Decizia penală nr. 1697/2013. Înșelăciune

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ *

Operator de date cu caracter personal 8428

DECIZIA PENALĂ NR.1697/R/2013

Ședința publică din data de 12 decembrie 2013 Instanța constituită din :

PREȘEDINTE	: M.	R.	judecător
JUDECĂTORI	: M.	B.
	: A.	L.
GREFIER	: G.	I.	-B.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror AURELIA SLABU

Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 Cod procedură penală.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către părțile civile S. ANNA-M. și B. O. V. împotriva sentinței penale nr. 142 din data de 08 februarie 2013 pronunțată în dosar nr._ * al Judecătoriei C. -N., privind pe inculpata C. M., trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., dat în dosar nr.106/P/2011, pentru săvârșirea

infracțiunilor de înșelăciune în convenție, prev. de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal și fals în declarații, prev. de art.292 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă apărătorul ales al inculpatului C. M. avocat Zaharia M. C., din cadrul Baroului C., cu împuternicire avocațială la dosar și apărătorul ales al părților civile S. Anna-

M. și B. O. V., avocat P. V., din cadrul Baroului C., cu

împuternicire avocațială la dosar lipsă fiind inculpata și părțile civile S. Anna-

M. și B. O. V., Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul ales al părților civile solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond sub aspectul laturii civile a cauzei, și rejudecând cauza în fond, admiterea acțiunii civile astfel cum aceasta a fost formulată în cauză.

În acest sens, solicită anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între inculpata C. M. și numiții P. D. C. și P. O., întrucât acesta a fost

încheiat cu încălcarea legii, respectiv cu încălcarea dispozițiilor art.21 din Legea nr.10/2001. Această lege sancționează în mod expres cu nulitatea absolută toate actele de înstrăinare a bunurilor imobile ce cad sub incidența Legii nr.10/2001.

De asemenea au fost încălcate disp. art.4 pct.4 și 5 din Legea nr.422/2001, care sancționează cu nulitatea absolută actele de înstrăinare privind monumentele istorice în situația în care nu s-a invocat dreptul de preemțiune al statului. Daca la momentul încheierii actului a fost încălcată o lege, contractul este nul absolut, întrucât numai nulitatea relativă pate fi acoperită ulterior printr-un alt înscris.

Totodată, solicită obligarea inculpatei la plata sumei de 100 euro/lunar reprezentând lipsa de folosință a imobilului, de la data înstrăinării și până la executarea sentinței.

Cauza a fost trimisă spre rejudecare la fond, iar numiții P. D. C. și P.

