Decizia penală nr. 338/2013. Vătămare corporală
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 3184
DECIZIA PENALĂ Nr. 338/2013
Ședința publică din 02 Octombrie 2013 Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: L. -A. C.
Judecător: R. M. Judecător: L. F. Grefier: Dan-P. O.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpatul recurent
S. V. și partea vătămată recurentă F. I. C. împotriva sentinței penale nr.155 din_ pronunțată de Judecătoria Dej, având ca obiect vătămarea corporală (art. 181 C.p.)
La apelul nominal făcut se constată lipsa părților.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. Măciuca Prodan.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și poziția procesuală a părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin sentința penală nr. 155/_ a Judecătoriei D. s-a dispus condamnare inculpatului S. V. fiul lui E. și M., născut la data de_ în Chiuiești, jud. Cluj, C.N.P1590413123141, de cetățenie româna, studii 10 clase, stagiu militar satisfăcut, cu antecedente penale, șomer, posesorul CI seria KX, nr.2., domiciliul în comuna C. sat C. nr.138, jud. Cluj, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin 1 Cod penal.
În temeiul art. 81,82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 3 ani.
În temeiul art.71 C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza II C.pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
În temeiul art. 71 al. ultim C.pen. s-a suspendat pe durata suspendării pedepsei închisorii, executarea pedepsei accesorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare atrag revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei .
În temeiul art.14 lit.b cod proc. pen. și art. 998 cod civil a fost obligat inculpat să plătească părții civile F. I. C., domiciliat în D. str.G.E. nr.2, jud. Maramureș suma de 2000 lei daune materiale, și 10.000 lei daune morale cu dobânda legală aferentă de la rămânerea definitivă a sentinței pana la achitarea integrală a despăgubirilor.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului în suma de 600 lei.
În temeiul art. 193 Cod procedura penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în folosul părții civile ,în sumă de 2300 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej din 8 august 2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. V., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art.181 alin.1 Cod penal.
Partea vătămată F. I. C. se constituie parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei despăgubiri materiale și 20.000 Euro daune morale. Se relevă în esență că despăgubirile materiale se compun din sumele pe care le-a suportat cu ocazia reparației autoturismului avariat în seara agresiunii, tractarea autoturismului de la locul accidentului, tratamentul medical la care a fost supus, cheltuieli ocazionate cu închirierea unui alt autoturism, iar daunele morale se impun a fi acordate ca o compensație pentru traumele fizice și psihice suferite în urma agresiunii provocate de inculpat f. 78-79).
Inculpatul nu recunoaște săvârșirea infracțiunii, nu este de acord cu plata despăgubirilor pretinse de partea civilă considerând că persoana care îl însoțea în seara de 16 octombrie 2011 respectiv T. G. este autorul actelor de agresiune comise asupra părții civile.
Precizează că această persoană a plecat de la stână în noaptea de 16/17 octombrie 2011 și de atunci nu mai are nici un fel de informații despre ea
În instanță inculpatul a acreditat ideea că leziunile părții civile ar fi datorate impactului ce a avut loc asupra acestuia în momentul în care a intrat cu autoturismul în turma de oi de pe carosabil -f.138
Examinând actele dosarului, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
La data de 16 octombrie 2011, la Secția 5 de Poliție Rurală D., a fost înregistrată plângerea penală prealabilă a părții vătămate F. I. C. împotriva inculpatului S. V. și a Autorului Neidentificat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 182 alin.1 Cod penal.
În susținerea plângerii partea vătămată a învederat faptul că în seara zilei de_, în jurul orelor 21,00 aflându-se la volanul autoturismului proprietate personală marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_, împreună cu martora Ilovan M. D., se deplasa pe DN 1 C respectiv pe raza localității C., din direcția D. spre B. M. și la un moment dat a fost surprins de prezența pe partea carosabilă a unei turme de ovine. Cu toate că a încercat efectuarea unor manevre de evitare a acestora, partea vătămată nu a reușit să evite impactul cu acestea, lovind câteva ovine frontal, cu partea din față a autoturismului.
Cei doi îngrijitori al turmei de ovine, prezenți la fața locului, s-au deplasat spre autoturismul părții vătămate și susține F. I. C., la nivel declarativ, că a fost agresat de către aceștia, primul identificat în persoana inculpatului S. V. fiind persoana care i-a aplicat lovituri puternice în zona feței, în timp ce a doua persoană rămasă neidentificată l-a agresat ușor în zona pieptului.
