedura simplificată prevăzută de art. 3201C.pr.pen. În declarația pe care a dat-o, recunoaște că a făcut cunoștință denunțătorului cu directorul agenției bancare, dar că nu a avut alt rol în acordarea creditului, recunoscând de asemenea că a primit suma de 3000 de euro de la Dumitru Costel, dar că suma reprezenta datoria pe care denunțătorul o avea față de fosta contabilă a inculpatului - martora G. C., rezultată în urma efectuării de către aceasta a unor lucrări contabile pentru firma denunțătorului, sumă pe care denunțătorul a predat-o inculpatului și nu contabilei pentru că, inculpatul a făcut legătura dintre denunțător și contabilă.
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea penala formulata de VOLKSBANK ROMA. A S.A. și actele de referința anexate acesteia (f.6-26), declarațiile martorului Copil L. Mihail (f.27- 28, 52-53), declarațiile martorului Dumitru Costel (f.29-30, 45, 129-130), declarațiile martorului S. I. (f.49-50), declarațiile martorei Dumitru O. Manuela ( f.58-59, 131-133), declarațiile martorei Dumitru O. Manuela (f.186-
187) declarațiile martorei Oatu A. E. (f.106-107), declarațiile inculpatului H.
C. T. (f.47, 111-112 188), declarația martorului Helgiu Horea I. ( f.202), declarațiile martorei G. Manuela C. (f.203), raport de constatare tehnico- științifica asupra comportamentului simulat si actele anexate (f.145-154), proces verbal încheiat pe fondul confruntării dintre inculpatul H. C. T. și martora Dumitru O. Manuela (f.134-135), proces verbal încheiat pe fondul confruntării dintre inculpatul H. C. T. și denunțătorul Dumitru Costel (f.137-138), proces verbal încheiat pe fondul confruntării dintre inculpatul H.
C. T. si martora Dumitru S. (f.182-185), copia fișei de cazier judiciar a inculpatului H. C. T. (f. 114-117) verificări si declarații privind calitatea de angajat la SC Discovery Prodimpex SRL a martorului Copil L. Mihail (f.33- 39), contractul de munca și fișa postului directorului de la acea data S. I. (f.60-70), contractul de munca si fișa postului martorei Oatu A. E. - ofițer de credite la acea data (f.76-103) procese verbale de verificare (f.120-121,204), date privind creditul acordat martorului Copil L. Mihail extrasul de cont și moneda in care s-a făcut ridicarea sumelor (f.165-174)
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele :
La data de 02 decembrie 2009 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj- Napoca s-a înregistrat sub nr.11822/P/2009 plângerea penală formulată de Volksbank România SA, prin reprezentant legal, împotriva lui Copil L. Mihai sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. si ped. de art. 215 alin. 1, 2, 3 si 5 Cod penal constând în aceea că, a solicitat si obținut un credit de acoperire cheltuieli personale curente in cuantum de 84.000 CHF, sens in care a prezentat, in original, o adeverință de venit care, în cele din urmă, s-a dovedit a fi un înscris fals. (f.6-9)
Urmare a plângerii formulate, Copil L. Mihai a dat o declarație olografă în care a menționat faptul că a fost rugat de către Dumitru Costel să fie girant la bancă pentru un credit pe care acesta voia să-l contracteze, martorul acceptând, i-a dat buletinul său lui Dumitru Costel, care i l-a înapoiat a doua zi, după care peste câteva zile s-a deplasat la C. împreună cu Dumitru Costel, a semnat la o bancă niște acte, fără să știe că de fapt semna în calitate de persoană creditată și nu de girant. Declară că semnătura de pe cererea de solicitare a creditului nu îi
aparține, dar convenția de credit a fost semnată de el. De asemenea, a declarat că nu a lucrat niciodată la SC Discovery Prodimpex SRL și nu a fost niciodată director.
Următorul care a dat declarație a fost Dumitru Costel care a declarat că i s- a plâns lui H. C. că nu poate contracta un credit pentru o investiție financiară în jud. Alba deoarece are restanțe la un alt credit contractat de la BCR,
H. spunându-i că îl poate ajuta deoarece cunoaște pe directorul de la Volksbank Filiala C. . După câteva zile inculpatul l-a sunat și i-a spus că va putea obține creditul, dar că îl costă 3000 de euro, Dumitru Costel fiind de acord deoarece avea nevoie de bani.
