Decizia penală nr. 538/2013. Infractiuni la regimul vamal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.538/R/2013
Ședința publică din 17 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G., judecător
JUDECĂTORI: V. C. - președinte secție
DP
G.: DS
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul D. V. împotriva sentinței penale nr.93 din 14 februarie 2013 a Judecătoriei S. u- Marmației, acesta fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev.de art. 270 al. 3, art. 274 din Legea nr. 86/2006, privind Codul Vamal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av.Boroș M., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului, av.Sîrbu Timea, care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Apărătorul inculpatului solicită a se proceda la audierea recurentului, având în vedere că acesta nu a dat declarație la instanța de fond.
Curtea încuviințează cererea și procedează la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului verbal depus la dosar (f.17).
Apărătorul inculpatului depune la dosar o caracterizare a recurentului și familiei acestuia făcută de primarul comunei Bistra, jud.Maramureș și un certificat de încadrare în grad de handicap pentru fiica acestuia, numita D. Irina.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.pr.pen., deoarece fapta nu a fost comisă de acesta. Susține că inculpatul se afla la domiciliu când a fost comisă fapta. Instanța de fond a avut în vedere convorbirile telefonice dintre coinculpatul F. și fiica inculpatului, numita D. Irina, care l-a anunțat pe cel dintâi că tatăl său urmează să preia țigările și să le depoziteze în imobilul lui. Fiica inculpatului nu recunoaște însă activitatea infracțională a inculpatului. Prima declarație a dat-o sub presiune, solicitând a se avea în vedere și împrejurarea că suferă de un handicap, care îi afectează percepția. Având în vedere că există dubii privind vinovăția inculpatului, se justifică pronunțarea unei soluții de achitare.
Dacă se va aprecia că inculpatul este vinovat, solicită să se rețină complicitatea și nu autoratul, având în vedere că acesta nu a făcut acte de
executare în mod nemijlocit așa cum cere latura obiectivă a infracțiunii, respectiv nu a făcut niciun transport al țigărilor peste graniță. Cei care au transportat țigările peste graniță au rămas neidentificați. Pentru egalitate de tratament, solicită să se rețină și în sarcina inculpatului complicitatea și nu autoratul și să fie condamnat la o pedeapsă sub 1 an închisoare cu suspendare condiționată, având în vedere că este la prima confruntare cu legea penală și nu sunt probe certe de vinovăție la dosar, iar cele care există sunt contradictorii.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, apreciind că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită. Astfel, din declarațiile coinculpaților rezultă că cel care a inițiat acest demers a fost chiar inculpatul, care este ucrainean, aspect confirmat și de martorii asistenți.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită achitarea, deoarece nu este vinovat.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 93 din 14 februarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S. u-Marmației în baza art. 334 cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei privind inculpații F. G. și
B. M. I. , din infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 3, art.
274 din Legea nr. 86/2006, cu modificările ulterioare, în complicitate la infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 26 cod penal raportat la art. 270 alin. 3 și art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu modificările ulterioare.
În temeiul art. 345 alin. 2 din Codul de Procedură Penală a condamnat pe inculpații:
D. V. , CNP 1., fiul lui I. și M., născut la data de 03 februarie 1954 în localitatea V. V., județul Maramureș, 8 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, cu domiciliul în localitatea V. V. nr. 63,
județul Maramureș, posesor al CI seria MM nr. 2. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 3 coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86-2006, cu aplicarea art. 74 lit.";a"; și art. 76 lit.";b"; C.pen.
În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante de 1 an închisoare pe un termen de încercare de trei ani, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art. 359 Cod proc. pen. și s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art.191 al.(1) C.proc.pen, instanța a obligat inculpatul D. V. la plata sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare (din care suma de 200 lei reprezintă onorariul avocatului Onița I.A., desemnat din oficiu, care se va suporta din fondurile M. ui de Justiție).