, au arăta că nu se constituie părți civile în cauză, iar cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei aceștia nu s-au prezentat, nu și-au exprimat nicio poziție și nu au răspuns motivelor invocate de părțile civile în constituirea de parte civilă.
Instanța de fond a reținut în esență că, cumpărătorii sunt de bună credință și au fost înșelați de către inculpata C. M., ori, buna credință nu poate constitui un motiv suficient pentru a menține un act care este nul absolut .
În speță, există un titlu al statului nul absolut conform sentințelor depuse la dosarul cauzei, și de asemenea, există un contract de vânzare-cumpărare nul.
În opinia sa, nu se poate reține un act doar pe supoziția bune credințe câtă vreme acel act este nul absolut, cu atât mai mult cu cât, părțile civile au dobândit dreptul de proprietate de la antecesorul lor .
Arată că în cartea funciară a fost notată decizia nr.238 a T. ului C. prin care s-a constatat nulitatea absolută a titlului statului (principiul publicității cărților imobiliare), notându-se totodată și dreptul de proprietate al părților civile în baza acelei hotărâri.
Având în vedere efectele Legii nr.112/1995 și a Legii nr.10/2001, care confereau proprietarilor sau moștenitorilor acestora dreptul de a-și dobândi proprietățile, cumpărătorii în cauza nu se pot apăra niciodată că au fost de bună credință. O simplă informare la Comisia pentru aplicarea Legii nr.10/2001 ar fi fost suficientă. O verificare de către cumpărători a faptului dacă imobilul a făcut obiectul unei cereri de restituire în temeiul Legii nr.112/1995 și apoi a Legii nr.10/2001, sau a unei acțiuni în revendicare comunicată comisiei, s-ar fi înscris în cadrul minimelor diligențe pe care cumpărătorii trebuiau să le facă înainte de încheierea actului de dobândire. Astfel, cumpărătorii nu au dovedit în fața
instanței că au verificat la Comisia pentru aplicarea Legii nr.10/2001, posibilitatea existenței vreunei notificări privind apartamentul cumpărat ceea ce face ca atitudine lor să nu se circumscrie bunei credințe.
Precizează faptul că, nu se impunea a se nota în cartea funciară acest drept, cât timp exista o lege, respectiv art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001, care scotea din circuitul civil imobilele preluate abuziv de stat de la vânzare până la soluționarea reglementărilor. Cumpărătorii și-au asumat riscul de a cumpăra pe baza declarației vânzătoarei fără a studia CF-urile și fără a se interesa la Comisia pentru aplicarea Legii nr.10/2001.
În opinia sa, instanța de fond nu a motivat sentința și nici nu a făcut trimitere la cele două texte de lege, respectiv dacă sunt sau nu incidente în cauză, cu atât mai mult cu cât a invocat și jurisprudență CEDO în acest sens.
Potrivit deciziei nr.103/2004 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că buna credință nu poate fi invocată dacă cumpărătorul s-ar fi putut informa cu privire la situația juridică a imobilului, ori din moment ce a fost notată o sentință cu privire la 12 apartamente din imobil putea să conducă la ideea că și restul apartamentelor vor fi revendicate.
Raportat la cele expuse solicită admiterea recursului cu mențiunea că nimeni nu se poate apăra că nu a cunoscut legea.
Reprezentanta M. ui P. apreciază recursul declarat de părțile civile ca fiind fondat, înțelege să își însușească toate argumentele care au fost prezentate și dezvoltate pe larg de apărătorul ales al părților civile.
Subliniază faptul că, instanța de judecată în această cauză nu a aplicat principiul valorii integrale a pagubei. Apreciază că motivarea instanței de fond este greșită, întrucât, pe de o parte se susține că suntem în prezenta unei nulități
relative a contractului de vânzare cumpărare, ceea ce este total greșit, întrucât este vorba de o nulitate absolută fiind incidente disp art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001. Totodată motivează instanța de fond, că acești cumpărători au fost de bună credință.
În opinia sa, părțile vătămate, respectiv cumpărătorii și-au asumat acest risc deoarece sunt dovezi de notare în cartea funciară a hotărârii de la Înalta Curte de Casație și Justiție din anul 2005, privind constatarea nulității absolute a titlului statului și sunt de asemenea notată în carte funciară și revendicarea unora din apartamentele din acel imobil.
Raportat la poziția acestora în fata instanței de judecată care au susținut că cer menținerea contractului de vânzare-cumpărare deoarece nu au posibilitatea de a-și recupera banii de la inculpată, și anume, suma de 20.o00 euro, apreciază că, nu acest aspect trebuie să ducă la soluționarea legală a acțiunii civile. Prin urmare nu se poate invoca faptul că inculpatul este insolvabil.
Considera că soluția legală în cauza, cu privire la latura civilă a cauzei este ca inculpata să fie obligată la plata sumei de 20.000 euro către cumpărător și corelativ, să fie anulat acest contract de vânzare-cumpărare care este nul.
Solicită admiterea în parte a recursului numai cu privire la nulitatea contractului de vânzare cumpărare, iar în privința beneficiului nerealizat, apreciază că acest aspect nu este în raport de cauzalitate cu fapta pentru care inculpata a fost condamnată.
Apărătorul ales al inculpatei solicită respingerea recursului declarat în cauză de părțile civile ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală. Solicită obligarea părților civile la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocațial și depune la dosarul cauzei chitanțe în acest sens.
Prin constituirea de parte civilă se solicită anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat între vânzătoarea C. M. și cumpărătorii P. D. C. și
O. .

În speță nu se poate dispune anularea contractului de vânzare-cumpărare cu consecința restabiliri situației anterioare de carte funciară, fiind incidentă în cauză una din excepțiile de la regula rezolute iure dantins rezolvitur ius accipientis, și anume, aceea a posesorului de bună credință.

Cumpărătorii P. D. C. și P. O. au fost de bună credință la încheierea contractului și au dobândit calitatea de subdobânditori și își mențin dreptul de proprietate dobândit. Acest contract de vânzare cumpărare este unul autentic, încheiat în fata unui notar public, care era obligat să depună toate diligentele pentru ca acel contract de vânzare-cumpărare să fie încheiat în mod valabil .

La acel moment în cartea funciară nu era notat nimic de natura a duce la împiedicarea încheierii în mod valabil a unui contract de vânzare-cumpărare, iar pentru cumpărătorii P. D. C. și P. O. a fost suficientă încheierea acestui contract în fata notarului public pentru a dovedi buna lor credință. În sentința penală recurată se constată că numitul P. D. C. au fost indus în eroare de inculpata C. M., prin urmare nu se poate pune problema unei rele credințe care ar fi trebuie dovedită, întrucât doar buna credință se prezumă.

