Decizia penală nr. 435/2013. Violare de domiciliu
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.435/R/2013
Ședința publică din 1 aprilie 2013 Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: ANA C., judecător JUDECĂTORI: L. M.
M. Ș.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul F. L.
A. împotriva sentinței penale nr.50 din 14 ianuarie 2013 a Judecătoriei Gherla, pronunțată în dosarul nr._, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev.de art.180 al.2 C.pen.; violare de domiciliu prev.de art.192 al.1 și 2 C.pen., cu aplic.art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul F. L. A., asistat de către apărător ales av.Hodiș Marcel, din cadrul Baroului Cluj, cu delegația la dosar, lipsă fiind partea vătămată C. I. E. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul F. L. A., arată că își menține recursul declarat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului F. L. A. , susține recursul așa cum a fost formulat în scris și depus la dosar, solicitând în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, a se dispune achitarea inculpatului iar în subsidiar, diminuarea cuantumului pedepsei de 3 ani închisoare.
În susținerea recursului arată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, instanța de fond având în vedere doar punctul de vedere al fraților C., fără a da o eficiență declarației martorului Vedean M. care a fost singurul martor prezent în momentul în care inculpatul a intrat în curtea părții vătămate.
De altfel, este de observat că inițiativa formulării plângerii a aparținut tatălui părții vătămate, deoarece la acest moment părțile s-au împăcat.
În subsidiar, solicită diminuarea cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere împrejurările în care fapta a fost comisă.
Reprezentantul M. ui P. , solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
În ceea ce privește solicitarea de a se dispune achitarea inculpatului, în opinia sa probațiunea din dosarul cauzei este reflectată evident de motivarea primei instanțe și de altfel a fost avută în vedere ca atare și la data la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului. Este adevărat că ea se bazează pe declarațiile persoanelor implicate și se poate susține existența unui interes din perspectiva fiecărei persoane care a fost audiată, indiferent de calitatea
acestora, pentru că așa cum s-a arătat de apărare, inculpatul nu avea nici un motiv rezonabil să pătrundă în locuința părții vătămate, unde probele confirmă că nu a fost invitat și prezența sa nu s-a aflat cu acordul părții vătămate.
Pe de altă parte, este evident că și partea vătămată avea de rezolvat un litigiu cu martorul Vedean M. și că martorul a fost cel care a declanșat această activitate în final cu caracter infracțional. Insă, probațiunea se poate interpreta din perspectiva elementelor care pot fi apreciate ca fiind obiective în declarațiile tuturor celor implicați.
Solicită a se avea în vedere elementul valorificat corect de instanță respectiv declarația acestui martor dată în fața instanței care este integral pro causa la momentul respectiv poate tocmai și datorită aplanării așa cum s-a arătat a conflictului dintre părți și a dorinței de a rezolva această cauză în sensul neatragerii vinovăției inculpatului. Susține acest aspect pentru că martorul a fost inițial anchetat, luându-se față de acesta o soluție de neîncepere a urmăririi penale, constatându-se elementele arătate în actul de sesizare, survenind după această dată o modificare substanțială și concretă a declarațiilor inițiale. Opinează că declarațiile date de această persoană în faza de urmărire penală sunt relevante pentru că ele se coroborează cu declarațiile părții vătămate și cu declarațiile inculpatului și sunt semnificative din această perspectivă, arătându-se conduita inculpatului, care a pătruns în diverse încăperi a locuinței părții vătămate, urmărind-o și ulterior lovind-o, ceea ce de altfel se arată în rechizitoriu și este preluat corect de către instanță, creându- se o serioasă prezumție că evident partea vătămată nu și-a dat acordul pentru astfel de conduită care urma să se desfășoare în propria sa locuință și în urma căreia să suporte leziunile pe care le-a suportat în final.
Prin urmare, raportat la împrejurările comiterii activității infracționale, la poziția procesuală a inculpatului și a faptului că nu este la prima incidență cu legea penală, suportând două sancțiuni de natură administrativă, luând în considerare împrejurarea de împăcare a părților pentru infracțiunea de lovire, apreciază că soluția instanței este temeinică și legală, atât sub aspectul constatării elementelor constitutive ale infracțiunii cât și în ceea ce privește dozarea sancțiunii și stabilirea modalității de executare aleasă de prima instanță, sens în care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul F. L. A. , având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 50 din 14 ianuarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla, în baza art. 11, pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. h Cod procedură penală a fost încetat procesul penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate C. I. E. fiul lui Rubin și Ana, născut la_ în Gherla, județul Cluj, dom. în loc. Sântana, sat C. A., nr. 181, județul Arad împotriva inculpatului F. L. A., fiul lui G. și A., născut la data de_ în Gherla, județul Cluj, de cetățenie română, studii 12 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP 1., domiciliat în com. M.
