Decizia penală nr. 511/2013. Cerere de întrerupere a executării pedepsei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 511/R/2013
Ședința publică din 11 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : A. | D. L., judecător |
JUDECĂTORI | : M. | R. |
: M. | B. | |
GREFIER | : L. | A. S. |
Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ și de către condamnatul M. A. împotriva sentinței penale nr. 101 din data de 25 martie 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect cerere de întrerupere a executării pedepsei (art. 455 C.pr.pen.).
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă condamnatul M.
, în stare de deținere, asistat de apărător ales, avocat Cesarean C. an din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 16 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,
Se aduce la cunoștința condamnatului și procurorului faptul că termenul de judecată a fost preschimbat, având în vedere natura cererii, de la data de 9 mai 2013 fixată prin repartizare aleatorie, pentru data de astăzi și nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentanta M. ui P. arată că Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 101 din 25 martie 2013 a Tribunalul Cluj, apreciind că hotărârea instanței este nelegală și netemeinică raportat la faptul că cererea de întrerupere a executării pedepsei a fost admisă. Astfel, susține că inițial în cauză s-a formulat în data de 19 martie 2013 o cerere de amânare a executării pedepsei, iar, ulterior, aceasta a fost recalificată ca o cerere de întrerupere a executării pedepsei, pentru că a doua zi după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a fost emis mandatul de executare al pedepsei și condamnatul a fost încarcerat, invocându-se disp. art. 453 lit. c din Codul de procedură penală. Întreruperea a fost solicitată pentru motive de ordin familial, respectiv pentru faptul că soția sa este plecată în Italia și are un copil minor în întreținere. Susține că din probatoriul evident în cauză rezultă faptul că soția sa a încheiat un contract de muncă în Italia în data de_, deci anterior cu o lună rămânerii definitive a soluției Curții de Apel C., cu precizarea că se avea cunoștință de existența pedepsei de 4 ani închisoare stabilită de Tribunalul Cluj încă din data de 28 februarie 2012, existând astfel riscul respingerii recursului. În acest sens, apreciază ca fiind ilogic, ca în ipoteza cunoașterii
existenței unei hotărâri de condamnare de 4 ani închisoare cu o perioadă de un an înainte, să se efectueze deplasarea cu o lună înainte a soției pentru îndeplinirea unui contract de muncă și, ulterior, să se dispună din acest motiv întreruperea executării pedepsei.
Referitor la familia condamnatului confirmă faptul că este vorba și de un copil major, cu precizarea că minorul se află practic în întreținerea acestuia. În acest sens, apreciază că instanța nu a avut un rol activ în cauză pentru a verifica susținerile condamnatului, cu mențiunea că Direcția de Protecție a Copilului, în baza Legii nr. 272/2004 vizează și situația în care unul dintre părinți este arestat. De asemenea, mai arată că încă din anul 2010 copiii au fost în întreținerea alternativă a unuia sau a altuia dintre părinți și că au mai existat perioade în care tatăl s-a aflat în arest, aspecte ce rezultă din conținutul anchetei sociale.
În consecință, apreciază că sunt incidente prevederile art. 455 raportat la art. 453 lit. c Cod penal, respectiv că nu există o justificare de înlăturare a consecințelor grave și solicită admiterea recursului Parchetului, casarea hotărârii și respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Pentru identitate de rațiune și pentru considerentele anterior redate solicită respingerea recursului inculpatului.
Apărătorul ales al inculpatului M. A., solicită respingerea recursului formulat de către Parchet și admiterea recursului formulat de către petentul - condamnat și, în consecință, să se dispună întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni de zile, și nu pentru o perioadă de o lună de zile, conform dispozițiilor instanței de fond, pentru următoarele motive:
Arată că în cuprinsul cererii de întrerupere a executării pedepsei condamnatul a invocat motive care țin strict de familie și nu de persoana sa, cu precizarea că dispozițiile legale invocate instituie practic și reprezintă o măsură de protecție a familiei acestuia în situația în care executarea pedepsei ar atrage consecințe grave pentru familie. Susține că din ancheta socială efectuată la fond rezultă cu certitudine că minorul, fiu al inculpatului condamnat M. A., este foarte afectat de situație, respectiv că a rămas fără sprijinul părinților, tatăl fiind încarcerat, iar mama plecată la muncă în Italia. Astfel, susține că inculpatul-condamnat solicită întreruperea executării pedepsei tocmai pentru ca prin prezența sa să asigure liniștirea minorului până în momentul întoarcerii mamei acestuia pentru a asigura întreținerea. De asemenea, precizează că nicio altă persoană nu poate suplini lipsa unuia dintre părinți, respectiv fratele sau plasarea într-un centru de plasament. Susține că cei doi copii locuiesc singuri în apartamentul bunicilor materni, care au domiciliul în Republica Moldova, iar copilul major, fiind student, a arătat și în cadrul anchetei sociale faptul că nu reușește să suplinească lipsa de la domiciliu a părinților.