F. G. , CNP 1., fiul lui V. și V., născut la data de 16 august 1970 în localitatea R. de Sus, județul Maramureș, 8 clase, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, posesor al CI seria MM nr. 1. eliberat de SPCLEP S. u Marmației, fără antecedente penale, cu domiciliul în comuna R. de Sus nr. 946, județul Maramureș, la pedeapsa de opt luni închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 26 Cod Penal raportat la art. 270 alin. 3 coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86-2006, cu aplicarea art. 320 indice 1 cod procedură penală, art. 74 lit."; c"; și art. 76 lit.";c"; C.pen.
În raport de conținutul fișei cazierului judiciar s-a constatat aplicabilitatea prevederilor art. 134, art. 86 cod penal și respectiv art. 38 alin. 2 cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante de opt luni închisoare pe un termen de încercare de doi ani și opt luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art. 359 Cod proc. pen. și s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art.191 al.(1) C.proc.pen, instanța a obligat inculpatul F. G. la plata sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare (din care suma de 200 lei reprezintă onorariul avocatului Mihali Anișoara Iulia, desemnat din oficiu, care se va suporta din fondurile M. ui de Justiție).
B. M. I. , CNP 1., fiul lui M. și M., născut la data de 2 iunie 1983 în localitatea R. de Sus, județul Maramureș, fără antecedente penale, cu domiciliul în comuna R. de Sus nr. 1106, județul Maramureș, posesor al CI seria MM nr. 3. eliberată de SPCLEP S. u Marmației, la pedeapsa de opt luniînchisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 26 Cod Penal raportat la art. 270 alin. 3 coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86-2006, cu aplicarea art. 320 indice 1 cod procedură penală, art.
74 lit.";a și c "; și art. 76 lit.";c"; C.pen.
În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante de opt luni închisoare pe un termen de încercare de doi ani și opt luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art. 359 Cod proc. pen. și s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art.191 al.(1) C.proc.pen, instanța a obligat inculpatul F. G. la plata sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare (din care suma de 200 lei reprezintă onorariul avocatului M. R., desemnat din oficiu, care se va suporta din fondurile M. ui de Justiție).
În temeiul art. 118 litera a din Codul penal s-a dispus confiscarea cantității de 3.000 pachete de țigări cu timbru ucrainean marca Viceroy, ridicate de organele IJPF Maramureș la data de 14 martie 2012 potrivit dovezii seria P nr. 4. din data de_ .
În baza art. 14 alin.3 Cod de procedură penală raportat la art. 346 alin.1 Cod de procedură penală, coroborat cu art. 1357, art. 1382 și art. 1385 din Noul cod civil Cod civil, a obligat în solidar inculpații D. V., F. G. și B.
M. I., să plătească părții civile A. N. a V. B., sector 1, str.
M. M. ,nr.13, prin D. R. pentru A. și O. V. C. , cu sediul în O., str. A. R. nr.4, jud. Bihor, pentru Biroul Vamal S. u Marmației, str. B. Vodă nr.125 A, jud. Maramureș, suma de 34.488 lei reprezentând datoria vamală (compusă din 5.687 lei-taxe vamale, 20.215 lei- accize și 8.586 lei- TVA) la care se adaugă dobânzi și penalități, conform art. 119, 120 și 121 indice 1 din Codul de procedură fiscală, începând cu data nașterii datoriei vamale (_ ) și până la achitarea integrală a prejudiciului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, nr. 485-P-2012 înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților D. V., F. G. și B. M. I., pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 3, raportat la art. 274 din Legea nr. 86- 2006, cu modificările ulterioare.
În actul de sesizare s-a reținut că, în zilele de 12 și 13 martie 2012, inculpații au purtat mai multe discuții telefonice în legătură cu preluarea,
depozitarea și transportul unor colete cu țigări de producție ucraineană, în vederea comercializării, rămânând înțeleși că în noaptea de 13-14 martie 2012, să se deruleze întreaga activitate infracțională.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Deși inculpatul D. V., în faza de urmărire penală, a negat participarea sa în săvârșirea infracțiunii de contrabandă imputate iar în fața instanței s-a prevalat de dreptul la tăcere, instanța a apreciat că probatoriul administrat nu conduce la concluzia lipsei calității acestuia de subiect activ al infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 3 raportat la art. 274 din legea nr. 86-2006, cu modificările ulterioare.
