Decizia penală nr. 22/2013. Evaziune fiscală

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR. 22/A/2013

Ședința publică din 31 ianuarie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE	: A.	D. L.	, judecător
JUDECĂTOR	: M.	R.
GREFIER	: L.	A.	S.

Ministerul Public reprezentat prin V. TRĂISTARU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-a luat spre examinare apelul declarat de partea civilă D. G. A F.

P. B. -N. împotriva sentinței penale nr. 175/F din 21 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosar nr._, privind pe inculpatul

M. L., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul

B. -N. dat în dosar nr. 434/P/2010 pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și de art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 292 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă pentru inculpatul M. L., apărător desemnat din oficiu, avocat V. Raluca, din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 9 ), lipsă fiind inculpatul M.

L., partea responsabilă civilmente S. G. -P. S. și partea civilă D. G. a F. P. B. -N. .

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Apărătorul din oficiu al inculpatului M. L. solicită în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respingerea ca nefondat a apelului declarat de către partea civilă împotriva sentinței penale nr. 175/F/2012 și menținerea acesteia ca fiind temeinică și legală.

Apreciază că instanța de fond a admis în mor corect doar în parte pretențiile civile formulate de către partea civilă, sens în care a obligat inculpatul la plata sumelor de 130 980 lei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, precum și la plata sumei de 28 367 lei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Cu ocazia dezbaterilor în primă instanță și prin concluziile scrise inculpatul prin reprezentantul său a fost de acord cu plata în favoarea părții civile a sumei de 130 980 lei, motiv pentru care în cuprinsul memoriul de apel partea civilă arată, probabil din eroare, că prima instanță a obligat inculpatul doar la plata acestei sume. Susține că inculpatul a fost obligat și la plata sumei de 28 367 lei.

Raportat la impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă aferente salariului de 20 000 lei brut arată faptul că instanța de judecată a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului exclusiv în ceea ce privește neachitarea acestor impozite și contribuții aferente salariului brut pentru luna ianuarie 2008 și nicidecum și

pentru lunile februarie până în iunie 2008. Astfel, în condițiile în care în rechizitoriul Parchetului nu s-a reținut faptul că inculpatul ar fi încasat un salariu brut de 20 000 de lei și pentru perioada februarie - iunie 2008, apreciază că solicitarea părții civile de plată a impozitelor și contribuțiilor aferente acestei perioade este nefondată.

Mai arată că prin raportul de inspecție fiscală nr. 1571 existent la dosarul cauzei partea civilă a determinat cuantumul impozitelor și contribuțiilor pentru luna ianuarie 2008 ca fiind 11 131 lei, sumă la care a fost obligat inculpatul.

Cu privire la constituirea de parte civilă formulată de către apelantă arată faptul că aceasta urmărește încasarea și a altor debite decât cele care rezultă din faptele deduse judecății în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse solicită respingerea apelului, cu onorariu

FMJ.

Reprezentanta M. ui P. formulează aceleași concluzii ca și apărarea

inculpatului. Pentru aceleași considerente anterior evidențiate apreciază că apelul părții civile este nefondat, instanța obligând inculpatul doar la plata prejudiciului rezultat din comiterea infracțiunii deduse judecății.

Consideră că susținerile din apel motivate principial nu se regăsesc în probațiunea dosarului cauzei și solicită respingerea ca nefondat a apelului.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.175 din 21 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._, a fost condamnat inculpatul

M. L., la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a, b și c (acesta din urmă vizând interdicția de a avea calitatea de administrator la societăți comerciale) Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din legea nr. 241/2005, art. 320 ind. 1 Cod procedură penală; 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 320 ind. 1 Cod procedură penală; 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals în declarații prev. de art. 31 alin. 2 Cod penal rap. la art. 292 Cod penal, art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.

S-a constatat că infracțiunile au fost comise în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal.

Conform art. 34 lit. b, 35 alin. 1 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului și dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a, b și c (acesta din urmă vizând interdicția de a avea calitatea de administrator la societăți comerciale) Cod penal.

S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a Teza a II a, b și c (acesta din urmă văzând interdicția de a avea calitatea de administrator la societăți comerciale) Cod penal.

Conform art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei. S-a stabilit conform art. 82 Cod penal un termen de încercare de 4 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate în situația comiterii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.

S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 84 Cod penal.