G., satul M. G. nr. 417, județul Cluj, sub aspectul comiterii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal, ca urmare a împăcării părților.
În temeiul art. 192, alin. 1 și alin. 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul F. L. A. , fiul lui G. și A., născut la data de_ în Gherla, județul Cluj, de cetățenie română, studii 12 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP 1., domiciliat în com. M. G., satul M.
G. nr. 417, județul Cluj, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În temeiul art. 81 și art. 82 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, în temeiul articolului 359 din Codul de procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 al. 2 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 71 al. 5 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicate.
În temeiul art.191 al.1 și art. 192, al. 2, lit. b Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art. 192, al. 2, lit. b Cod procedură penală a fost obligată partea vătămată C. I. E. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În temeiul art. 192 al.3 Cod procedură penală, suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în faza de judecată, avocat M. I., se va avansa din Fondul M. ui Justiției în favoarea Baroului Cluj.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul emis la data de_ în dosarul penal nr. 1265/P/2011, Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului F. L. -A., pentru săvârșirea infracțiunilor de "lovire sau alte violențe";, prevăzută de articolul 180 alineatul 2 din Codul penal și ";violare de domiciliu";, prevăzută de articolul 192 alineatele 1 și 2 din Codul penal, cu aplicarea articolului 33 litera "a"; din Codul penal.
Prin actul de sesizare al instanței s-a reținut pe scurt, că în data de 24 august 2011 inculpatul F. L. -A. pe timp de noapte, în jurul orelor 22:00 a pătruns fără drept în locuința părții vătămate C. I. -E. și s-a opus la încercările de a fi evacuat, împrejurare în care i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu pumnii, cauzându-i leziuni corporale care au necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea părții vătămate (fila 3), declarațiile părții vătămate(filele 4- 7), certificatul medico-legal(fila 8), declarațiile învinuitului(filele 9 și 12-13), copia fișei de cazier judiciar(fila 10), declarațiile martorilor(filele 14-17), caracterizarea învinuitului(fila 11), procesul- verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.(filele 18-19) .
În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii de loviri sau ale violențe, dar negat faptul că ar fi pătruns fără drept în locuința părții vătămate, poziție procesuală pe care a păstrat-o și în fața instanței de judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
În data de 24 august 2011, în jurul orelor 2200inculpatul F. L. -A. s-a întâlnit cu martorul Vedean M. Flaviu în comuna M. G. și a fost invitat de către acesta din urmă să-l însoțească în localitatea Bunești, la locuința familiei C., pentru a purta o discuție legată de o datorie bănescă a părții vătămate C. I. -E. . Inculpatul a acceptat invitația și astfel cei doi s-au
deplasat la locuința părții vătămate din comuna M. G., satul Bunești, numărul 316, cu un autoturism condus de către martorul Vedean M. - Flaviu.
În fața imobilului cu numărul 316 martorul Vedean M. -Flaviu i-a reproșat părții vătămate C. I. -E. faptul că nu i-a restituit datoria, în disputa dintre părți intervenind și inculpatul. Astfel inculpatul, văzând că cei doi nu ajuns la un consens, i-a solicitat părții vătămate să îl cheme la discuții și pe tatăl său.
Deși i s-a comunicat de către partea vătămată că tatăl său nu este acasă, inculpatul - motivând că dorește să se convingă singur de veridicitatea celor afirmate - a păstruns în curtea imobilului de la numărul 136 și ulterior în locuință.
Partea vătămată l-a urmat îndeaproape până în holul locuinței, unde inculpatul i-a aplicat acestuia o lovitură cu pumnul în zona capului și l-a prins de piept. Pentru a scăpa, partea vătămată l-a împins pe inculpat după care s-a refugiat în camera de zi și a încercat să împiedice pătrunderea agresorului prin blocarea ușii din interior. Cu toate acestea inculpatul a reușit să forțeze ușa și să pătrundă în interior, după care a urmat o nouă confruntare între părți, partea vătămată reușind să-l scoată din nou pe inculpat pe hol, scopul urmărit și declarat de către partea vătămată fiind evacuarea inculpatului din locuință.
