Decizia penală nr. 873/2013. Profanare de morminte
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.873/R/2013
Ședința nepublică din 17 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. M., judecător JUDECĂTORI: M. Ș.
ANA C.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, împotriva sentinței penale nr.158 din 19 aprilie 2013 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._, privind pe inculpatul V.
N. J. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de profanare de morminte și furt calificat prev.de art.319 C.pen., cu aplic.art.41 al.2 și art.99 al.2 C.pen., art.208 al.1, art.209 al.1 lit.e, C.pen., cu aplic.art.41 al.2 și art.99 și al.2 C.pen., totul cu aplic.art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul V. N. J., av.Lăzăreanu L., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, lipsă fiind partea responsabilă civilmente M. N. și S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților.
Reprezentantul M. ui P. , susține recursul declarat pentru considerentele și în forma arătată și în memoriu depus la dosar, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre continuarea judecății sub aspectul celor două infracțiuni pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală.
În susținerea recursului arată că, fără a contesta faptul că într-adevăr în rechizitoriu sunt descrise trei fapte penale distincte și dispozitivul se referă la două dintre acestea, apreciază că instanța nu poate dispune extra petita, existând multiple alte remedii pe care le poate avea în vedere pentru rezolvarea situației aparent contradictorii doar formal.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul V. N. J. , în temeiul art.385/15 al.1 lit.b C.pr.pen., solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că la primul termen de judecată instanța a verificat regularitatea actului de sesizare a instanței și a constatat că au fost încălcate disp.art.262 C.pr.pen., constatând că în speță este vorba despre o nulitate parțială a rechizitoriului, nulitate care poate fi invocată chiar și din oficiu de către instanță conform art.197 al.2 și 3 C.pr.pen.
S-a constatat că această neregularitate nu poate fi înlăturată prin acordarea unui nou termen de judecată și că nu sunt aplicabile nici prev.art.336
C.pr.pen., astfel încât fapta nu a fost descoperită în cursul cercetării judecătorești.
Prin urmare, apreciază că în mod corect prima instanță a dispus restituirea cauzei organului de urmărire penală în vederea refacerii acesteia.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 158 din 19 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Z., în baza art. 300 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 197 alin. 2
văzând dispozițiile art. 262 alin. 1 lit. a C.p.p. s-a constatat nulitatea parțială a rechizitoriului din_ emis în dosarul cu nr. 480/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj.
În baza art. 300 alin. 2 Cod procedură penală s-a restituit cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj în vederea refacerii actului de sesizare al
instanței.
În baza art.192 alin.3 din C.p.p. cheltuielile de judecată au rămas în sarcina statului. Onorariul avocatului din oficiu, Zaharie R., în cuantum de 200 lei s-a dispus a fi avansat din fondurile M. ui Justiției.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul emis în dosarul cu numărul 480/P/2012 din data de_ al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, s-a dispus următoarele:
Punerea în mișcarea a acțiunii penale și
Trimiterea în judecată a inculpatului minor:
V. N. J. fiul lui M. N. și V. E., născut la data de_ în
Z., jud. S., domiciliat în Z., lipsă spațiu -F. P. M., Z., jud. S., CNP 1., fără ocupație, pentru săvârșirea infracțiunilor de profanare de morminte și furt calificat prevăzute de:
-art. 319 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 99 alin. 2 C.p.
-art. 208 alin. 1-art. 209 alin. 1 lit. e C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2
și art. 99 alin. 2 C.p.
-totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
Prin rechizitoriul mai sus menționat s-a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
În data de_, partea vătămată M. G. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în perioada 12-_, persoane necunoscute au dezlipit mai multe litere și cifre de pe piatra funerară a defunctei M. I., pe care apoi le-au sustras, cauzând un prejudiciu de aproximativ 700 euro (f.4 ).
În data de_, partea vătămată T. I. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în data de 12-_, persoane necunoscute au dezlipit de pe piatra funerară a defunctei T. Bianka mai multe litere și cifre pe care le-au sustras, prejudiciul cauzat fiind de aproximativ 800 lei (f.40).