Conform art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei.

A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.

-P. SRL B., reprezentata de lichidatorul judiciar Ultralex IPURL B. să plătească părții civile S. R. prin ANAF - B., reprezentat în cauză de DGFP

- B. -N., despăgubiri civile în sumă de 130.980 lei (referitor la infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din legea 241/2005) și în sumă de 28.367 lei (referitor la infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005, art. 41 alin. 2 Cod penal) la care se vor adăuga accesorii care se vor calcula conform art. 119 și urm. din OG nr. 92/2003 republicată, până la plata integrală a debitului.

Au fost respinse celelalte pretenții civile formulate de partea civilă.

Conform art. 14, 170, 348 Cod procedură penală s-a dispus anularea actelor false (declarațiile nr. 100 și 102 aferente lunii ianuarie 2008 privind obligațiile de plată la Bugetul de stat și Bugetele asigurărilor sociale).

A fost menținută măsura sechestrului asigurător instituit în cursul urmăririi penale în baza Ordonanței din 07 ianuarie 2011, în vederea recuperării prejudiciului.

Conform art. 7, 21 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea hotărârii de condamnare la rămânerea ei definitivă, la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului.

Conform art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea, la data rămânerii definitive a hotărârii, a dispozitivului hotărârii de condamnare la Oficiul Național al Registrului Comerțului, precum și la cazierul fiscal, conform art. 6 din OG nr. 75/2001 republicată.

A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul M. L. a fost administratorul SC G. P. SRL B., care a avut ca obiect principal de activitate "producerea altor tipuri de mobilier";. În prezent, societatea se află în lichidare judiciară, fiind numit lichidator judiciar - Ultralex IPURL B. .

În perioada 09-_ comisari din cadrul Gărzii Financiare - Secția B.

N., împreună cu organele de poliție au efectuat un control de specialitate la SC

G. P. SRL B., constatând că inculpatul M. L., în calitate de administrator, a încheiat două contracte de vânzare-cumpărare prin care a vândut două imobile aparținând societății - către persoanele fizice Ciuruș Pomplia Carina și Iloaie L. în schimbul sumei totale de 706.000 lei, venit pe care nu l-a înregistrat în evidența contabilă. S-a concluzionat că, neîntocmind facturi fiscale cu privire la aceste vânzări și neînregistrând astfel în evidența contabilă veniturile realizate, inculpatul a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 112.722 lei, reprezentând TVA de plată.

Având în vedere aspectele sesizate, Garda Financiară - Secția B. -N., a solicitat Direcției Generale a F. P. B. -N. efectuarea unei inspecții fiscale generale la SC G. P. SRL B., în vederea stabilirii cu exactitate a prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului.

În urma acestei sesizări, organele fiscale din cadrul Direcției Generale a Finațelor P. B. -N. au efectuat o inspecție fiscală la SC G. P. SRL B.

, concluziile fiind materializate în Raportul de inspecție fiscală din_ înregistrat sub nr. 1571/_ .

Din verificările de specialitate efectuate de către organele de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale a F. P. B. -N. a rezultat faptul că nu s-au înregistrat în evidența contabilă a societății veniturile obținute ca urmare a

înstrăinării, în anul 2008, a imobilelor proprietatea SC G. P. SRL B. constând în apartamentul cu nr. de inventar 3002 din str. G-ral Grigore Bălan, nr. 85, cu valoarea de inventar de 206.000 lei și casa de locuit din str. Ștefan cel Mare, nr. 15, cu valoarea de inventar de 500.000 lei.

S-a reținut că a fost întocmit contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 850/_, prin care apartamentul menționat mai sus a fost vândut persoanei fizice Ciuruș Pompilia Carina la prețul de 206.000 lei, precum și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 843/_, prin care casa de locuit a fost vândută persoanei fizice Iloaie L. în schimbul sumei de 500.000 lei.

În acest fel, inculpatul M. L. a obținut venituri în valoare totală de

706.000 lei, pe care nu le-a înregistrat în evidența contabilă a SC G. P. SRL, organele de inspecție fiscală stabilind un prejudiciu în valoare de 130.980 lei, din care TVA în valoare de 112.722 lei și impozit pe profit în valoare de 18.258 lei.

