Decizia penală nr. 924/2013. Violare de domiciliu

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.924/R/2013

Ședința publică din data de 21 iunie 2013 Instanța constituită din :

PREȘEDINTE: V. C. JUDECĂTORI: I. C. M.

: SS GREFIER: G. I. -B.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., reprezentat prin PROCUROR - V. GĂZDAC

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul G. N. D. împotriva sentinței penale nr.183 din 15 mai 2013 a Judecătoriei Z., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău dat în dosar nr.898/P/2013 pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit. b și alin.2¹lit. a și c C.pen. cu aplicarea art. 99 alin.3 C.pen., și violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin.1 și alin.2 C.pen., cu aplicarea art. 99 alin.3 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul G. N. D., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu avocat Ploscar L., din cadrul baroului C., cu delegație avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind S. l de probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj, partea responsabilă civilmente G. I. și partea vătămată C. Nicolare.

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,

Inculpatul G. N. D., arată că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, solicită Curții admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să dispună achitarea acestuia în baza art. 11 pct.2 lit. b C.pr.pen., raportat la art. 10 lit. d C.pr.pen.

Raportat la poziția procesuală a inculpatului, apreciază că, fapta de tâlhărie a fost săvârșită fără intenție. Inculpatul a declarat pe întreg parcursul procesului penal că, inițiativa de a merge la partea vătămată a aparținut făptuitoarei în vârstă de 12 ani Groza E., iar el a intervenit tocmai pentru a o apăra pe aceasta de agresiunile pe care partea vătămată le exercita asupra sa.

În subsidiar, în urma rejudecării cauzei solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate de către instanța de fond, ținând cont atât de circumstanțele personale ale acestuia, cât și de cele menționate anterior cu privire la starea de fapt.

Totodată, solicită Curții să revină asupra sporului de 6 luni închisoare aplicat de instanța de fond, iar în urma casării hotărârii recurate să aplice o pedeapsa redusă ca și cuantum, fără reținerea vreunui spor de pedeapsă. Solicită acordarea onorariului avocațial din FMJ.

Reprezentantul M. ui P., solicită respingerea recursului formulat de către inculpatul G. N. D. ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare față de stat, ocazionate de procedura recursului.

Raportat la cele învederate anterior de către apărătorul inculpatului, apreciază că apărarea acestuia, în sensul că ar fi săvârșit fapta de tâlhărie fără intenție nu poate fi acceptată. În acest sens, arată că mai întâi a avut loc un incident între minora în vârstă de 12 ani pe de o parte, și partea vătămată pe de altă parte în casa scării, partea vătămată s-a refugiat în apartament, inculpatul și minora au pătruns forțat în apartamentul părții vătămate, unde inculpatul i-a aplicat un pumn părții vătămate, iar minora a sustras un telefon mobil. Apreciază că toate probele administrate demonstrează vinovăția inculpatului.

Inculpatul G. N. D., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului formulat.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr.183 din 15 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr._, în baza art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și alin.2¹lit.a) și c) Cod penal, cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal, a fost condamnat inculpatul G. N.

D., la pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art.71 alin.1 și 2 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.61 alin.1 Cod penal, s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate privind pedeapsa rezultantă de 4 ani și 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.166/_ a Judecătoriei Z., definitivă la

data de_ prin decizia penală nr.1445/R/_ a Curții de Apel C. și s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 535 zile închisoare cu pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta, de 4 ani și 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art.71 alin.1 și 2 Cod penal,s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.192 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal, a fost condamnat inculpatul G. N. D. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

data de_ prin decizia penală nr.1445/R/_ a Curții de Apel C. și s-a

contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 535 zile închisoare cu pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta, de 2 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art.71 alin.1 și 2 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.33 lit.a) raportat la art.34 lit.b) Cod penal, s-a contopit pedepsele de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani închisoare aplicate prin prezenta, iar pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare a fost sporită cu 6 luni, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare, cu privare de libertate.