3. În data de_, partea vătămată O. I. a sesizat organele judiciare cu privire la faptul că în perioada decembrie 2012-_, persoane necunoscute i-au pătruns prin efracție în garajul și beciul situat la subsolul blocului de unde au sustras mai multe bunuri, cauzând un prejudiciu de 2000 lei (f.73).
Întrucât s-a stabilit că autor în toate cele trei cazuri este învinuitul V. N.
-J., dosarele au fost conexate (f. 13).
Din materialul probator administrat a rezultat următoarea situație de fapt :
1-2. Învinuitul locuiește fără forme legale în livada M., situată în apropierea cimitirului reformat precum și a celui ortodox din Z. .
În perioada 12-_, acesta a trecut prin cimitirul ortodox. S-a deplasat la piatra funerară a defunctei M. I., confecționată din granit, pe care erau
prinse litere și cifre din bronz - cu datele defunctei. În colțul din stânga era de asemenea prinsă o icoană cu chipul lui Isus.
Învinuitul a desprins de pe piatra icoana cât și o serie de litere și cifre pe care le-a putut disloca. Celelalte, fiind prinse mai tare nu a reușit să le desfacă. A mai luat o vază, confecționată de asemenea din bronz. (f.5-10 ).
A adunat aceste bucăți de bronz pentru a le preda la un centru de colectare a fierului vechi.
Apoi s-a deplasat în cimitirul reformat, unde s-a oprit la piatra funerară a defunctei T. Bianka. Și pe această piatră erau prinse cifre și litere din bronz, precum și o machetă reprezentând o salcie plângătoare. Aici a desfăcut absolut toate cifrele și literele, macheta cu salcia și chiar și două cercuri din bronz care încadrau poza defunctei de pe monument. A mai sustras și un gard din fier care era amplasat lângă mormânt, în fața unui grup de flori. (f.36-41)
Cu toate aceste bunuri sustrase de la cele două morminte, în data de_ învinuitul s-a deplasat la centrul de colectare a fierului vechi aparținând SC
"Rematex"; SRL, situat pe str. 22 Decembrie 1989. Panoul de gard l-a transportat cu ajutorul unui cărucior mic, cu două roți.
La centru i-a predat martorului Mocan E. toate aceste bunuri, fiind întocmită adeverința de predare nr. 66/_ (f.54 ). Adeverința a fost completată cu datele personale ale lui M. N., tatăl învinuitului, deoarece învinuitul are 15 ani și nu posedă act de identitate, iar martorul avea acceptul lui
M. N. să treacă datele sale ori de câte ori fiul lui va duce și va preda singur deșeuri metalice. Aceste aspecte rezultă din declarațiile martorului Mocan E. și se coroborează cu cele ale lui M. N. și ale învinuitului (f. 24, 55, 14).
În data de_, SC "Rematex"; SRL a vândut aceste deșeuri către SC
"Impex GMC"; SRL, de unde au fost predate poliției (f.f.43,44,45).
Fiind recuperate și prezentate celor două părți vătămate, ambii și-au recunoscut o parte din literele și cifrele demontate și sustrase de pe mormintele aparținătorilor lor, inclusiv icoana cu chipul lui Isus, fiindu-le restituite (f.39,43).
Referitor la valoarea prejudiciului cauzat, s-a reținut suma de 1700 lei în cazul părții vătămate M. G., respectiv 900 lei în cazul părții vătămate T. I.
, conform estimării lucrărilor de către Boda Attila (f. 123 ).
Având în vedere că învinuitul singur a predat aceste bunuri sustrase din două locuri diferite, rezultă că el este autorul profanării de morminte și al furtului.
Declarațiile acestuia, prin care afirmă că a găsit cifrele și literele din bronz într-o pungă, sub un copac în cimitir, se vor înlătura ca nesincere, deoarece din cercetarea la fața locului și din natura bunurilor rezultă că acestea au fost deprinse de către o persoană, o parte dintre ele, care erau mai bine fixate neputând fi dislocate. În continuare era neverosimil ca cel care a desprins aceste litere și cifre, să le fi lăsat acolo, renunțând să le mai valorifice.