Aspectele stabilite de către organele de inspecție fiscală au fost confirmate de martorii Ciuruș Carina Pompilia și Iloaie L., care au declarat, pe parcursul cercetărilor, că, într-adevăr, au achiziționat imobilele respective de la SC G. P. SRL, reprezentată de către inculpatul M. L. în calitate de administrator, căruia i-au înmânat, cu ocazia întocmirii contractului de vânzare-cumpărare, sumele de bani menționate în actele respective, la întocmirea documentelor.

De asemenea, în urma controlului fiscal s-a stabilit că societatea a înregistrat în evidența contabilă și a declarat în fișele fiscale eferente anului 2008

(înregistrate la Administrația F. P. B. sub nr. 10393/_ ) sume care nu corespund cu cele declarate lunar în perioada_ -_ prin declarațiile 100 și 102 depuse la organul fiscal teritorial, Inspecția Teritorială de Muncă B. -N., Casa de Asigurări de Sănătate, Casa N. de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale B. -N. și la A. Județeană de Ocupare a Forței de Muncă B. -N. .

S-a concluzionat că sumele înregistrate în evidența contabilă reprezentând salariile angajaților, așa cum sunt cuprinse în balanțele de verificare listate de pe computerul existent la sediul societății la data de_, cu ocazia începerii inspecției fiscale, corespund cu fișele fiscale depuse pentru anul 2008 și cu bilanțul aferent anului 2008 (înregistrat la Administrația F. P. B. sub nr. 1386/_ ) dar că aceste sume nu corespund cu sumele declarate lunar la organul fiscal teritorial și nici cu cele declarate la Inspecția Teritorială de Muncă

B. -N. .

În urma controlului fiscal s-a concluzionat că pentru perioada_ - _

, conform fișelor fiscale, societatea a înregistrat în evidența contabilă un venit brut salarial de 20.000 lei lunar pentru inculpatul M. L., pentru care a calculat și înregistrat în evidența contabilă impozitul și contribuțiile aferente, dar nu a declarat în întregime, diminuându-se astfel nejustificat impozitul și contribuțiile datorate bugetului de stat cu suma de 66.469 lei.

În concret, în perioada de referință, societatea a declarat la organul fiscal prin declarațiile privind obligațiile la bugetul de stat 100 și 102, impozite și contribuții cu reținere la sursă mai mici decât valoarea reținută în balanțele de verificare și bilanțul contabil. Astfel, de exemplu, în luna ianuarie 2008, societatea a declarat un impozit pe veniturile din salarii în valoare totală de 483 lei (impozit aferent salariilor angajaților societății) când, conform fișei fiscale, numai pentru salariul inculpatului M. L., societatea trebuia să declare un impozit lunar calculat și reținut în valoare de 2.672 lei.

În raportul de inspecție fiscală s-a arătat că, în urma analizei balanței de verificare încheiată la_, a rezultat că soldul contului 421 "personal salarii datorate"; este zero, salariile fiind achitate integral până la această dată, în sumă

totală de 226.150 lei (conform rulajului creditor al contului 421), sumă în care este inclus salariul lunar de 20.000 lei, pentru fiecare lună în perioada_ -_ . Organele fiscale au apreciat că salariul învinuitului în cuantum de 20.000 lei lunar a fost realmente încasat de acesta în perioada ianuarie - iunie 2008, luând în considerare balanțele de verificare listate la_ și aspectul că sumele consemnate în acestea se regăsesc în fișa fiscală a inculpatului aferentă anului 2008, precum și bilanțul contabil al anului respectiv.

Se mai precizează în actul de acuzare că, pe parcursul inspecției fiscale, organelor de control fiscal li s-a prezentat un set de balanțe de verificare aferente perioadei ianuarie - iunie 2008 în care existau diferențe în raport cu balanțele de verificare listate la_, sub aspectul cuantumului total al salariilor angajaților și pe cale de consecință sub aspectul impozitului pe salarii și contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale. În balanțele prezentate, aceste sume erau mai reduse (incluzând un salariu al inculpatului de doar 1.000 lei lunar) și corespundeau raportat la aceste consemnări cu aspectele înscrise în declarațiile 100 și 102 depuse în perioada ianuarie - iunie 2008.