Apreciază că, nici solicitarea pentru obligarea la despăgubiri privind lipsa de folosință nu este justificată și admisibilă . Împrejurarea că partea civilă dacă ar fi avut în posesie acel apartament l-ar fi și închiriat, nu înseamnă că acest lucru s-ar fi și întâmplat în mod efectiv. Părțile civile nu fac dovada unui venit cert și nu dovedesc existența unui prejudiciul sub acest aspect, iar acestea ar fi putut solicita contravaloarea imobilului pentru a nu leza drepturile cumpărătorului de bună credință .

Solicită respingerea în totalitate a acțiunii civile așa cum a fost ea formulată.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.142 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._ *, a fost respinsă ca neîntemeiata acțiunea civila alăturată acțiunii penale formulata de părțile vătămate S. ANNA M., și

O. V. în contradictoriu cu inculpata C. M. și persoanele vătămate P. D. C. și P. O. C. .
Pentru a pronunța această soluție instanța analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate si a considerentelor deciziei de casare, a constatat că instanța de recurs a reținut ca si corect stabilită starea de fapt pe baza probatoriului administrat de către instanța de fond in primul ciclu procesual dar si vinovăția inculpatei C. M. pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune si fals in declarații.
Sub aspectul stării de fapt instanța a reținut așadar cu putere de lucru judecat ca la data de_ BNP Asociați Fuchs Roza Margit a autentificat un contract de vânzare-cumpărare sub nr. 620/2008 încheiat între inculpata C. (fostă ROCAS ) M., în calitate de vânzătoare și părțile vătămate P. D. C., in calitate de cumpărător si soția P. O.
, cu privire la imobilul situat în mun. C. -N., str. Memorandumului nr. 6 ap. 10, județul C., înscris în C.F. nr. 1. C. N. nr. top 365/1/X, prețul vânzării fiind stabilit de comun acord de către părți la suma de

20.000 euro si achitat în întregime de cumpărător înainte de semnarea contractului, apartament ce fusese inițial dobândit de către inculpata prin cumpărare de la S.C. "Construct Ardealul"; C. -N. prin contractul nr. 35969/_ fiind supus regimului instituit de Legea nr. 112/1995( filele 108-

118 dosar UP ), la data de_ cumpărătorii înscriindu-si in evidentele de carte funciara dreptul de proprietate astfel dobândit.

Potrivit clauzelor contractuale imobilul era liber de sarcini, procese litigii, nu era sechestrat, inculpata declarând pe proprie răspundere ca nu a înstrăinat imobilul, dreptul sau de proprietate nu este contestat in instanță si nici nu a intervenit vreo schimbare in situația juridica a apartamentului.

De asemenea potrivit înscrierilor din cartea funciara la data încheierii contractului de vânzare cumpărare in forma sa autentica proprietar tabular asupra apartamentului înstrăinat era inculpata, cu notarea

interdicției de înstrăinare conform Legii nr. 112/1995 in foaia C nefiind notate nici un fel de mențiuni cu privire la existenta vreunor procese sau alte litigii ( fila 111 dosar UP)

Antecesorii părților civile S. ANNA M. si B. O. V. numiții S. Ella și B. Agneta au formulat sub numărul 700/_ cereri adresate Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995 având ca obiect obținerea de despăgubiri pentru spațiile locative și restituirea in natura a tuturor spațiilor nelocuite pentru întreg imobilul situat în mun. C. -N., str. Memorandumului nr. 6, format din 31 încăperi, plus subsol, în calitatea de moștenitoare ale fostului proprietar Hirsch Adolf.

Cu privire la imobilul in litigiu părțile civile S. ANNA M. si B.

O. V. au formulat, după apariția Legii nr. 10/2001 și în temeiul acestui act normativ, notificarea nr. 1959/_ adresată prin BEJ Primăriei Municipiului C. -N., unde a fost înregistrată sub nr. 24716/3 din_ ,

solicitând restituirea integral, în natură, a imobilului menționat ( filele 134-138 dosar UP vol I).

Prin sentința civilă nr. 238/_ pronunțată de Tribunalul Cluj s- a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții S. Ana-M. și B. O.

V. in contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C. Local al Municipiului C. -N. și s-a constatat nulitatea absoluta a titlului și a înscrierii dreptului de proprietate al Statului Român, cu titlul de drept naționalizare, în temeiul Decretului nr. 92/1950 asupra imobilului situat în C.

