Decizia penală nr. 442/2013. Vătămare corporală
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
DECIZIA PENALĂ Nr. 442/R/2013
Ședința publică din data de 11 decembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. Ț.
Judecător M. L. Judecător S. T. Grefier L. B.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpatul recurent
R. A. G. și partea vătămată recurentă M. ANA împotriva sentinței penale nr.1141 din_ pronunțată de Judecătoria Gherla, având ca obiect vătămarea corporală (art. 181 C.p.)
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. Măciucă Prodan.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04 decembrie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin sentința penală nr.1141 din_ pronunțată de Judecătoria Gherla, a fost condamnat inculpatul R. A. -G., fiul lui A. și Ana, născut la 23 octombrie 1978 în municipiul G., județul Cluj, de cetățenie română, studii: medii, fermier la
S.C. RELRAMO S.R.L., cu antecedente penale ce nu atrag starea de recidivă, căsătorit, codul numeric personal 1., domiciliat în municipiul G., strada P.
, numărul 4, scara 1, apartamentul 14, județul Cluj, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de articolul 181 din Codul penal, cu aplicarea articolului 40 alineatul 1 din Codul penal.
În temeiul articolului 40 alineatul 1 din Codul penal a fost contopită pedeapsa de 1 an închisoare precizată mai sus, cu pedeapsa de 300 lei amendă penală aplicată prin sentința penală nr. 459/2012 a Judecătoriei G., în pedeapsa mai grea de 1 an închisoare, fără spor; în final 1 an închisoare.
S-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei precizate la punctul 2, pe durata termenului de încercare de 4 ani.
I-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 864 din Codul penal, a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul este obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere :
să se prezinte la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de acesta;
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Datele prevăzute la punctul 4 literele b), c) și d) se comunică la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.
I-a fost interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, dreptul prevăzut de articolul 64 alineatul 1 litera a), teza a II-a din Codul penal. Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, suspendă și executarea pedepsei accesorii precizate.
În temeiul articolului 7 din Legea numărul 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
S-a constatat că persoana vătămată M. Ana nu s-a constituit parte civilă. A fost obligat inculpatul să achite 700 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
Prin rechizitoriul numărul 606/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. A. -G. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de articolul 181 din Codul penal, cu aplicarea articolului 40 alineatul 1 din Codul penal.
Probele administrate în cursul judecății sunt contradictorii.
Partea civilă a arătat (fila 26) că s-a cerat cu inculpatul pentru terenul din litigiu și că inculpatul a prins-o cu mâna de haină în zona gâtului și a tras-o până lângă șanț apoi a împins-o cu capul înainte în șanț. Partea vătămată arată că a căzut în șanț, și-a fracturat ambele mâini și s-a lovit la cap.
Inculpatul a arătat (fila 25) că s-a certat cu partea vătămată M. Ana în legătură cu cine este proprietar al terenului pe care se aflau apoi s-a dus la tractorist și i-a spus că nu are rost să-și facă de lucru cu M. Ana. Imediat, inculpatul a plecat spre mașină dar a observat că partea vătămată a încercat să treacă șanțul dar a căzut în șanț iar inculpatul a mers să o ajute să iasă din șanț.
Martorii Guguianu M. -D. și Carp C. (filele 27 și 28) au arătat că se aflau în fața fermei inculpatului la o distanță de 150-200 metri și spălau niște bidoane. Au observat când partea vătămată și inculpatul se certau iar partea vătămată a rămas pe marginea șanțului și inculpatul a plecat de lângă ea. La un moment dat martorii au observat că tractoristul și inculpatul au mers spre partea vătămată și au ajutat-o să meargă la tractor. Martorii nu au văzut cum a ajuns partea vătămată în șanț. Precizează că inculpatul nu a împins-o pe partea vătămată în șanț și nu a lovit-o.
Martorul M. Gyorgy a arătat (fila 36) că se afla împreună cu M. Ana pentru a ara un teren indicat de aceasta și a apărut inculpatul R. A. -G., care era nervos și i-a spus să nu are terenul pentru că este al lui apoi a luat-o de mână pe partea vătămată și i-a spus să vină ca să-i arate mejdia și titlul de proprietate. Inculpatul a înjurat dar martorul nu știe pe cine a înjurat. În această situație, martorul a mers spre tractor iar când a ajuns la tractor a observat că partea vătămată se afla în șanțul de pe marginea drumului. Martorul nu știe cum a ajuns partea
vătămată în șanț. Când martorul a ajuns lângă partea vătămată pentru a o ajuta, aceasta plângea și spunea că o doare mâna.