Apreciind că salariul inculpatului a fost în realitate de 20.000 lei lunar, așa cum rezultă din balanțele de verificare listate de pe computer, fișa fiscală aparținând inculpatului M. L. și bilanțul contabil al anului 2008, organele fiscale au apreciat că inculpatul a executat o evidență contabilă dublă, cu mențiunea că balanțele de verificare ce conțineau sume diminuate erau cele nereale, acestea fiind întocmite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Coroborând probele dosarului cu statele de plată aferente perioadei ianuarie

- iunie 2008, depuse de SC G. P. SRL la ITM B. -N., rezultă cu certitudine că inculpatul a avut salariul majorat doar în luna ianuarie 2008 (f.370-377) și că, de altfel, societatea nici nu a depus acte adiționale pentru modificarea contractului individual de muncă al inculpatului M. L. . De asemenea, numitul Satmari M. (f.472-473), care întocmea situațiile financiare semestriale și anuale ale societății a declarat că avea cunoștință despre faptul că inculpatul și-a majorat efectiv salariul doar pentru luna ianuarie 2008, deoarece intenționa să contracteze un credit bancar iar pentru aceasta era necesar să aibă venituri ridicate, declarația acestuia coroborându-se cu statele de plată întocmite. Având în vedere această împrejurare, instanța apreciază că balanțele de verificare ce conțin sume reduse și ale căror consemnări sunt conforme cu aspectele cuprinse în declarațiile 100 și 102 sunt cele reale, fiind întocmite, cel mai probabil, pentru a susține existența unui salariu care să-i permită

inculpatului obținerea unui credit.

Întrucât balanțele de verificare duble nu au fost întocmite în vederea sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, ci în alt scop, așa cum s-a arătat mai sus, față de inculpat s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală constând în executarea de evidențe contabile duble, nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia sub aspectul laturii subiective.

În consecință, s-a reținut în baza probelor existente la dosar, că datele cuprinse în declarațiile 100 și 102 aferente semestrului I 2008 sunt reale, cu excepția celor consemnate în declarația 100 aferentă lunii ianuarie 2008 (f.215-

216) care învederează organelor fiscale că societatea datorează un impozit pe veniturile din salarii în valoare de 483 lei (impozit aferent salariilor angajaților societății), în timp ce numai pentru salariul inculpatului M. L. (care în acea lună a fost de 20.000 lei lunar conform probelor administrate) societatea trebuia să declare un impozit calculat și reținut în valoare de 2.672 lei (conform mențiunii din fișa fiscală - f.148). Aceeași situație se regăsește și în cazul declarației 102

aferente lunii ianuarie 2008, în care se regăsesc contribuții datorate - mai reduse decât cele care ar fi trebuit consemnate luând în considerare un salariu al inculpatului de 20.000 lei lunar.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că, în acea perioadă, responsabil de conducerea și organizarea evidenței contabile era inculpatul M.

L., acesta neavând un contabil angajat în acest sens. Deși de întocmirea situațiilor financiare anuale (bilanțul contabil) se ocupa numitul Satmari M., întocmindu-se în acest sens și un contract de prestări servicii (f.63-65) între acesta și SC G. P. SRL la finalul anului 2008, acesta nu avea atribuții în sensul de a efectua înregistrări în evidența contabilă, ci doar uneori întocmea unele acte precum declarațiile 100 și 102, însă în baza documentelor puse la dispoziție de către inculpat și fără a cunoaște dacă împrejurările consemnate în acele documente contabile erau sau nu reale.

Astfel, declarațiile 100 și 102 aferente lunii ianuarie 2008 au fost întocmite de către numitul Satmari M. la solicitarea inculpatului, în baza documentelor contabile puse la dispoziție de către acesta. Satmari M. le-a semnat în locul administratorului M. L. și le-a depus la organul fiscal teritorial.

Neexistând probe din care să rezulte că Satmari M. a acționat cu intenție infracțională, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta sub aspectul infracțiunii de fals în declarații, nefiind întrunite elementele constitutive.

În sarcina inculpatului s-a reținut, însă, participația improprie la infracțiunea de fals în declarații.

Raportat la fapta de întocmire a balanțelor de verificare listate la_, ce conțin date nereale sub aspectul cuantumului salariului inculpatului în perioada februarie - iunie 2008, nu s-a reținut în sarcina inculpatului infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată deoarece nu există probe cu privire la existența laturii obiective, mai precis nu s-a putut stabili dacă a fost folosită în scopul producerii consecinței infracționale pentru care au fost întocmite

(obținerea creditului).