N., str. Memorandumului nr. 6.

Prin decizia civilă nr. 23/_ a Curții de Apel C. s-a dispus respingerea apelului declarat împotriva sentinței civile mai sus mentionate iar prin decizia nr. 3161/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuala s-a dispus respingerea recursului declarat de către Statul R., hotărârea judecătoreasca devenind irevocabila.

Prin sentința civilă nr. 4047/_ pronunțată de Judecătoria C. N. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții S. Ana-M. și B. O. V. în contradictoriu cu mai mulți pârâți, printre care și inculpata Rocaș M. (căsătorită C. ), s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr. 35969/_ prin care inculpata a dobândit anterior proprietatea asupra apartamentului situat în mun. C. N., str. Memorandumului nr. 6, ap. 10, s-a dispus radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al inculpatei și s-a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra apartamentului, în favoarea părților civile în cota de ½, fiecare, cu titlul de drept moștenire( filele 11-13 dosar UP).

Prin decizia civilă nr. 566/R/2008 din data de_ T. ului C. a respins ca nefondate recursurilor declarate de pârâții Rocaș( C. ) M. și Statul Român prin C. Local al Municipiului C. N. împotriva sentinței civile nr. 4047/2007 a Judecătoriei C. N., aceasta fiind menținută în întregime, decizia având caracter irevocabil, la data de_ inculpata pierzând în mod irevocabil dreptul de proprietate asupra imobilului situat în mun. C. N., str. Memorandumului nr. 6 ap. 10( filele 14-18 dosar UP).

Cu toate acestea, la data de_ inculpata s-a prezentat în fața notarului public Fuchs Roza Margit și ascunzând existența procesului civil care a făcut obiectul dosarului civil nr._ si a sentinței civile nr. 4047/2007 a Judecătoriei C. -N. devenita irevocabila, si prezentându-se sub calitatea mincinoasă de proprietar al apartamentului supus vânzării a

înstrăinat prin contractul autentificat sub nr. 620/2008 imobilul situat in mun. C. -N., str. Memorandumului nr. 6 ap.10 către părțile vătămate P.

D. C. și P. O. C., inducându-i in eroare pe aceștia cu privire la calitatea sa proprietar.

Pornind de la premisa ca in cadrul procesului penal acțiunea civila este alăturata acțiunii penale si are un caracter accesoriu, soluția pronunțată de instanța de judecata cu privire la acțiunea penala având o influenta hotărâtoare cu privire la modul de rezolvare a acțiunii civile

,iar fapta ilicita ce constituie izvorul acțiunii civile este infracțiunea care reprezintă așadar atât temeiul răspunderii penale cat si cel al răspunderii civile, instanța de judecata a apreciat ca in prezenta cauza este incidenta teoria vânzării lucrului altuia atâta timp cat acțiunea de inducere in eroare s-a exercitat direct asupra părților vătămate P. D. C. si P.

O. C. ( care nu s-au constituit părți civile in procesul penal ) prin prezentarea inculpatei ca fiind adevărata proprietara a imobilului situat pe str. Memorandumului nr. 6 ap. 10 atâta timp cat astfel cum s-a statuat cu

autoritate de lucru judecat in soluționarea acțiunii penale in lipsa acestei induceri in eroare partea vătămata nu ar fi încheiat contractul de vânzare cumpărare.

Doctrina si jurisprudența dreptului civil nu sunt unanime in ceea ce privește soluționarea vânzării lucrului altuia sub aspectul anularii sau nu a contractului de vânzare cumpărare încheiat fără consimțământul adevăratului proprietar.

Principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului principal cunoaște atenuări in anumite situații. In doctrina s-a conturat insa ideea ca daca părțile sau cel puțin cumpărătorul a fost in eroare, socotind ca lucrul vândut aparține vânzătorului, vânzarea este anulabila pentru eroare viciu de consimțământ asupra calității esențiale a vânzătorului, care a fost socotit de cumpărător proprietar al bunului.

Aceasta nulitate relativa a contractului poate fi invocata numai de cumpărător întrucât potrivit art. 954 alin.2 Cod Civil( in vigoare la data comiterii faptei ) eroarea trebuie sa cada numai asupra cocontractantului ( persoanei cu care s-a contractat), anularea nu poate fi ceruta de adevăratul proprietar, acesta fiind terț fata de contract, in schimb poate intenta oricând acțiunea in revendicare.