Din certificatul medico legal, rezultă că partea vătămată F. I. C. a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale, leziuni care s-au putut produce la data de_ prin lovire cu un corp dur.
Vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită și se probează cu plângerile și declarațiile părții vătămate ( f. 11, 12-14), declarațiile martorilor (f. 15-17, 18-20, 21,22, 113, 114, 115, 133), certificatul medico - legal (f. 32), procesul - verbal de recunoaștere din grupul de fotografii și planșele fotografice (f. 33- 36, 39-40), raportul de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului uman simulat în concluziile căruia se arată că răspunsurile subiectului la întrebările relevante ale cauzei, au provocat modificări specifice comportamentului simulat(f. 29); adresele Poliției și Consiliului local Ciorani (f. 48-49), coroborate cu declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale și în instanță (f. 41, 42-43, 87).
Fiind audiată în instanță martora F. M. D. - pasager, a relatat că partea civilă conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_, se deplasa pe DN 1 C din direcția D. spre B. M. și la un moment dat a fost surprins de prezența pe partea carosabilă a unei turme de ovine, a încercat efectuarea unor manevre de evitare a acestora însă nu a reușit să evite impactul, a oprit, în momentul imediat următor lângă mașină au apărut 2 persoane, una fiind inculpatul care i-a aplicat șoferului o lovitură puternică cu pumnul în față, iar atunci când acesta a încercat să atenueze conflictul i-a amenințat, spunându-le tăceți că vă omor pe amândoi.
Faptul că martorii Prundus C. Valer și Suciu L. Dănuț nu au surprins exact momentul în care partea civilă a fost agresata este evident în condițiile în care aceștia erau la o distanță la care nu aveau vizibilitate-fiind noapte - luna octombrie ora 21 - în momentul în care inculpatul i-a aplicat lovitura cu pumnul părții civile .
Susținerile inculpatului că leziunile cauzate părții civile ar fi datorate impactului ce a avut loc asupra acestuia în momentul în care a intrat cu autoturismul în turma de oi de pe carosabil nu au suport probatoriu deoarece certificatul medico - legal nr.1000/_ atesta cauza leziunilor ca fiind lovire cu un corp contondent dur ce au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale iar biletul de examinare nr.58/_ consemnează diagnosticul -traumatism craniomaxilofacial, prin agresiune.
În drept, fapta inculpatului S. V., care, în seara zilei de 16 octombrie 2011, în jurul orelor 21,00 a aplicat mai multe lovituri părții vătămate F. I. C., cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin.1 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului S. V., instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, modul concret de săvârșire,atitudinea acestuia în condițiile în care pe timp de noapte a traversat cu turma de oi pe DN 1 C ,determinând accidentul de circulație, modul violent în care s-a manifestat la adresa părții civile, persoana inculpatului care are antecedente penale, fiind condamnat la diferite pedepse cu amendă în perioada 1996 - 2003 pentru infracțiuni de furt și lovire (cazier judiciar f. 44-45).
Aceste pedepse nu atrag starea de recidivă, ultima condamnare fiind prin Sentința penală nr. 292/_ a Judecătoriei D. (500.000 lei ROL amendă). Instanța a avut în vedere faptul că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, a negat în tot cursul procesului faptul că ar fi agresat partea civilă.
Față de aceste elemente de individualizare și limitele speciale ale pedepsei, instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul S. V., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin 1 Cod penal.
Fiind întrunite cumulativ cerințele prev. de art. 81,82 Cod penal instanța de fond a constatat că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 3 ani.
În temeiul art.71 Cod penal i s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit. a teza II cod penal, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
În temeiul art. 71 al. ultim Cod penal instanța de fond a suspendat pe durata suspendării pedepsei închisorii, executarea pedepsei accesorii.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare va atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei .
Cererea părții civile pentru a fi obligat inculpatul la despăgubiri materiale este justificată deoarece i-au fost cauzate leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale având nevoie de medicamente, tratament medical și o alimentație suplimentara care să determine înlăturarea consecințelor agresiunii exercitate în plan fizic asupra sa. Raportat la probele administrate în cauză, la numărul zilelor în care partea civilă a beneficiat de îngrijiri medicale a stabilit cuantumul daunelor materiale la 2000 lei.
