Decizia penală nr. 517/2013. Ultrajul contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 517/R/2013
Ședința publică din data de 12 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I.
JUDECĂTORI: V. C.
: I. A C. M.
G.: A. B. H.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: DS
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SIGHETU MARMAȚIEI și părțile vătămate S.C. G. H.
S.R.L. și S.C. Î. I. M. I. C. împotriva sentinței penale nr. 91 din data de 13 februarie 2013 a Judecătoriei S. M., inculpatul V. T. fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației dat în dosar 2408/P/2012 pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul V. T., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu - avocat F. Oltița
din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile vătămate
S.C. G. H. S.R.L. și S.C. Î. I. M. I. C. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, s-a adus la cunoștința inculpatului faptul că prezentul termen a fost stabilit pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv, termenul pentru judecarea recursurilor declarate în cauză de către Parchet și părțile vătămate fiind stabilit pentru data de 19 aprilie 2013. Totodată, se constată că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, fiind în stare de arest preventiv din data de 19 noiembrie 2012, cauză în care inculpatul a beneficiat de dispozițiile art.320 ind. 1 C.pr.pen., latura civilă fiind disjunsă și soluționată separat.
Inculpatul solicită judecarea cauzei la acest termen.
Curtea pune în discuție cererea inculpatului, respectiv preschimbarea termenului de judecată din data de 19 aprilie 2013 pentru acest termen.
Reprezentantul Parchetului, având în vedere că inițial termenul a fost stabilit pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv, solicită a i se acorda un interval scurt de timp pentru a studia motivele de recurs formulate în cauză.
Curtea deliberând asupra cererii inculpatului de preschimbare a termenului de judecată, constată că recursul promovat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației vizează cuantumul pedepsei, în sensul majorării acestuia, același aspect fiind criticat și de către părțile vătămate prin promovarea recursului în prezenta cauză. Drept urmare, apreciază că nu este
necesară citarea părților vătămate pentru acest termen, astfel că procedura este îndeplinită și este posibilă judecarea cauzei la acest termen. Față de aceste motive, încuviințează cererea inculpatului de preschimbare a termenului din data de 19 aprilie 2013 pentru 12 aprilie 2013 și dispune suspendarea ședinței de judecată pentru a acorda reprezentantului M. ui P. un interval scurt de timp pentru studiul motivelor de recurs în vederea susținerii acestora.
După reluarea ședinței, nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Reprezentantul M. ui P. susține recursul declarat în cauză de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, apreciind netemeinică soluția atacată sub aspectul pedepsei aplicate inculpatului raportat la starea de recidivă care rezultă din fișa de cazier judiciar și din cuprinsul dosarului, respectiv că acesta a fost condamnat în trei rânduri pentru comiterea unor infracțiuni de tâlhărie.
Având în vedere că în antecedentele inculpatului se regăsesc asemenea fapte grave, consideră că pedeapsa aplicată de prima instanță este netemeinică raportat la faptele săvârșite de inculpat care au constat în infracțiunea de distrugere într-un loc public și ultraj contra autorităților. Manifestarea inculpatului la data comiterii acestor fapte a fost de așa natură încât persoanele au părăsit localul, iar inculpatul nu a agresat nicio persoană, dar a exercitat acțiuni de violență asupra unui autovehicul.
Față de aspectele care preced, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate sub aspectul laturii penale și rejudecând cauza, a se dispune majorarea pedepselor aplicate inculpatului și menținerea mandatului de executare a pedepsei prin privare de libertate, iar în privința recursului declarat de părțile vătămate, solicită a fi admis.
Apărătorul inculpatului, în temeiul art.385 ind. 15 pct.1 lit. b C.pr.pen., solicită respingerea ca nefondat a recursului promovat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, precum și a recursului declarat de părțile vătămate, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței penale nr.91 din data de 13 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației.
Prin hotărârea recurată, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție pentru comiterea infracțiunilor de distrugere și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, reținându-se în fapt că la data de_, pe fondul consumului de alcool, a distrus mai multe bunuri aparținând părții vătămate. Prima instanță a avut în vedere o corectă stare de fapt, precum și poziția sinceră a inculpatului concretizată în recunoașterea faptelor, regretul cu privire la comiterea acestora, fiind de acord cu repararea prejudiciului cauzat părții vătămate, acesta fiind și motivul disjungerii laturii civile de cea penală și soluționării ei prin încheierea unei tranzacții.
