Decizia penală nr. 51/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ PENAL
DECIZIA PENALĂ Nr. 51
Ședința publică de la 26 iunie 2013 Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T., președinte secție penală Judecător D. B. Ț.
Judecător I. D. H.
I. -M. O., grefier șef secție penală
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de Stana Pompilia, procuror.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul K. V. -G., în prezent deținut în Arestul I.P.J.Sălaj, contra sentinței penale nr. 229 din_ a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar penal nr._, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul - în stare de arest - asistat de apărător ales av. Tulbure C. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;
Întrebat fiind, inculpatul arată că își menține recursul declarat.
Apărătorul inculpatului, în susținerea orală a recursului acesta a arătat că are o situație familială dificilă, că își crește singur fiica în vârstă de 6 ani, că nu are nici o implicare în fapta reținută împotriva sa, că se va prezenta de fiecare dată când va fi chemat la poliție sau la instanță. Mai arată că inculpatul nu ar putea influența martorii sau părțile întrucât s-a prezentat deja materialul de urmărire penală. Din declarațiile părții vătămate nu rezultă că inculpatul ar fi exercitat violențe asupra acestuia, nu s-a întâlnit și nu a vorbit cu inculpatul pentru că nici nu îl cunoaște și nu are cum să influențeze martorii pentru că nu există. Inculpatul care a amenințat-o direct pe partea vătămată se află acum în stare de libertate. Inculpatul nu a avut la el vreo sumă de bani iar partea vătămată i-a cerut să vină la Z. pentru că îi era frică de inc. Pisle. Considerând că inculpatul K.
V. nu prezintă pericol pentru ordinea publică solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și judecând în fond cauza, admiterea cererii de liberare sub control judiciar întrucât sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri, acțiunea penală s-a pus în mișcare pentru infracțiuni al căror maxim special de pedeapsă este mai mic de 18 ani, potrivit art.1602alin.1 Cod procedură penală, iar la dosarul cauzei nu există date din care să rezulte
necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Totodată măsura arestării preventive nu se mai impune în momentul de față, iar procesul penal poate fi continuat și fără a se aplica o măsură atât de drastică, regula în procesul penal fiind cercetarea în stare de libertate, arestarea preventivă fiind excepția.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursului promovat în cauză ca fiind nefondat, avându-se în vedere natura și gravitatea faptelor săvârșite, circumstanțele personale, periculozitatea și perseverența în comiterea de infracțiuni.
Inculpatul K. V. G. regretă cele întâmplate, însușindu-și concluziile apărătorului său, solicită admiterea recursului.
T R I B U N A L U L
Prin sentinta penala nr.229/2013 a Judecatoriei Z. in baza art.1608aalin.6 teza a II-a Cod procedură penală,s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul K. V. -G. ZIS « CHINEZUL », fiul lui F. și F., născut la
data de_, în localitatea Șimleu Silvaniei, jud.Sălaj, cetățean român, studii medii, văduv, stagiul militar neîndepliniti, fără ocupație și loc de muncă, domiciliat în localitatea Șimleu Silvaniei, sat Cehei, nr.71, jud. Sălaj, CNP 1., în prezent aflat în stare de arest preventiv la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Sălaj.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Măsura dispusă prin prezenta va fi adusă la cunoștința inculpatului de către administrația locului de detenție.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut urmatoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de_, sub nr._, inculpatul K. V. -G. a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar, cu motivarea că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri, întrucât acțiunea penală s-a pus în mișcare pentru infracțiuni al căror maxim special de pedeapsă este mai mic de 18 ani, potrivit art.1602alin.1 Cod procedură penală, iar la dosarul cauzei nu există date din care să rezulte
necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. S-a mai arătat că măsura arestării preventive nu se mai impune în momentul de față, iar procesul penal poate fi continuat și fără a se aplica o măsură atât de drastică, regula în procesul penal fiind cercetarea în stare de libertate, arestarea preventivă fiind excepția
A fost atașat la dosarul cauzei dosarul_ al Judecătoriei Z. având ca obiect soluționarea propunerii de arestare preventivă a mai multor inculpați, printre care și inculpatul K.
V. -G. .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța apreciază că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat este neîntemeiată și o va respinge ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
La data de_, prin Ordonanța Parchetului de pe Tribunalul Sălaj din dosar nr.208/P/2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului K. V. -G. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj, prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.194 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 alin.1 lit.a) Cod penal.