Totodată, susține că mama copiilor are nevoie de un timp mai îndelungat pentru a se întoarce în țară, întrucât un contract de muncă înregistrat oficial la autoritățile italiene nu poate fi încetat de la o zi la alta, raportat și la faptul că reprezintă singurul venit al familiei. Mai arată că nu cunoaște prevederile Codului Muncii italian și respectiv condițiile de încetare a contractelor de muncă în Italia, însă susține că în ipoteza întoarcerii imediate în țară ar fi incidentă lipsa unui loc de muncă și a unui venit prin care să se asigure existența familiei, raportat și la încarcerarea prezentă a inculpatului, care nu mai poate realiza venituri. Astfel, consideră că una dintre soluții ar fi procurarea unei sume mai mari de bani de către mamă necesară traiului până la găsirea unui loc de muncă în România, aspect extrem de dificil actualmente, considerent pentru care aceasta s-a deplasat în Italia, cu precizarea că perioada de muncă a început cu o lună înainte, iar încheierea contractului s-a perfectat în cursul anului 2012 și nu în
anul 2013. De asemenea, condamnatul a beneficiat până la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare de prezumția de nevinovăție, iar soția sa a plecat pentru a asigura nevoile familiei și neluând în calcul posibilitatea pronunțării unei hotărâri de condamnare cu executare, raportat la faptul că inculpatul a mai fost condamnat într-o altă cauză la o pedeapsă cu suspendare.
Mai arată că nu există niciun risc ca la finalizarea perioadei de întrerupere a executării pedepsei inculpatul să nu se prezinte pentru executarea acesteia în ipoteza admiterii cererii, întrucât condamnatul mai este inculpat într-o altă cauză în apel, cu termen de judecată în cursul săptămânii precedente, în care a respectat toate măsurile impuse de instanță, permițându-i-se chiar și să părăsească țara tocmai pentru a-și desfășura relațiile de serviciu în care era angajat. Astfel, susține că inculpatul și-a respectat întrutotul obligațiile, întorcându-se ulterior părăsirii țării.
Condamnatul M. A., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului formulat și respingerea recursului M. ui P., întrucât premisele și motivele care au stat la baza cererii sunt unele de sorginte să definească condițiile speciale prevăzute la art. 453 Cod procedură penală. De asemenea, precizează că în cursul zilei de ieri a contactat-o pe soția sa cu ocazia aniversării acesteia, care i-a comunicat că în termen de două luni de zile își va reglementa situația juridică raportat la contractul pe care-l deține, pentru a nu se considera o denunțare unilaterală a acestuia și pentru a preveni eventuale sancțiuni, respectiv ipoteza imposibilității de reluare a postului ocupat în prezent. Susține că soția sa conștientizează ipoteza lipsei sale de pentru o perioadă de cel puțin doi ani de zile și necesitatea găsirii unui loc de muncă în țară pentru a asigura starea materială minimă a copiilor, cu mențiunea că acesteia îi incumbă și întreținerea copilului major, care nu realizează venituri, fiind student în cadrul Universității Babeș - Bolyai.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 101/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ , în baza art. 455 rap. la art. 453 alin. 1 lit. c C.pr.pen. s-a admis cererea formulată de petentul Mitrean A., fiul lui E. iu și I., născut la data de_ în loc. Bădiceni, Republica Moldova, CNP 1. și s-a dispus întreruperea executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 81/_ a Tribunalului C. pentru o perioadă de o lună începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 455 alin. 2 rap. la art. 4531C.pr.pen. pe durata amânării executării pedepsei condamnatul va respecta următoarele obligații:
să nu depășească limita teritorială a județului C. decât cu încuviințarea instanței care a dispus întreruperea executării pedepsei.
să se prezinte la organul de poliție stabilit de IPJ C. conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat
să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus întreruperea executării pedepsei
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de
arme.