La individualizarea pedepsei, în mod corect instanța de fond a reținut dispozițiile art.72 C.pen., limitele de pedeapsă pentru aceste infracțiuni, dispozițiile privind concursul de infracțiuni și starea de recidivă postexecutorie în care au fost comise infracțiunile. Astfel, cuantumul pedepsei a fost corect stabilit avându-se în vedere dispozițiile art.320 ind. 1 C.pr.pen., inculpatul beneficiind de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime. De asemenea, în mod corect prima instanță a reținut, raportat la poziția de recunoaștere și regret a inculpatului și disponibilitatea sa pentru recuperarea prejudiciului, dispozițiile art.74 lit. c C.pen., inculpatul beneficiind astfel de încă o reducere a limitelor de pedeapsă, pe lângă cele prevăzute de art.320 ind.1 C.pr.pen. Și starea de recidivă postexecutorie a fost reținută de către prima instanță, însă raportat la starea de fapt și față de persoana inculpatului care aflat sub influența băuturilor alcoolice
nu a agresat partea vătămată, solicită a nu se aplica sporul de pedeapsă prevăzut de art.34 lit. d C.pen.
În concluzie, apreciază hotărârea recurată ca fiind temeinică și legală, fiind în măsură să reflecte gradul de pericol social al faptei, motive pentru care solicită a se respinge recursurile promovate în cauză și a se reduce pedepsele aplicate, constatând totodată că starea de arest preventiv a inculpatului în prezenta cauză durează de la data de 9 noiembrie 2012, până în prezent. Cu onorariu din fondurile M. ui Justiției.
Inculpatul V. T., având ultimul cuvânt, arată că îi pare rău și că la acea dată se afla sub influența băuturilor alcoolice. Solicită respingerea recursului Parchetului și menținerea hotărârii Judecătoriei S. M. .
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința penală nr.91 din_, Judecătoria Sighetu Marmației în temeiul art. 345 alin. 2 din Codul de Procedură Penală, a condamnat pe inculpatul
V. T., fiul lui T. și M., născut la data de_, în S. M., jud. Maramureș, recidivist, cetățean român, necăsătorit, fără ocupație, CNP 1., cu domiciliul în S. M., str. T. M., nr. 40, jud. Maramureș, la pedeapsa amenzii în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 3201cod procedură penală, art. 74 litera c, art. 37 lit. b cod penal coroborat cu art. 76 litera e cod penal.
A condamnat inculpatul la pedeapsa de șase luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 3201cod procedură penală, art. 74 litera c cod penal, art. 37 lit. b și art. 76 litera e cod penal.
În temeiul art. 33 lit. b și art. 34 litera d Cod penal instanța a contopit pedepsele stabilite în prezenta cauză, rezultând pedeapsa cea mai grea de șase luni închisoare.
S-a facut aplicarea art. 71-64 alin.1 lit. a teza II-a și lit. b din Cod penal.
În temeiul art. 350 alin. 1 Cod de Procedură Penală, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive luate față de inculpat prin încheierea penală nr. 391 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr._ la data de 9 noiembrie 2012, inculpatul fiind arestat în baza Mandatului de Arestare Preventivă nr. 16/U din_ .
În baza art. 357 alin. 2 lit. a coroborat cu art. 88 Cod penal s-a dispus computarea din durata pedepsei rezultante a perioadei arestării preventive executate începând cu 9 noiembrie 2012 până la zi.
În baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata de cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 700 lei, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu Onița. I. A. iar suma de 200 lei constituie onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu Almaș Ana
V. -în faza de urmărire penală, onorarii ce vor fi avansate din fondurile M. ui de Justiție).
În baza art. 3201alin. 5 coroborat cu art. 347 Cod procedură civilă, s-a dispus disjungerea acțiunii civile promovate de părțile civile SC G. H. S., cu sediul în localitatea S. M., str. I. M. de A. nr. 2, județ Maramureș și Î.
