Decizia penală nr. 198/2013. Contestatie la executarea pedepsei

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ

Dosar nr. _

DECIZIA PENALĂ Nr. 198/R/2013

Ședința publică de la 13 August 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: P. L. E. ,vicepreședinte al Tribunalului

: B. D., Judecător

: C. N., Judecător

GREFIER: C. M.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, reprezentat prin: SÎNGEORZAN ANGELA, procuror

S-a luat în examinare recursul penal declarat de condamnatul R. I. M., împotriva sentinței penale nr. 1045 din 17 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința se prezintă condamnatul recurent R. M. asist. de av. Chiorean Septimiu din oficiu.

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care .

Recurentul arată că își menține recursul declarat.

Apărătorul recurentului, reprezentanta parchetului arată că nu mai au cereri de formulat.

Nemaifiind cereri de formulat, instanța dispune judecarea recursului.

Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, admiterea contestației la executare și reducerea pedepsei aplicate prin înlăturarea sporului, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial din oficiu.

Reprezentanta parchetului, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 461 Cod procedură penală ce reglementează contestația la executare, iar aplicarea disp. art. 320/1 Cod procedură penală și reducerea pedepsei nu sunt aplicabile în cauza de față.

Recurentul R. M., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei aplicate, apreciind că este prea mare.

T R I B U N A L U L

Deliberând constată că:

Prin sentința penală nr. 1045 din 17 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._, s-a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată de contestatorul R. M. - fiul lui I. și V., născut la data de_, deținut în Penitenciarul Bistrița.

În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. a fost obligat contestatorul la plata către stat a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezintă onorar apărător din oficiu pentru av. B. Emil.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată sub nr._ al Judecătoriei Bistrița, contestatorul condamnat R. M., deținut în Penitenciarul Bistrița, a contestat pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin SP nr. 261/2008 a Judecătoriei Gherla, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, solicitând reducerea pedepsei conform art. 320/1 Cod procedură penală.

Prezent fiind la termenul de judecată din_, contestatorul a arătat își menține contestația la executare așa cum a fost formulată.

Potrivit art. 461 C.p.p contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face atunci când s-a pus în executare o hotărâre care nu este definitivă, când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

S-a menționat că toate considerentele petentului prin care solicită aplicarea dispozițiilor art. 320¹C.p.p. în sensul de reducere cu o treime a pedepsei, nu pot fi analizate în cadrul unei contestații la executare, unde nu se pune în discuție cuantumul pedepsei, ci instanța are posibilitatea să analizeze doar anumite incidente la executare prev. de art. 461 C.p.p, care nu se regăsesc în speța dedusă judecății. De altfel dispozițiile art. 320¹C.p.p se referă la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă în cursul judecării cauzei și inculpatul poate beneficia de aceste dispoziții doar ca urmare a unei declarații în acest sens dată înainte de citirea actului de sesizare al instanței, nicidecum ulterior condamnării sale.

Mai mult decât atât, prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituțională s-a pronunțat în acest sens astfel: "Rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești produce un efect pozitiv care constituie temeiul juridic al executării dispozitivului hotărârii și poartă denumirea de puterea lucrului judecat. De asemenea, tot ca urmare a pronunțării unei hotărâri definitive, se produce un efect negativ în sensul că împiedică o nouă urmărire și judecată pentru faptele și pretențiile astfel soluționate, fapt care a consacrat regula non bis in idem, cunoscută sub denumirea de autoritate de lucru judecat.

Constituția statuează cu privire la principiul aplicării legii penale mai favorabile. Fiind o construcție teoretică, principiul constituie un element fundamental sau primordial pe care se întemeiază o idee sau lege de bază, o axiomă. Aceasta din urmă este însă valabilă în anumite limite și, prin ea însăși, constituie cadrul și măsura aplicabilității sale, Astfel, în cazul pedepselor definitiv aplicate nu se mai pune problema alegerii legii mai favorabile, deoarece aceasta este, prin ipoteză, legea nouă, singura aplicabilă.";

Textul art. 320/1 din Codul de procedură penală "are în vedere o judecată aparținând numai fondului și care trebuie să fie operabilă numai până la pronunțarea unei hotărâri definitive. Prin urmare, nu este susceptibilă de aplicabilitatea principiului retroactivității legii penale mai favorabile.";

În consecință, având în vedere că petentul contestator a fost condamnat pe baza unei hotărâri definitive, instanța de fond a constatat că cererea petentului nu se

încadrează în nici unul dintre motivele prevăzute de art. 461 C.p.p, motiv pentru care va respinge contestația la executare ca inadmisibilă.

În baza art.192 al. 2 Cod procedură penală, instanța de fond a obligat contestatorul să plătească statului suma de 150 lei, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu cuvenit av. B. Emil.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, condamnatul R.

M. solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și rejudecând să i se admită contestația și să se dispună reducerea sporului de contopire de 6 luni, care, în opinia sa, este prea mare raportat la infracțiunile comise și, mai mult, pe parcursul detenției a avut o bună conduită, făcând dovada reabilitării.

Recursul declarat de condamnat este neîntemeiat.

Instanța de fond a făcut o analiză temeinică a actelor și lucrărilor dosarului în raport de susținerile petentului concluzionând, în mod corect, că cererea de contestație la executare formulată de acesta este inadmisibilă.

Astfel, potrivit art. 460 și urm. C.p.p contestația împotriva executării hotărârii penale este o procedură contencioasă prin care se rezolvă o serie de aspecte ce țin de faza de executare, motivele pe care se poate întemeia aceasta fiind enumerate expres și limitativ în art. 461 alin 1 lit a-d Cod procedură penală, respectiv: s-a pus în executare o hotărâre care nu este definitivă, când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Din cele de mai sus rezultă că pe calea contestației la executare nu se poate aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârii de condamnare, în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, nici prin aplicarea art.320/1 Cod procedură penală, așa cum a solicitat petentul la instanța de fond și nici prin reducerea sporului acordat de instanță în urma contopirii pedepselor, acest din urmă aspect fiind invocat de condamnat ca motiv de recurs.

Așa fiind, în baza art. 385/15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnat.

Văzând și disp. art. 192 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 385/15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală:

Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul R. M., împotriva sentinței penale nr. 1045 din 17 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._ .

Acordă avocatului din oficiu Chiorean Septimiu onorariu în sumă de 100 lei, ce se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească 110 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 13 august 2013.

PREȘEDINTE,				JUDECĂTORI,	GREFIER,
P. L. E.	B.	D.	-N.	C. C. M.