Sumele pretinse de partea civilă cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloare reparației autoturismului avariat în seara agresiunii, tractarea autoturismului de la locul accidentului, cheltuieli ocazionate cu închirierea unui alt autoturism nu se justifică a fi acordate în prezenta cauză deoarece nu sunt o consecință a infracțiunii de vătămare corporală pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului. Inculpatul nu a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea de distrugere a autoturismului marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ proprietatea personală a părții civile.
Așa fiind, instanța penală sesizată cu judecarea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin 1 Cod penal nu poate acorda despăgubirile civile ce deriva dintr-un alt act, distinct de cel incriminat prin textul menționat.
Cu privire la prejudiciul moral constând în suferința psihică ce a fost cauzată părții civile prin infracțiunea comisă de inculpat s-a constatat că se impune repararea integrală a prejudiciului, acesta fiind principiul de bază al răspunderii civile delictuale, consacrat de dispozițiile art. 998 Cod civil, în termeni preciși și cuprinzători, ce evocă neîndoielnic ideea reparării daunei în totalitatea sa, fără nici o restrângere sau limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia.
Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.
Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daunele morale. Față de toate cele ce preced, statuând în echitate (în lipsa unor criterii legale), instanța de fond a apreciat că suma solicitată de partea civilă -
20.000 Euro, este disproporționat de mare și că prejudiciul moral suferit de acesta poate fi reparat cu suma de 10.000 lei.
Așa fiind în temeiul art.14 lit. b Cod proc. penală și art. 998 Cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile F. I. C. suma de 2000 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale cu dobânda legală aferentă de la rămânerea definitivă a sentinței până la achitarea integrală a despăgubirilor.
În temeiul art. 191 Cod procedura penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului în suma de 600 lei.
În temeiul art. 193 Cod procedura penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în folosul părții civile, în sumă de 2300 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, inculpatul S. V. și partea civilă F. I. C. .
Prin memoriul conținând motivele de recurs inculpatul S. V. a solicitat admiterea recursului cu consecința casării hotărârii atacate și a pronunțării unei decizii prin care să se dispună achitarea sa și respingerea pretențiilor civile solicitate.
În motivare s-a arătat că sentința recurată este nelegală și netemeinică, soluția de condamnare fiind întemeiată în principal pe declarațiile date de martora Ilovan, care în prezent a și devenit soția părții vătămate-parte civilă și mai mult decât atât, ar fi dat declarații oscilante pe parcursul desfășurării procesului penal.
Susține inculpatul că nu se face vinovat de săvârșirea faptei deduse judecății, în realitate fapta fiind săvârșită de îngrijitorul la turma de oi pe nume Profil G., care fusese angajat de câteva zile și care a și plecat în scurt timp de la stână, neputând fi identificat.
Mai arată că în susținerea nevinovăției sale sunt și declarațiile martorilor Suciu L. și Prundus C. Valer, audiați de către instanța de fond la data de_ . în esență se arată că acești martori ar confirma faptul că singura
implicare a inculpatului ar fi fost aceea de a-i solicita celuilalt îngrijitor de oi să nu îl mai lovească pe partea vătămată.
Se mai invocă nulitatea absolută a recunoașterii din grup, susținându-se că martora F. ar fi făcut această recunoaștere după ce poza inculpatului i-ar fi fost prezentată de organele de poliție.
Inculpatul contestă și legătura de cauzalitate între presupusa faptă de lovire și vătămările care au necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale, susținând că în realitate leziunile părții vătămate datau din cursul anului 2008, fiind anterioare presupusei agresiuni, concluzionând că partea vătămată- parte civilă a dat dovadă de rea-credință inclusiv la momentul constituirii ca parte civilă.
Prin memoriul conținând motivele de recurs, partea civilă F. I. C. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și rejudecând latura civila admiterea în totalitatea pretențiilor civile formulate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, partea civilă contestă concluzia la care a ajuns instanța de fond în sensul că nu se impune acordarea de despăgubiri pentru daune materiale constând în contravaloarea reparației autoturismului, susținând că avariile sunt urmare a faptei delictuale a inculpatului.
De asemenea, se susține că este mult prea redus cuantumul compensațiilor pentru daune morale, solicitând reevaluarea acestora.