I. M. I., cu sediul în localitatea S. M., str. E. nr. 26A, județ Maramureș în contradictoriu cu inculpatul.
S-a luat act că numitul M. Ș. C., cu domiciliul în localitatea S.
, str. C. nr. 7/D, județ Maramureș nu deține calitatea de parte vătămată/parte civilă în cauză.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. ecătoaria S. M., înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V. T., fiul lui T. și M., născut la data de_, în S. M., jud. Maramureș, recidivist, cetățean român, necăsătorit, fără ocupație, CNP 1., cu domiciliul în S. M., str. T. M., nr. 40, jud. Maramureș pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzute de art. 321 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 33 litera b cod penal și art. 37 lit. b cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut că, în cursul zilei de 08 noiembrie 2012, inculpatul V. T. a fost la pescuit mai multe ore, iar spre seară, în drum spre casă a intrat în barul "La M. ";, situat pe strada Avram I. din S. M., aparținând I.I.M. I. C., administrat de partea vătămată M. Ș. C. . În aceste împrejurări, inculpatul a început să consume băuturi alcoolice cu diferite persoane, iar în jurul orelor 21.00-22.00, a început să joace jocuri de noroc la unul din aparatele electronice aflate în local. Pierzând o sumă de bani, apreciată la aproximativ 60-70 lei de inculpat, pe fondul stării de ebrietate în care se afla, acesta s-a enervat și luând în mâini scaune metalice aflate în local a lovit cu ele la întâmplare, spărgând 5 aparate electronice de joc, raftul de la bar conținând sticle cu băuturi alcoolice, pahare, halbe, un televizor (plasmă "Samsung";, un monitor de supraveghere "LG";, 11 scaune, 3 mese și 5 geamuri termopan de diverse mărimi.
În aceleași împrejurimi, inculpatul a răsturnat scaunele, mesele și vitrina frigorifică, după care a ieșit afară și având în mâini 2 scaune metalice a lovit cu ele autoturismul Audi A6_, aflat în folosința părții vătămate.
Cei câțiva clienți aflați în local împreună cu barmana de serviciu, respectiv martora S. C., au ieșit afară privind alături de alți trecători comportamentul violent al inculpatului și pe fondul blocajului pshicic generat de frică nu a intervenit niciunul.În acest context, au fost sesizate organele de poliție, care
deplasându-se la fața locului au constatat consecințele semnificative în plan material produse de inculpat.
Starea de fapt a fost reținută în baza următoarelor mijloace de probă: procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante (fila 4), procesul verbal de consemnare a plângerii penale (fila 5), procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa cu fotografii judiciare aferentă (filele 6-18), declarația părții vătămate M. Ș. C. (filele 19-21), adresa părții vătămate privind prejudiciul și dovezile privind cuantumul pagubei (filele 22-31), declarațiile martorilor S. C. (filele 39-41), C. Grațian Anton ( filele 42-43), înregistrarea video din local (fila 56), declarația inculpatului V. T. (filele 35-37), procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală seria B nr. 0821227 din_ (fila 57).
La termenul de judecată din_, inculpatul a învederat instanței că
înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 3201din Codul de procedură penală, recunoscând săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței, solicitându-se în mod expres ca judecata să se facă în temeiul probelor administrate în faza de urmărire penală.
Instanța a reținut că în procesul penal, sub aspect procedural, este aplicabil principiul imediatei aplicări a legii de procedură, ce presupune că aceasta se aplică tuturor actelor efectuate în activitatea procesuală în perioada de timp în care este
în vigoare, indiferent de data săvârșirii infracțiunii pentru care se formulează acuzația penală și de data începerii procesului penal (înainte sau după intrarea legii de procedură în vigoare).
Instanța a apreciat că este legal sesizată și competentă să judece cauza, a avut în vedere că inculpatul nu este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață și a luat act de declarația autentică a inculpatului emisă înainte de citirea actului de sesizare vizând recunoașterea săvârșirii faptei reținute în rechizitoriu și de solicitarea acestuia ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Aspectele privind recunoașterea vinovăției sunt consemnate în cadrul declarației date de inculpat și atașate dosarului cauzei, declarație căreia nu îi poate fi atribuită natura juridică a unui mijloc de probă, aceasta integrându-se în activitatea procesuală obligatorie în vederea stabilirii cadrului procesual, fiind plasată în momentul chestiunilor prealabile admiterii cererii de judecare potrivit procedurii prevăzute de art. 3201Cod procedură penală.
Apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3201C.proc. pen., instanța a admis cererea de judecare potrivit procedurii simplificate.
În data de 8 noiembrie 2012 inculpatul, aflat în barul "La M. "; din localitatea S. M., sub imperiul consumului de băuturi alcoolice, și al furiei declanșate de lipsa câștigurilor în urma jocului la aparatele electronice din interiorul barului, a recurs la manifestări violente concretizate prin acțiuni de distrugere a aparaturii, pieselor de mobilier și geamurilor localului, provocând panică asupra celorlalți consumatori,care indignați de conduita agresivă a inculpatului, au părăsi localul.
Starea de fapt expusă este susținută prin declarația inculpatului dată în fața instanței înainte de citirea actului de sesizare, vizând recunoașterea faptelor reținute în actul de sesizare și confirmate prin coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală, indicate în rândurile ce urmează.
Declarația inculpatului de recunoaștere a faptei, a fost sprijinită prin aspectele evidențiate de procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante (fila 4 d.u.p) conform cărora, martorii oculari C. Grațian Anton și S. C., au făcut referiri la conduita agresivă adoptată de inculpat în interiorul localului "la M. ";, situat în localitatea S. M., pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a stării de irascibilitate provocată de pierderea unei sume de bani la jocurile de noroc, conduită finalizată prin distrugerea unor bunuri aflate atât în interiorul cât și în exteriorul barului.
Informațiile inserate în cuprinsul proces verbal au fost confirmate prin depozițiile martorilor S. C. (fila 39 d.u.p) și C. Grațian Anton (fila 42).
Un plus de veridicitate situației de fapt reținută în sarcina inculpatului, este furnizat prin conținutul procesului verbal de cercetare la fața locului (fila 6 d.u.p), ce include o descriere detaliată a consecințelor infracțiunii de distrugere, fiind enumerate și prezentate bunurile ce au constituit obiect material al faptei prevăzute de art. 217 alin. 1 cod penal și prejudiciile generate .
Relevante pentru starea de fapt în precedent expusă, se dovedesc a fi declarația numitului M. Ș. (fila 19) și înscrisurile atașate vizând prejudiciile produse (filele 24-33 d.u.p).
1.a.În drept, fapta inculpatului V. T., care la data de 0_ în jurul orelor 22.30-23.00, aflându-se în stare de ebrietate în barul "La M. "; din localitatea S. M., a distrus bunuri mobile aparținând patrimoniului părților vătămate, cauzându-le acestora importante pagube materiale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prevăzută și pedepsită de art.
217 alin. 1 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. 1 Cod penal, s-a realizat prin acțiunea alternativă de distrugere a bunurilor mobile aflate în proprietatea părților vătămate. Urmarea imediată constă în pricinuirea unei pagube părților vătămate.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit a Cod penal. Inculpatul a avut reprezentarea faptei și a consecințelor urmărind acest rezultat.
b.În drept, fapta inculpatului, V. T., care la data de 0_ în jurul orelor 22.30-23.00, aflându-se în stare de ebrietate în barul "La M. "; din localitatea S. M., a distrus bunuri din local și a produs panică asupra persoanelor aflate în local, determinând indignarea acestora și părăsirea localului, întrunește elemntele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzute de art. 321 alin. 1 cod penal.
Elementul material ce caracterizează latura obiectivă a infracțiunii mai sus menționate este reprezentat de acțiuni alternative comise în public, de săvârșire de acte sau gesturi, proferare de cuvinte ori expresii sau manifestări, (concretizate în speță prin adoptarea unei atitudini violente constând în distrugerea bunurilor din local) prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniștea și ordinea publică. În speța dedusă judecății, s-a tulburat liniștea și ordinea publică, consumatorii din local, pe fondul indignării generate de conduita inculpatului, fiind nevoiți să părăsească barul.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit a Cod penal. Inculpatul a avut reprezentarea faptei și a consecințelor urmărind acest rezultat.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele săvârșite de inculpat există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia.
La aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal: dispozițiile părții generale a Codului Penal (condițiile răspunderii penale, regimul juridic aplicabil recidivei postexecutorii, concursului de infracțiuni), limitele de pedeapsă stabilite pentru infracțiunile săvârșite, modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului (prezența antecedente penale).
De asemenea, instanța, în individualizarea pedepsei, s-a raportat și la dispozițiile art. 3201, așa cum a fost introdus în Codul de Procedură Penală, prin Legea nr. 202/2010, ce dispun în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă.
Instanța a recunoscut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c cod penal, argumentat de poziția procesuală exprimată (privind recunoașterea integrală a faptei reținute prin actul de sesizare), conduita sinceră manifestată pe parcursul procesului penal, prezentarea benevolă în fața autorităților române.
Deși la prima vedere, s-ar putea conchide recunoașterea unui dublu beneficiu prin aplicarea cumulativă a prevederilor art. 3201cod procedură penală și respectiv dispozițiilor art. 74 lit. c în raport de o singură faptă (manifestarea unei conduite sincere), instanța consideră că nu există impedimente pentru a se proceda la un cumul al textelor legale amintite.
S-a remarcat inexistența unui text legal care să conțină o prohibiție în sensul reținerii dispozițiilor art. 3201Cod procedură penal și art. 74 lit. c Cod penal.
Pe de altă parte, în mod indeniabil, comportarea sinceră manifestată de inculpat în cadrul procesului penal (vizând inclusiv componenta recunoașterii
integrale a faptei) se circumscrie sferei aplicabilității atât a prevederilor art. 320 indice 1 cod procedură penală cât și a dispozițiilor art. 74 lit. c cod penal.
În condițiile în care conduita inculpatului antrenează aplicabilitatea a două texte legale, nu s-a putut susține preeminența prevederilor art. 3201cod procedură penală în raport de dispozițiile art. 74 lit. c cod penal, în lipsa unui suport legal care să autorizeze o astfel de teză.
Un alt argument idoneu pentru cumulul celor două dispoziții legale este reprezentat de consecințele nefavorabile produse inculpatului prin reținerea aplicabilității doar a prevederilor art. 3201cod procedură penală, prevederi ce atrag doar reducerea limitelor de pedeapsă (cu o treime în cazul pedepsei închisorii și o pătrime în ipoteza pedepsei amenzii), în contextul în care anterior introducerii art. 3201cod procedură penală prin legea 202-2010, inculpatul putea beneficia prin reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c cod penal de o reducere a pedepsei sub minimul special.
Este greu de crezut că rațiunea legiuitorului a fost de a elimina posibilitatea reținerii art. 74 lit. c cod penal prin introducerea și aplicarea art. 3201 Cod procedură penală (altele fiind motivele care au condus la introducerea procedurii simplificate).
Analiza fișei de cazier judiciar, evidențiază un bogat trecut infracțional, inculpatul fiind anterior condamnat pentru o multitudine de infracțiuni în a căror componență se integrează acte de violență (tâlhărie, distrugere, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, amenințare).
Întrucât faptele reținute în actul de sesizare au avut loc după executarea pedepsei aplicate prin sentința penală din anul 2007 prin care s-a dispus ultima condamnare, fiind în prezența unei pedepse executate, devin incidente regulile recidivei postexecutorii (art. 37 litera b din Codul Penal).
Instanța a reținut că dispozițiile art. 39 alin. 4 din Codul Penal au în vedere aplicarea în mod facultativ a unei pedepse până la maximul special și a unui spor de pedeapsă de până la 10 ani, în condițiile în care se apreciază că acest maxim este neîndestulător.
Instanța a ținut cont de natura juridică a recidivei, și anume, cauză personală de agravare facultativă a pedepsei, de faptul că inculpatul a recunoscut faptele din actul de sesizare, motiv pentru care va renunța în a da eficiență sporirii pedepsei în modalitatea indicată de art. 39 alin. 4 din Codul Penal.