Așa s-a ajuns la cercetarea și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, urmărirea penală fiind disjunsă în ceea ce privește infracțiunile de înșelăciune și fals material în înscrisuri sub semnătură privată.
Din probele administrate în faza de judecată: declarația inculpatului (f.12), declarațiile martorilor Dumitru S. M. (f.43), Dumitru Costel (f.44, 45), Dumitru O. Manuela (f.46), Copil L. Mihail (f.47), S. I. (f.48), Oatu A. E. (f.55), H. A. I. (f.56), G. Manuela C. (f.68) și Helgiu Horea I. (f.69) s- a reținut că rezultă următoarea stare de fapt:
Părinții inculpatului sunt nașii de botez ai martorei Dumitru S. M., context în care soții H. s-au mai vizitat cu soții Dumitru. La un moment dat, pe fondul unei acute lipse de bani și al datoriilor către cămătari și altă bancă, Dumitru S. M. a apelat la ajutorul inculpatului, cerându-i bani împrumut în mod repetat, la un moment dat soții H. mergând în vizită la soții Dumitru, undeva la începutul anului 2008. Cu acea ocazie, martora Dumitru S. M. a solicitat din nou împrumut de la inculpat o sumă de bani, acesta refuzând pe motivul lipsei de bani. Cu acea ocazie s-a discutat și faptul că martorul Dumitru nu poate obține un împrumut bancar deoarece contractase deja unul, fiind restant cu plata ratelor și semnalat în centrala incidentelor de plăți. Inculpatul s- a oferit să îl ajute pe Dumitru Costel să obțină un împrumut de la bancă menționând că îl cunoaște pe directorul filialei C. -N. al Volksbank (discuțiile despre bani au avut loc în Câmpia Turzii), un anume "S. "; cu care urmează să ia legătura, sugerând și faptul că serviciul nu va fi gratuit. Probabil atunci s-a discutat și despre faptul că împrumutul va trebui luat pe numele altei persoane dată fiind situația bancară a inculpatului.
După câteva zile inculpatul l-a sunat pe Dumitru Costel, i-a spus că a vorbit cu S. și că îl costă 3000 de euro obținerea creditului, martorul fiind de acord deoarece avea nevoie de bani.
Dumitru Costel s-a gândit că persoana care poate lua creditul, deoarece nu mai are alte credite, este unul dintre sudorii care lucrau pentru el la fier vechi, respectiv martorul Copil L. Mihai, căruia i-a cerut apoi ajutorul spunându-i să semneze pentru el în calitate de girant convenția de credit. Martorul, fără să știe că el va fi titularul creditului, a fost de acord să participe în calitate de girant, intenționând să îl ajute pe Dumitru Costel, scop în care, la solicitarea acestuia, a predat actul său de identitate lui Dumitru Costel, care i l-a înapoiat după o zi sau două.
Acum, cu datele de identitate ale martorului a fost completată cererea de solicitare a creditului de către cineva din familia Dumitru sau de către inculpat, pentru existența infracțiunii de trafic de influență neavând relevanță identitatea persoanei care a completat cererea.
Înainte ca cererea de acordare a creditului să fie depusă în bancă, deci înainte de data de_, Dumitru Costel i-a fost prezentat de către inculpat martorului S. I., ultimul realizând o simulare în programul calculatorului
pentru a se stabili ce sumă poate obține împrumut Dumitru Costel. Martorul S. știa că creditul va fi garantat cu casa părinților lui Dumitru Costel.
Potrivit declarației martorei Oatu, care potrivit fișei postului este cea care ar fi trebuit să realizeze simularea, aceasta din urmă se face pe baza actului de identitate al solicitantului, datele acestuia fiind introduse în program. Cum simularea nu a făcut-o ea, iar martorul S. nu declară practic pe numele cui a făcut simularea, instanța trage concluzia că cel mai probabil și simularea a fost realizată pe numele lui Copil L. Mihail, atunci când actul de identitate al acestuia se afla asupra lui Dumitru Costel. Dacă totuși, simularea s-a făcut pe numele lui Dumitru Costel, atunci este inexplicabil de ce convenția de credit a fost încheiată pe numele lui Copil L. Mihail iar martorul S. nu s-a sesizat despre neregularitate. Dumitru Costel a precizat ce sumă dorește să obțină și în funcție de aceasta s-a stabilit cam ce fel de venituri trebuia să realizeze persoana care solicita creditul, pentru a-l obține. Tot atunci când s-a realizat simularea, lui Dumitru Costel i s-a înmânat un formular de adeverință de salariu, care trebuia completat la locul de muncă al solicitantului.