În timpul judecății s-a efectuat și o expertiză medico-legală (filele 77-78) din care rezultă că, în urma agresiunii din data de_ numita
M. Ana a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin cădere anterioară cu sprijin pe mâini: Fractură epifiză distală radius stg cominutivă cu angulare dorsală, fractură stiloidă ulnară stângă, fractură epifiză distală radius drept, fractură stiloidă ulnară dr. cu deplasare, excoriații regiunea facială stângă.
Mecanismul cel mai probabil prin care s-au produs leziunile traumatice suferite de către partea vătămată este heteropropulsia. Mecanismulde autopropulsie nu poate fi în totalitate exclus, decât prin coroborarea cu datele de anchetă.
Referitor la martorii Guguianu M. -D. și Carp C., instanța de fond a reținut că aceștia erau angajați ai inculpatului la data săvârșirii infracțiunii și la data când au depus mărturie. Prin urmare, ei sunt subiectivi în relatările lor și se aflau la o distanță relativ mare de locul faptei pentru a percepe corect evenimentele. În plus, ei priveau locul desfășurării evenimentelor printr-un gard metalic, ceea ce îngreuna o percepție corectă (fila 153 din dosarul instanței).
Inculpatul a afirmat că partea vătămată a încercat să treacă șanțul, s-a împiedicat și a căzut. Trebuie observat că, această variantă nu este plauzibilă. În primul rând, partea vătămată nu avea nici un motiv să treacă dincolo de șanț. În al doilea rând, din cercetarea la fața locului a reieșit că, panta șanțului nu este atât de mare încât să determine căderea cu ușurință a unei persoane ce traversează șanțul (filele 154-155 din dosarul instanței). Mai trebuie reținut că, partea vătămată este o persoană ce se ocupă cu agricultura, deci este experimentată în deplasarea pe diverse tipuri de terenuri și nu poate să cadă la fel de ușor ca o persoană ce desfășoară doar o muncă ,,de birou’’.
S-a dovedit în cauză că, inculpatul a săvârșit fapte violente, fiind condamnat pentru aceasta și atunci când a sosit la fața locului, era nervos. Prin urmare, din moment ce s-a dovedit că, în căderea din șanțul de lângă marginea drumului, partea vătămată și-a fracturat brațele iar cea mai apropiată persoană de partea vătămată era inculpatul și acesta și-a manifestat intenția agresivă față de partea vătămată, este rezonabil să se creadă că inculpatul a împins-o pe partea vătămată în șanț.
Faptul că inculpatul a ajutat-o pe partea vătămată să se ridice din șanț și să meargă la tractor, nu exclude posibilitatea ca acesta să o fi împins pe partea vătămată în șanț ci denotă mai degrabă intenția de a ascunde violența exercitată asupra părții vătămate.
Din cele de mai sus, instanța a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, fiind dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că acesta a împins-o pe partea vătămată în șanț iar în cădere, aceasta și-a fracturat brațele.
În drept, fapta inculpatului R. A. -G., care în data de 8 mai 2012, în timp ce se afla pe raza localității S., la locul numit "Bozieșel", a îmbrâncit-o pe partea vătămată M. Ana, cauzându-i prin heteropropulsie leziuni corporale care au necesitat 55-58 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "vătămare corporală", prevăzută de articolul 181 alineatul 1 din Codul penal.
Întrucât inculpatul a săvârșit din nou o infracțiune după ce a fost condamnat la amendă penală în sumă de 300 lei, prin sentința penală nr.459/_ a Judecătoriei G., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 18 aprilie 2012, în cauză sunt aplicabile și prevederile art. 40 alin.l din Codul penal referitoare la pluralitatea intermediară.
La individualizarea pedepsei care i s-a stabilit inculpatului, instanța de fond a avut în vedere următoarele criterii prevăzute de articolul 72 din Codul penal:
gradul de pericol social al faptei, care este relativ ridicat raportat la urmările acesteia, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor cauzate persoanei vătămate;
persoana inculpatului, care a mai fost condamnat la amendă penală pentru lovire (fila 33 din dosarul de urmărire penală) și are o comportare bună în familie și societate; nu a fost sancționat contravențional (fila 9 din dosarul de urmărire penală);
limitele speciale ale pedepsei.
În baza acestor elemente, instanța a stabilit inculpatului o pedeapsă de 1 an închisoare.
În temeiul articolului 40 alineatul 1 din Codul penal s-a contopit pedeapsa de 1 an închisoare precizată mai sus, cu pedeapsa de 300 lei amendă penală aplicată prin sentința penală nr. 459/2012 a Judecătoriei G. (fila 33 din dosarul de urmărire penală), în pedeapsa mai grea de 1 an închisoare, fără spor; în final 1 an închisoare.