Totodată, în lumina prevederilor art. 80 alin. 2 Cod penal, în caz de concurs între circumstanțele agravante și atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.
Interpretarea textului legal enunțat facilitează desprinderea concluziei în conformitate cu care, în ipoteza existenței concursului între circumstanțele agravante (recidiva) și cele atenuante (aplicarea art. 74 lit. c cod penal), este posibilă, fără a fi însă imperativă, coborârea pedepsei sub minimul special.
Raportat la specificul speței, instanța a dat eficiență acestei posibilități de reducere a pedepsei sub minimul special.
Având în vedere ansamblul acestor criterii, instanța a condamnat inculpatul la pedepasa amenzii în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzute de art. 217 alin. 1 Cod penal și la pedeapsa închisorii de șase luni pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 33 lit.b și art. 34 lit. d Cod penal instanța a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea de șase luni închisoare, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa de șase luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, art. 3 Protocol 1 CEDO s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata pedepsei.
Instanța nu a interzis inculpatului dreptul de a alege prevăzut de art. 64 alin.1 lit a teza I, deoarece nu se impune interzicerea drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptelor sau de gravitatea deosebită a acestora, iar faptele inculpatului nu au conotație electorală și nici gravitate deosebită, astfel încât instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Totodată, instanța nu a interzis inculpatului, nici exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.d) și e) Cod penal, întrucât săvârșirea infracțiunilor reținute în actul de sesizare, nu relevă un comportament nedemn care să vatăme interesul copiilor și care să determine interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator (cauza Sabou și Pârcălab contra României).
S-a impus a preciza că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei pluralități infracționale ce îmbracă forma concursului ideal compus din infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 cod penal și infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. 1 cod penal.
Luând drept criterii limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru infracțiunile ce compun concursul de infracțiuni, precum și exigențele vizate de art. 148 cod procedură penală, s-a constatat că doar în raport de infracțiunea incriminată prin dispozițiile art. 321 alin. 1 cod penal, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, astfel încât măsura arestării preventive își dovedește legalitatea și temeinicia privind săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
În temeiul art. 350 alin. 1 Cod de Procedură Penală, instanța a dispus menținerea măsurii arestării preventive luate față de inculpat prin încheierea penală nr. 391 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr._ la data de 9 noiembrie 2012, apreciind subzistența temeiurilor care au stat la baza luării măsurii privative de libertate.
În baza art. 357 alin. 2 lit. a coroborat cu art. 88 cod penal, s-a dispus computarea din durata pedepsei rezultante a perioadei arestării preventive executate începând cu 9 noiembrie 2012 până la zi.
În baza art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală instanța a obligat inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform dispozitivului sentinței.
Sub aspectul laturii civile a prezentei cauze, instanța a reținut că Î. I.
M. I., cu sediul în localitatea S. M., str. E. nr. 26A, județ Maramureș, a formulat pretenții în cuantum de 38.572 lei, în timp ce SC G. H.
S. , cu sediul în localitatea S. M., str. I. M. de A. nr. 2, județ Maramureș, a formulat cerere de constituire de parte civilă vizând emiterea unor pretenții materiale în cuantum de 27.060 lei reprezentând contravaloarea prejudiciilor produse prin comiterea infracțiunii de distrugere, având ca obiect material bunuri din patrimoniul celor două entități juridice.
Poziția procesuală manifestată de inculpat în latura civilă a cauzei reprezentată de manifestarea disponibilității de achitare a sumelor pretinse pe durata unui termen mai îndelungat a generat discuții asupra posibilității încheirii unei tranzacții între părțile civile și inculpat. În acest context, instanța a dat eficiență prevederilor art. 3201alin. 5 cod procedură penală ( ce stipulează că, în situația în care, soluționarea acțiunii civile se impune administrarea de probe în fața instanței, se va dispune disjungerea acesteia) și a constatat aplicabilitatea prevederilor art. 347 Cod procedură penală, ce dispun în sensul că, instanța poate
dispune disjungerea acțiunii civile și amânării judecării acesteia într-o altă ședință, în cazul când rezolvarea pretențiilor civile ar provoca întârzierea soluționării acțiunii penale.