I s-a atras atenția condamnatului că în caz de încălcare cu rea-credință a
obligațiilor anterior menționate se va pune în executare de îndată pedeapsa.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub dosar nr._ petentul condamnat M.
a solicitat amânarea executării pedepsei de 4 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 81/_ a Tribunalului C., cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. c C.pr.pen.. ulterior, dată fiind încarcerarea petentului, cererea a fost precizată ca fiind pentru întreruperea executării pedepsei.
În motivare s-a arătat că sentința penală de condamnare a rămas definitivă la data de_ și că începerea executării pedepsei ar avea consecințe grave asupra familiei petentului deoarece minorul M. D. M., în vârstă de 11 ani și 10 luni, ar rămâne singur, fără supravegherea vreunui părinte, mama acestuia fiind plecată la muncă în Italia, unde lucrează ca și menajeră potrivit contractului de muncă depus în copie la dosar. Întoarcerea urgentă a acesteia în țară ar
implica o demisie și implicit pierderea locului de muncă cu consecințe grave pentru familie pentru că în lipsa unui venit cert lunar nu ar fi asigurate nici măcar nevoile de bază ale copilului. Se mai arată că întreruperea executării pedepsei pentru 3 luni ar crea posibilitatea condamnatului de a întreține pe minor și de a acorda mamei timp suficient pentru încetarea contractului de muncă, revenirea în țară și găsirea unui nou loc de muncă pentru a putea întreține familia.
În probațiune instanța a dispus efectuarea unei anchete sociale din care reiese faptul că petentul este căsătorit cu M. M., aceasta din urmă lucrând cu contract de muncă în Italia conform contractului depus în copie la dosar, unde realizează un venit de 650 euro lunar, singurul venit al familiei. Din căsătorie au rezultat doi copii - M. E. Tudor, student în anul I la Facultatea de Drept din cadrul Universității Babeș Bolyai C. și M. D. M. în vârstă de 11 ani și 10 luni, elev în clasa a V-a la Școala ELF.
Din investigațiile efectuate de Serviciul de anchetă socială din cadrul Consiliului Local al mun. C. -N. și din discuțiile purtate cu copiii a rezultat faptul că părinții celor doi sunt născuți în Republica Moldova și s-au căsătorit în anul 1993, stabilindu-se în România în anul 1991. Bunicii copiilor nu locuiesc în România, petentul declarând instanței că socrii săi sunt despărțiți, iar părinții săi sunt foarte în vârstă, mama sa nedeținând viză pentru România, iar pe tatăl său neputându-se baza pentru a avea grijă de copii.
Ambii părinți s-au ocupat de creșterea, educarea și îngrijirea copiilor, deși din anul 2010 au existat perioade în care ambii copii au rămas cu câte unul din părinți (în anul 2010 mama a lucrat 2 luni în Italia, iar copiii au rămas cu tatăl, iar între anii 2011-2012 tatăl a fost arestat preventiv 10 luni când copiii au rămas cu mama).
Din data de_ copiii au rămas singuri să se întrețină și să se gospodărească deoarece petentul a fost arestat în vederea executării pedepsei, el declarând că în nici un caz nu se aștepta să primească o pedeapsă privativă de libertate până la final cu atât mai mult cu cât printr-o altă sentință a Tribunalului C., care nu este încă definitivă, a primit o pedeapsă a cărei executare a fost suspendată.
Din ancheta socială a mai reieșit că relația dintre părinți și copii este bună, de atașament reciproc, însă copiii sunt mai atașați de tată și comunică zilnic cu mama prin internet. În prezent, ei sunt depășiți de situație și se descurcă greu cu responsabilitățile (cu gătitul, cu menajul și cu îngrijirea fratelui mai mic), dar și în plan emoțional, fiind foarte afectați. Toate responsabilitățile legate de fratele minor și de casă au rămas în sarcina fiului mai mare care este
student la zi și încearcă să țină locul de părinte pentru fratele său. Acesta din urmă are rezultate școlare bune, în semestrul I din acest an școlar obținând media 9,71, însă, având în vedere situația ivită, acum se concentrează cu dificultate la ore și este supărat, având nevoie de mai mult sprijin.