De asemenea, faptul că literele și cifrele provin din două locuri diferite, aflate la o distanță considerabilă una de alta, face cu atât mai puțin probabilă și neverosimilă apărarea învinuitului.
În plus, pe bonul de predare apare și o cantitate de fier și un panou de gard, martorul Mocan E. confirmând că învinuitul a predat inclusiv panoul de gard furat. Faptul că învinuitul neagă predarea acestuia dovedește caracterul mincinos al declarațiilor sale.
Declarațiile mincinoase ale învinuitului nu fac decât să demonstreze odată în plus că acesta dorește să ascundă adevărul, el fiind autorul ambelor infracțiuni.
3. Într-o noapte din perioada decembrie 2012-_, învinuitul s-a deplasat pe str. Nouă, la blocul B5, unde locuiește partea vătămată O. I. .
Acesta are un garaj situat sub bloc, iar din garaj se poate intra și în beci. Ușa garajului era asigurată cu un lacăt pe care învinuitul l-a desfăcut cu o cheie. A pătruns înăuntru unde a luat o șurubelniță și a desfăcut un aparat de sudură, sustrăgând din acesta componentele din cupru. De asemenea a desfăcut o centrală termică folosită, marca Junkers, din care a sustras componentele electrice, precum și mai multe baterii pentru chiuvetă. Cu ocazia demontării acestor bunuri, învinuitul a pus mâna pe ele. Cu ocazia cercetării la fața locului au fost ridicate mai multe amprente digitale, despre care s-a stabilit că îi aparțin învinuitului M. N. -J. (f.94-104 ). A mai sustras o trusă de lipit marca Bosch, precum și o vioară.
Învinuitul a vândut bunurile sustrase în Ortelec la centrul de colectare al fierului vechi.
Inițial a negat faptul că ar fi fost vreodată în acel garaj sau în beci, neputând explica cum au ajuns amprentele sale pe bunurile din garaj.
Ulterior, în prezentat tatălui său și al apărătorului din oficiu a revenit asupra acestor declarații și a recunoscut că ele comis acel furt.
Afirmațiile sale, privind participarea mamei sale, V. E. la furtul săvârșit în dauna părții vătămate O. I., nu au putut fi considerate ca sincere și nu se coroborează cu alte probe.
Prin urmare nu s-a impus nici extinderea cercetărilor față de V. E. și nici reținerea în sarcina învinuitului V. N. -J. a agravantei speciale prevăzute de art. 209 alin1. lit.a) C.p.
ÎN DREPT
Fapta învinuitului V. N. -J. care în baza aceleiași rezoluții infracționale, a desprins literele și cifrele precum și icoanele de pe 2 pietre
funerare, ducând la degradarea acestora, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de profanare de morminte, prevăzută de :art. 319 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 și art. 99 alin.2 Cod penal.
Fapta învinuitului V. N. -J. , care în baza aceleiași rezoluții infracționale, din loc public, a sustras piesele de metal desprinse de pe 2 pietre funerare, provocând un prejudiciu de aproximativ 2800 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de :- art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit. e) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 și art. 99 alin.2 Cod penal.
Fapta învinuitului V. N. -J. , care pe timp de noapte și prin efracție, a sustras din garajul părții vătămate O. I. bunuri în valoare de 2.000 lei,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de:
- art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.g) și i) Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin.2 Cod penal.
Starea de minorat s-a reținut deoarece la data săvârșirii tuturor faptelor, inculpatul avea vârsta de 14 ani.
Cele 3 infracțiuni se află în concurs real, prevăzut de art. 33 lit.a) C.p.
Infracțiunea de profanare de morminte se reține ca infracțiune distinctă de cea de furt, deoarece are obiect juridic diferit și s-a comis prin acte materiale distincte, însușirea bunurilor consumându-se după consumarea primei infracțiuni.