Deoarece inculpatul a mai fost condamnat doar la amendă, pedeapsa aplicată este mai mică de 4 ani închisoare iar inculpatul a avut o comportare bună în cursul procesului penal, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel că, în temeiul articolului 861 și articolului 862 din Codul penal, a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 1 an închisoare, pe durata termenului de încercare de 4 ani.
În temeiul articolului 359 alineatul 1 din Codul de procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 864 din Codul penal, a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de articolul 863 alineatul 1 din Codul penal
În temeiul articolului 71 din Codul penal, văzând și hotărârea din 28 septembrie 2004 emisă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sabou și Pârcălab împotriva României precum și decizia numărul 74/2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite într-un recurs în interesul legii, instanța a apreciat în baza criteriilor prevăzute de articolul 71 alineatul 3 din Codul penal, că se justifică numai interzicerea dreptului prevăzut de articolul 64 alineatul 1 litera a), teza a II-a din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei, astfel că a procedat în consecință.
În temeiul articolului 71 alineatul 5 din Codul de procedură penală, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de articolul 64 din Codul penal.
Potrivit articolului 1 alineatul 1 din Legea numărul 76/2008, pentru prevenirea și combaterea unor categorii de infracțiuni prin care se aduc atingeri
grave drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, în special dreptului la viață și la integritate fizică și psihică, precum și pentru identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută, a persoanelor dispărute sau a persoanelor decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracțiunilor de omor sau a actelor de terorism, se constituie S. ul Național de Date Genetice Judiciare, denumit în continuare S.N.D.G.J. Potrivit articolului 7 din Legea numărul 76/2008, (1) Prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexă este dispusă de instanța de judecată, prin hotărârea de condamnare. Conform anexei la Legea numărul 76/2008, printre infracțiunile în cazul cărora se recoltează probe biologice, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., la punctul 7 se află infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de articolul 181 din Codul penal.
Prin urmare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
Persoana vătămată M. Ana a declarat în mod explicit că nu dorește să se constituie parte civilă în cauză (fila 13 verso din dosarul de urmărire penală și fila
29 din dosarul instanței). Având în vedere principiul disponibilității, specific procesului civil și în temeiul articolului 346 alineatul 1 din Codul de procedură penală, s-a constatat că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs în termen legal partea vătămată M. Ana, solicitând admiterea recursului declarat, casarea sentinței penale atacate sub aspectul laturii penale și aplicarea unei pedepse cu închisoarea în cuantum sporit, care să corespundă gravității faptei săvârșite de acesta.
A declarat recurs și inculpatul R. A. G. solicitând admiterea recursului declarat, casarea sentinței penale atacate sub aspectul laturii penale și pronunțarea unei hotărâri de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a C.p.pen. deoarece în opinia sa instanța de fond a reținut o stare de fapt eronată, apreciind în mod greșit probele administrate în cauză care dovedesc faptul că la data respectivă inculpatul nu a agresat-o pe partea vătămată, leziunile produse fiind mai degrabă consecința unei autopropulsii, mai mult martorii audiați nu au confirmat ipoteza unei agresiuni a inculpatului asupra părții vătămate.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată următoarele:
Prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și întemeiată pe aprecierea obiectivă a probelor de la dosar, stabilind în mod corect că inculpatul R.
A. G. se face vinovat de comiterea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 C.pen. pentru care a fost trimis în judecată, constând în aceea că în data de 8 mai 2012 în timp ce se afla pe raza localității S. la locul numit Bozieșel a îmbrâncit-o pe partea vătămată M. Ana, cauzându-i prin heteropropulsie leziuni ce au necesitat pentru vindecare 55-58 de zile de îngrijiri medicale.
Astfel, fără a relua argumentele instanței de fond care au fost avute în vedere la stabilirea vinovăției inculpatului se impune precizarea că pe parcursul procesului penal inculpatul R. A. G. nu a recunoscut că a agresat-o pe partea vătămată, dimpotrivă a afirmat că între ei au avut loc doar discuții contradictorii, dar că nu a îmbrâncit-o pe aceasta și nu a contribuit la căderea sa în canalul de drenaj.
Aceste susțineri ale inculpatului sunt și în opinia noastră, contrazise de materialul probator administrat pe tot parcursul procesului penal, în principal de declarația părții vătămate M. Ana, care a descris circumstanțele concrete în care s-a comis agresiunea, concluziile certificatului medico-legal depus la dosar, declarațiile martorului M. Gyorgy și chiar declarațiile martorilor propuși de către inculpat, numiții Guguianu M. D. și Carp C., care, confirmă existența unei întâlniri între cele două părți și poziția acestora la un moment dat însă, aflându-se la o distanță considerabilă de locul unde se aflau părțile și fiind prinși în activitatea pe care o desfășurau la acel moment, nu aveau cum să observe cele două părți pe tot parcursul incidentului ce a avut loc între acestea.