Literatura juridica a elaborat in considerarea principiului bunei credințe a terțului dobânditor, in ciuda faptului ca titlul de proprietate al acestuia a provenit de la un non dominus coroborarea principiului bunei credințe cu cel al asigurării securității dinamice a circuitului civil.

Buna credința consta in atitudinea subiectiva a cumpărătorilor, caracterizata prin convingerea neîndoielnica asupra faptului ca imobilul aparține vânzătorului, ca adevărat proprietar, de cunoașterea prin mijloace obișnuite, aflate la îndemna oricărei persoane, a situației juridice a

imobilului si a lipsei intenției altei persoane de a revendica bunul . Cercetarea bunei credințe implica si cercetarea elementului subiectiv in cadrul căreia se va stabili daca perspicacitatea si prudenta celor din jur, precum și a terțului dobânditor puteau in condiții normale sa înlăture aparenta.

Ținându-se seama de împrejurarea ca dobânditorul nu putea sa-si dea seama de lipsa calității de proprietar a transmițătorului cu titlu oneros a bunului imobil si având in vedere consecințele grave pentru cumpărător pe care le-ar antrena măsura anularii transmisiunilor de acest fel, care ar echivala cu o adevărata sancțiune civila, trebuie sa prevaleze, sa fie precumpănitoare alte principii de drept si anume acelea referitoare la ocrotirea bunei credințe si asigurarea securității dinamice a circuitului civil.

Or, in speța de fata nu s-a invocat si nici nu exista indicii ca părțile vătămate nu ar fi fost de buna credința la încheierea contractului, aceștia efectuând diligentele obișnuite cu ocazia cumpărării unui imobil, cercetând evidentele cărții funciare iar contractul încheindu-se in baza actelor originale ale proprietății, putând concluziona astfel ca nici o persoana in situația cumpărătorului nu putea prevedea ca inculpata nu este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului achiziționat. Sub un alt aspect părțile vătămate stăpânesc neîntrerupt apartamentul de la data încheierii contractului -_ pana in prezent așadar anularea contractului de vânzare cumpărare ar echivala cu o noua sancțiune de data aceasta de natura materiala după ce au fost induși in eroare la încheierea contractului .

De asemenea este adevărat ca restabilirea situației anterioare presupune anularea actelor de înstrăinare subsecvente potrivit principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis insa întrucât acest principiu privește efectele nulității fata de terți aplicarea sa nu se poate face automat, ci după analizarea cazurilor de nulitate ( absoluta sau relativa) cu privire la fiecare dintre contracte, hotărârea instanței civile privind constatarea nulității absolute a contractului prim neavând autoritate de lucru judecat in fata instanței penale.

Fata de considerentele de fapt si de drept anterior expuse instanța a respins in totalitate ca neîntemeiata acțiunea civila alăturata acțiunii penale formulata de părțile vătămate S. ANNA M. și B. O. V. in contradictoriu cu inculpata C. M. și persoanele vătămate P. D. C. și P. O. C., cu mențiunea ca părțile vătămate S. ANNA M. și

B. O. V. au posibilitatea introducerii oricând a unei acțiuni in revendicare la instanța civila pentru a transa dreptul de proprietate asupra apartamentului in litigiu.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs ]n termen legal, părțile civile S. Anna M. și B. O. V., criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, părțile civile S. Anna M. și B. O. V. au învederat faptul că se impune anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cumpărătorii P. D. C. și P. O. și vânzătoarea-inculpată C.

M., acesta fiind lovit de nulitate absolută ca urmare a încălcării dispozițiilor art.21 din Legea nr.10/2001, care sancționează în mod expres toate actele de înstrăinare a bunurilor imobile ce cad sub incidența legii amintite. Mai mult au

fost încălcate și dispozițiile art.4 pct.4 și 5 din Legea nr.422/2001, care sancționează cu nulitatea absolută actele de înstrăinare privind monumentele istorice în cazul în care nu s-a invocat dreptul de preemțiune a statului. Ca urmare a anulării actului mai sus menționat, se impune restabilirea situației anterioare și repararea prejudiciului cauzat proprietarilor de drept ai imobilului, prin obligarea inculpatei la plata beneficiului nerealizat constând în chiria pe care aceștia ar fi obținut-o în cazul care ar fi avut posesia imobilului.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

Prin sentința penală nr.418 din_ a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosarul nr._, în baza art.215 alin. 1,2,3 C.pen., inculpata C. M., a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art.292 C.pen., inculpata C. M. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b C.pen., s-au contopit cele două pedepse, stabilind pedeapsa cea mai grea - aceea de 3 ani închisoare - care a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani.

Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că reținut că la data de_ i-a indus în eroare pe notarul public Fuchs Roza Margit și pe cumpărătorul P. D.

C., vânzându-i acestuia din urmă apartamentul situat în C. N., str. Memorandumului nr.6, ap.10, deși inculpata nu mai deținea dreptul de proprietate asupra locuinței, paguba fiind localizată în patrimoniul adevăraților proprietari, S. Ana-M. și B. O. V., care au fost deposedați fraudulos de proprietatea asupra apartamentului.

În sarcina aceleiași inculpate s-a mai reținut că la data de_, a făcut declarații necorespunzătoare adevărului, în fața notarului public Fuchs Roza

Margit, determinând în acest mod autentificarea contractului de vânzare- cumpărare nr. 620/2008.

Sub aspectul laturii penale, hotărârea a rămas definitivă prin decizia nr.1322/R/2012 a Curții de Apel C., decizie prin care s-a dispus, de altfel și trimiterea cauzei spre rejudecare cu privire la latura civilă a cauzei în vederea citării în calitate de părți vătămate a cumpărătorilor P. D. C. și P. O. C. .

Cu ocazia rejudecării, părțile vătămate legal citate s-au prezentat în fața instanței de fond și au depus și un înscris prin care au învederat faptul că nu doresc să se constituie părți civile în cauză cu suma de 20.000 de Euro întrucât nu au certitudinea că pot recupera suma de la inculpată și mai arată că au intrat

în posesia apartamentului în litigiu după încheierea contractului de vânzare- cumpărare cu inculpata și nu doresc restituirea acestuia, fiind cumpărători de bună credință.

Raportat la starea de fapt reținută, la poziția procesuală a părților vătămate dar și la dispozițiile civile imperative ce au aplicabilitate în prezenta cauză, curtea constată că recursul declarat este fondat.

Pentru a conchide astfel, curtea a avut în vedere ca prim aspect faptul că în speța de față, buna credință a celor doi cumpărători nu este suficientă în vederea invocării principiului de drept error comunis facit jus.

După cum s-a statuat în doctrină și jurisprudență, pentru ca o aparență să fie creatoare de drept se cer a fi întrunite mai multe condiții cumulativ și anume să existe o eroare comună, irezistibilă, greu de descoperit și de evitat, subdobânditorul să fie de bună credință și actul încheiat între proprietarul aparent și terțul dobânditor să fie cu titlu oneros.

În ceea ce privește prima condiție arătată mai sus, apreciem, în consens cu jurisprudența în materie, că buna credință ca eroare scuzabilă în cazul vânzării bunului altuia nu ar putea fi invocată de dobânditori dacă cu minime diligențe aceștia puteau să cunoască faptul în raport cu bunul transmis, calitatea de proprietar al vânzătorului este incertă, discutabilă, litigioasă.

Ori, din datele existente la acea dată, mai exact la data de_ 8, data încheierii contractului de vânzare-cumpărare dintre inculpată și părțile civile, rezultau indicii clare cu privire la faptul că imobilul în litigiu ar putea fi revendicat sau este revendicat în temeiul Legii nr.10/2001 începând cu notificarea nr.145 a Comisiei pentru aplicarea legii menționate, apoi notificarea părților civile nr.1227/_ înregistrată la aceeași Comisie, cf colectiv în care a fost notată sentința civilă nr.238/2001 a T. ului C., definitivă și irevocabilă, prin care s-a constatat nulitatea absolută a titlului și înscrierii dreptului de proprietate a statului asupra întreg imobilul din C. -N. str. Memorandumului nr.6, un alt aspect este cel referitor la faptul că inculpata a cumpărat apartamentul în baza Legii nr.112/1995, iar în cf colectivă părțile civile erau

întăbulate încă din_ în baza unei hotărâri irevocabile, cu titlu de retrocedare asupra mai multor apartamente din imobil, prin încheierea de c.f. nr.8517 din_ în acest cf. s-a înscris sub B2 interdicția de înstrăinare a apartamentului pe o perioadă de 10 ani.

În al doilea rând este de observat, raportat la succesiunea legilor în timp, la hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate cu privire la imobilul în litigiu (prin sentința civilă nr. 238/_ pronunțată de Tribunalul Cluj s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții S. Ana-M. și B. O.