Având în vedere considerentele în precedent expuse, instanța a dispus disjungerea acțiunii civile.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației și părțile civile SC G. H. S. și SC Î. I.
I. C. .
În motivarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației s-a solicitat casarea sentinței și rejudecând, să se procedeze la o nouă individualizare a pedepsei ținând cont de faptul că inculpatul este recidivist, iar faptele sunt de o gravitate sporită și prin prisma acestor elemente nu se justifică reținerea unor circumstanțe atenuante.
Partea civilă SC G. H. S. a solicitat de asemenea casarea sentinței și întrucât pedeapsa este prea mică raportat la gravitatea faptei și prejudiciul cauzat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corespunzător starea de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care inculpatul și le-a însușit prevalându-se de dispozițiile art.3201C.proc.pen., reținând în mod corect vinovăția sa pentru infracțiunile prev.de art.217 alin.1 C.pen.și art.321 C.pen., ambele cu aplicarea art.37 lit.b C.pen.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor, având în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, modalitatea de comitere și urmările produse, conform stării de fapt reținute de instanța de fond și împrejurării că inculpatul este recidivist, fiind condamnat de mai multe ori pentru infracțiuni de distrugere, ultraj, tâlhărie, în mod greșit s-au reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev.de art.74 lit.c C.pen.
De altfel, această circumstanță atenuantă, respectiv atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii constând în prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, a constituit un motiv pentru aplicarea dispozițiilor art.3201C.proc.pen., ca urmare a recunoașterii vinovăției, iar alte circumstanțe atenuante nu sunt incidente în cauză, inculpatul nu a recuperat nici prejudiciul cauzat, disponibilitatea de a plăti nefiind o împrejurare care să justifice aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Prin urmare, recursurile declarate în cauză sunt întemeiate și vor fi admise în baza art.38515pct.2 lit.d C.proc.pen., iar hotărârea casată sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului, rejudecând acesta urmează a fi condamnat la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev.de art.217 alin.1 C.pen. și 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj prev.de art.321 alin.1 C.pen., ambele cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.și art.3201C.proc.pen., ținând cont de toate criteriile de individualizare a pedepselor prev.de art.72 C.pen., așa cum au fost enunțate mai sus.
În baza art.33 lit.b C.pen.și art.34 lit.b C.pen. se vor contopi pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.
Se va face aplicarea art. 71 raportat la art 64 lit a teza a II-a și lit b Cod
penal.
Se va deduce din pedeapsă perioada arestului preventiv începând cu 9
noiembrie 2012 la zi.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 C.proc.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA S.
-M. și partea civilă SC G. H. SS -M. împotriva sentinței penale nr. 91 din 13 februarie 2013 a Judecătoriei S. -M. pe care o casează cu privire la greșita reținere a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului și modul de individualizare a pedepsei și rejudecând:
Condamnă pe inculpatul V. T., fiul lui T. și M. născut la 29 mai 1971 în S. -M. județul Maramureș cu același domiciliu str T. M. nr. 40 la:
3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de distrugere prev de art. 217 alin 1 Cod penal cu aplicarea art 37 lit b Cod penal și art 3201 Cod procedură penală.
1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj prev de art 321 alin 1 Cod penal cu aplicarea art 37 lit b Cod penal și art. 3201 Cod procedură penală
În baza art. 33 lit b și art 34 lit b Cod penal contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea pedeapsa de 1 an închisoare.
Face aplicarea art. 71 raportat la art 64 lit a teza a II-a și lit b Cod penal. Deduce din pedeapsă perioada arestului preventiv începând cu 9 noiembrie
2012 la zi.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Stabilește onorariu avocat din oficiu suma de 200 lei în favoarea Baroului de avocați C., onorariu ce se va suporta din fondul M. ui Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 aprilie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
C. I.
V.
C.
, I. A C.
M.
G.
B. H.
red.C.I./A.C.
4 ex. - _
jud.fond.P. M.
| ← Decizia penală nr. 467/2013. Ultrajul contra bunelor moravuri... | Decizia penală nr. 681/2013. Ultrajul contra bunelor moravuri... → |
|---|