În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.88 alin.1 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la_ la zi.

În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art.196 alin.1 raportat la art.2 alin.2 Cod procedură civilă, a fost anulată acțiunea civilă formulată de partea civilă C. N., domiciliat în Z., str.Meteorologiei, nr.10, bl.GD15, sc.A, ap.2, jud.S., ca lipsită de obiect.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul G. N.

-D. la plata sumei de 630 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.189 alin.1 Cod procedură penală, suma de 400 lei a fost avansată din fondul M. ui Justiției către Baroul de Avocați S. pentru apărătorul din oficiu, av.Hosu G. .

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de_, în jurul orei 01:00, inculpatul G. N. D. s-a întâlnit cu făptuitoarea Groza E. V.

. La propunerea făptuitoarei Groza E., inculpatul a fost de acord să meargă cu aceasta la un bărbat pentru a cere bani. Cei doi s-au deplasat pe strada Meteorologiei din mun.Z. și au intrat în scara blocului GD5, sc.A, unde la parter se află locuința persoanei vătămate C. N. . Aici au întâlnit-o pe partea vătămată

C. N., care cobora de la etaj. Făptuitoarea Groza E. i-a cerut bani părții vătămate, însă aceasta a refuzat solicitarea făptuitoarei, cerându-i acesteia să plece. Făptuitoarea a băgat mâna în buzunarul părții vătămate de unde a scos o bancnotă, iar partea vătămată a prins-o de mână pentru a-și recupera banii. În acest moment, inculpatul G. N. a intervenit și a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în zona feței. Partea vătămată a intrat în apartament și a încercat să închidă ușa acestuia, dar făptuitoarea și inculpatul G. N. au împins ușa și au pătruns în apartament. Partea vătămată a căzut lângă ușă în holul locuinței sale, iar făptuitoarea a pătruns în apartament deplasându-se într-o cameră a acestuia. Partea vătămată a încercat să se ridice însă a fost doborâtă din nou la pământ de către inculpat, care a declarat că a împins-o pe aceasta cu podul palmei. După acest moment C. N. a ajuns în camera unde a luat telefonul pentru a anunța organele de poliție, moment în care făptuitoarea i-a smuls telefonul din mână și a fugit din. În urma altercației ce a avut loc în locuința părții vătămate C. N., făptuitoarei Groza E. i-a căzut de pe cap o șapcă de culoare albă cu cozoroc, obiect ce a fost găsit cu ocazia cercetării locului faptei. În urma agresiunii, partea vătămată

C. N. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, leziuni care necesită 5-6 zile de îngrijiri medicale. Leziunile traumatice suferite

nu au pus în primejdie viața victimei și pot data din data de_, astfel cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr.468/II/a/9 din_ . După ce au sustras telefonul mobil agresorii au fugit în zona Astralis a mun. Z., unde s-au ascuns într-o scară de bloc, iar apoi s-au despărțit. Conform procesului-verbal încheiat la data de_ organele de poliție i-au identificat pe cei doi agresori pe raza mun. Z. la scurt timp. Asupra făptuitoarei a fost găsit telefonul mobil luat din posesia părții vătămate, telefon ce i-a fost restituit acesteia pe bază de dovadă.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, însă nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, susținând că nu a aplicat lovituri părții vătămate cu intenția de a-i sustrage bani, ci pentru a o proteja pe făptuitoarea Groza E. .

Potrivit prevederilor art.69 Cod procedură penală, declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări care rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declarațiile inculpatului date pe parcursul procesului penal (f.40-44, 116) coroborându-se parțial cu declarațiile părții vătămate C. N. (f. 46-47), cu cele ale martorei Groza E. V. (f. 117), precum și cu aspectele descrise în procesul- verbal de cercetare la fața locului (f. 23-33) și raportul de constatare medico-legală (f.62-63).

