Decizia penală nr. 1449/2013. Violare de domiciliu
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1449/R/2013
Ședința nepublică din 4 noiembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: M. Ș., judecător JUDECĂTORI: ANA C.
L. M.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRAISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr.569 din 2 mai 2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunțată în dosar nr._, privind pe inculpatul B. V. trimis în judecată pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art.192 al.1 și al.2 C.pen. și amenințare prev. de art.193 al.1 C.pen., cu aplic.art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul B. V., av. Bocșa M. și apărător ales, av. Bolboacă C. V., ambii avocați din cadrul Baroului Cluj, cu delegații la dosar, lipsă fiind partea vătămată M. (fostă B. ) M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul B. V., solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezentarae apărătorului ales al inculpatului și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță. Întrebat fiind de către instanță, apărătorul ales al inculpatului B. V.
, arată că inculpatul se află în imposibilitate de a se prezenta în instanță, fiind cioban și desfășurându-și activitatea în zona de frontieră cu Ungaria.
Susține că inculpatul nu dorește să dea declarații în fața instanței de recurs.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul M. ui P. susține recursul așa cum a fost formulat, solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a sentinței atacate cu privire la soluția de achitare dispusă pentru infracțiunea de violare de domiciliu și, rejudecând cauza, a se constata că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni în forma intenției directe, a se dispune condamnarea inculpatului, aplicându-i-se o sancțiune în limitele speciale prevăzute de textele de lege, cu executare într-o formă neprivativă de libertate, respectiv aplicarea art.81 C.pen., considerând că astfel se poate realiza reeducarea inculpatului.
În susținerea recursului arată că din ansamblu probator administrat în cauză, rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul s-a prezentat la locuința folosită de către partea vătămată și copilul minor al său și al inculpatului, în stare de ebrietate, înarmat cu un cuțit, a intrat în locuință
fără a i se permite accesul, după care a refuzat expres părăsirea locuinței, aspect susținut de către martorul ocular audiat și în fața instanței.
Nu consideră că există vreun element juridic care să conducă la concluzia că inculpatul nu avea reprezentarea faptului că nu locuiește în acel loc și a faptului că pătrunderea s-a realizat în mod nelegal, fără acordul părții vătămate, fiind urmată de un refuz de părăsire clar și necontestat de inculpat.
În consecință, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Apărătorul ales al inculpatului B. V. solicită admiterea în parte a recursului declarat de M. ui P., în sensul modificării sentinței penale recurate în ce privește infracțiunea de amenințare, respectiv reținerea ca și caz de încetare a procesului penal, retragerea plângerii părții vătămate și nu împăcarea părților.
În ce privește infracțiunea de violare de domiciliu, solicită respingerea recursului, apreciind că sentința atacată este temeinică și legală. În mod corect instanța de fond a apreciat că nu poate fi vorba despre o pătrundere fără drept a inculpatului în incinta imobilului, atât timp cât părțile erau încă căsătorite, deși în procedură de divorț, domiciliul inculpatului fiind efectiv la acea adresă deși situația faptică era alta, în sensul că, fiind cioban locuia la acea adresă doar la momentul când se întorcea acasă.
Referitor la arma la care s-a făcut referire, inculpatul a arătat că nu avea acea brișcă despre care se susține în rechizitoriu, ci o brichetă de dimensiuni mari.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului declarat de parchet privind încetarea procesului penal pentru infracțiunea de amenințare, ca urmare a retragerii plângerii părții vătămate.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.569 din 2 mai 2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunțată în dosar nr._, s-a dispus :
- în temeiul art. 11 pct.2 lit.b C.p.p. raportat la art.10 lit.h C.p.p. încetarea procesului penal pornit la plângerea formulată de partea vătămată
B. M., domiciliată în com. A., sat Corpadea, str. A. I. nr. 28, jud. Cluj, împotriva inculpatului B. V. ( fiul lui Toader și I., născut la data de_ în Luduș, jud. Mureș, domiciliat în com. A., str. Libertății nr.62, ap.18, jud. Cluj, posesor al CI seria KX nr. 2., CNP 1.
, cu antecedente penale), sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 193 al. 1 Cp, ca urmare a împăcării părților.
- în baza art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen. rap. la art. 10 lit.d Cpp achitarea inculpatului B. V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 al. 1,
2 Cp.
civilă.
S-a luat act că partea vătămată B. M. nu s-a constituit parte
În baza art.192 al.1 pct. 2 lit. b Cpp a fost obligată fiecare parte la 10
lei cheltuieli judiciare către stat iar, în baza art.192 al.3 Cpp, restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul din data de_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca s-a dispus trimiterea in judecată, în lipsă, a inculpatului B. V. pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. și ped. de art.192 alin.1, 2 C.penal si a infracțiunii de amenințare prev.