Analizând hotărârea atacată pe baza actelor și a lucrărilor dosarului, a motivelor de recurs invocate și din oficiu, prin prisma normelor și dispozițiilor incidente în cauză, în limitele efectului integral devolutiv, în latură penală șoi în latură civilă, tribunalul reține următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej din 8 august 2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. V., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art.181 alin.1 Cod penal, fapta constând în aceea că în seara zilei de 16 octombrie 2011, în jurul orelor 21,00 ar fi aplicat mai multe lovituri părții vătămate F. I. C., cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale.
Analizând materialul probator al cauzei, tribunalul reține că participarea inculpatului S. V. în calitate de coautor la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală este pe deplin dovedit. Sub acest aspect, reaminitim faptul că doctrina și jurisprudența instanței supreme au conturat principiul potrivit căruia pentru existența coautoratului este lipsit de relevanță aportul concret al fiecăruia dintre coautori, atâta vreme cât ambii au participat cu acte de executare, iar acțiunile lor conjugate sub aspect obiectiv și subiectiv au condus la rezultatul socialmente periculos.
În cauză, tribunalul reține că într-adevăr, inculpatul S. V. a avut un aport mai redus în producerea rezultatului decât coautorul rămas neidentificat. Astfel, declarațiile inițiale date de martora F. (fostă Ilovan) M. D. (f. 15 d.u.p) atestă faptul că la agresiune au participat două persoane, dintre care o persoană în vârstă de aproximativ 50 de ani, bine făcut- care corespunde atât descrirerii făcută de partea vătămată în cuprinsul declarației de la data faptei (f. 12 u.p), cât și fizionomiei inculpatului, partea vătămată adăugând aspectul că
acest participant era și cărunt, iar cea de-a doua persoană mai tânără, atletic, castaniu închis sau brunet, descrisă de partea vătămată ca fiind "slăbuț și înalt";. În egală măsură, partea vătămată a susținut atât în cuprinsul plângerii penale prealabile, cât și cu ocazia declarațiilor date în fața organelor de urmărire penală, că a fost agresat de două persoane, iar nu de una singură, așa cum încearcă inculpatul să acrediteze ideea.
În ce privește participația fiecăruia dintre coautori, tribunalul va reține ca relevantă cauzei prima declarație dată de martora F. (fostă Ilovan ) M. D.
, respectiv la data de_, cu ocazia primei audieri. A arătat atunci martora că "cel slab a deschis portiera din stânga față a autoturismului și cu piciorul l-a lovit (pe partea vătămată) în față, maxilar, gură și dinți, umplându-l de sânge, după care a venit bărbatul solid să-l scoată afară din mașină, dându-i și un pumn în zona pieptului și a început să urle vă omor pentru că mi-ați lovit animalul";.
Probabil întrucât cercetările ulterioare nu au fost în măsură să conducă la persoana celui de-al doilea agresor (aspect imputabil exclusiv organelor de poliție, care nu au reușit să înțeleagă scopul demersului inculpatului S. V. de a abate atenția cercetărilor asupra unei persoane imaginabile Profil sau T.
G. din județul Prahova, neglijând declarațiile martorului P. Traian din faza de urmărire penală), partea vătămată a arătat că nu mai solicită identificarea și tragerea la răspundere penală a celui de-al doilea coautor, transferându-și declarațiile cu privire la aportul semnificativ în cursul agresiunii, asupra inculpatului. Asfel, deși în declarațiile inițiale date de partea vătămată aportul concret al persoanei cărunte și a tânărului nu este identificat, în declarația atașată filei 14 d.u.p. se susține că inculpatul S. V. ar fi fost cel care i-ar fi pricinuit toate vătămările care necesită în total 35-40 zile îngrijiri medicale.
În mod similar, martora F. (fostă Ilovan) M. D. și-a modificat declarațiile, identificându-l pe inculpatul S. V. ca fiind persoana care l-a lovit brutal, la nivelul feței, pe partea vătămată (f. 18-20 d.u.p, f. 133 fond).