Din interogarea bazei de date a sistemului ECRIS a rezultat că petentul a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 43/D/_ a Tribunalului C. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani, sentință care nu este definitivă, dosarul nr._ fiind în prezent în apel pe rolul Curții de Apel C. .
Instanța a mai dispus sesizarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din cadrul Consiliului Județean C. însă această instituție a comunicat faptul că nu a putut să formuleze o poziție în intervalul scurt de timp dintre_ și_ .
Potrivit art. 455 rap. la art. 453 alin. 1 lit. c C.pr.pen. cererea de întrerupere a executării pedepsei poate fi admisă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea unde lucrează, pe o durată de cel mult 3 luni.
În cauză, există o împrejurare specială de natura celei la care se referă art. 453 alin. 1 lit. c C.pr.pen. deoarece din ancheta socială efectuată în cauză rezultă cu certitudine faptul că executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului cât timp soția acestuia, care este singura care realizează venituri, este plecată la muncă în Italia și are nevoie de timp pentru a- și da demisia în mod legal din postul de menajeră, fiul mai mare este depășit de situație, respectiv de faptul că trebuie să facă mâncare, menajul, piața, să plătească utilitățile, etc. și să îngrijească pe fratele mai mic, pe lângă faptul că este student în anul I și cât timp bunicii sunt cetățeni moldoveni dintre care unii nu au viză pentru România, iar alții sunt mult prea în vârstă pentru a se putea îngriji de copii.
Faptul că tatăl nu a crezut că pedeapsa pentru faptele sale va fi cu executare efectivă în detenție a dus la lipsa de organizare a familiei și la situația actuală în care copilul mai mic a rămas fără nici un sprijin parental. Întoarcerea mamei în țară echivalează cu pierderea locului de muncă și a unicei surse de venit a familiei și, pentru a obține un nou loc de muncă, în România, este nevoie de timp având în vedere numărul redus al locurilor de muncă în țară și veniturile mici care se pot obține.
Prin urmare, este nevoie de un interval de timp, instanța apreciind suficientă o lună, în care petentul să-și organizeze familia în așa manieră încât copiii să nu rămână absolut fără nici un sprijin, în care acestora să li se explice ce au de făcut pe mai departe în așa fel încât executarea pedepsei în regim de detenție de către tată să nu aibă efecte atât de negative ca în prezent.
Deși cazul a fost sesizat Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din cadrul Consiliului Județean C. în extrem de scurt timp de la producerea lui, această instituție nu a înțeles să comunice un punct de vedere în
legătură cu situația copilului motivând faptul că timpul pus la dispoziție de instanță este extrem de scurt cu toate că, în același interval de timp, Consiliul Local C. -N. a efectuat ancheta socială. Prin urmare, instanța a apreciat că tot petentul va putea să rezolve mai bine situația familiei sale motiv pentru care, în temeiul art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. c C.pr.pen. cererea formulată de petentul Mitrean A. a fost admisă, fiind întreruptă executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată petentului pentru perioada de o lună, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Pe perioada întreruperii executării petentul va respecta obligațiile impuse de art. 4531 C.pr.pen. a căror supraveghere va fi exercitată de organul de poliție desemnat de IPJ C. .
În temeiul art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia dată fiind admiterea cererii formulate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, cât și condamnatul Mitrean A. .
Prin recursul propriu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a solicitat admiterea recursului Parchetului, casarea hotărârii și respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea instanței este nelegală și netemeinică raportat la admiterea cererii în condițiile în care exista ipoteza condamnării pe o perioadă de 4 ani închisoare încă cu un an înainte, și totuși soția condamnatului a efectuat deplasarea cu o lună înainte pentru îndeplinirea unui contract de muncă.
Referitor la familia condamnatului, respectiv existența celor doi copii, unul major și unul minor, se arată că încă din anul 2010 copii au fost în întreținerea alternativă a unuia sau a altuia dintre părinți și că au mai existat perioade în care tatăl s-a aflat în arest, aspecte ce rezultă din conținutul anchetei sociale.