S-a observat astfel, că atât inculpatul F. G. cât și inculpatul B. M.
G., nu doar în faza de urmărire penală dar și în fața instanței, l-au indicat pe inculpatul D. V. ca fiind coordonatorul săvârșirii infracțiunii de contrabandă și persoana care însoțită de alte două persoane a procedat la aruncarea coletelor de țigări de proveniență ucraineană în curtea imobilului, aparținând inculpatului F. G. .
Nu este lipsită de relevanță nici împrejurarea la care procesul verbal de constatare întocmit la 14 martie 2012 face referire, împrejurare constând în recunoșterea de către inculpatul F. G., ca urmare a prezentării de către organele de poliție a unor fotografii judiciare, a inculpatului D. V. (poreclit Moșu) pe care l-a indicat ca fiind autorul transportului coletelor de țigări în curtea imobilului, circumstanță confirmată de martorii asistenți Vida Gavrilă și Simion V. și întărită de procesul verbal de prezentare pentru recunoașterea după fotografie din_ (fila 69).
Conform declarației numitului Kapa V. -Sorin, ulterior decedat (fila 39 d.u.p), acesta a fost înștiințat de inculpatul F. G. că urma ca inculpatul D.
V. (poreclit Moșu) să efectueze transportul coletelor de țigări până în dealul Voroteț.
Referiri la implicația și rolul inculpatului D. V. în săvârșirea
infracțiunii de contrabandă au fost făcute și de numita D. Irina, cu prilejul audierii sale în faza de urmărire penală (fila 46), aceasta relatând că tatăl său (D.
) a înștiințat-o telefonic în data de_ că au fost introduse în țară coletele de țigări și urmează a le transporta în localitatea R. de Sus, în scopul de a le depozita în imobilul aparținând inculpatului F. G. .
În baza considerentelor în precedent expuse, instanța a apreciat că situația de fapt mai sus relatată este pe deplin dovedită prin mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, la care s-au făcut referiri pe parcursul prezentei sentințe.
În drept, fapta inculpatului D. V. , care în noaptea de 13 martie 2012, a preluat și transportat în vederea comercializării, însoțit de alte două persoane, 3.000 pachete cu țigări Viceroy de producție ucraineană, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 34.488, constituie infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 3, art. 274 din Legea nr. 86-2006, cu modificările ulterioare.
2. În drept, fapta inculpaților F. G. și B. M. I . , care atât anterior cât și în data de_, au efectuat acte de sprijinire a săvârșirii infracțiunii de contrabandă, inclusiv pe latura ei pshică, prin întreținerea și consolidarea hotărârii autorului de săvârșire a faptei (prin înțelegerea prealabilă privind efectuarea transportului coletelor de țigări și prin prezența lor în imobilul situat în dealul Voroteț) constituie complicitate la infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 26 cod penal raportat la art. 270 alin. 3 și art. 274 din Legea nr. 86-2006, cu modificările ulterioare.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele săvârșite de inculpați există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestora.
În procesul de apreciere a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal, dispozițiile părții generale a Codului Penal, limitele de pedeapsă stabilite pentru infracțiunile săvârșite, prevederile art. 320 indice 1 cod procedură penală ce dispun în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă, aplicabile inculpaților F. G. și
B. M., modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpaților.
De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că inculpații D. V. și
B. M. I., nu prezintă antecedente penale, nemaifiind anterior condamnați pentru alte fapte penale, urmând a reține în beneficiul acestora circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, ca urmare a conduitei bune pe care au avut-o inculpații anterior comiterii faptei.
Referitor la inculpatul F. G., fișa de cazier judiciar s-a evidențiat că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 380-1993 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației la pedeapsa amenzii în cuantum de 100.000 rol iar prin sentința penală nr. 249 din_ emisă de Judecătoria Sighetu Marmației, la pedeapa rezultantă de 6 luni închisoare, stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani și șase luni.
