Decizia penală nr. 1021/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1021/R/2013
Ședința publică din data de 7 august 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: V. C. JUDECĂTORI: I. M.
GREFIER: M. B.
: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. V., împotriva sentinței penale nr.333 din data de_, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Cluj, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. V., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av.Negru C. S. din cadrul Baroului Cluj, cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul C. V., arată că își menține recursul declarat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. V. , solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârii atacate și, în consecință admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În susținerea recursului arată că motivele invocate prin cererea formulată în fața instanței de fond sunt temeinice, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea unei astfel de cereri.
Apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu poate influența în nici un mod și nu există probe certe că inculpatul ar influența în vreun fel administrarea probelor în cauză. Mai mult, nu există riscul de sustragere a inculpatului și nici riscul tulburării ordinii publice pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Raportat la motivele arătate, consideră că este admisibilă cererea formulată, sens în care solicită admiterea recursului și casarea încheierii atacate. Reprezentantul M. ui P. , solicită respingerea recursului ca nefondat, solicitând a se avea în vedere că această soluție ridică două probleme, respectiv că prima instanță a făcut o analiză în detaliu a existenței temeiurilor din perspectiva argumentației puse de cererea formulată de inculpat care presupune a se constata că aceste temeiuri există dar practic o altă modalitate privind restricția drepturilor este posibilă. Din cuprinsul motivării rezultă că aspectele avute în vedere de prima instanță, rezultă că starea de arest a fost prelungită legal față de acest inculpat, în condițiile confirmării necesității menținerii acestei stări și nu a intervenit nici un temei care să pună la îndoială sau să înlăture
vreuna dintre aceste circumstanțe ce au stat la baza confirmării măsurii.
Pe de altă parte, consideră că soluția instanței prezintă un element de inegalitate legat de faptul că instanța a făcut o amplă motivare, mergând pe disp.art.160/2 al.1 C.pr.pen. În opinia sa, nu au fost sesizate disp.art.160/2 al.2 C.pr.pen., care introduc condiții speciale de inadmisibilitate a unei astfel de cereri în situația existenței temeiurilor de arestare prev.de art.148 lit.b și c C.pr.pen. Ori, în cauză inculpatul a fost arestat pentru temeiurile prev.de art.148 lit.c, d și f C.pr.pen., astfel că cererea apare ca fiind inadmisibilă.
Apreciază că aceste condiții trebuie avute în vedere de instanța de recurs, pe fondul cauzei cererea rămânând în continuare inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, apreciază că recursul nu poate fi admis din perspectiva acestor texte de lege, dincolo de argumentația pe fondul cauzei.
Inculpatul C. V., având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. 333 din data de 30 iulie 2013 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._ , în temeiul art.160 ind.8a al.6 C.pr.pen., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C. V., fiul lui Costică și Păuna, născ. la data de _
, CNP 1., reținut în Arestul IPJ Cluj.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, inculpatul C. V. a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună liberarea sa provizorie sub control judiciar, susținând că sunt îndeplinite toate cerințele legii penale în materie.
Din actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul C. V. este cercetat în stare de arest preventiv pentru comiterea a două infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, precum și a două infracțiuni de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal în concurs real, conform art. 33 lit. a Cod penal (constând în ajutorul dat pentru săvârșirea de acțiuni repetate de evaziune fiscală și participarea la acțiuni repetate de spălare de bani, în legătură cu activitatea S.C. "Ralcom Link"; S.R.L. Gherla și S.C. "Auto Viomar"; S.R.L. Gherla).
Reținerea acestui inculpat s-a făcut la data de_, pentru 24 ore, urmând apoi arestarea sa pentru o perioadă de 29 zile.
Pentru a discuta o astfel de cerere, a apreciat instanța de fond, trebuie analizat mai întâi dacă este admisibilă, potrivit art.160/2 C.pr.pen. și art.160/8 C.pr.pen. Cerința esențială se referă la cazul infracțiunilor intenționate și anume ca pedeapsa închisorii că nu fie mai mare de 18 ani, ceea ce în speța dedusă judecății este îndeplinită, concret prezenta cerere fiind admisibilă.
Instanța de fond a analiza dacă o astfel de cerere este întemeiată și a apreciat că aici trebuie revizuite temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv. În cauză, instanța a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv se mențin, concret este vorba de cerințele art.160/2 al.2 C.pr.penală, care indică condițiile în care o astfel de cerere nu este
fondată.
Astfel, temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului respectiv prev. art.148 lit.c, d și f C.pr.penală subzistă, lucru constatat de instanța de fond la data de 19 iulie 2013 prin hotărârea dată.
Temeiul prev. de art.148 lit.c C.pr.penală, din care rezultă că există date potrivit cărora inculpatul ar pregăti săvârșirea unei noi infracțiuni, lucru relevat de convorbirile telefonice dispuse în cauză între inculpat și coinculpata, este prezent în cauză. Din aceste convorbiri telefonice rezultă în mod indubitabil că inculpații continuă săvârșirea unor acte infracționale asemănătoare și pregătesc intens și detaliat comiterea unor infracțiuni noi. Astfel, reiese că inculpații plănuiesc înființarea sau dobândirea prin cesiune a părților sociale ale unor noi
societăți comerciale pe raza județelor Brașov, Ilfov și Olt (firme cu comportament de tip "fantomă";), pe care să le utilizeze în activitatea infracțională, pentru scurte perioade de timp, pentru a nu fi prinși.