Prin încheierea de ședință nr.31/A din data de_, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Zalău a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj și a dispus arestarea preventivă a inculpatului K. V. -G. pe o perioadă de 29 de zile, de la_ la_, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj, prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.194 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 alin.1 lit.a) Cod penal, constând în aceea că inculpatul Pisle F. el l-a amenințat cu acte de violență pe partea vătămată Szocs Zoltan-Geza, pentru a-l determina să-i restituie inculpatului C. iu Mircea Paul suma de 5.000 euro, iar inculpatul K. V.
-G. l-a sprijinit în această activitate, dându-i sfaturi legate de modul în care urmează să procedeze și ce anume să îi transmită părții vătămate.
Măsura a fost pusă în executare prin emiterea de către Judecătoria Zalău a mandatului de arestare preventivă nr.25/J/_ pe o durată de 29 de zile, cu începere de la data de_ până la data de_ .
Împotriva încheierii nr.31/A/_ a Judecătoriei Z., inculpatul a declarat recurs, acesta fiind respins ca neîntemeiat prin decizia penală nr.24/R/_ a T. ui Sălaj.
Temeiurile de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului au fost cele prevăzute de art.148 alin.1 lit.d) și f) Cod penal. Instanța a apreciat că există o suspiciune rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, a săvârșit o nouă infracțiune și legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani pentru faptele săvârșite iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit art.1602alin.1 și 2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate
pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probe sau prin alte asemenea fapte. Conform art.1608a alin.2 Cod procedură penală, în cazul în
care se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată, instanța admite cererea și dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului.
Pentru a stabili dacă cererea de liberare provizorie este întemeiată, instanța trebuie pentru început să verifice dacă este îndeplinită atât condiția pozitivă prevăzută la art.1602alin.1 Cod procedură penală, cât și cele două condiții negative înscrise în alin. 2 al aceluiași articol, acordarea liberării provizorii sub control judiciar având un caracter facultativ chiar și în ipoteza în care inculpatul nu se află în cele două cazuri de împiedicare prevăzute de art.1602alin.2 Cod procedură penală.
Fără îndoială, sesizată cu o astfel de cerere, instanța de judecată nu analizează și subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea ori prelungirea măsurii arestării preventive, deoarece instituția liberării provizorii pleacă de la premiza existenței unei stări de arest preventiv luată cu respectarea legii și în mod temeinic, în caz contrar punându-se problema revocării măsurii arestării preventive, motiv pentru care se va reține că, în cauză există indicii temeinice de săvârșire a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatei, indicii prezentate cu ocazia luării măsurii arestului preventiv, precum și ulterior, cu ocazia verificării legalității luării acestei măsuri de către instanța de control judiciar.
Astfel, pentru soluționarea cererii de liberare provizorie trebuie avute în vedere nu numai natura și gravitatea faptelor, cuantumul prejudiciului, ci în primul rând persoana petentului și, în ansamblu, încrederea pe care o conferă circumstanțele acestuia, încât punerea în libertate provizorie să nu aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal, să nu reprezinte un pericol concret pentru ordinea publică și să nu existe riscul săvârșirii altor infracțiuni sau riscul ca acesta să zădărnicească aflarea adevărului.
În privința persoanei inculpatului, instanța are în vedere faptul că acesta nu are antecedente penale, însă în analiza circumstanțelor personale ale acestuia nu se poate face abstracție nici de gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat și de modul de săvârșire a acestora. Astfel, deși inculpatul K. V. -G. nu a recunoscut decât parțial implicarea sa în activitatea infracțională, negând că ar fi avut inițiativa acestei activități, din probele dosarului administrate până la acest moment rezultă că este cel care a avut inițiativa activității infracționale pentru care se efectuează cercetări, el și inculpatul Pisle F. el căutând-o în data de_ pe mama inculpatului
C. iu la domiciliu, în localitatea Valcău și sugerându-i acesteia că îl pot ajuta pe fiul său în recuperarea datoriei de la partea vătămată. Cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, inculpatul K. V. G. și a încercat să arunce responsabilitatea în exclusivitate asupra inculpatului Pisle F. el, despre care a afirmat că "nu e normal cu capul";, făcând și alte susțineri, în totalitate contrazise de probele din dosar, fiind astfel evidentă încercarea sa de a înlătura răspunderea sa penală și, implicit, de a influența buna desfășurare a anchetei în curs.
Toate aceste aspecte denotă caracteristici personale ale inculpatului din care rezultă periculozitatea persoanei sale, perseverența cu care își duce la îndeplinire rezoluția infracțională și în același timp presupunerea rezonabilă că odată pus în libertate, acesta va apela la aceleași metode, săvârșind din nou infracțiuni similare, perioada scurtă de arest preventiv nefiind în măsură să constituie un avertisment suficient pentru inculpat, din contră poate fi apreciată ca o încurajare în continuarea activității infracționale.