În raport de condamnarea la pedeapsa amenzii, instanța a constatat aplicabilitatea prevederilor art. 134 cod penal iar în privința condamnării la pedeapsa închisorii de șase luni, reține aplicabilitatea prevederilor art. 86 cod penal, în conformitate cu care, dacă condamnatul nu a săvârșit din nou o infracțiune înăuntru termenului de încercare și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în baza art. 83 și 84, el este reabilitat de drept.
Reținerea incidenței prevederilor art. 134 și respectiv 86 cod penal, antrenează aplicabilitatea prevederilor art. 38 alin. 2 cod penal.
Instanța a ținut seama însă de atitudinea inculpaților F. G. și B. M.
I., după săvârșirea infracțiunii, constând în prezentarea lor în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, sens în care va recunoaște beneficiul circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c cod penal.
Deși la prima vedere, s-ar putea conchide recunoașterea unui dublu beneficiu prin aplicarea cumulativă a prevederilor art. 320 indice 1 cod procedură penală și respectiv dispozițiilor art. 74 lit. c în raport de o singură faptă (manifestarea unei conduite sincere), instanța a considerat că nu există impedimente pentru a se proceda la un cumul al textelor legale amintite.
Se remarcă inexistența unui text legal care să conțină o prohibiție în sensul reținerii dispozițiilor art. 320 indice 1 Cod procedură penal și art. 74 lit. c Cod penal.
Pe de altă parte, în mod indeniabil, comportarea sinceră manifestată de inculpat în cadrul procesului penal (vizând inclusiv componenta recunoașterii integrale a faptei) se circumscrie sferei aplicabilității atât a prevederilor art. 320 indice 1 cod procedură penală cât și a dispozițiilor art. 74 lit. c cod penal.
În condițiile în care conduita inculpatului antrenează aplicabilitatea a două texte legale, nu s-a putut susține preeminența prevederilor art. 320 indice 1 cod procedură penală în raport de dispozițiile art. 74 lit. c cod penal, în lipsa unui suport legal care să autorizeze o astfel de teză.
Un alt argument idoneu pentru cumulul celor două dispoziții legale este reprezentat de consecințele nefavorabile produse inculpatului prin reținerea aplicabilității doar a prevederilor art. 320 indice 1 cod procedură penală, prevederi
ce atrag doar reducerea limitelor de pedeapsă (cu o treime în cazul pedepsei închisorii și o pătrime în ipoteza pedepsei amenzii), în contextul în care anterior introducerii art. 320 indice 1 cod procedură penală prin legea 202-2010, inculpatul putea beneficia prin reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c cod penal de o reducere a pedepsei sub minimul special.
Este greu să crezut că rațiunea legiuitorului a fost de a elimina posibilitatea reținerii art. 74 lit. c cod penal prin introducerea și aplicarea art. 320 indice 1 cod procedură penală (altele fiind motivele care au condus la introducerea procedurii simplificate).
Luând în calcul ansamblul acestor criterii, instanța a condamnat pe inculpatul D. V. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. 3 raportat la art. 274 din Legea nr. 86- 2006, cu modificările ulterioare, inculpatul F. G. la pedeapsa închisorii de opt luni și inculpatul B. M. I. la pedeapsa închisorii de opt luni, pentru complicitate la infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 26 Cod Penal raportat la art. 270 alin. 3 coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86-2006, cu modificările ulterioare.
Întrucât în raport de particularitățile dezvoltarii psiho-sociale a inculpaților și împrejurările cauzei, instanța a apreciat că scopurile educativ, preventiv și represiv ale pedepsei pot fi atinse și fără executarea efectivă a pedepsei privative de libertate, urmează să suspende condiționat executarea acesteia, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal pe durata unui termen de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod de procedură penală, instanța a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor a căror încălcare poate atrage revocarea suspendării executării pedepsei.