În ceea ce privește loviturile aplicate de inculpat părții vătămate, instanța reține că din coroborarea probelor administrate rezultă că acestea au fost aplicate pentru a asigura făptuitoarei minore folosul infracțiunii de furt, respectiv bancnota sustrasă inițial iar apoi, telefonul mobil aparținând părții vătămate, fiind astfel realizată cea d-ea doua acțiune necesară pentru reținerea infracțiunii complexe de tâlhărie. Nu are importanță că acțiunea de furt a fost realizată de făptuitoare, iar exercitarea actelor de violență s-a realizat de către inculpat, ambii fiind coautori ai unei singure infracțiuni complexe de tâlhărie, singura deosebire fiind aceea că făptuitoarea minoră nu are vârsta de la care răspunde penal, neputând fi atrasă răspunderea sa.

În drept, fapta inculpatului G. N. D., minor în vârstă de 17 ani, care la data de_, în jurul orei 01:00, a exercitat violențe asupra părții vătămate C.

N., aflată în locuința sa, pentru ca făptuitoarea Groza E. să sustragă telefonul mobil al acesteia, marca Samsung, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b și alin.2¹ lit. a și c Cod penal cu aplic. 99 alin.3 C.pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de tâlhărie s-a realizat, prin acțiunea de exercitare de amenințări și violențe asupra părții vătămate, pentru ca făptuitoarea Groza E. V. să sustragă și apoi să păstreze telefonul mobil al acesteia. Urmarea imediată a faptei este producerea unui prejudiciu în patrimoniul părții vătămate și atingerea adusă libertății fizice și psihice a acesteia, iar legătura de cauzalitate dintre fapte și rezultatele produse este dovedită prin probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe, inculpatul prevăzând și urmărind ca, uzând de violențe, să dobândească în mod injust telefonul mobil ale părții vătămate.

Forma agravată a infracțiunii de tâlhărie există întrucât infracțiunea a fost săvârșită în timpul nopții.

Fapta aceluiași inculpat G. N. D., minor în vârstă de 17 ani, care la data de_, în jurul orei 01:00, a pătruns, fără drept, împreună cu făptuitoarea Groza

E., în locuința persoanei vătămate C. N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.1 și alin.2 C.pen cu aplic. art.99 alin.3 C.pen.

Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de pătrundere fără drept în locuința părții vătămate. Momentul consumării infracțiunii este marcat de pătrunderea fără drept a inculpatului în locuința părții vătămate, fără consimțământul acesteia, urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin încălcarea libertății părții vătămate privind locuința acesteia, iar legătura de cauzalitate dintre acțiunea ilegală de pătrundere și urmarea imediată rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul G. N. D. a săvârșit

infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor acesteia, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că a pătruns în locuința părții vătămate, fără consimțământul acesteia.

Fapta săvârșită de inculpat este o violare de domiciliu în condițiile art.192 alin.2 Cod penal. Forma agravată a infracțiunii există întrucât infracțiunea a fost săvârșită în timpul nopții.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii de 4 ani și 3 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prin sentința penală 166/_ a Judecătoriei Z., definitivă prin Decizia penală 1445/R/_ a Curții de Apel C. . Inculpatul G. N. D. a fost

liberat condiționat din executarea unei pedepse la data de_, având un rest de pedeapsă neexecutat de 535 zile.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea a două infracțiuni în concurs real, de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 2 indice 1 lit. a și c Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 și alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal. În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.18¹alin.2 Cod penal, și s-a avut în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-au comis faptele, urmările produse, precum și persoana și conduita inculpatului.

Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că faptele inculpatului prezintă un pericol social ridicat, motivat prin faptul că au fost comise pe timp de noapte și ar fi putut avea urmări mult mai grave în situația în care partea vătămată ar fi reacționat în alt mod.

Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana infractorului, care este în vârstă de 17 de ani și are antecedente penale pentru infracțiuni contra patrimoniului.

De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpatul nu a avut o atitudine sinceră, acesta recunoscând doar săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, nu și cea de tâlhărie.