Drept urmare, s-a întocmit o adeverință de salariu falsă, în condițiile ce vor fi stabilite de ancheta penală pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în aceeași perioadă fiind întocmit și contractul de ipotecă în favoarea băncii a casei părinților lui Dumitru Costel, contract semnat la un notar din mun. Turda.
Apoi, la data de_, Dumitru Costel și fiica acestuia Dumitru O. Manuela s-au deplasat în mun. C. -N. la domiciliul lui H. C., pe terasa acestuia tatăl și inculpatul discutând despre credit. Apoi, cel mai probabil s-au deplasat împreună la bancă, unde s-au predat cererea de solicitare a creditului, adeverința de salarizare și contractul de ipotecă. Tot atunci, Dumitru O. Manuela a completat pe cererea de solicitare a creditului, deja completată cu restul datelor, datele de identitate ale bunicilor ei, proprietari ai bunului cu care se garanta acordarea creditului.
La data de_ Dumitru Costel împreună cu fiica sa (doar aceasta avea permis de conducere) și Copil L. Mihail s-au deplasat la bancă, întâlnindu-se în fața acesteia cu inculpatul care a sosit pe un scuter, martorul Copil a intrat în bancă unde a semnat convenția de credit și actele anexă, fără să le citească, inculpatul și Dumitru Costel rămânând în afara băncii unde au discutat foarte puțin timp (cca. 3 minute). După semnarea actelor, martorul s-a prezentat la casierie unde i s-au dat niște sume de bani pe care le-a predat imediat lui Dumitru Costel.
Instanța de fond a făcut precizarea că creditul a fost contractat în franci elvețieni - 84.000, care au fost imediat convertiți parte în lei - cca. 80.000 lei, parte în euro - circa 30.000 euro, astfel că lui Dumitru Costel nu i s-au predat franci, ci lei și euro.
În aceeași zi, după terminarea episodului de la bancă, Dumitru Costel, fiica acestuia și Copil L. s-au deplasat la domiciliul lui H. C. T., martorul Copil așteptând în mașină până când Dumitru și fiica acestuia au intrat în locuința inculpatului unde au stat aproximativ o jumătate de oră. Cel mai probabil atunci s-a predat către acesta suma de 3000 de euro reprezentând
"prețul"; ajutorului acordat lui Dumitru Costel de către inculpat în obținerea creditului. Dacă din această sumă de bani s-a predat o parte și martorului S. nu are relevanță sub aspectul laturii penale a cauzei, oricum acest fapt nu poate fi dovedit dacă, atât inculpatul, cât și martorul S. I., îl neagă. Probabil că toți banii au rămas în posesia inculpatului de vreme ce acesta a scutit de datorie pe soții Helgiu Horea și G. C. pentru exact contravaloarea a 3000 de euro de la acea dată.
Dumitru Costel a achitat o perioadă scurtă de timp ratele creditului, astfel că în cursul anului 2009 reprezentanții băncii de la departamentul antifraudă au încercat în repetate rânduri să ia legătura cu SC Discovery Prodimpex SRL pentru a popri salariul lui Copil L., ocazie cu care s-a aflat și de faptul că acesta nu era angajat al acelei firme și că nici nu a fost vreodată, ajungându-se la formularea plângerii penale.
Potrivit art. 257 C.pen constituie infracțiunea de trafic de influență, pedepsibilă cu închisoarea de la 2 la 10 ani "primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.";
În cazul în speță, inculpatul H. C. T. a primit de la Dumitru Costel suma de 3000 de euro pentru ca prin intermediul lui S. I. - directorul Agenției Mirăslău al Volksbank C. -N., lui Dumitru Costel în fapt, să i se acorde un credit bancar în sumă de 84.000 franci elvețieni, contractat pe numele lui Copil
L. Mihail, pentru că Dumitru Costel nu avea cum să obțină un credit bancar, fiind deja restant la altul contractat de la BCR anterior.