Declarațiile date de martorii Prunduș C. Valer și Suciu L. Dănuț nu pot fi avute în vedere pentru a susține neimplicarea inculpatului în agresiune, întrucât, așa cum a reținut și instanța de fond, martorul Suciu nu a văzut desfășurarea întregului incident, conținând, în aprecierea tribunalului, și unele contradicții semnificative (de pildă, martorul afirmă că geamul portierei părții vătămate era închis, acesta se afla în interiorul autoturismului, martorul nu a văzut agresiuni, totuși l-a auzit atât pe partea vătămată, cât și pe inculpat adresând-se ciobanului care se afla în spatele turmei cu solicitarea să nu îl mai lovească, martorul refuzând și testarea poligraf). În egală măsură, tribunalul apreciază că și declarația dată de martorul Prunduș C. Valer este dată pro causa, fiind puțin probabil ca martorul, aflat în spatele TIR-ului care circula pe sensul opus de mers părții vătămate, între TIR și autoturismul părții vătămate fiind interpusă și turma de oi, să observe derularea incidentului dintre părți, în condițiile în care, așa cum arată inculpatul însuși în memoriul conținând motivele de recurs, "afară era beznă totală, iar din autoturism nu se vedea nimic în exterior";, îngrijitorii de oi folosind o lanternă. De altfel, și acest
martor a refuzat testarea poligraf, invocând faptul că va pleca din țară peste 3 luni.
Un alt aspect care trebuie relevat în cauză este acela că declarația dată de partea vătămată în sensul că nu mai dorește tragerea la răspundere penală și nici identificarea celui de-al doilea participant la faptă este lipsită de consecințe juridice, având în vedere dispozițiile exprese ale art. 131 alin. 4 C.pen., care consacră principiul indivizibilității pasive și potrivit cărora "fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanților la săvârșirea ei, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menține cu privire numai la unul dintre ei";. Inculpatul nu poate fi apărat, așadar, de răspundere penală în baza acestei declarații, iar răspunderea sa în calitate de coautor poartă cu privire la fapta de agresiune privită prin prisma rezultatului său global.
Deși inculpatul a contestat legalitatea recunoașterii din grup efectuată de martora F., susținând că aceasta s-a făcut ca urmare a prezentării fotografiei inculpatului de către organele de poliție, astfel că figura acestuia îi era familiară, tribunalul nu poate omite din vedere aspectul că în declarația dată de martoră, menținută și la data de_ (f. 18 d.u.p), aceasta a relatat despre prezența la fața locului a unei persoane de sex feminin, aflată la volanul unui autoturism Peugeot 206 de culoare neagră, care a relatat că este fiica proprietarului turmei și care se interesa de soarta ovinelor, de tatăl său dar și de avariile mașinii aparținând părții vătămate, tânăra fiind identificată de polițiști ca fiind fiica inculpatului S. V. . În aceste condiții, identificarea inculpatului ca fiind unul dintre participanții la faptă, în contextul în care fizionomia inculpatului coincide cu descrierile concordante făcute de partea vătămată și de martora F., fostă Ilovan M. D., nu poate fi considerată arbitrară.
În sfârșit, în ceea ce privește legătura de cauzalitate între agresiune și numărul de zile de îngrijiri medicale, contrar susținerilor inculpatului, tribunalul constată că suplimentul la certificatul medico-legal atașat filei 32
d.u.p stabilește numărul total de zile de îngrijiri medicale ca fiind de 35-40, prin raportare exclusiv la acele afecțiuni medicale care au legătură de cauzalitate cu agresiunea de la data de_, respectiv diagnosticul de traumatism craniomaxilo facial prin agresiune, fractură malar stâng, fără deplasare, traumatism forte articulație temporo mandibulară stg.
În concluzie, în latură penală, trebuie reținută participația inculpatului S.
V. în calitate de coautor la agresiunea care a cauzat părții vătămate F. I.
C. vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile îngrijiri medicale.
Sub aspectul individualizării pedepsei, raportat la criteriile prevăzute de art. 72 C.pen., dintre care evidențiem în mod deosebit atitudinea procesuală a inculpatului care nu a ezitat să conducă autoritățile judiciare pe o pistă falsă, indicând ca și coautor o persoană inexistentă (mobilul care a determinat această atitudine și care transpare nu doar din declarațiile martorului P. Traian, ci și din chiar "scăpările"; din memoriul conținând motivele de recurs nefiind în măsură să scuze această conduită), mai ales că acțiunea periculoasă și care a condus la producerea accidentului rutier este imputabilă celor doi îngrijitori de
oi- aceștia angajând turma în traversarea drumului național în condiții de lipsă totală de vizibilitate, ulterior reacționând violent la adresa șoferului care și-a văzut pusă în pericol integritatea corporală și integritatea autovehiculului la ivirea pe neașteptate a unui obstacol de o asemenea anvergură pe carosabil.