Alarmat de zgomotul produs în locuință, ocupată la acel moment doar de partea vătămată și frații mai mici ai acestuia, părinții lor fiind plecați, fratele părții vătămate - martorul C. Zaharia Natanael a coborât de la etaj și văzând ce se întâmplă a încercat să contacteze telefonic poliția, prin serviciul național unic de urgențe. A fost împiedicat de către inculpatul F. L. -A., care i-a aplicat o lovitură peste mână, astfel încât martorul a scăpat telefonul.(filele 3-7 și 15-16)
Auzind ce se întâmplă înlăuntru și pentru a evita escaladarea conflictului, martorul Vedean M. -F. (ce l-a asteptat pe inculpat în fața casei) a intrat în curte, l-a prins de umeri pe inculpat și l-a scos afară în drum (fila 14). Partea vătămată a închis imediat poarta de la intrare în curte dar nu înainte ca inculpatul să reușească să arunce spre el cu o sticlă cu bere, sticlă ce a lovit peretele casei și s-a spart.
La scurt timp de la producerea incidentului, partea vătămată i-a relatat tatălui său - martorul C. Rubin- împrejurările în care s-au produs evenimentele, inclusiv faptul că inculpatul F. L. -A. a refuzat să părăsească locuința, la solicitarea sa legitimă.(fila 17)
Conform certificatului medico-legal nr.6337/I/a/1256 din 25 august 2011, partea vătămată C. I. -E. a suferit leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur. Leziunile necesită 4-5 zile îngrijiri medicale și pot data din 24 august 2011. (fila 8)
Ascultat fiind inculpatul a recunoscut existența loviturilor exercitate asupra părții vătămate. La termenul de judecată din_ partea vătămată și
inculpatul prezenți în fața instanței au declarat că s-au împăcat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de loviri sau alte violențe, nemaiavând nici o pretenție unul față de celălalt (filele 12 și 13).
Împăcarea părților este permisă a reținut instanța în cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 alin. 2 C.penal, potrivit prev. art. 180 alin. 4 C.penal care prevăd că ,,împăcarea părților înlătură
răspunderea penală";, ea înlăturând potrivit disp. art. 132 alin. 1 C. penal răspunderea penală.
Văzând această stare de fapt, în drept dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. h C.p.p. instanța a dispus încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate, C. I. -E. împotriva inculpatului F.
L. -A., sub aspectul comiterii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 alin. 2 C. penal, ca urmare a împăcării părților.
Instanța a reținut că inculpatul F. L. -A. a negat săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, arătând că a pătruns în curtea și locuința părții vătămate la invitația acesteia pentru a se convinge că tatăl său nu este acasă. A mai arătat că a făcut doar un singur pas în holul locuinței, după care s-a retras. Dar a reținut instanța că această afirmație a inculpatului este contrazisă de toate probele administrate, respectiv de declarațiile părții vătămate, a martorilor C. Zaharia Natanael și Vedean M. -F., toți trei plasându-l pe inculpat în incinta locuinței pentru o perioadă mai îndelungată de timp.
În ceea ce privește apărarea inculpatului potrivit căreia ar fi avut acordul părții vătămate pentru a pătrunde în locuință, instanța a reținut că aceasta este infirmată de întreaga desfășurare a evenimentelor. Împrejurarea că a fost urmat îndeaproape de partea vătămată căreia i-a aplicat lovituri în propria locuință imediat după pătrunderea în incintă, folosirea forței cu scopul de a pătrunde în camera de zi, lovirea martorului C. Zaharia Natanael, refuzul de a părăsi locuința deși i s-a cerut în mod expres de mai multe ori să plece, acesta declarând cu ocazia ultimului cuvânt că partea vătămată i-a solicitat ";să iasă afară cu pumnii";, dovedesc faptul că acesta a încălcat în mod conștient dreptul părții vătămate de a-și desfășura viața domestică fără vreun amestec abuziv și nedorit din partea sa .