Faptul că creditul a fost obținut în condiții nelegale rezultă în primul rând din faptul că nu a fost încheiat la agenția din Câmpia Turzii sau din Turda a Volksbank - unde se află domiciliul lui Copil L., respectiv al lui Dumitru Costel ci la o anumită agenție a Volksbank, respectiv la aceea unde lucra funcționarul asupra căruia avea influență inculpatul.
Rezultă apoi din modalitatea în care a fost încheiată convenția de credit. Este imposibil ca martorul S. să nu fi știut că cel care contractează creditul este de fapt Dumitru Costel și nu Copil L. - pe care l-a văzut o singură dată, atunci când a ridicat banii. De altfel, dacă nu ar fi știut cine este titularul real al creditului, nu ar fi avut motive să-l sune pe Dumitru Costel să-l determine să-și plătească ratele restante, astfel cum reiese din declarația martorul S. din faza de urmărire penală. Facem precizarea că doar în lipsa ofițerului de credite revenea directorului agenției obligația de a efectua simulări pentru a stabili dacă o anumită persoană se încadrează în parametrii primari pentru a obține un credit.
Deci, martorul S. I. a facilitat obținerea creditului de către Dumitru Costel pe numele lui Copil L. Mihail.
Apoi, inculpatul recunoaște că a primit suma de 3000 de euro dar nu ca și răsplată pentru serviciul prestat ci ca restituire a datoriei pe care Dumitru Costel o avea față de G. Manuela C., persoană care în trecut ar fi efectuat în calitate de contabilă un studiu de fezabilitate și o documentație pentru încheierea unui contract de leasing pentru firma lui Dumitru Costel. G. Manuela C. și soțul acesteia, Helgiu Horea I., au dat declarații diferite la instanță față de cele din faza de urmărire penală. Oricum, susținerile acestora în sensul că inculpatul le-a dat o sumă de 12.500 lei împrumut, din care nu au mai trebuit să restituie decât 3500 lei, pentru că restul sumei, a spus inculpatul, că pot să îl rețină în contul datoriei lui Dumitru față de G. căci cu recuperarea banilor de la Dumitru se va descurca inculpatul, sunt tot în sprijinul faptului că inculpatul a perceput bani de la Dumitru Costel nu pentru ca să-i dea lui G. Manuela ci pentru sine. Și declarația de la urmărire penală a celor doi soți, când afirmă faptul că Dumitru Costel le datora doar o sumă infimă de 500 lei drept contravaloare a prestațiilor efectuate pentru firma lui, sunt tot în sprijinul ideii că inculpatul nu a dat niciodată celor doi soți suma de 3000 de euro pentru ca aceștia să o păstreze în contul datoriei vechi a lui Dumitru Costel. În plus, soția inculpatului susține că inculpatul nu a dat împrumut soților Helgiu și G. vreo
sumă de bani pentru că inculpatul și soția sa aveau dificultăți financiare serioase și nu avea bani pe care să-i și dea cu titlu de împrumut. Pe de altă parte nici inculpatul nu a susținut vreodată că a împrumutat bani soților Helgiu și G. . Și pe de altă parte soții G. și Helgiu au afirmat că inculpatul le-a dat bani împrumut la sfârșitul anului 2008 și nu în primăvara anului 2008 când s-a luat creditul.
Relevanță în cauză prezintă și conținutul raportului de constatare tehnico- științifica nr. 422.385 din 19 august 2011 în care se arată că, la întrebările relevante adresate subiectului Dumitru O. Manuela, respectiv :
,,H. C. T. i-a pretins tatălui tău suma de 3.000 Euro pentru a interveni pe lângă un director de banca in vederea acordării unui credit?"; Răspuns DA
"După ce ați ridicat banii de la banca i-ați dat 3.000 Euro lui H. C. T.
?"; Răspuns DA
"Ai mințit în declarațiile date in legătura cu aceasta cauza?" Răspuns NU - interpretarea diagramelor poligraf a evidențiat faptul ca răspunsurile acesteia nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat. (f. 149-154).
Relevant este și că, pe parcursul urmăririi penale inculpatul H. C. T. a negat comiterea infracțiunii de trafic de influență contestând primirea unei sume de bani de la familia Dumitru si cu atât mai puțin, drept preț pentru exercitarea influenței asupra directorului de bancă. Doar pe fondul prezentării materialului de urmărire penală a susținut că a primit acea sumă de bani, dar pentru a plăti o datorie, pe care Dumitru Costel ar fi avut-o la martorii Helgiu Horea I. si Ghete Manuela C. .