Instanța a apreciat că inculpatul prezintă o periculozitate crescută ce rezultă din modul de concepere activității infracționale, premeditarea și modul de a exercita violente asupra părții vătămate, chiar în locuința acesteia.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, instanța a apreciat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea de 2 ani pentru infracțiunea de violare de domiciliu și, respectiv, de 4 ani și 6 luni pentru infracțiunea de tâlhărie comise vor fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere considerentele menționate anterior, astfel că raportat la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, apreciază că acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.

Instanța a apreciat că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și având în vedere faptul că infracțiunile comise sunt absolut independente de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza I, c), d) și e) Cod penal.

Având în vedere că inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii de 4 ani și 3 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prin sentința penală 166/_ a Judecătoriei Z., definitivă prin Decizia penală 1445/R/_ a Curții de Apel C., fiind liberat condiționat din executarea unei pedepse la data de_, având un rest de pedeapsă neexecutat de 535 zile și la doar două săptămâni de la liberare inculpatul a comis infracțiunile din prezenta cauză, în temeiul art.61 Cod penal se impune revocarea beneficiului liberării condiționate.

Asa fiind, în baza art.61 alin.1 Cod penal, instanța a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate privind pedeapsa rezultantă de 4 ani și 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.166/_ a Judecătoriei

Z., definitivă la data de_ prin decizia penală nr.1445/R/_ a Curții de Apel C. și a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 535 zile închisoare cu pedeapsele aplicată inculpatului prin prezenta, de 4 ani și 6 luni închisoare, respectiv de 2 ani închisoare, iar pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare a fost sporită cu 6 luni, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, ținând seama de circumstanțele personale ale inculpatului și de gravitatea faptei comise, instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, cu atât mai mult cu cât nici cuantumul pedepsei nu poate justifica o altă modalitate de executare, iar pedeapsa

anterioară aplicată inculpatului nu și-a atins scopurile, acesta săvârșind noi fapte, mult mai grave după doar două săptămâni de liberarea sa condiționată..

Față de inculpat a fost luată măsura reținerii la data de_, pe o durată de 24 de ore și apoi măsura arestării preventive la data de_, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.18/J/_ de Judecătoria Zalău, măsura fiind verificată sub aspectul legalității și temeiniciei la primirea dosarului la instanță în baza art.300¹Cod procedură penală, prin Încheierea din_ .

Apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii impun în continuare privarea de liberare, instanța, în baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului și, în baza art.88 Cod penal, a dedus durata reținerii și arestării preventive, de la_ la zi.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța, în baza art.196 alin.1 raportat la art.2 alin.2 Cod procedură civilă, a anulat acțiunea civilă formulată de partea civilă C. N., ca lipsită de obiect, având în vedere că partea vătămată nu a precizat suma cu care se constituie parte civilă în cauză și nu a făcut dovada pagubei suferite.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul G.

N. D. la plata sumei totale de 630 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, reprezentând cheltuieli efectuate cu administrarea și conservarea mijloacelor de probă și asigurarea asistenței juridice obligatorii pe parcursul procesului penal, potrivit dispozitivului sentinței.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal inculpatul Gruza

N. D. solicitând admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să dispună achitarea sa în baza art. 11 pct.2 lit. b C.pr.pen., raportat la art. 10 lit. d C.pr.pen. sau în subsidiar, în urma rejudecării cauzei solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate de către instanța de fond, ținând cont atât de circumstanțele personale ale acestuia, cât și de cele menționate anterior cu privire la starea de fapt.

În motivarea recursului se arată că raportat la poziția procesuală a inculpatului, apreciază că, fapta de tâlhărie a fost săvârșită fără intenție, inculpatul a declarat pe întreg parcursul procesului penal că, inițiativa de a merge la partea vătămată a aparținut făptuitoarei în vârstă de 12 ani Groza E., iar el a intervenit tocmai pentru a o apăra pe aceasta de agresiunile pe care partea vătămată le exercita asupra sa. Totodată, se solicită să se revină asupra sporului de 6 luni închisoare aplicat de instanța de fond, iar în urma casării hotărârii recurate să aplice o pedeapsa redusă ca și cuantum, fără reținerea vreunui spor de pedeapsă.