Prin probațiunea administrată nu s-a putut stabili cine a întocmit fișa fiscală a inculpatului pentru anul 2008 iar în ce privește bilanțul contabil aferent aceluiași an, s-a stabilit că acesta a fost întocmit de către Satmari M. . Raportat la fapta de întocmire a acestor documente contabile cu date nereale, nu s-a reținut prin actul de acuzare infracțiunea de fals în înscrisuri, deoarece s-a apreciat că această situație a putut fi generată de preluarea din eroare a datelor din balanțele de verificare ce includeau un salariu de 20.000 lei lunar pentru perioada ianuarie - iunie 2008 în loc să fie preluate datele din balanțele reale. În acest context este de subliniat că s-a solicitat Direcției Generale a F. P. B.

-N. (f.475) să precizeze dacă prin consemnarea în fișa fiscală a inculpatului precum și în bilanțul contabil a unui salariu brut de 20.000 lei pentru perioada februarie - iunie 2008, s-a cauzat bugetului de stat vreun prejudiciu, Organele fiscale, prin adresa de la f.476-477, nu au indicat producerea vreunui prejudiciu sau a vreunei alte consecințe.

Pe parcursul cercetărilor, organele de cercetare penală au stabilit, în urma analizării fișelor sintetice totale ale societății, că în perioada_ -_ societatea a reținut și nu a virat la termenul stabilit impozite și contribuții cu reținere la sursă pe care nu le-a achitat în termen de 30 de zile de la scadență în valoare totală de 27.382 lei, din care a fost recuperată suma de 8.938 lei, rămânând nerecuperată o diferență în valoare de 18.444 lei.

Prin adresa nr. 2560/_, organele fiscale și-au însușit constatările organelor de cercetare penală cu privire la reținerile la sursă neachitate în termen de 30 de zile de la scadență, cu mențiunea că, în conformitate cu evidențele fiscale, debitele care au rămas nerecuperate reprezentând contribuții cu reținere

la sursă se ridică la suma de 17.236 lei. Ulterior, după sesizarea instanței, partea civilă, prin "note de ședință";, a precizat din nou că își însușește această constatare, arătând că suma de 17.236 lei rezultă din fișa de plătitor a contribuabilului pe perioada_ -_ (f.44)

Conform probelor administrate, inculpatul M. L., în calitate de administrator al SC G. P. SRL B., a reținut în perioada_ -_ impozite și contribuții cu reținere la sursă în valoare totală de 17.236 lei pe care nu le-a achitat în termen de 30 de zile de la scadență. În urma controlului fiscal s-a stabilit faptul că până la data de_ a achitat salarii către angajații societății și a realizat reținerile salariale, le-a declarat organului fiscal, însă nu le- a achitat în termen de 30 de zile de la scadență. În perioada de referință, conform balanțelor de verificare, societatea a avut suficient disponibil pentru plata acestor obligații și mai mult, societatea a avut inclusiv venituri în valoare de 706.000 lei, pe care inculpatul M. L. nu le-a înregistrat în evidența contabilă, venituri rezultate din vânzarea celor două imobile arătate mai sus.

Astfel, inculpatul, deși a dispus de disponibil iar societatea a avut resurse financiare, nu a achitat, cu intenție, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă aferente salariile angajaților pentru perioada_ -_, cauzând, în acest fel, un prejudiciu bugetului consolidat al statului în valoare totală de 28.367 lei. Această sumă se compune din 17.236 lei reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă acumulate în perioada_ -_, aferente angajaților societății, la care se adaugă 11.131 lei reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă pentru salariul inculpatului în cuantum de 20.000 lei brut doar pentru luna ianuarie 2008.