Prin propriul recurs, condamnatul M. A., prin apărătorul său, a solicitat respingerea recursului formulat de către Parchet și admiterea recursului formulat de către petentul - condamnat, cu consecința întreruperii executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni de zile, și nu pentru o perioadă de o lună de zile, conform dispozițiilor instanței de fond.
În motivarea recursului au fost invocate motive care țin strict de familie și nu de persoana sa, cu precizarea că dispozițiile legale invocate instituie practic și reprezintă o măsură de protecție a familiei acestuia în situația în care executarea pedepsei ar atrage consecințe grave pentru familie.
Recursul declarat în cauză de Parchet este fondat pentru următoarele considerente, iar recursul declarat de condamnat este nefondat:
Prin sentința penală nr. 81/2012 a Tribunalului C. a fost condamnat inculpatul M. A. la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 C.pen. și art. 290 C.pen. Mandatul de executare emis în cauză a fost pus în executare la data de_ .
Condamnatul a formulat inițial cerere de amânare a executării pedepsei de 4 ani închisoare întemeiată pe dispozițiile art. 453 lit. c C.pr.pen., iar ulterior și-a precizat cererea ca fiind una de întrerupere a executării pedepsei dată fiind încarcerarea sa. În susținerea cererii formulate acesta a precizat că executarea pedepsei închisorii ar avea consecințe grave asupra familiei sale întrucât minorul
M. D. M., în vârstă de 11 ani și 10 luni, ar rămâne singur fără supravegherea vreunui părinte, în condițiile în care mama acestuia este plecată în Italia.
Hotărârea instanței de fond de admitere a cererii formulate în cauză și de întrerupere a executării pedepsei închisorii pe durată de o lună, apreciind că în cauză există o împrejurare specială de natura celei la care se referă art. 453 lit. c C.pr.pen., este neîntemeiată.
Astfel, ancheta socială dispusă în cauză de instanța de fond a relevat faptul că din căsătoria petentului cu numita M. M. au rezultat doi copii: M.
Tudor, student în anul I la Facultatea de Drept a Universității Babeș Bolyai, și M. D. M., în vârstă de 11 ani și 10 luni, elev în clasa a V-a la Școala Elf.
S-a mai reținut că mama celor doi minori, M. M., se află în prezent în Italia, unde lucrează cu contracte de muncă și realizează venituri în sumă de 650 Euro lunar, acesta fiind singurul venit al familiei.
Din investigațiile efectuate la domiciliul condamnatului a rezultat că părinții celor doi minori sunt născuți în Republica Moldova și s-au stabilit în România în anul 1991, că s-au ocupat de creșterea și îngrijirea copiilor împreună, deși din anul 2010 au existat perioade în care cei doi minori au rămas cu câte unul din părinți.
Contrar celor reținute de instanța de fond, Curtea apreciază că în speță nu suntem în prezența unei împrejurări speciale la care se referă art. 453 lit. c C.pr.pen. Astfel, este de necontestat că cei doi copii ai condamnatului se află într- o situație dificilă, întrucât minorul, în vârstă de aproximativ 12 ani, locuiește împreună cu fratele mai mare, în vârstă de 20 de ani, care este în prezent student. Nu se poate reține că subzistă aceasta împrejurarea specială în sensul prevăzut de dispozițiile art. 453 lit. c C.pr.pen., în condițiile în care soția condamnatului a părăsit țara și a plecat în Italia la_ în condițiile în care recursul declarat anterior de către condamnat la_ urma să fie soluționat și în condițiile în care inculpatului îi fusese aplicată o pedeapsă cu executare în regim de detenție, iar apelul declarat de acesta fusese respins ca nefondat. Mai mult, minorul se află în prezent în grija fratelui mai mare, în vârstă de 20 de ani și nu există niciun impediment ca soția condamnatului să se întoarcă în țară.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că, nefiind incidente prevederile art. 453 lit. c C.pr.pen., recursul declarat urmează a fi admis iar cererea formulată de petent, de întrerupere a executări pedepsei urmează a fi respinsă.
Pentru aceleași considerente expuse mai sus, având în vedere prevederile art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.pen., recursul declarat de condamnat împotriva aceleiași hotărâri va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs, iar cheltuielile judiciare avansate în recursul Parchetului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art. 385 ind.15 pct.2 lit. d Cod proc. penală, admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentintei penale nr. 101 din 25 martie 2013 a Tribunalului C., pe care o casează în întregime.