Pe lângă riscul săvârșirii unor noi infracțiuni, instanța apreciază că în speță este incident și un alt impediment al acordării liberării provizorii a inculpatului, respectiv riscul de a fi adusă atingere bunei desfășurări a procesului penal și zădărnicirea aflării adevărului în cauză.
Astfel, încercarea zădărnicirii în mod direct sau indirect a aflării adevărului prin influențarea părții vătămate și a unor eventuali martori, prin exercitarea de presiuni atât fizice, cât și psihice asupra acestora rezultă din cuprinsul proceselor-verbale de redare c convorbirilor telefonice înregistrate și din însăși natura infracțiunii săvârșite de către inculpat.
Prin urmare, circumstanțele personale ale inculpatului, în concret lipsa antecedentelor penale, vârsta și faptul că este tatăl unei fetițe de 8 ani pe care o îngrijește singur, mama acesteia decedând, nu pot constitui, din punctul de vedere al instanței argumente suficiente care să justifice admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, circumstanțele privitoare la activitatea infracțională desfășurată de acesta justificând concluzia că lăsarea sa în libertate nu este oportună la acest moment, mai ales în condițiile în care aceasta a adoptat o atitudine relativ nesinceră și nu a înțeles să colaboreze cu organele judiciare penale.
Și în acord cu jurisprudența C.E.D.O., se constată că au fost dezvoltate patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea provizorie: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni ori să tulbure ordinea publică. În cauză, toate aceste motive își găsesc justificarea.
Instanța reține că, chiar dacă din punct de vedere formal, în speță sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii, totuși, în acest stadiu procesual, pentru o mai bună înfăptuire a justiției și pentru a nu zădărnici aflarea adevărului, nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului K. V. -G., buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor măsurii arestării preventive putând fi garantate numai prin menținerea acestuia sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar. În cauza de față, ținând seama de impactul social al faptelor de genul celor pentru care inculpatul este cercetat, buna desfășurare a procesului penal ar fi tulburată, prin cercetarea inculpatului în stare de liberare provizorie, opinia publică percepând că în cazurile cercetării acestui gen de infracțiuni, organele judiciare trebuie să acționeze prompt, pentru eradicarea fenomenului infracțional de acest gen.
Pentru considerentele anterior expuse, având în vedere și faptul că existența condițiilor generale de admisibilitate a cererii de liberare provizorie nu atrage de plano obligația instanței de a dispune o astfel de măsură, atâta timp cât pe fond cererea este neîntemeiată, în baza art.1608aalin.6 teza a II-a Cod procedură penală, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul K. V. -G., iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs inculpatul K. V. -G. solicitand admiterea cererii formulate si liberarea sa sub control judiciar.
In motivarea cererii de recurs formulat a aratat ca motivele le va prezenta in instanta.
In sustinerea orala a recursului acesta a aratat ca are o situatie familiala dificila,ca isi creste singur fiica in varsta de 6 ani,ca nu are nici o implicare in fapta retinuta impotriva sa,ca se va prezenta de fiecare data cand va fi chemat la politie sau la instanta.
Examinind recursul declarat de catre inculpat,tribunalul a retinut ca acesta este nefondat,urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente
Prin Ordonanța Parchetului de pe Tribunalul Sălaj din dosar nr.208/P/2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului K. V. -G. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj, prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.194 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 alin.1 lit.a) Cod penal.
Prin incheierea penala nr.31/A din data de_, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Zalău a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj și a dispus arestarea preventivă a inculpatului K. V. -G. pe o perioadă de 29 de zile, de la_ la_, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj, prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.194 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 alin.1 lit.a) Cod penal, constând în aceea că inculpatul Pisle F. el l-a amenințat cu acte de violență pe partea vătămată Szocs Zoltan-Geza, pentru a-l determina să-i restituie inculpatului C. iu Mircea Paul suma de 5.000 euro, iar inculpatul K. V.
-G. l-a sprijinit în această activitate, dându-i sfaturi legate de modul în care urmează să procedeze și ce anume să îi transmită părții vătămate,transportandu-l de asemenea cu autoturismul sau atat la locuinta mamai inculpatului C. iu Mircea cat si la locul stabilit pentru ridicarea banilor.
În analizarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța reține că admisibilitatea unei astfel de cereri presupune îndeplinirea anumitor condiții, cum de altfel in mod legal a retinut si instanta de fond, prevăzute de art. 1602alin. 1 C.p.p. (cu privire la declanșarea procesului penal, să existe un inculpat față de care să fie dispusă măsura arestării, iar infracțiunea pentru care este cercetat, în cazul în care este intenționată, să nu fie sancționată de lege cu o
pedeapsă mai mare de 18 ani închisoare).
Totodată se prevăd și condițiile cuprinse în dispozițiile art. 1602alin. 2 C.p.p. din care rezultă că liberarea nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Aceste condiții se verifică succesiv cu ocazia admiterii în
principiu a cererii de liberare, cât și cu ocazia analizării pe fond a cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului. Examinarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar presupune menținerea împrejurărilor legale care au stat la baza arestării preventive a inculpatului, dar în procedura liberării organul judiciar poate aprecia că prelungirea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții. În sens larg dreptul inculpatului de a fi judecat în libertate chiar și restricționată (habeas corpus) este un drept esențial al său, care poate fi cenzurat numai după o atentă evaluare a împrejurărilor concrete ale cauzei. Instanța reține că, în esență, acordarea liberării provizorii sub control judiciar reprezintă o înlocuire a măsurii privative de libertate, respectiv cea a arestării preventive, cu o măsură neprivativă de libertate, însă păstrând temeiurile care au justificat măsura arestării preventive. Totodată, soluționarea cererii de liberare pe control judiciar implică faptul că rațiunile juridice care au impus luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive încă subzistă, de aceea analizarea prezentei cereri nu se va face raportat numai la condițiile formale și substanțiale care impun măsura arestării preventive.
Conform art. 160^2 al. 1 din C.p.p. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.In speta ,inculpatul a fost trimis in judecata pentru comiterea infractiunii de complicitate la santaj,pedeapsa prevazuta de lege fiind mai mare de 4ani
Cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu este admisibilă dacă în cauză există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte,si nu trebuie neglijat faptul ca infractiunea pentru care inculpatul a fost trimis in judecata s-a realizat tocmai prin modalitatea amenintarii si intimidarii partii vatamate.
In al doilea rand nu se poate face abstracție nici de condițiile referitoare la temeinicia cererii în conformitate cu art 160 indice 8a alin 6 C. proc. penala și care face necesară observarea condițiilor ce se impun a fi întrunite în momentul luării măsurii arestării preventive și prelungirii acesteia, ori în cauză există suficiente indicii și probe care să formeze bănuiala legitimă a unui observator obiectiv și independent că au fost comise fapte prevăzute de legea penală ,existând presupunerea verosimilă că persoanele respective -inculpații- au comis fapte prevazute de legea penală.
S-a procedat la verificarea cererii sub aspectul condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 160 indice 2 alin. 1 C.p.p., cu privire la formularea acesteia în cadrul unui proces penal declanșat, la persoana care poate fi subiectul unei astfel de cereri, respectiv un inculpat față de care să fie dispusă măsura arestării și cu privire la sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul în cazul în care este vorba de o infracțiune intenționată, respectiv pedeapsa închisorii care să nu fie mai mare de 18 ani. Instanța a reținut că sunt îndeplinite aceste condiții, față de inculpați fiind luată măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile.
În cadrul condițiilor de admisibilitate au fost analizate și dispozițiile art. 160 indice 2 alin. 2 C.p.p., care prevăd cazurile în care liberarea sub control judiciar nu se poate acorda, instanța constatând că în privința inculpatului nu există date din care să rezulte ca odata pus in libertate nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Pentru aceste considerente,avand in vedere si deciziei date în Recursul în Interesul Legii nr. 17/2011,potrivit careia instanța de judecată, în cadrul examinării temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului,constatand ca hotararea pronuntata de instanta de fond este temeinica si legala,in baza art 385/15 pct.1 lit.b cpp va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul K. V. -G.
Vazand si dispozitiile art.192 alin 2 cpp. Pentru aceste motive,
În numele L E G I I
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inc. K. V. împotriva încheierii penale nr.229/_ a Judecătoriei Z. .
Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. | ||
Definitivă. | ||
Pronunțată în ședință publică la sediul instanței, azi, _ | . | |
Președinte, Judecător, Judecător, | Grefier, |
T. C. Ț. D. B. H. I. O. I. -M.
În concediu de odihnă Semnează președinte complet
Red.TC/IMO/_ / 3 ex.
Jud.fond: Ș. M. C.
| ← Încheierea penală nr. 63/02. Cerere de liberare provizorie sub... | Decizia penală nr. 194/2013. Cerere de liberare provizorie sub... → |
|---|