Starea de fapt descrisă mai sus și vinovăția inculpatului rezultă din următoarele probe: procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f.7-11), procesul-verbal încheiat de DGFP B. -N. - Activitatea de I. F. la_ (f.16-20), declarațiile martorilor M. L. tina (f.30-32), Iloaie L. (f.33-34 și 35), Ciuruș Pompilia Carina (f.47-48), Chirai A. Răzvana (f.52-54 și 55), Satmari M. (f.56-61 și f. 62 și f. 472-473), contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 850/24 iulie 2008 (f.49-51), precum și sub nr. 834/0_ (f.37-46), Raportul de constatare tehnico-științifică grafică (f.68-80), adresele emise de DGFP - B. -N. (f.82-83, 85-86, 87, 114, 146, 147,

167-168, 170, 171 și 476-493), declarațiile 100 și 102 (f.115-138), balanța de verificare (f.139-144), fișe fiscale (f. 148-165), decizia de impunere (f.173-182), Raportul de inspecție fiscală nr. 1571/_ și anexele (f.186-363), adresele nr. 5780/_ și nr. 7461/_ emise de ITM - B. -N. (f.365 și f.378), statele de plată (f.366-377), procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător (f.386).

Fapta inculpatului M. L. de a nu înregistra în evidența contabilă veniturile în valoare de 706.000 lei rezultate din vânzarea a două imobile proprietatea SC G. P. SRL B. și de a cauza astfel bugetului de stat un prejudiciu de 130.980 lei (compus din impozit pe profit suplimentar în sumă de

18.258 lei și TVA suplimentară în sumă de 112.722 lei) întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005.

Fapta inculpatului de a reține și de a nu vărsa, în mod repetat, în perioada_ -_ impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă și de a cauza astfel un prejudiciu de 28.367 lei (17.236 lei + 11.131 lei) întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de stopaj la sursă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Fapta inculpatului de a determina pe numitul Satmari M. (care a acționat fără vinovăție) să întocmească și să depună declarații necorespunzătoare

adevărului (declarația 100 privind obligațiile de plată la bugetul de stat și Declarația 102 privind obligațiile de plată la bugetele asigurărilor sociale și fondurilor speciale, ambele aferente lunii ianuarie 2008) la organele fiscale în vederea sustragerii de la obligația de a achita impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, declarații care, odată depuse, servesc, potrivit legii, pentru producerea acestor consecințe, întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la fals în declarații prev. de art. 31 alin. 2 Cod penal rap. la art. 292 Cod penal.

Procedând la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, după reducerea limitelor speciale cu 1/3, având în vedere că inculpatul a solicitat să fie judecat conform art. 320 ind. 1 Cod procedură penală. Așadar, la individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptelor săvârșite, urmările cauzate, prejudiciul produs și neacoperit până la pronunțarea sentinței, precum și datele care caracterizează persoana inculpatului. Raportat la circumstanțele concrete în care au fost săvârșite faptele și împrejurarea că inculpatul nu a recuperat nici măcar parțial prejudiciul, instanța nu va reține în favoarea acestuia circumstanțe atenuante.

Așa fiind, s-a dispud condamnarea inculpatului la: pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b și c (acesta din urmă vizând interdicția de a avea calitatea de administrator la societăți comerciale) Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, art. 320 ind. 1 Cod procedură penală; la 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 320 ind. 1 Cod procedură penală; la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals în declarații prev. de art. 31 alin. 2 Cod penal rap. la art. 292 Cod penal, art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.

Constatând că infracțiunile au fost comise în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor conf. art. 34 lit. b, 35 alin. 1 Cod penal, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b și c (acesta din urmă vizând interdicția de a avea calitatea de administrator la societăți comerciale) Cod penal.

Pedeapsa accesorie a fost aplicată inculpatului în conținutul prevăzut de art. 71 rap. la art. 64 lit. a teza a II a, b și c (acesta din urmă vizând interdicția de a avea calitatea de administrator la societăți comerciale) Cod penal.

Apreciind că scopul pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins și fără executare în regim de detenție și constatând îndeplinite cerințele art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conf. art. 82 Cod penal.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate în situația comiterii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare. De asemenea, s-a atenționat inculpatul asupra dispozițiilor art. 84 Cod penal referitoare la neplata despăgubirilor civile.

Având în vedere modalitatea în care a fost individualizată executarea pedepsei, s-a dispus, conf. art. 71 alin. 5 Cod penal, suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei.

În latura civilă a cauzei, apreciind că sunt îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale, inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC G. -P. SRL B., reprezentata de lichidatorul judiciar Ultralex IPURL B. să plătească părții civile S. R. prin ANAF - B., reprezentat în cauză de DGFP - B. -N., despăgubiri civile în sumă de 130.980 lei (referitor la infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din legea 241/2005) și în sumă de 28.367 lei (referitor la infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005, art. 41 alin. 2 Cod penal) la care s-au adăugat accesorii care se vor calcula conform art. 119 și urm. din OG nr. 92/2003 republicată, până la plata integrală a debitului. Au fost respinse celelalte pretenții civile formulate de partea civilă.