și ped. de art.193 alin.1 C.penal, în fapt reținându-se că la data de_ a pătruns fără drept și fără consimțământul părții vătămate B. M. în curtea locuinței acesteia situată în com. A., sat Corpadea, str. A. I. nr. 2B, jud. Cluj și a refuzat să o părăsească la cererea expresă a acesteia, având asupra sa un cuțit cu care a amenințat cu moartea partea vătămată.
În faza de urmărire penală situația de fapt a fost probată prin:
plângerea prealabilă și declarațiile părții vătămate
declarații martor C. Floare,
declarații martor C. I. Doruț
acte de căutare a inculpatului.
În cursul judecății s-a procedat la audierea părții vătămate, a inculpatului și a martorului C. I. Doruț și s-a depus la dosar, în copie,
s.c. 15801/_ a Jud. Cluj-Napoca - care interesează cauza.
Analizând probatoriul instanța a reținut că, în fapt, la data de_ inculpatul B. V. a pătruns fără consimțământul soției sale - partea vătămată B. M. - în curtea locuinței comune a părților situată în com.
A., sat Corpadea, str. A. I. nr. 2B, jud. Cluj și a refuzat să o părăsească la cererea expresă a părții vătămate.
Sub aspectul infracțiunii de amenințare prev. și ped. de art.193 alin.1 C.penal în ședința publică din data de_ părțile s-au împăcat.
Sub aspectul infracțiunii de violare de domiciliu prev. și ped. de art.192 alin.1,2 C.penal instanța a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, lipsind un element al laturii obiective respectiv, pătrunderea "fără drept";.
Aceasta deoarece, locuința situată in com. A., sat Corpadea, str. A.
I. nr. 2B, jud. Cluj a fost de facto locuința comună a părților (așa cum rezultă din declarațiile inculpatului și ale martorului C. I. Doruț - date în fața instanței), iar la data de_ căsătoria părților nu era desfăcută
întrucât hotărârea de divorț - s.c. 15801/_ a Judecătoriei Cluj-Napoca a rămas definitivă doar ulterior, la data de_ (f. 23, 24 dos. inst.).
Inculpatul obișnuia să muncească în calitate de îngrijitor la oi, motiv pentru care, deseori pe parcursul căsătoriei cu partea vătămată era plecat de acasă cu turmele în zona Timișoarei ori a orașului Satu Mare, iar în restul timpului locuia efectiv la adresa reținută în mod greșit de către procuror ca fiind locuința exclusivă a părții vătămate (a se vedea în acest sens și consemnările din încheierea ședinței publice din_ ).
În plus, divorțul fiind nedefinitiv, inculpatul avea dreptul să-și exercite drepturile părintești asupra fiicei sale minore B. I. B., care locuia la aceeași adresă.
Sub aspectul laturii civile instanța a luat act că partea vătămată nu s- a constituit parte civila în cauză.
S-a făcut aplicarea dispoz. art.192 al.1 pct.2 lit. b C.p.p. și art.192 al.3
C.p.p.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs
Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca solicitând casarea acesteia și, rejudecând, a se dispune încetarea procesului penal față de inculpatul B. V. pentru infracțiunea de amenințare, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată B. M. și, respectiv, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În motivarea recursului s-a arătat, în primul rând că, în mod greșit instanța a luat act de împăcarea părților, dispunând încetarea procesului penal pornit față de inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de
amenințare, în condițiile în care, partea vătămată a arătat în ședința din_ că își retrage plângerea formulată împotriva inculpatului, iar inculpatul nu declarat în modalitățile prevăzute de lege - personal sau prin mandatar special - că s-a împăcat cu partea vătămată.
În al doilea rând s-a arătat că în mod greșit instanța a dispus achitarea inculpatului se sub învinuirea comiterii infracțiunii de violare de domiciliu, pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, lipsind un element al laturii obiective, respectiv, pătrunderea
"fără drept";.
Aceasta deoarece, chiar dacă inculpatul și partea vătămată aveau domiciliul la aceeași adresă la data comiterii faptelor, doar partea vătămată locuia efectiv la adresa respectivă, părțile fiind despărțite în fapt de peste doi ani, când inculpatul părăsise domiciliul conjugal și își desfășura viața privată în afara locuinței situate în strada A. I. din satul Corpadea.
Chiar inculpatul a recunoscut că a pătruns în locuința părții vătămate fără acordul acesteia, cu motivarea că a dorit să-și viziteze fiica.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată fondat recursul promovat în cauză, în limitele și pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Într-adevăr, pentru una din infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată - amenințare, prev. de art.193 C.pen. - acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate, iar împăcarea părților ori retragerea plângerii înlătură răspunderea penală.
În cauză, fiind audiată la_, partea vătămată M. M. a declarat că-și retrage plângerea formulată împotriva inculpatului, pentru ambele infracțiuni - amenințare și violare de domiciliu.
Cum pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.1,2 C.pen. legea nu prevede posibilitatea împăcării sau retragerii plângerii prealabile, cu consecința înlăturării răspunderii penale, instanța a luat act de manifestarea de voință, în acest sens, a părții vătămate, prin pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal, doar sub aspectul comiterii infracțiunii de amenințare, dar reținând greșit că aceasta s-a făcut ca urmare a împăcării părților, în loc de retragerea plângerii prealabile, în condițiile în care, inculpatul nu și-a exprimat poziția în sensul împăcării, în modalitățile și condițiile prevăzute de lege.