Examinând probele dosarului Curtea va constatat că recursul declarat în cauză este nefondat.

Instanța de fond ca urmare a administrării unor probe utile, pertinente și concludente respectiv proces verbal de sesizare, proces verbal de cercetare la fața locului, declarațiile părții vătămate C. N., proces verbal de predare, declarația martorei Groza E. V., declarațiile inculpatului, raportul de constatare medico- legală, căciula ridicată cu ocazia cercetării la fața locului, referatul de evaluarea psihosocială întocmit de serviciul de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj a fost reținută o stare de fapt conformă cu realitatea, iar încadrarea juridică a faptei se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev și ped de art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și alin.2¹lit.a) și c) Cod penal, cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal și a infracțiunii de violare de domiciliu prev. și ped de art.192 alin.1 și alin.2 C.p. cu aplicarea art.99 alin.3 C.p. totul cu aplicarea art.33 C.p.

Astfel în esență s-a reținut că inculpatul G. N. D., minor în vârstă de 17 ani, în data de_, în jurul orei 01:00, a exercitat violențe asupra părții vătămate

C. N., aflată în locuința sa, pentru ca făptuitoarea Groza E. să sustragă telefonul mobil al acesteia, marca Samsung.

Nu este fondată susținerea apărătorului inculpatului în sensul că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea de tâlhărie cu intenție deoarece sub aspectul laturii subiective, din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate, instanța de fond în mod corect a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe, inculpatul prevăzând și urmărind ca, uzând de violențe, să dobândească în mod injust telefonul mobil ale părții vătămate, astfel că soluția de achitare a inculpatului în baza art.10 lit.d C.p.p. este exclusă.

Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C.p. adică gradul de pericol social al faptelor, care au fost comise pe timp de noapte precum și persoana inculpatului care deși este minor are antecedente penale fiind condamnat pentru

infracțiuni contra patrimoniului, nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de tâlhărie astfel că pedepsele aplicate au fost just dozate și nu se impune a fi reduse.

În mod corect instanța a constatat incidența concursului real de infracțiuni și a contopit pedepsele aplicate constatând totodată și că se impune revocarea beneficiului liberării condiționate privind pedeapsa rezultantă de 4 ani și 3 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.166 din 21 aprilie 2011 a

Judecătoriei Z. astfel că pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare a fost sporită cu 6 luni de închisoare, spor care nu se impune a fi înlăturat având în vedere antecedența penală a inculpatului precum și perseverența infracțională manifestată de către acesta.

Reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată numai prin privare de libertate având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor comise raportat la antecedența penală a acestuia (conform fișei de cazier acesta a fost condamnat anterior la pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare condiționată, 2 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, 2 ani închisoare cu executare în regim de detenție și 1 an ți 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat și violare de domiciliu) astfel că executarea pedepsei în regim de detenție este oportună.

În contextul celor de mai sus în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. N. D., aflat in prezent in Peniteciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 183 din 15 mai 2013 a Judecătoriei Z. .

Se va deduce din pedeapsa aplicata inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 15 aprilie 2013 și până în prezent.

În baza art.189 C.p.p. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Ploscar Loreana.

Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. va obliga recurentul să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. N. D., aflat in prezent in Peniteciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 183 din 15 mai 2013 a Judecătoriei Z. .

Deduce din pedeapsa aplicata inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 15 aprilie 2013 și până în prezent.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul

M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Ploscar Loreana.

Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21 iunie 2013 .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

V. C. I. C. M. SS

Se află în C.O. semnează Președintele instanței

V. M.

GREFIER

G. I. -B.

Red.I.C.M./S.M.D.

3 ex./_ Jud.fond.M. Ș.

← Decizia penală nr. 435/2013. Violare de domiciliu		Decizia penală nr. 104/2013. Violare de domiciliu →

Decizia penală nr. 924/2013. Violare de domiciliu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 924/2013. Violare de domiciliu