Infracțiunile din acest dosar au fost săvârșite în perioada termenului de încercare stabilit prin Sentința penală nr. 151/_ a Judecătoriei Z., definitivă la_, prin care învinuitul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru o faptă săvârșită în timpul minorității.
Nu este așadar în stare de recidivă, însă se impune aplicarea art. 83 alin.1 Cod penal.
Situația de fapt prezentată mai sus este susținută de următoarele mijloace de probă :declarațiile învinuitului V. N. J. (f . 22, 24, 76, 126-
127, 128 ); procesul - verbal de cercetare la fața locului (f. 5, 44, 93, ); planșe fotografică de cercetare la fața locului ( f. 6-10, 45-50, 69-74, 95-104 ), declarațiile părții vătămate T. I. (f. 40, 41, 42, 56, ); declarațiile părții vătămate O. I. (f. 67, 80, 89-90), declarațiile părții vătămate M. G. (f. 4, 37, 38, ); declarațiile martorului Mocan E. (f. 50, 51, 121, ); dovezi de ridicare - predare bunuri (f. 39, 43 ,52 ); raport de expertiză medico-legală psihiatrică (f. 28, 78, ); raport de constatare tehnico-științifică nr. 34043/_ ( f. 108-116).
La termenul de judecată din data de_, s-a procedat la verificarea regularității actului de sesizare conform art. 300 C.p.p.
Deliberand cu privire la regularitatea actului de sesizare a instantei, in raport de aspectele învederate de părți, procuror și invocate din oficiu, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 263 cpp, rechizitoriul trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile prev. de art. 203 C.p.p., datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată și durata acesteia, precum și dispoziția de trimitere în judecată, numele și prenumele persoanelor care trebuie citate în instanță, cu indicarea calității lor în proces, locul unde urmează a fi citate. În cazul în care urmărirea penală este efectuată de procuror, rechizitoriul trebuie să cuprindă și datele suplimentare prev. de art. 260 C.p.p..
Potrivit art. 262 pct. 1 lit. a C.p.p. dacă acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare în cursul urmăririi penale, procurorul dă rechizitoriu prin care pune în mișcare acțiunea penală și dispune trimiterea în judecată.
Prin rezoluțiile din data de_ (f.11) din dosar nr. 1631/P/2012 s-a dispus începerea urmăririi penale față de V. N. J. cu privire la săvârșirea infracțiunilor profanare de morminte și furt calificat prevăzute de: art. 319 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 99 alin. 2 C.p.; art. 208 alin. 1-art. 209 alin. 1 lit. e C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 99 alin. 2 C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
Prin rezoluția din data de_ (f.14) din dosar nr. 51/P/2013 s-a dispus începerea urmăririi penale față de V. N. J. cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208-art. 209 alin. 1 lit. g,i C.p. cu aplicarea art. 99 alin. 2 C.p., din data de decembrie 2012-ianuarie 2013.
La punctul I.3 din rechizitoriu "starea de fapt"; este descrisă fapta de furt calificat din perioada decembrie 2012-_ . La punctul III. 3 secțiunea "în drept"; este descrisă în drept fapta de furt prezentată mai sus, reținându-se aceeași încadrare juridică a faptei ca cea din rezoluția din data de_ (f.14) respectiv furt calificat prev. de art. 208-art. 209 alin. 1 lit. g,i C.p. cu aplicarea art. 99 alin. 2 C.p. Totodată se menționează că cele tre i inf racț iun i descrise la punctul III. 3 "în drept"; se află în concurs real, prev. de art. 33 lit. a C.p.