În temeiul art.191 al.(1) C.proc.pen, instanța a obligat inculpații la plata cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu privire la cantitatea de 3.000 pachete de țigări cu timbru ucrainean marca Viceroy, ridicate de organele IJPF Maramureș la data de 14 martie 2012 potrivit dovezii seria P nr. 4. din data de_, instanța a dat aplicare dispozițiilor art. 118 litera a din Codul penal urmând a dispune conficarea.
Instanța nu a dispus confiscarea celor două binocluri marca Breaker model 750, apreciind că în privința acestor bunuri nu este aplicabilă niciuna din situațiile enumerate de art. 118 cod penal (literele a-f).
Sub aspectul laturii civile a prezentei cauze, prevalându-se de dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 2913-92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal Comunitar, Regulamentul (CEE) nr. 2454-1993 a Comisiei din 2 iulie 1993, Codul fiscal, cu modificările ulterioare, Hotărârea Guvernului României nr. 44-2004 privind Normele de aplicare a codului fiscal, art. 206 indice 5 lit. b, 206 indice 6 și art. 206 indice 7 lit.d, art. 131 lit. a, art. 136 alin. 1 din Codul Fiscal, D. R. pentru A. și O. V. C. în reprezentarea Autorității Naționale a V., în cuprinsul adresei nr. 296 -J din_ (fila 29), a apreciat că prejudiciul cauzat bugetului de stat în cazul mărfurilor care provin din afara Uniunii Europene și au fost introduse ilegal în Comunitate se compune din taxe vamale, accize și TVA.
Partea civilă, în sprijinul pretențiilor deduse judecății, a făcut referire la Hotărârea din data de_, dată în Cauza C-459-7 de Curtea Europeană de Justiție, în cadrul căreia s-a statuat că pentru a determina stingerea datoriei vamale, punerea sub sechestru a mărfurilor neregulat introduse pe teritoriul vamal al Comunității trebuie să intervină înainte ca aceste mărfuri să treacă de primul birou vamal situat în interiorul acestui teritoriu.
S-a menționat de către partea civilă că, datoria vamală care a luat naștere la introducerea ilegală a 3000 pachete țigarete pe teritoriul vamal al României este de
34.488 lei (compusă din taxe vamale-5.687 lei, accize 20.215 lei și TVA-8.586 lei), conform adresei emisă de Biroul Vamal S., solicitându-se a se face aplicarea prevederilor art. 119, art. 120 și art. 120 indice 1 din Codul de procedură fiscală.
Instanța a reținut că dispozițiile art. 136 alin. 1 dispun că "în cazul în care, la import, bunurile sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe comunitare similare, stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care intervin faptul generator și exigibilitatea respectivelor taxe comunitare";.
Conform prevederilor art. 139 din Codul Fiscal "În cazul în care, la import, bunurile sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe comunitare similare, stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care intervin faptul generator și exigibilitatea respectivelor taxe comunitare";.
În conformitate cu art. 249 din Directiva CE nr. 112/2006 (Directiva TVA), s-a stabilit că directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru căruia i se adresează, lăsând autorităților naționale competența privind modalitatea de transpunere.
În opinia Curții, este irelevant faptul că scopul activității este unul ilicit, indiferent de scopul sau rezultatul activității respective. În sensul arătat sunt și cauzele C 158/98- Coffeshop Siberie și Cauza C 111/92-Wifried Lange, cauze în care CEJ și-a fundamentat soluția pe faptul că principiul neutralității se opune operării unor distincții de ordin general între tranzacțiile legale și cele ilegale.
În conformitate cu prevederile art. 9 din Directiva sus menționată, persoana impozabilă înseamnă orice persoană care în mod independent, desfășoară în orice loc activitate economică indiferent de scopul sau rezultatele activității respective.
Cu privire la perceperea de TVA în cazul activităților ilicite, instanța a reținut că diferența de tratament fiscal în funcție de natura licită sau ilicită a activităților desfășurate ar conduce implicit la încălcarea principiului neutralității fiscale.