În opinia instanței, în cauză nu există nici un dubiu că fapta nu ar exista sau că aceasta nu ar fi fost comisă de către inculpat, așa cum susține în concluziile scrise apărătorul său. Dacă fapta nu ar fi existat sau nu ar fi fost comisă de inculpat, atunci Dumitru Costel nu ar fi beneficiat de 84.000 franci elvețieni și nu s-ar fi încheiat respectiva convenție de credit. Tocmai încheierea acesteia, în condiții total nelegale, dovedește faptul că inculpatul și-a folosit contra cost influența pe care o avea asupra directorului agenției bancare și deci, că a comis infracțiunea de trafic de influență.
În drept, fapta inculpatului H. C. T. care, in primăvara anului 2008 i-a pretins si a primit de la martorul Dumitru Costel suma de 3.000 de euro promițându-i faptul că, prin influența pe care o are asupra unui director de la banca Volskbank Romania - Agenția Mirăslău - C. - N., un anume ,,S. ", va rezolva aprobarea unui credit bancar în condițiile în care, martorul nu putea obține o astfel de finanțare, având deja restanțe la un credit contractat anterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art.257 al.1 Cod. Penal.
Având în vedere că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, acesta a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență la pedeapsa închisorii.
La individualizarea pedepsei, în temeiul art. 72 C.pen instanța de fond a ținut cont de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunea de trafic de influență - de la 2 la 10 ani închisoare, de pericolul social mediu al infracțiunii, de persoana inculpatului care este căsătorit și are studii superioare, dar și de împrejurarea că acesta este recidivist, atât postcondamnatoriu cât și postexecutoriu, fiind anterior condamnat în repetate rânduri pentru săvârșirea a numeroase infracțiuni de fals și evaziune fiscală, etc.
Drept urmare, cât timp inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, a încercat să inducă în eroare organele de urmărire penală și instanța, este recidivist pe fapte de natură asemănător, știind clar că fapta sa este infracțiune,
tribunalul a apreciat că nu se impune acordarea vreunei circumstanțe atenuante. În concluzie, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu executare în detenție.
Având în vedere faptul că, prin sentința penală nr. 27 din 21 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Mureș în dosar penal nr. 499/2004 inculpatul H. C. T. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat pe perioada termenului de încercare de 4 ani în interiorul căruia a fost comisă prezenta infracțiune, în cauză devin incidente prevederile art.37 lit. a din Codul penal, respectiv ale art. 83 C.pen impunându-se revocarea suspendării condiționate și alăturarea pedepsei de 2 ani închisoare celei aplicate prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare în regim de detenție.
Pe de altă parte, întrucât prin sentința penală nr. 546 din 01 noiembrie 2002 a Tribunalului C. pronunțată în dosar penal nr. 10093/ 2002 a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, în cauză sunt aplicabile prev. art.37 lit.b C.pen.
În ceea ce privește suma de 3000 de euro, aceasta a fost confiscată în favoarea statului de la inculpat și în nici un caz, restituită martorului Dumitru Costel. Acesta nu a denunțat fapta organelor de urmărire penală mai înainte ca acestea să afle de existența ei pentru a beneficia de restituirea banilor ci, pentru a se disculpa pe el, a dat toată vina pe inculpat, menționând printre altele și că i- a dat 3000 de euro tocmai pentru a dovedi că nu el a falsificat adeverința de salarizare și nu el este cel care a indus în eroare banca cu privire la solvabilitatea martorului Copil L. .
În cauză, tribunalul a apreciat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 61din Legea nr. 78/2000, deoarece potrivit deciziei nr. 59/2007 a ÎCCJ pronunțată în recurs în interesul legii dispozițiile referitoare la restituirea banilor denunțătorului se aplică doar infracțiunilor din legea specială, deci nu și celei din Codul penal, și nici ale deciziei de îndrumare nr. 3/1973 a fostului Tribunal Suprem potrivit căreia dacă persoana care a dat bunul (banii în situația din speță) denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat, bunul se restituie acelei persoane, pentru că așa cum s-a arătat, inculpatul nu a denunțat fapta mai înainte ca autoritățile să afle de existența ei, modalitățile în care se realizează denunțul fiind altele decât declarația pe care a dat-o Dumitru Costel pentru a se disculpa pe sine.