În ceea ce privește însă infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.1,2 C.pen. reținută în sarcina inculpatului, corect a apreciat instanța că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, lipsind un element al laturii obiective respectiv, pătrunderea "fără drept";.
S-a constatat întemeiat de către instanță, în acest sens, că locuința situată în com. A., sat Corpadea de pe strada A. I. nr.2B, jud. Cluj a fost de facto locuința comună a părților (așa cum rezultă din declarațiile inculpatului și ale martorei C. Floare - date în fața instanței), iar la data de_ căsătoria părților nu era desfăcută, întrucât hotărârea de divorț a rămas definitivă doar ulterior, la data de_ .
Rezultă din probele dosarului că inculpatul lucra în calitate de îngrijitor la oi, motiv pentru care, deseori pe parcursul căsătoriei cu partea
vătămată era plecat de acasă cu turmele în diferite zone ale țării, în restul timpului locuind efectiv la locuința închiriată împreună cu soția - împrejurare necontestată de partea vătămată și, de altfel, confirmată și de
martora C. Floare, care a arătat că, înainte de divorț - la adresa din satul Corpadea nr.2B se afla locuința comună a părților.
Nu are relevanță că, la data faptelor inculpatul nu locuia efectiv în locuința comună și nu o folosea efectiv, atât timp cât, în virtutea îndeletnicirii sale era plecat mult timp de acasă, dar locuința efectivă și pe care, chiar cu titlu temporar o folosea, era cea închiriată împreună cu soția sa, știut fiind, așa cum se arată și în jurisprudență, că "locuința"; este locul ales în mod liber, unde o persoană își desfășoară efectiv viața personală, neinteresând dacă este permanentă sau temporară, fixă sau mobilă, ș.a.
Așa fiind, în mod justificat a apreciat instanța că, deși nu folosea efectiv locuința la momentul faptelor, inculpatul era îndreptăți să pătrundă în aceasta, în virtutea calității de colocatar într-un domiciliu comun și, în ultimă instanță, chiar în virtutea calității de soț (divorțul nu se pronunțase), ori de părinte (fiica sa nefiind încă încredințată celuilalt părinte). Că
inculpatul nu a făcut acest lucru într-un mod adecvat, că a avut o atitudine necorespunzătoare este o altă discuție, aceste elemente materializându-se în comiterea de alte fapte penale, dar nu în cea de violare de domiciliu.
În consecință, pentru toate aceste considerente, recursul formulat în cauză este fondat doar în parte, sub primul aspect criticat, astfel că în baza art.385/15 pct.1 lit.d C.pr.pen. se va admite, sentința atacată va fi casată în parte, doar cu privire la temeiul încetării procesului penal și, respectiv, greșita obligare a inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Rejudecând în aceste limite,
Se va constata că temeiul încetării procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate B. (în prezent M. ) M. împotriva inculpatului B. V. pentru infracțiunea prev. de art.193 C.pen. este cel menționat de prima instanță, dar ca urmare a retragerii plângerii și, nu a împăcării părților.
Se va înlătura obligarea inculpatului B. V. la cheltuieli judiciare către stat la fond, acestea fiind datorate doar de inculpata B. (în prezent
M. ) M., în temeiul art.192 alin.1 pct.2 lit.c C.pr.pen. Se vor menține restul dispoz. sentinței atacate.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 50 lei, onorariu parțial apărător din oficiu ( avoc. Bocșa M. ), sumă ce se va plăti din FMJ.
Văzând și dispoz. art.192 alin.3 C.pr.pen.,
PENRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.d C.pr.pen. admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr.569 din 2 mai 2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o casează în parte, doar cu privire la temeiul încetării procesului penal și, respectiv, greșita obligare a inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Rejudecând în aceste limite,
Constată că temeiul încetării procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate B. (în prezent M. ) M. împotriva inculpatului B. V. pentru infracțiunea prev. de art.193 C.pen. este cel menționat de prima instanță, dar ca urmare a retragerii plângerii.
Înlătură obligarea inculpatului B. V. la cheltuieli judiciare către stat, la fond, acestea fiind datorate doar de inculpata B. (în prezent M. )
M., în temeiul art.192 alin.1 pct.2 lit.c C.pr.pen. Menține restul dispoz. sentinței atacate.
În baza art.189 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 50 lei, onorariu parțial apărător din oficiu ( avoc. Bocșa M. ), sumă ce se va plăti din FMJ.
În baza art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |
M. Ș. | ANA C. | L. M. |
GREFIER
M. B.
Red./Tehred.A.C. 2 ex./_
Jud. fond: B. L.
| ← Decizia penală nr. 416/2013. Violare de domiciliu | Decizia penală nr. 554/2013. Violare de domiciliu → |
|---|