Instanța a avut în vedere că art. 202 din regulamentul CEE nr.2913/1992 al Comisiei de Instituire a Codului vamal Comunitar, descrie modalitatea și momentul în care se naște o datorie vamală. Dispozițiile legale sus menționate prevăd că o datorie vamală la import poate să ia naștere prin introducerea ilegală într-o altă parte pe acel teritoriu a unor mărfuri amplasate într-o zonă liberă sau antrepozit liber.
În cadrul alineatului doi al articolului indicat se stipulează că datoria vamală se naște în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal.
Mai mult, regulamentul mai sus amintit, definește în cadrul alin. 3 al articolului 203, noțiunea de debitor vamal, în care se integrează orice persoană care a dobândit sau deținut mărfurile în cauză și care știa sau ar fi trebuit să știe în mod normal, în momentul cumpărării sau primirii mărfurilor că ele au fost sustrase de sub supraveghere vamală.
Raportând starea de fapt cuprinsă în actele de sesizare la prevederile legale mai sus enunțate, instanța a apreciat că inculpații se includ în sfera debitorilor vamali.
Ori, în condițiile în care, se recunoaște aplicabilitatea prevederilor regulamentului la care s-a făcut mai sus referire, incidența noțiunii de datorie vamală și calitatea inculpaților de debitori vamali, instanța a apreciat că toate aceste aspecte nu fac decât să se opună admisibilității tezei încadrării infracțiunii de contrabandă în sfera infracțiunilor de pericol și să plaseze acest tip de
infracțiuni în sectorul infracțiunilor economice, atâta timp cât nu se poate contesta producerea unui prejudiciu.
Instanța a reținut că art. 206 indice 5 din Codul fiscal, reglementează faptul generator al accizelor, acesta fiind reprezentat conform literei b de importul produselor accizabile pe teritoriul comunității.
Conform art. 206 indice 6 din același cod, accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum și în statul membru în care se face eliberarea pentru consum, aceasta din urmă fiind definită potrivit art. 206 indice 7 litera b inclusiv prin importul de produse accizabile, chiar și neregulamentar, cu excepția cazului în care produsele accizabile sunt plasate, imediat după import, în regim suspensiv de accize.
În legătură cu problematica aplicării concomitente a măsurii de siguranță a confiscării speciale în cazul infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 din Legea nr. 86-2006 privind Codul vamal și a obligării legale a inculpatului la plata sumelor reprezentând datoria vamală, a fost promovat un recurs în interesul legii, respins însă ca inadmisibil prin Decizia nr. 21 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 17 octombrie 2011.
Pe de altă parte, din interpretarea dispozițiilor art. 224 punctul 1 lit. a și art. 234 alin. 3 din Codul vamal, reieșit fără echivoc, că în cazul infracțiunii de contrabandă, obligația de plată a taxelor vamale, ca drept de creanță al statului, instituie repararea pagubei și se circumscrie cadrului legal privind obiectul, exercitarea și rezolvarea acțiunii civile reglementat prin dispozițiile art. 14 și art. 346 din Codul de procedură penală.
Instanța a avut în vedere că interpretarea oferită de CJUE prevederilor art.
202 și art. 233 primul paragraf lit. d din Regulamentul CEE nr. 2913-92 al Consiliului din_ de instituire a Codului Vamal comunitar, cu modificările și completările ulterioare, este în sensul de a nu se considera stinsă datoria vamală decât în condițiile în care punerea sub sechestru a mărfurilor neregulat introduse pe teritoriul vamal al Comunității, intervine înainte ca aceste mărfuri să treacă de primul birou vamal situate în interiorul acestui teritoriu. Pe cale de consecință, în alte condiții decât cele anterior expuse, datoria vamală nu se stinge.
Prin raportare la aspectele mai sus expuse, instanța a constatat că aplicabilitatea măsurii confiscării prin prezenta sentință, nu determină stingerea datoriei vamale (compusă, în lumina dispozițiilor legale sus enunțate din taxe vamale, TVA, accize) neinstalându-se o stare de incompatibilitate prin reținerea unui cumul al măsurii confiscării cu obligația inculpaților-debitori vamali la plata datoriei vamale.