La soluționarea laturii civile s-a avut în vedere că SC G. P. SRL B. a fost introdusă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente la solicitarea părții civile și că această societate se află în lichidare judiciară, derularea acestei proceduri făcând obiectul dosarului nr._ al Tribunalului B. -N. .

Instanța nu și-a însușit integral constituirea de parte civilă depusă în cauză întrucât, prin formularea ei (f.27) s-a urmărit recuperarea tuturor debitelor datorate statului de SC G. P. SRL (exp: șomaj, sănătate, CAS - asigurați, concediu, etc) și nu doar a prejudiciului cauzat prin faptele deduse judecății

(respectiv TVA și impozit pe profit în cazul infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 și sumele reținute și nevărsate din impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă).

În ce privește despăgubirile acordate referitor la infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, inculpatul a fost de acord cu plata sumei de 130.980 lei menționată în rechizitoriu, compusă din 112.722 lei TVA suplimentar și 18.250 lei impozit pe profit suplimentar, aspect consemnat în practicaua sentinței și ulterior în concluziile scrise (f.69). Referitor la prejudiciul cauzat prin această infracțiune (prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005), partea civilă nu a formulat obiecțiuni, arătând prin "notele de ședință"; depuse la dosar (f.44) că se compune din "impozit pe profit în valoare de 18.258 lei și TVA în valoare de 112.722 lei";.

În ce privește prejudiciul cauzat prin infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 dedusă judecății, instanța a reținut că se compune din suma de

17.236 lei reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă nevărsate în termenul legal aferente perioadei_ -_ la care se adaugă suma de

11.131 lei, rezultată din reținerea și neachitarea impozitelor și contribuțiilor aferente unui salariu de 20.000 lei doar pentru luna ianuarie 2008. Prin "notele de ședință"; depuse la dosar (f.44) partea civilă nu a contestat suma de 17.236 lei, cu motivarea că acest "cuantum a fost evidențiat din fișa de plătitor a contribuabilului pentru perioada_ -_ ";. În schimb, atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței, partea civilă a susținut că inculpatul M.

L. a realizat un salariu brut de 20.000 lei lunar în intervalul ianuarie - iunie 2008 și a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 66.469 lei cu titlu de impozite și contribuții cu reținere la sursă, astfel cum s-a stabilit prin RIF nr. 1571/_ (f.44-45). În acest context este de subliniat că, în cuprinsul rechizitoriului, a fost examinată solicitarea părții civile iar în final inculpatul a fost trimis în judecată numai pentru cauzarea unui prejudiciu generat de reținerea și neachitarea impozitelor și contribuțiilor aferente unui salariu de 20.000 lei doar pe luna ianuarie 2008, în cuantum de 11.131 lei. Cum în sarcina inculpatului nu se reține încasarea a câte 20.000 lei brut lunar în intervalul ianuarie - iunie 2008, solicitarea părții civile de a-i fi acordată suma de 66.469 lei este neîntemeiată. Ulterior, prin alte note de ședință (f.52-53), partea civilă a precizat defalcat, potrivit RIF nr. 1571 din_, cuantumul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale aferente venitului brut de 20.000 lei pentru fiecare lună calendaristică din intervalul_ -_ . Din această adresă (f.52) rezultă că

pentru un salariu de 20.000 lei, încasat de inculpat în luna ianuarie 2008, cuantumul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale este de 11.131 lei.

Pentru aceste considerente s-a apreciat că prejudiciul cauzat prin infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal este de 28.367 lei (17.236 lei + 11.131 lei).

La sumele acordate cu titlu de despăgubiri au fost acordate accesorii conf. art. 119 și urm. din OUG nr. 92/2003 până la stingerea efectivă a prejudiciului, astfel cum s-a solicitat prin constituirea de parte civilă (f.28) și notele de ședință (f.45), al căror cuantum nu trebuie dovedit, din moment ce sunt datorate în temeiul legii.

În temeiul art. 14, 170, 348 Cod procedură penală s-a dispus anularea actelor falsificate (declarațiile nr. 100 și 102 aferente lunii ianuarie 2008 privind obligațiile de plată la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale).