Rejudecând cauza, în baza art. 453 si urm. Cod proc.penală respinge cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul M. A. (cu datele personale la dosar).
In baza art. 385 ind. 15 pct.1 lit. b Cod proc.penala respinge ca nefondat recursul declarat de către condamnatul M. A. împotriva aceleiași hotărâri.
Cheltuielile judiciare în recursul Parchetului rămân în sarcina statului.
Obliga condamnatul recurent la plata in favoarea statului a sumei de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată in ședința publică din 11 aprilie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
A.
D. L.
M.
R.
M.
B.
Cu opinie separată
GREFIER
L. A. S.
Red.MB/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: S.T.
OPINIE SEPARATĂ
Contrar opiniei majoritare, apreciez că în prezenta cauză se impunea respingerea ca nefondate a ambelor recursuri și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, cu consecința obligării condamnatului - recurent la plata cheltuielilor de judecată în recurs, cheltuielile de judecată în recursul Parchetului urmând să rămână în sarcina statului.
În opinia minoritară, consider că argumentele invocate de către Parchet în cuprinsul motivelor de recurs și susținute oral nu subzistă, neputându-se aprecia și neexistând date concrete în sensul că plecarea din țară a soției inculpatului pentru a munci în Italia ar fi fost o chestiune premeditată în condițiile în care petentul M. A. era la acea dată condamnat nedefinitiv la o pedeapsă cu executare în regim de detenție. Această împrejurare nu era de natură a o împiedica pe soția inculpatului să încerce să își găsească un loc de muncă chiar și în străinătate, contractul de muncă fiind perfectat în cursul anului 2012.
Argumentul că până la reîntoarcerea sa în țară Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C. ar fi fost în măsură să identifice persoane apropiate celor doi fii ai condamnatului care să le asigure acestora cele necesare traiului nu subzistă. Aceasta deoarece, așa cum reiese din actele dosarului instanței de fond, această instituție a dovedit că nu este preocupată în mod real de soarta celor doi, în special a minorului, comunicând primei instanțe că timpul fixat în vederea verificării situației familiale și materiale a familiei M. de către angajații acestei instituții a fost prea scurt pentru ca aceștia să facă vreun demers în acest sens. În același timp reiese în mod clar din ancheta socială efectuată și din datele dosarului că atât bunicii materni, cât și bunicii paterni, respectiv părinții și socrii condamnatului locuiesc în Republica Moldova.
De cealaltă parte, în opinia minoritară, apreciez ca nefondat și recursul declarat de către condamnat, care a solicitat întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni, perioada de o lună acordată de către instanța de fond fiind rezonabilă și suficientă pentru ca petentul să fi putut rezolva problemele stringente ale familiei până la reîntoarcerea în țară a soției sale, care așa cum s-a arătat chiar de către condamnat la cuvântul pe fond, riscă să nu se mai poată întoarce la locul de muncă din Italia, în situația în care ar părăsi intempestiv această țară.
Față de cele sus expuse consider că se impunea menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond pentru toate considerentele arătate în cuprinsul hotărârii atacate, deoarece există situații de excepție, cum ar fi aceasta, în care starea familiei condamnatului și soarta copiilor lui, din care unul minor, primează intereselor generale ale societății, interese care în momentul de față constau exclusiv în punerea în executare a unei hotărâri față de o persoană care a fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate pentru comiterea unei infracțiuni de înșelăciune.
Faptul că fiul cel mic al condamnatului în vârstă de nici 12 ani se află în acest moment exclusiv în grija fratelui său mai mare în vârstă de nici 20 de ani, fiind lipsiți de orice suport material și de prezența ambilor părinți, reprezintă o împrejurare excepțională care se circumscrie sferei dispozițiilor art. 453 lit. c Cod procedură penală, executarea imediată a pedepsei putând avea consecințe grave asupra dezvoltării fizice și psihice a minorului.
PREȘEDINTE,
D. L.
Red. A.D.L.
_
| ← Sentința penală nr. 66/2013. Cerere de întrerupere a... | Sentința penală nr. 30/2013. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