În raport și de antecedentele penale ale inculpatului, tribunalul reține că prima instanță a realizat o dozare corectă a pedepsei, aceasta fiind pe deplin corespunzătoare atât scopului represiv, cât și scopului preventiv al pedepsei.
T. ul apreciază ca fiind oportună și modalitatea de individualizare a executării pedepsei stabilită de judecătorul fondului, copul pedepsei putând fi atins și fără privarea efectivă de libertate a acestuia.
Sub aspectul laturii civile, în ceea ce privesc despăgubirile materiale, tribunalul reține că nu pot fi onorate decât pretențiile civile susținute prin probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile medicale atașate filelor 97- 98 dosar fond, care însumează 203 lei. Nu au fost administrate probe din care să rezulte necesitatea unui regim alimentar diferit, sau administrarea în concret a unui tratament medicamentos, care să poată fi cuantificat material. În aceste condiții, se impune reducerea despăgubirilor pentru daune materiale la suma indicată.
Întrucât inculpatul a fost trimis în judecată pentru agresiunea fizică la adresa părții vătămate, iar nu pentru fapta de a fi provocat accidentul rutier soldat cu avarierea autoturismului părții civile, în mod corect prima instanță a stabilit că nu există legătură de cauzalitate între avariile autovehiculului și infracțiunea care face obiectul judecății, fiind respinse ca inadmisibile pretențiile civile care vizează acest aspect.
Cu privire la compensațiile pentru daune morale însă, deși lipsesc criteriile pentru cuantificarea acestora, nu se poate nega impactul asupra psihicului părții civile nu doar a agresiunii (intenționate) la care a fost supus din partea inculpatului în condițiile în care culpa determinantă la producerea accidentului revenea celui din urmă, ci și a urmărilor acesteia (în planul procedurii chirurgicale și ulterior a procesului de recuperare), caracterizată indiscutabil prin inconfort psihic, afectiv și social.
Pentru o justă și echitabilă compensare a acestui prejudiciu, tribunalul apreciază că se impune majorarea sumei acordate cu acest titlu de la 10.000 la
15.000 lei, sumă apreciată ca fiind rezonabilă față de numărul de zile de îngrijiri medicale și natura agresiunii suferite.
Față de considerentele ce preced, tribunalul, în baza art. 38515pct. 2 lit. d din Codul de procedură penală va admite recursurile declarate de inculpatul S.
V. și de partea civilă F. I. C. , împotriva sentinței penale nr. 155 din data de_ a Judecătoriei D., pe care o va casa în parte, numai cu privire la cuantumul despăgubirilor pentru daune materiale și morale la care a fost obligat inculpatul în favoarea părții civile.
Rejudecând în aceste limite, va reduce cuantumul despăgubirilor pentru daune materiale la care a fost obligat inculpatul S. V. în favoarea părții civile F. I. C. la suma de 203 lei.
Va majora cuantumul compensațiilor pentru daune morale de la suma de
10.000 lei la suma de 15.000 lei.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art. 38515pct. 2 lit. d din Codul de procedură penală admite recursurile declarate de inculpatul S. V. și de partea civilă F. I. C., împotriva sentinței penale nr. 155 din data de_ a Judecătoriei D., pe care o casează în parte, numai cu privire la cuantumul despăgubirilor pentru daune materiale și morale la care a fost obligat inculpatul în favoarea părții civile.
Rejudecând în aceste limite,
Reduce cuantumul despăgubirilor pentru daune materiale la care a fost obligat inculpatul S. V. în favoarea părții civile F. I. C. la suma de 203 lei.
Majorează cuantumul compensațiilor pentru daune morale de la suma de
10.000 lei la suma de 15.000 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică, azi,_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. -A. C. R. M. L. F.
GREFIER DAN P. O.
Red. 2 ex./L.F./D.M.
_
Jud.fond: C. I. Mînzat
| ← Decizia penală nr. 1587/2013. Vătămare corporală | Decizia penală nr. 139/2013. Vătămare corporală → |
|---|