Analizând dispozitivul rechizitoriului din_ instanța a reținut că se dispune punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului minor V. N. J. pentru săvârșirea infracțiunilor de profanare de morminte și furt calificat prevăzute de: 1.art. 319 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2
C.p. și art. 99 alin. 2 C.p.; 2.art. 208 alin. 1-art. 209 alin. 1 lit. e C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 99 alin. 2 C.p.;totul cu aplicarea art. 33 lit. a
C.p. Deci punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului se face doar pentru două infracțiuni (cele descrise la punctul I.1; I.2; 1-2 din "starea de fapt";, respectiv punctul III.1, III. 2 din secțiunea "în drept";; nu și pentru a treia infracțiune respectiv cea de la punctul I.3 din rechizitoriu secțiunea
"starea de fapt";; punctul III. 3 secțiunea "în drept";. Prin urmare nu se poate
considera că procurorul și-a manifestat voința de trimitere în judecată a inculpatului și pentru această ultimă infracțiune.
Acțiunea penală are ca scop tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni și se pune în mișcare prin actul de inculpare prevăzut de lege potrivit art.9 C.p.p. În speță, acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare nici prin ordonanță conform dispozițiilor art. 203 alin. 1 C.p.p., art. 234-235 C.p.p., nici prin rechizitoriu, în conformitate cu dispozițiile art. 262 pct. 1 lit. a) C.p.p., privitor la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208-art. 209 alin. 1 lit. g,i
C.p. cu aplicarea art. 99 alin. 2 C.p. din data de decembrie 2012-ianuarie 2013. Încalcarea dispozițiilor legale privind sesizarea instanței este sancționată cu nulitatea absolută, care nu poate fi înlăturată, putând fi invocată în orice stare a procesului, și se ia în considerare chiar din oficiu, așa cum rezultă din
interpretarea dispozițiilor art. 197 alin. (2) si (3) C.p.p.
Astfel, pentru ca rechizitoriul să poată îndeplini funcția sa de act de sesizare a instanței, trebuie să fie întocmit cu respectarea normelor care reglementează conținutul și forma acestuia, legiuitorul reglementând în mod distinct aceste aspecte tocmai datorită importanței deosebite pe care o prezintă rechizitoriul.
Or, prin nemenționarea în partea dispozitivă a rechizitoriului a dispoziției privind punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea inculpatului în judecată pentru toate faptele cu caracter infracțional ce au fost reținute în sarcina sa și descrise în partea expozitivă, nu s-a procedat la o legală sesizare a instanței de judecată, la învestirea sa cu privire la toate faptele reținute în sarcina inculpatului, având în vedere că, potrivit art. 317 C.p.p., obiectul judecății îl
constituie fapta și persoana arătate în actul de sesizare a instanței -în cauză rechizitoriul.
În speță nu sunt incidente nici dispozițiile art. 336 C.p.p. privind posibilitatea extinderii procesului penal pentru alte fapte, deoarece infracțiunea de furt calificat pentru care nu s-a pus în mișcare acțiunea penală și nu s-a dispus trimiterea în judecată nu a fost descoperită în cursul judecății.
Pe de altă parte, art. 300 alin. 2 C.p.p. prevede că în cazul când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia. Din examinarea textului se observă că acesta reglementează o excepție de la regula restituirii actului de sesizare neregulat întocmit și anume situația când aceasta poate fi complinită fie la momentul la care regularitatea este pusă în discuție, fie prin acordarea unui termen în acest scop. Deși textul nu face referiri exprese, este evident că o astfel de situație nu poate avea ca obiect modificări care țin de fondul actului de sesizare, ci doar unele de formă (ex. erori materiale) sau cele ce țin de absența mențiunii că rechizitoriul a fost verificat în conformitate cu dispozițiile art. 264 alin.3 Cpp ( decizia nr.9/2008 ÎCCJ-Secțiile Unite).
În cauză neregularitatea nu poate fi însă acoperită de îndată sau prin acordarea unui termen, deoarece, în situația dată, înlăturarea neregularității actului de sesizare a instanței este echivalentă cu refacerea acestuia, astfel încât să cuprindă și dispoziția de punere în mișcare a acțiunii penale și trimitere în judecată a inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208- art. 209 alin. 1 lit. g,i C.p. cu aplicarea art. 99 alin. 2 C.p. faptă comisă în intervalul decembrie 2012-ianuarie 2013.