Drept urmare, în baza art. 257 alin. 2 rap. la art. 256 alin. 2 C.pen s-a confiscat în favoarea statului de la inculpat suma de 3000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume calculat raportat la cursul BNR din_, respectiv suma de 11.154 lei.
În temeiul art. 191 alin. 1 inculpatul a fost obligat la plata în favoarea statului a cheltuielilor judiciare de la urmărire penală și judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul H. C. T. solicitând desființarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, în principal, achitarea sa pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, în baza art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen. rap.la art.10 lit.a C.pr.pen., iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate de prima instanță.
În motivarea apelului, sub aspectul solicitării principale, s-a arătat că în mod greșit prima instanță a pronunțat în cauză o soluție de condamnare, în condițiile în care, din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția inculpatului, singura probă științifică administrată fiind raportul de constatare privind comportamentul simulat al martorei Dumitru O. Manuela, care însă nu are valoare probatorie, întrebările adresate acesteia nefiind relevante, astfel că
rezultatul testului nu se coroborează cu nici un alt element probatoriu, apt să constituie suport al hotărârii de condamnare. Inculpatul a recunoscut că a primit o sumă de bani, dar nu cu titlul menționat în hotărâre. Având în vedere că există dubiu cu privire la titlul cu care s-au primit banii, se impune ca acesta să profite inculpatului, în virtutea principiului in dubio pro reo .
În susținerea solicitării subsidiare, s-a arătat că pedeapsa aplicată este prea mare, instanța de fond nu a dat o eficiență suficientă circumstanțelor personale ale inculpatului și nu a avut în vedere că acesta are studii superioare, este
încadrat în muncă, este căsătorit, are în întreținere doi copii minori și este singurul întreținător de familie.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.378 C.pr.pen., Curtea constată nefondat apelul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Fără a relua întreaga motivare a instanței de fond, pe care Curtea și-o însușește, fiind pe deplin de acord cu aceasta, vom arăta doar considerentele pentru care criticile apelantului sunt nefondate.
Astfel, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate și menționate în considerentele hotărârii, instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității constând în aceea că, în primăvara anului 2008, inculpatul H. C. T. a pretins și a primit de la martorul Dumitru Costel suma de 3.000 de euro promițându-i că, prin influența pe care o are asupra unui director de la banca Volskbank România
Agenția Mirăslău - C. -N., un anume ,,S. ", îi va rezolva aprobarea unui credit bancar în condițiile în care, martorul nu putea obține o astfel de finanțare, având deja restanțe la un credit contractat anterior.
Corect a apreciat instanța de fond că starea de fapt astfel stabilită se dovedește cu mijloacele de probă indicate și că, apărările inculpatului nu pot fi primite, fiind contrazise de întregul probatoriu din cauză.
Apoi, vin să consolideze argumentele privind existența, fără dubiu, a faptei și vinovăției inculpatului, aspectele, corect remarcate și precizate de instanță, în sensul că:
rezultă aspectul fraudulos al obținerii creditului și din împrejurarea că tranzacția nu a fost încheiată la agenția din Câmpia Turzii sau din Turda a Volksbank - unde se află domiciliul lui Copil L., respectiv al lui Dumitru Costel, ci la o anumită agenție a Volksbank, respectiv la aceea unde lucra funcționarul asupra căruia a susținut inculpatul că ar avea influență;
modalitatea în care a fost încheiată convenția relevă și ea, faptul - confirmat de altfel, prin declarația dată în fața instanței - că martorul S. a știut că cel care contractează creditul este de fapt Dumitru Costel și nu Copil L.