Pe de altă parte, instanța a reținut că infracțiunea de violare de domiciliu se poate realiza, potrivit art. 192 Cod penal, prin două modalități, prima constând în pătrunderea fără drept în orice mod într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, iar a doua constând în refuzul de a o părăsi la cererea acesteia. Dar, a mai reținut instanța, că cele două modalități de săvârșire a infracțiunii au caracter alternativ, ceea ce înseamnă că în oricare manieră s-ar realiza, aceasta este suficientă pentru realizarea conținutului infracțiunii. Totodată instanța a reținut că infracțiunea de violare de domiciliu este o infracțiune instantanee, ceea ce înseamnă că se consumă în momentul în care făptuitorul pătrunde fără drept în locuință sau refuză să o părăsească, în acest moment producându-se urmarea periculoasă a faptei, respectiv starea de încălcare a libertății persoanei.
Ori, în cauza de față instanța a constatat pe baza probatoriului analizat că inculpatul a săvârșit infracțiunea de violare de domiciliu în ambele modalități, acesta pătrunzând fără drept în locuință, dar și refuzând să o părăsească la solicitarea expresă a părții vătămate. În ceea ce privește împrejurarea că partea vătămată i-a solicitat inculpatului ";să iasă afară cu pumnii";, aceasta nu reprezintă o justificare a comportamentului și faptelor inculpatului, partea vătămată doar apărându-se în fața loviturilor și demersurilor întreprinse de inculpat.
Prin urmare, coroborând declarațiile părții vătămate, cu declarațiile martorilor audiați, cu certificatul medico-legal și parțial cu declarațiile inculpatului, instanța a reținut ca dovedit faptul că inculpatul F. L. -A. în data de 24 august 2011, pe timp de noapte, a pătruns fără drept în locuința părții vătămate C. I. -E. și s-a opus la încercările de a fi evacuat.
Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate și analizate anterior, instanța a constatat că în drept, fapta inculpatului F. L.
-A. care la data de 24 august 2011, pe timp de noapte, a pătruns fără drept în locuința părții vătămate C. I. -E. și s-a opus la încercările de a fi evacuat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "violare de domiciliu";, prevăzută de articolul 192 alineatele 1 și 2 din Codul penal.
Potrivit art. 345 alin. 2 Codul de procedură penală, condamnarea se pronunță dacă fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat. În prezenta cauză instanța a constatat întrunite aceste condiții, astfel că a condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În vederea unei juste individualizări judiciare a pedepsei și a modalității de executare, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen., gradul de pericol social concret al infracțiunea săvârșită, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum și persoana inculpatului.
Astfel, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege (de la 3 la 10 ani închisoare), gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările în care a fost comisă, respectiv pe timp de noapte, faptul că
inculpatul a încercat să se sustragă răspunderii penale prin declarații nesincere, dar nu în ultimul rând circumstanțele personale ale inculpatului, care chiar dacă nu a mai fost anterior condamnat, a fost sancționat administrativ prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla nr. 1900/P/2008 pentru o faptă violentă, așa după cum reiese din fișa de cazier judiciar (f. 10)
Având în vedere toate cele mai sus expuse față de care nu s-a putut reține în favoarea inculpatului nici o circumstanță atenunată, instanța apreciind că pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu pedeapsa de 3 ani închisoare este aptă de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului, cât și atenționarea acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor, motiv pentru care, în temeiul art. 192, alin. 1 și alin. 2 Cod penal l-a condamnat la pedeaspa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, ținând cont de vârsta inculpatului și lipsa antecedentelor penale instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și constatând îndeplinite și celelalte două condiții impuse de articolul 81 literele a și b din Codul penal pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 5 ani, iar în temeiul articolului 359 din Codul de procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în
autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercitarea acestora va fi interzisă pe durata executării pedepsei.
Instanța nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia Sabău și Pârcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală, astfel că instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul F.
L. A., solicitând în principal achitarea sub aspectul comiterii infracțiunii de violare de domiciliu în temeiul art.10 lit.d cod procedură penală sau, în subsidiar, diminuarea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond.
S-a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, instanța de fond ținând seama doar de punctul de vedere al fraților C., fără a da eficiență declarației martorului Vedean M. care a fost singurul martor prezent în momentul în care inculpatul a intrat în curtea părții vătămate.
Inițiativa formulării plângerii a aparținut tatălui părții vătămate, iar la acest moment părțile s-au împăcat.