-N., str. Memorandumului nr. 6, prin decizia civilă nr. 23/_ a Curții de

Apel C. s-a dispus respingerea apelului declarat împotriva sentinței civile mai sus menționate, iar prin decizia nr. 3161/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuala s-a dispus respingerea recursului declarat de către Statul R., hotărârea judecătoreasca devenind irevocabila, prin sentința civilă nr. 4047/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții S. Ana-M. și B. O. V. în contradictoriu cu mai mulți pârâți, printre care și inculpata Rocaș M. (căsătorită C. ), s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr. 35969/_ prin care inculpata a dobândit anterior proprietatea asupra apartamentului situat în mun. C. -N., str. Memorandumului nr. 6, ap. 10, s-a dispus radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al inculpatei și s-a dispus întăbularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra apartamentului, în favoarea părților civile în cota de ½, fiecare, cu titlul de drept moștenire( filele 11-13 dosar UP, prin decizia civilă nr. 566/R/2008 din data de_ T. ului C. a respins ca nefondate recursurilor declarate de pârâții Rocaș( C.

) M. și Statul Român prin C. Local al Municipiului C. N. împotriva sentinței civile nr. 4047/2007 a Judecătoriei C. -N., aceasta fiind menținută în întregime, decizia având caracter irevocabil, la data de_ inculpata pierzând în mod irevocabil dreptul de proprietate asupra imobilului situat în mun. C. N., str. Memorandumului nr. 6 ap. 10), curtea constată că, la data încheierii contractului de vânzare cumpărare dintre inculpată și părțile vătămate, apartamentul în litigiu cădea sub incidența dispozițiilor art.21 pct.5 din Legea nr.10/2001 care preved următoarele: "Sub sancțiunea nulitații absolute, până la soluționarea procedurilor administrative si, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisa instrainarea, concesionarea, locatia de gestiune, asocierea in participatiune, ipotecarea, locațiunea, precum si orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chirias, schimbarea destinatiei, grevarea sub orice forma a bunurilor imobile - terenuri si/sau constructii notificate potrivit prevederilor prezentei legi.";

Un alt aspect care atrage nulitatea absolută a contractului încheiat de părți este cel prevăzut de art.4 pct.4,5 din Legea nr.422/2001 conform căruia:"; 4) Monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi vândute numai în condițiile exercitării dreptului de preemțiune ale statului român, prin M. Culturii și Patrimoniului Național, pentru monumentele istorice clasate în grupa A, sau prin serviciile publice deconcentrate ale M. ui Culturii și Patrimoniului Național, pentru monumentele istorice clasate în grupa B, ori al unităților administrativ-teritoriale, după caz, potrivit prezentei legi, sub sancțiunea nulității absolute a vânzării.

(5) Proprietarii, persoane fizice sau juridice de drept privat, care intenționează să vândă monumente istorice, transmit serviciilor publice deconcentrate ale M. ui Culturii și Patrimoniului Național înștiințarea privind intenția de vânzare, însoțită de documentația stabilită prin ordin al ministrului culturii și patrimoniului național.";

Textul de lege menționat este incident în cauză întrucât potrivit adresei nr.43/2006 a Direcției Județene pentru Cultură Culte și Patrimoniu Cultural Național C., imobilul situat în C. -N. . S. Memorandumului nr.6 este înscris pe lista monumentelor istorice categoria B (f.7 dosar u.p) și chiar dacă ulterior autentificării contractului, în documentația notarului Fuchs Roza Margit s-a regăsit adresa nr.441/2008 a DJCCPCN C., prin care se comunică faptul că M. Culturii și cultelor nu își exercită dreptul de preempțiune, este evident că la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare a imobilului în litigiu înscrisurile arătate mai sus nu se regăseau în cuprinsul documentației notariale

cu toate că legea prevedea sancțiunea nulității absolute în lipsa acestora. Mai mult, notarul public audiat de către procuror recunoaște că a știut că majoritatea imobilelor din centrul municipiului au regimul de monument istoric și de aceea i- a solicitat inculpatei să-i prezinte documentația necesară, dar nu își amintește exact ce i s-a răspuns și de ce a întârziat cu depunerea documentului.

După cum s-a reținut încă din cuprinsul actului de sesizare inculpata, prin acțiunea sa antisocială a vătămat interesele legale ale părților civile recurente în cauză, paguba cerută de textul incriminator fiind produsă în patrimoniul acestora, partea vătămată P. D. C. arătând că a fost indus în eroare dar că nu se consideră păgubit, deoarece apartamentul în cauză se găsește în proprietatea sa. În acest context, aserțiunea instanței de fond referitoare la o eventuală dublă sancționare a părților vătămate apare ca neverosimilă.