, motiv, pentru care, de altfel, a și purtat discuții cu Dumitru Costel în încercarea de a-l determina să-și achite ratele, așa cum reiese din declarația martorul S. din faza de urmărire penală; apoi, doar în lipsa ofițerului de credite revenea directorului agenției obligația de a efectua simulări pentru a stabili dacă o anumită persoană se încadrează în parametrii primari pentru a obține un credit;
- poziția oscilantă a inculpatului - care, într-o primă fază nu a recunoscut primirea vreunei sume de bani, pentru a facilita obținerea creditului, pentru ca ulterior, să arate că a primit suma de 3000 de euro, dar nu ca și răsplată pentru serviciul prestat, ci ca restituire a datoriei pe care Dumitru Costel o avea față de
Manuela C. ;
declarațiile soțiilor G. și Helgiu, conform cărora inculpatul le-a dat bani împrumut la sfârșitul anului 2008 și nu în primăvara anului 2008 când s-a luat creditul, vin să contrazică susținerile inculpatului că banii luați de la Dumitru
Costel, ar fi fost în contul datoriei pe care acesta o avea față de contabilă, în condițiile, în care, inculpatul a spus celor doi soți, conform susținerilor acestora, că nu trebuie să restituie, decât o parte din împrumutul (pe care inculpatul susține că aceștia l-au luat de la el), restul datoriei urmând a fi recuperată de la Dumitru Costel, din datoria acestuia față de G., astfel că, aceste declarații, chiar dacă sunt diferite de la o fază procesuală la alta, sunt tot în sprijinul faptului că inculpatul a perceput bani de la Dumitru Costel nu pentru ca să-i dea lui G. Manuela, ci pentru sine;
fără a fi probă în procesul penal, oferă totuși indicii serioase asupra credibilității unei persoane, testul poligraf, care în cauză, a relevat un comportament sincer al martorei Dumitru O. Manuela - fiica lui Dumitru Costel, declarațiile sale fiind în sensul că ,,H. C. T. i-a pretins tatălui său suma de 3.000 Euro pentru a interveni pe lângă un director de bancă în vederea acordării unui credit";.
Așa fiind, în mod corect a stabilit instanța că fapta reținută în sarcina inculpatului a fost dovedită, iar aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art.257 al.1 C.pen.
Curtea constată totodată că, pedeapsa la care s-a oprit instanța a fost corect individualizată, ca și cuantum și modalitate de executare, prin valorificarea eficientă a criteriilor prev. de art. 72 C.pen., aplicând chiar cu multă clemență, o pedeapsă la nivelul minimului special prevăzut de lege, în condițiile în care inculpatul este recidivist, atât postcondamnatoriu, cât și postexecutoriu raportat la condamnările aplicate prin sentințele penale nr. 27 din 21 septembrie 2006 a Curții de Apel Mureș și, respectiv, nr.546 din 01 noiembrie 2002 a Tribunalului C., pedeapsa finală de 4 ani închisoare fiind rezultatul operațiunilor juridice reclamate de dispoz. art.83 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare.
Ca și instanța de fond, Curtea constată că nu se justifică coborârea pedepsei sub minimul special prin reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, niciuna din împrejurările, pe care legea le apreciază că s-ar circumscrie dispoz. art.74 C.pen. neregăsindu-se în cauză - inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, a încercat să inducă în eroare organele de
urmărire penală și instanța, este recidivist pe fapte de natură asemănătoare, știind clar că fapta sa este infracțiune.
Corect a făcut instanța și aplicarea dispoz. art.257 alin.2 C.pen. privind confiscarea sumei de 3000 de euro favoarea statului și, nu a dispozițiilor art. 61din Legea nr. 78/2000, privind restituirea sumei de bani reprezentând mita, denunțătorului - având în vedere decizia nr. 59/2007 a ÎCCJ pronunțată în recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile referitoare la restituirea banilor denunțătorului se aplică doar infracțiunilor din legea specială, deci nu și celei din Codul penal, dar și faptul că inculpatul nu a denunțat fapta mai înainte ca autoritățile să afle de existența ei, modalitățile în care se realizează denunțul fiind altele, decât declarația pe care a dat-o Dumitru Costel pentru a se disculpa pe sine.
Pentru toate aceste considerente, apelul în cauză se privește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare în temeiul art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Negrea V. ia.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat apelantul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul H. C. T. împotriva sentinței penale nr. 25 din 29 ianuarie 2013 a Tribunalului C. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Negrea V. ia.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședință publică din 13 mai 2013 .
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. ANA C.
GREFIER
B.
Red.A.C./Dact.H.C.
4 ex./_ Jud.fond: S. T.
| ← Sentința penală nr. 39/2013. Traficul de influență | Sentința penală nr. 16/2013. Traficul de influență → |
|---|