Or, este evident că art. 300 alin. 2 C.p.p. nu conferă posibilitatea înlăturării neregularității actului de sesizare prin acordarea unui termen în vederea refacerii acestuia; în cazul în care se impune refacerea actului de sesizarea, singura posibilitate reglementată de art. 300 alin. 2 C.p.p este restituirea dosarului
organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia. În caz contrar, dacă s-ar accepta că se poate înlătura neregularitatea actului de sesizare prin acordarea unui termen în vederea refacerii acestuia, s-ar ajunge la identificarea unui moment în cadrul procesului penal în care instanța ar fi
învestită prin două acte de sesizare primară -rechizitorii, cu privire la aceleași fapte (profanare de morminte și furt calificat prevăzute de: 1.art. 319 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 99 alin. 2 C.p.; 2.art. 208 alin. 1-art. 209 alin.
1 lit. e C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 99 alin. 2 C.p.;totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p, respectiv 1.art. 319 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2
C.p. și art. 99 alin. 2 C.p.; 2.art. 208 alin. 1-art. 209 alin. 1 lit. e C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 99 alin. 2 C.p.; 3. art. art. 208-art. 209 alin. 1 lit. g,i C.p. cu aplicarea art. 99 alin. 2 C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p),aspect ce ar încalca în mod flagrant principiul non bis in idem reglementat de art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Aceasta ar fi consecința firească a faptului că instanța nu a infirmat, conform art. 197 alin. 2 C.p.p. primul act de sesizare (rechizitoriu), ci a ales excepția de la regula
instituită de art. 197 alin. 3 C.p.p., respectiv art. 300 alin. 2 C.p.p., caz în care, potrivit art. 317 C.p.p., ar trebui să se pronunțe de două ori cu privire la aceleași fapte, imputate aceluiași inculpat. În măsura în care s-ar invoca prevederile art. 197 alin. 3 teza finală C.p.p. pentru infirmarea primului rechizitoriu cu scopul ca instanța să rămână învestită doar prin cel de al doilea s-ar ajunge la ridicarea excepției (art. 300 alin. 2 C.p.p.) la rang de regulă în materia nulităților privitoare la sesizarea instanței fapt ce ar contraveni principiului previzibilității legii penale instituit de art. 6 CEDO și în acest caz s-ar eluda dispozițiile art. 300 alin. 2
C.p.p. deoarece neregularitatea nu a fost înlăturată prin acordarea unui termen în acest scop, aceasta persistând și după emiterea celui de al doilea rechizitoriu fiind necesară intervenția din nou a instanței pentru infirmarea primului act de sesizare.
Totodată, nu s-a putut considera nici faptul că fapta de furt calificat din perioada decembrie 2012-ianuarie 2013, prev. de art. 208-art. 209 alin. 1 lit. g,i
C.p. cu aplicarea art. 99 alin. 2 C.p. descrisă la punctul I.3 din rechizitoriu
"starea de fapt"; respectiv punctul III. 3 secțiunea "în drept";, reprezintă un act material care ar intra în conținutul infracțiunii continuate de furt calificat, prev. de art.208 alin. 1-art. 209 alin. 1 lit. e C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art.
99 alin. 2 C.p., pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală; deoarece la dosarul cauzei nu se regăsește o ordonanță de schimbare de încadrare juridică
întemeiată pe dispozițiile art.238 Cpp, iar în lipsa unui astfel de act faptele nu pot fi considerate decât ca fiind infracțiuni concurente. Mai mult, la punctul III secțiunea "în drept"; se menționează că c ele tre i inf racț iun i descrise la punctul III. 3 "în drept"; se află în concurs real, prev. de art. 33 lit. a C.p.; iar în procesul verbal din data de_ (f.131) de prezentare a materialului de urmărire penală sunt evidențiate cele trei infracțiuni 1.art. 319 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2
C.p. și art. 99 alin. 2 C.p.; 2.art. 208 alin. 1-art. 209 alin. 1 lit. e C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 99 alin. 2 C.p.; 3. art. art. 208-art. 209 alin. 1 lit. g,i C.p. cu aplicarea art. 99 alin. 2 C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p
Ca urmare, față de considerentele expuse, instanța a reținut că neregularitatea actului de sesizare a instanței constând în nemenționarea în partea dispozitivă a rechizitoriului întocmit în cauza, a punerii în mișcare a acțiunii penale și trimiterea inculpatului în judecată pentru toate faptele cu caracter infracțional ce au fost reținute în sarcina sa și descrise în partea expozitivă reprezintă o cauză de nulitate absolută, nefiind o neregularitate ce se poate acoperi de îndată sau prin acordarea unui termen de judecată în acest
sens, care să cadă sub incidența excepțiilor de la sancțiunea nulității actului de sesizare prev. de art. 300 alin 2 C.p.p.