Față de cele de mai sus, în baza art.385 ind.15 pct. 2 lit.d C.p.p. vom admite recursul declarat, vom casa în întregime hotărârea atacată rejudecând cauza, vom admite acțiunea civilă promovată în cauză de părțile civile recurente și în consecință :

- vom constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat de inculpata C. M. și cumpărătorii P. D. C. și P. O. C. și autentificat sub numărul 620/_ de Biroul Notarilor P. i Asociați

"Fuchs"; privind apartamentul cu nr.10 situat în C. -N. str. Memorandumului nr.6, înscris în CF 1. C. -N. sub A+1, nr. top.365/1/X, cu părțile indivize comune 2,96/100 parte înscrise în CF colectivă 1. C. -N., vom dispune desființarea contractului, cu consecința restabilirii situației anterioare de carte funciară prin radierea înscrierilor cu rangul 4,5 și 6., această soluție o vom pronunța văzând și dispozițiile art.14 alin.3 lit.a C.p.p. potrivit cărora repararea pagubei se face prin restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunii.

Față de părțile vătămate, cumpărători de bună credință, întrucât aceștia nu s-au constituit părți civile în cauză și respectând principiul disponibilității care guvernează procesul civil, curtea nu se va pronunța cu privire la restituirea către aceștia a sumei achitate, cu precizarea însă că părțile vor putea urma calea unei acțiuni civile în vederea reparării prejudiciului ce le-a fost cauzat.

Se va dispune obligarea inculpatei la plata către părțile civile a sumei de 100 Euro pe lună, sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând chiria neîncasata începând cu data de_ și până la data executării prezentei hotărâri, ca urmare a constatării îndeplinirii în cauză a condițiilor răspunderii civile delictuale prev. de art.998 și 999 vechiul C.Civ., în vigoare la data comiterii faptei, aspect ce îndreptățește părțile la repararea integrală a prejudiciului cauzat constând atât din paguba efectivă suferită cât și din beneficiului nerealizat prin privarea folosinței locuinței pe o durată de timp îndelungată. Cu privire la chiria solicitată, apreciem că suma de 100 euro chirie lunară pentru un imobil situat în centrul municipiului C. -N. este justificată în raport de prețul pieței, existând posibilitatea reală obținerii acesteia.

Ca urmare a admiterii acțiunii civile formulate în cauză, va obliga inculpata la plata în favoarea părții civile S. Anna M. a sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare, onorariu avocațial, chitanța depusă la dosar.

Va respinge cererea inculpatei de obligare a părților civile la plata cheltuielilor judiciare către aceasta.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

Va stabili onorariu parțial apărător din oficiu în sumă de 100 lei ce se va avansa din FMJ în favoarea av. Cătineanu I. .

PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

În baza art.3852pct.2 lit.d C.p.p. admite recursurile declarate de părțile civile S. Anna M. și B. O. V. împotriva sentinței penale nr.142/2013 a Judecătoriei C. -N., pe care o casează în întregime.

Rejudecând cauza, admite acțiunea civilă promovată în cauză de părțile civile recurente și în consecință :

- constată nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat de inculpata C. M. și cumpărătorii P. D. C. și P. O. C. și autentificat sub numărul 620/_ de Biroul Notarilor P. i Asociați "Fuchs"; privind apartamentul cu nr.10 situat în C. -N. str. Memorandumului nr.6, înscris în CF 1. C. -N. sub A+1, nr. top.365/1/X, cu părțile indivize comune 2,96/100 parte înscrise în CF colectivă 1. C. -N., dispune desființarea contractului, cu consecința restabilirii situației anterioare de carte funciară prin radierea înscrierilor cu rangul 4,5 și 6 și obligarea inculpatei la plata către părțile civile a sumei de 100 Euro pe lună, sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând chiria neîncasata începând cu data de_ și până la data executării prezentei hotărâri.

Obligă inculpata la plata în favoarea părții civile S. Anna M. a sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare.

Respinge cererea inculpatei de obligare a părților civile la plata cheltuielilor judiciare către aceasta.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Stabilește onorariu parțial apărător din oficiu în sumă de 100 lei ce se va avansa din FMJ în favoarea av. Cătineanu I. .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 12 decembrie 2013.

PREȘEDINTE,			JUDECĂTORI,
M. R.	M.	B.	A. D. L.

GREFIER

G. I. -B.

#Inselaciune. Jurisprudenta

← Decizia penală nr. 537/2013. Înșelăciune		Decizia penală nr. 1282/2013. Înșelăciune →

Decizia penală nr. 1697/2013. Înșelăciune

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1697/2013. Înșelăciune