În subsidiar s-a solicitat diminuarea cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere împrejurările în care fapta a fost comisă.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este fondat în ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului recurent și în aceste limite va fi admis pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, pronunțând o hotărâre temeinică și legală sub aspectul existenței faptei și a vinovăției inculpatului recurent F. L. A. în comiterea acesteia.
A rezultat din ansamblul probator că la data de 24 august 2011, pe timp de noapte, inculpatul recurent a pătruns fără drept în locuința părții vătămate
C. I. -E. și s-a opus la încercările de a fi evacuat.
Vinovăția inculpatului recurent F. L. A. în comiterea infracțiunii de violare de domiciliu prev.de art.192 alin.1 și 2 Cod penal a fost dovedită prin declarațiile părții vătămateC. I. E. (f.4-7 dosar u.p., f.12 dosar fond), declarațiile martorilor C. Rubin (f.17 dosar u.p., f.23 dosar fond), Vedean Flaviu M. (f.14 dosar u.p, f.40 dosar fond), C. Zaharia Natanael (f.15,16 dosar u.p.) declarația cestuia din urmă fiind citită în faza de judecată conform art.327 alin.3 Cod procedură penală, cu certificatul medico-legal (f.8 dosar u.p.) și parțial cu declarațiile inculpatului (f.9, 12-13 dosar u.p., f.14 dosar fond) care a arătat că a plecat din locuința părții vătămate doar când i s-a cerut în mod insistent să plece.
Prima instanță a efectuat însă o greșită individualizare a pedepsei în raport de criteriile prev.de art.72 Cod penal.
Instanța de fond a ținut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de faptul că inculpatul nu a avut o atitudine sinceră în fata organelor judiciare și a mai fost sancționat administrativ prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla nr.1900/P/2008 pentru o faptă violentă.
Curtea reține că pedeapsa trebuie individualizată luând în considerare toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, neavând preponderență doar atitudinea inculpatului, ori doar confruntarea sa anterioară cu legea penală.
Este adevărat că infracțiunea comisă de inculpat prezintă un grad de pericol social mediu, dedus atât din pedeapsa prevăzuta de legiuitor pentru sancționarea acesteia, cât și din împrejurările concrete de săvârșire a faptei, fiind vorba de pătrunderea în locuința unei persoane fără drept, pe timp de noapte, împreună cu o altă persoană, urmată de agresarea fizică a părții vătămate.
Totuși pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu este disproporționată pentru o persoană care nu posedă antecedente penale, confruntarea anterioară cu legea penală constând în comiterea unei fapte de lovire care nu a prezentat gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În consecință instanța de recurs consideră că pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu, aplicată ca urmare a
reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art.74 lit.a Cod penal, este corespunzătoare faptei concret comise în raport de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal și mai în măsură să realizeze scopul prevăzut de art.52 Cod penal.
Curtea are în vedere și practica sa în sancționarea unor fapte similare.
Pentru considerentele prezentate, în baza art. 385/15 pct. 2 lit.d Cod procedură penală curtea va admite recursul declarat de inculpatul F. L. A.
, domiciliat în comuna M. -G., sat M. -G. nr. 417 județul Cluj împotriva sentinței penale nr. 50 din 14 ianuarie 2013 al Judecătoriei Gherla, pe care o va casa în parte, cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului.
Rejudecând în aceste limite va reduce pedeapsa aplicată inculpatului F.
A., pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev de art.192 alin.1 și alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a raportat la art. 76 alin.1 lit.c Cod penal, de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare
Se va menține suspendarea condiționată a executării pedepsei, dar pe durata termenului de încercare de 4 ani.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
În baza art. 385/15 pct. 2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de inculpatul F. L. A., domiciliat în comuna M. -G., sat
-G. nr. 417 județul Cluj împotriva sentinței penale nr. 50 din 14 ianuarie 2013 al Judecătoriei Gherla, pe care o casează în parte cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului.
Rejudecând în aceste limite:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului F. L. A., pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev de art.192 alin.1 și alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a raportat la art. 76 alin.1 lit.c Cod penal.
- de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare
Menține suspendarea condiționată a executării pedepsei, dar pe durata termenului de încercare de 4 ani.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 1 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |
ANA C. | L. | M., M. Ș. |
GREFIER,
M. B.
Red. L.M./M.N.
2 ex./_
Jud.fond.-M. N.
| ← Decizia penală nr. 198/2013. Violare de domiciliu | Decizia penală nr. 924/2013. Violare de domiciliu → |
|---|