S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită în cursul urmăririi penale în baza Ordonanței din 07 ianuarie 2011, în vederea recuperării prejudiciului.

Conf. art. 7, 21 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea hotărârii de condamnare la rămânerea ei definitivă la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni la registrul comerțului.

Conform art. 191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal A. N. de A.

F. - D. G. a F. P. a Județului B. -N., criticând soluția ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea apelului său, partea civilă a învederat faptul că, în mod greșit instanța de fond a admis doar în parte acțiunea civilă formulată în cauză, în condițiile în care se impunea obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata întregului cuantum bănesc solicitat.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

În urma administrării unui probatoriu util, pertinent și concludent și a interpretării atente și detaliate a acestuia coroborată cu declarația de recunoaștere a comiterii faptelor dată de inculpat în condițiile art.320 ind.1 C.p.p., instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.

Astfel, se constată pe deplin dovedită vinovăția inculpatului care nu înregistra în evidența contabilă veniturile în valoare de 706.000 lei rezultate din vânzarea a două imobile proprietatea SC G. P. SRL B. și a cauzat astfel bugetului de stat un prejudiciu de 130.980 lei (compus din impozit pe profit suplimentar în sumă de 18.258 lei și TVA suplimentară în sumă de 112.722 lei) și care a reținut și de a nu vărsat, în mod repetat, în perioada_ -_ impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă și de a cauza astfel un prejudiciu de

28.367 lei (17.236 lei + 11.131 lei) și care, de asemenea a determinat pe numitul Satmari M. (care a acționat fără vinovăție) să întocmească și să depună declarații necorespunzătoare adevărului (declarația 100 privind obligațiile de plată la bugetul de stat și Declarația 102 privind obligațiile de plată la bugetele asigurărilor sociale și fondurilor speciale, ambele aferente lunii ianuarie 2008) la organele fiscale în vederea sustragerii de la obligația de a achita impozitele și

contribuțiile cu reținere la sursă, declarații care, odată depuse, servesc, potrivit legii, pentru producerea acestor consecințe.

Instanța de fond a procedat la o corectă individualizare judiciară a pedepselor, a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C.p. astfel că, pedepsele stabilite, cuantumul acestora reflectă pericolul social concret al infracțiunilor comise, fiind în măsură să contribuie la sancționarea și reeducarea inculpatului.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, apreciem, raportat la actele justificative depuse în cauză, la constituirea de parte civilă a ANAF-D. G. a

F. P. B. -N., că instanța de fond a procedat corect, obligând inculpatul doar la plata sumelor datorate de către acesta ca urmare a comiterii infracțiunilor reținute în sarcina lui și nu a tuturor sumelor datorate de SC G.

P. SRL, astfel că, în mod corect a statuat că inculpatul datorează doar sumele calculate cu titlu de TVA și impozit pe profit în cazul infracțiunilor prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 și sumele reținute și nevărsate din impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă.

De asemenea, ne însușim întrutotul argumentația detaliată și pertinentă a instanței de fond, care, în procedura simplificată prev. de art.320 ind.1 C.p.p.( în

condițiile în care inculpatul a recunoscut în totalitate comiterea faptelor descrise în actul de sesizare a instanței) a arătat că pretențiile formulate de partea civilă și precizate prin "notele de ședință"; depuse la dosar nu sunt întemeiate, fiind contrazise de probele de la dosar și chiar de calculele inițiale efectuate în cauză.

Față de cele de mai sus, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.379 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat.

Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. V. Raluca.

Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă D. G. A F.

P. B. N. împotriva sentinței penale nr. 175/F din 21 decembrie 2012 a Tribunalului B. N. .

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. V. Raluca.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Cu drept de recurs n termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 31 ianuarie 2013 .

	PREȘEDINTE		JUDECĂTOR		GREFIER
A.	D. L. M.	R.	L. A.	S.

Red.M.R./S.M.D.

3 ex./_ Jud.fond.Lazăr V.

#Evaziune Fiscala. Spete

← Decizia penală nr. 196/2013. Evaziune fiscală		Sentința penală nr. 93/2013. Evaziune fiscală →

Decizia penală nr. 22/2013. Evaziune fiscală

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 22/2013. Evaziune fiscală