Prevederile art. 236 din Codul vamal, stipulează că, atunci când există mai mulți debitori pentru aceeași datorie vamală, aceștia sunt obligați să plătească în solidar.
Instanța a reținut că art. 1357 din noul cod civil dispune că, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
De asemenea, este de menționat că art. 1382 cod civil stipulează că, cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat, în timp ce art. 1385 dispune că prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul D. V. .
În susținerea recursului acesta a criticat sentința de condamnare pe motiv că trebuia achitat fiindcă nu a comis fapta; a precizat că se afla la domiciliu în acel moment și că în mod greșit instanța de fond a avut în vedere convorbirile telefonice dintre coinculpat și fiica recurentului din care a rezultat că ultimul trebuia să preia țigările și să le depoziteze acasă.
În subsidiar, a învederat că dacă va fi considerat vinovat ar trebui să se rețină complicitatea și nu autoratul fiindcă nu a efectuat nici un transport al țigărilor peste graniță, astfel încât să fie condamnat la o pedeapsă sub 1 an închisoare.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Inculpatul recurent a invocat în cursul judecății dreptul la tăcere (f.8 fond), însă din declarațiile fiicei sale și a coinculpaților rezultă cu certitudine, astfel cum a reținut prima instanță, că în noaptea de 13 martie 2012, a preluat și a transportat în vederea comercializării 3.000 pachete cu țigări Viceroy cauzând bugetului de stat un prejudiciu de 34.488 Ron, faptă ce constituie infracțiunea de contrabandă prev. de art. 270 alin 3, art. 274 din Legea nr. 86/2006.
Într-adevăr, din declarațiile coinculpaților F. G. (f.25) și B. I. M. (f.26) rezultă că inculpatul le-a propus lor și numitului Kapa V. Sorin să se deplaseze în comuna R. de Sus în locul numitul Măgura pe dealul Voroteț unde primul coinculpat are o casă izolată, pentru a prelua coletele de țigări depozitate în apropiere de recurent, însă acesta a reușit să fugă când au apărut organele poliției de frontieră.
Aceste declarații coroborate cu declarația martorei D. Irina, din care rezultă că în acea seară tatăl ei-recurentul a plecat la orele 19.00, pentru a prelua coletele de țigări iar la ora 21.00 a sunat-o, i-a spus că a reușit și că le va duce la locul menționat din R. de Sus probează că inculpatul a transportat țigările de contrabandă.
Așadar nu poate fi primită nici susținerea recurentului că nu a transportat țigările și nici aceea că nefiind dovedit că a trecut granița cu țigările, ar trebui să se rețină în sarcina sa doar complicitatea la infracțiunea de contrabandă; ultima apărare nu poate fi primită din cauză că art. 270 alin 3 din Codul Vamal al României a asimilat autoratului la infracțiunea de contrabandă și acțiunea de transport a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă.
La individualizarea pedepsei de 1 an închisoare în mod temeinic prima instanță a ținut seama de împrejurarea că, inculpatul nu are antecedente penale, reținând circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin 1 lit. a Cod penal; situația personală și caracterizările membrilor comunității în mod just au fost avute în vedere la suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Înscrisurile și caracterizările depuse în recurs de către recurent nu denotă un pericol mai scăzut al infracțiunii comise, astfel încât nu pot fi luate în considerare pentru reducerea pedepsei.
La examinarea cauzei nu au fost constatate aspecte de nelegalitate sau de netemeinicie ce pot fi luate în considerare de către instanță.
Așa fiind, în baza art. 38515pct 1 lit b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat.
Văzând și dispozițiile art 192 alin 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D. V. împotriva sentintei penale nr. 93 din 14 februarie 2013 a Judecătoriei S. u Marmației.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Sîrbu Timea.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 aprilie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
V. G. | V. | C. | , | D. | P. |
G.
DS
Red.C.V./M.N.
2 ex./_
J. .fond.-P. M. -R.
| ← Decizia penală nr. 837/2013. Infractiuni la regimul vamal | Decizia penală nr. 1049/2013. Infractiuni la regimul vamal → |
|---|