În cauză, s-au menținut și prevederile art.148 lit.d C.pr.penală, întrucât inculpatul se află în stare de recidivă post executorie, întrucât a fost trimis în judecată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, cercetat tot pentru comiterea unei infracțiuni de evaziune fiscală.
De asemenea, în cauză s-au menținut și prevederile art.148 lit.f C.pr.penală, referitor la prima condiție, pentru că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate ar prezenta un real pericol pentru ordinea publică deoarece s-ar crea în rândul comunității un sentiment de insecuritate, având în vedere că acesta a comis mai multe infracțiuni după o temeinică pregătire, dând chiar dovadă de perseverență infracțională. Din modul în care inculpatul a activat, rezultă că acesta împreună cu coinculpata din dosar, și-au făcut un mod de viață din sustragerea TVA-ului de la stat. Referitor la cele invocate despre situația familială a inculpatului, trebuie menționat faptul că toate acestea pot eventual a fi avute în vedere drept circumstanțe atenuante, însă prin menținerea măsurii arestării preventive nu se încalcă principiul nevinovăției și nici principiul egalității și echității armelor în procesul penal, inculpatul beneficiind de o apărare calificată efectuată de către apărătorul său ales.
Pe cale de consecință, instanța de fond as apreciat că este oportună și necesară menținerea inculpatului în stare de arest preventiv pentru buna desfășurare a urmării penale, întrucât la dosar mai trebuie administrat un vast probatoriu. Susținerea că pericolul social s-a diminuat în timp, imediat după arestarea inculpatului, respectiv că cerința societății de sancționare a unor astfel de fapte a fost satisfăcută tocmai prin arestarea inculpatului, nu are suport probator în cauză. A apreciat instanța că este prematur a se susține acum că acest pericol social a dispărut sau s-a micșorat, pentru că starea de pericol cerută de legea penală subzistă în continuare și va exista pe parcursul derulării anchetei și procesului penal, până la finalizarea dosarului, încheierea sa cu o soluție de condamnare sau de achitare. Amplitudinea acestei stării de pericol este cea care determină în momentul de față luarea uneia dintre măsurile preventive indicate de art 136 C.pr.pen. Iar acum se justifică și trebuie menținută starea de arest preventiv a inculpatului C. V. .
Pe cale de consecință, cererea de liberare condiționată sub control judiciar formulată de inculpatul C. V. a fost respinsă ca neîntemeiată.
Potrivit art.189 C.pr.pen., onorariul avocațial din oficiu, în sumă de 100 lei, cuvenit av.Oprean Patricia, s-a suportat de la FMJ, iar în temeiul art.192 al.2 C.pr.pen., inculpatul a fost obligat să plătească 150 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, inculpatul C. V. a declarat recurs.
Recurentul a criticat încheierea susținând că motivele invocate în cererea adresată primei instanțe sunt temeinice, fiind îndeplinite condițiile legale pentru admiterea acesteia.
A învederat că lăsarea sa în libertate nu ar putea influența în vreun mod administrarea probelor și că nu există riscul de sustragere de la urmărirea penală.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic a reținut prima instanță că recurentul este cercetat în stare de arest preventiv pentru câte două infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 și de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b C.p., constând în ajutorul dat pentru comiterea acțiunilor de evaziune fiscală și de spălare de bani referitoare la activitatea a două societăți comerciale din Gherla.
Contrar susținerilor recurentului că cererea sa de liberare provizorie este întemeiată pentru că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nici nu există riscul sustragerii sale de la urmărirea penală, Curtea constată că acesta a fost arestat, astfel cum a precizat prima instanță, datorită întrunirii condițiilor cazurilor de arestare prev. de art. 148 alin. 1 lit. c, d și f C.p.p.
În concret, instanța a reținut că există date potrivit cărora inculpatul ar pregăti săvârșirea unor noi infracțiuni deoarece există suspiciunea, ce rezultă din convorbirile telefonice interceptate, că se plănuia dobândirea prin cesiune a părților sociale ale unor societăți comerciale care să fie utilizate pentru deducerea fictivă a TVA-ului.
Curtea constată că art. 1602alin. 2 C.pr.pen. nu permite acordarea liberării provizorii sub control judiciar în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să comită alte infracțiuni, or, în recurs inculpatul nu a contestat în concret că, într-adevăr, există datele menționate de prima instanță că pregătea comiterea unor noi acte materiale similare celor pentru care a fost arestat.
Sub un alt aspect, tocmai datorită împrejurării că încă nu s-au descoperit toate actele materiale de participare la infracțiunea de care este suspectat recurentul liberarea provizorie a acestuia nu poate fi acordată, deoarece ar periclita urmărirea penală.
Așa fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și art. 192 alin. 2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. V., aflat în Arestul IPJ Cluj, împotriva încheierii penale nr. 333 din 30 iulie 2013 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Negru C. .
Obligă pe recurentul C. V. să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 7 august 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. C. I. M. M. B.
plecată în c.o.semnează președintele completului
GREFIER,
M. B.
Red.V.C./_ .
Dact.H.C./4 ex. Jud.fond: A. I. .
| ← Încheierea penală nr. 146/2013. Cerere de liberare provizorie... | Încheierea penală nr. 943/2013. Cerere de liberare provizorie... → |
|---|