În ceea ce privește declarația martorului M. Gyorgy, dată în fața organelor de urmărire penală la data de_ (filele 54-58), este de remarcat faptul că aceasta confirmă pe deplin declarațiile părții vătămate referitoare la modalitatea concretă în care s-a petrecut agresiunea, martorul arătând că l-a auzit pe inculpat înjurând-o pe partea vătămată și l-a văzut cum a prins-o de haină ridicând-o din locul unde era așezată, trăgând-o după el spre vale cam 4 m în timp ce victima îi cerea să o lase în pace, martorul presupunând că o va trece forțat "valea";. Față de conduita inculpatului, martorul a luat hotărârea să plece, însă nu înainte de a o auzi pe partea vătămată care se văita, acuzând dureri la mână, ceea ce l-a determinat să se întoarcă, găsind-o pe partea vătămată M. Ana căzută în vale, cu fața la pământ iar pe inculpat în picioare.
În același sens, declarațiile părții vătămate și ale martorului M. Gyorgy se coroborează cu concluziile actului medico-legal vizavi de zona lezată și modalitatea concretă de comitere a faptei, respectiv cădere probabil în cadrul unei heteropropulsii, în opinia noastră, față de cele prezentate anterior, varianta unei autopropulsii fiind una total hazardată și fără suport probator.
Pentru aceste considerente, vom reține așadar, că din mijloacele de probă administrate în cauză, rezultă că la data respectivă, partea vătămată a fost îmbrâncită de către inculpat, iar în urma căderii i-au fost cauzate leziuni vindecabile în 55-58 de zile de îngrijiri medicale, prima instanță stabilind în mod just că inculpatul răspunde penal pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, recursul declarat de către inculpat fiind nefondat.
Odată stabilită vinovăția inculpatului, instanța de fond a trecut la individualizarea pedepsei ce urma a fi aplicată acestuia, având în vedere criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 C.pen. și în urma analizei acestora, a ales să aplice inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare, reținând că fapta comisă prezintă un grad de pericol social ridicat din perspectiva urmărilor produse iar inculpatul a fost anterior condamnat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 300lei, fiind astfel aplicabile dispozițiile referitoare la pluralitatea intermediară.
În acest context, considerăm că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, în raport de circumstanțele privitoare la gravitatea faptei comise și la circumstanțele personale ale inculpatului, recursul declarat de partea vătămată fiind nefondat.
Drept urmare, constatând că sentința penală atacată este legală și temeinică, tribunalul în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de partea vătămată M. Ana, dom. în G., str. V. nr.9, bl.V9, a.14, jud.Cluj împotriva sentinței penale nr.1141/_ a Judecătoriei G. .
În temeiul art. 192 al. 2 C.p.pen. va obliga recurenta să plătească statului cheltuieli judiciare în recurs în sumă de 50 lei.
Totodată, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R.
G., fiul lui A. și Ana, născut la_, dom. în G., str. P. nr.4, ap.14, jud. Cluj împotriva sentinței penale nr.1141/_ a Judecătoriei G. .
Se va respinge și cererea inculpatului de obligare a părții vătămate la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariul avocațial.
În temeiul art. 192 al. 2 C.p.pen. va obliga recurentul să plătească statului cheltuieli judiciare în recurs în sumă de 50 lei.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea vătămată M. ANA, dom. în G., str. V. nr.9, bl.V9, a.14, jud.Cluj împotriva sentinței penale nr.1141/_ a Judecătoriei G. .
Obligă recurenta să plătească statului cheltuieli judiciare în recurs în sumă de
50 lei.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. A. G., fiul lui
și Ana, născut la_, dom. în G., str. P. nr.4, ap.14, jud.Cluj împotriva sentinței penale nr.1141/_ a Judecătoriei G. .
Respinge cererea inculpatului de obligare a părții vătămate la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariul avocațial.
Obligă recurentul să plătească statului cheltuieli judiciare în recurs în sumă de 50 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 decembrie 2013.
Președinte, | Judecători, | |||
A. Ț. | M. | L. | S. | T. |
Grefier,
L. B.
Red.A.Ț./C.B.
2 ex./_
Jud. fond G. I.
| ← Decizia penală nr. 178/2013. Vătămare corporală | Încheierea penală nr. 204/2013. Vătămare corporală → |
|---|