Neregularitatea constatată nu a putut fi înlăturată decât prin refacerea actului de sesizare a instanței, motiv pentru care, instanța în baza art. 300 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 197 alin. 2 C.p.p. văzând dispozițiile art. 262 alin. 1 lit. a
C.p.p. a constatat nulitatea parțială a rechizitoriului din_ emis în dosarul cu nr. 480/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj și a restituit în baza art. 300 alin. 2 C.p.p. cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj în vederea refacerii actului de sesizare al instanței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal PARCHETUL DE PE L. JUDECĂTORIA ZALĂU solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea continuării judecății.
S-a arătat că în mod greșit a dispus instanța de fond restituirea cauzei la Parchet, deoarece instanța a fost sesizată prin rechizitoriu cu doar două infracțiuni, furt calificat și profanare de morminte, ambele în formă continuată.
Pentru infracțiunea de furt din punctul 3 din rechizitoriu instanța nu a fost sesizată, astfel că trebuia să judece doar cele două infracțiuni în privința cărora a fost sesizată.
Susținerile M. ui P. din ședința publică din data de 17 inie 2013 sunt redate integral mai sus, în practicaua hotărârii.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
În mod corect s-a dispus restituirea cauzei la Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj în vederea refacerii actului de sesizare al instanței, deoarece neregularitatea actului de sesizare a instanței constând în nemenționarea în partea dispozitivă a rechizitoriului a punerii în mișcare a acțiunii penale și a trimiterii inculpatului în judecată pentru toate faptele cu caracter infracțional ce au fost reținute în sarcina sa și au fost descrise în partea expozitivă reprezintă o cauză de nulitate absolută, nefiind o neregularitate ce se poate acoperi de îndată sau prin acordarea unui termen de judecată în acest sens, care să cadă sub incidența excepțiilor de la sancțiunea nulității actului de sesizare prev. de art. 300 alin.2 Cod procedură penală.
Nu sunt incidente dispozițiile art.336 Cod procedură penală privind posibilitatea extinderii procesului penal pentru alte fapte, deoarece infracțiunea de furt calificat pentru care nu s-a pus în mișcare acțiunea penală și nu s-a dispus trimiterea în judecată nu a fost descoperită în cursul judecății.
Inculpatul are dreptul de a fi judecat în același timp și într-un termen rezonabil pentru toate faptele care au făcut obiectul urmăririi penale și care i-au fost aduse la cunoștință cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, instanța urmând a aprecia dacă se impune sau nu efectuarea unor schimbări de încadrare juridică prin reținerea formei continuate pentru toate actele materiale de sustragere sau reținerea concursului de infracțiuni de furt calificat.
Pentru considerentele prezentate, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău împotriva sentinței penale nr. 158 din 19 aprilie 2013 a Judecătoriei Z. .
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Lăzăreanu L. .
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău împotriva sentinței penale nr. 158 din 19 aprilie 2013 a Judecătoriei Z. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Lăzăreanu L. .
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
L. M. | M. | Ș. | , | ANA C. |
GREFIER
M. B.
Red.L.M./M.N.
2 ex./_
Jud.fond: B. T. G.
| ← Decizia penală nr. 251/2013. Profanare de morminte | Decizia penală nr. 22/2013. Ultrajul contra bunelor moravuri... → |
|---|
