Decizia penală nr. 55/2013. Luare de mită
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.55/A/2013
Ședința publică din 25 martie 2013 Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: ANA C., judecător JUDECĂTOR: M. Ș.
G.: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin procuror: VIOLETA TRĂISTARU
S-au luat spre examinare - în vederea pronunțării - apelurile declarate de către Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și inculpata P. L. M. - împotriva sentinței penale nr.558 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosar nr._, inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.254 al.1 C.pen. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 martie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.558 din 8 noiembrie 2012, pronunțată în dosar nr._ al T. ui Maramureș, s-a dispus
- în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 alin.1 lit. a C. pr. pen. coroborat cu art. 66 C. pr.pen. achitarea inculpatei - P. L. M.
- CNP 2., născută la data de_ în sat Vășad, jud. Bihor, fiica lui
O. și M., cetățean român, studii superioare, medic primar, Spitalul de Pneumoftiziologie B. M., necăsătorită, fără antecedente penale, domiciliată în B. M., str. V. B., nr. 7/55 jud. Maramureș pentru săvârșirea a două infracțiuni de luare de mită, prev. de art.254 alin.1 C.pen. rap. la art.6 din Legea nr. 78/2000, respectiv faptele reținute la pct.1 și 3 din rechizitoriu.
- condamnarea inculpatei - P. L. M. - cu datele menționate anterior pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prev. de art. 254 alin. 1 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a
C. pen., art.76 lit.c C.pen. la pedepse de câte 3 luni închisoare pentru fiecare infracțiune (respectiv, faptele descrise la pct.2, 4, 5, 6, 7, 8 din rechizitoriu).
În temeiul art. 33 lit. a C.pen., art.34 lit. b. C.pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare.
În temeiul art.81 C.pen., art.82 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni și s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C.pen.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen. pe durata suspendării executării pedepsei aplicate inculpatei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. b C. pen.
În temeiul art. 118 lit.e C.pen., art.254 alin.3 C.pen. s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 2800 lei.
A fost obligă inculpata să plătească în favoarea statului suma de 2000 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș a fost trimisă în judecată inculpata P. L. M. pentru săvârșirea a opt infracțiuni de luare de mită, prev. de art.254 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În esență, rechizitoriul reține că inculpata P. L. M., având calitatea de medic primar - șef secție pneumologie I la Spitalul de Pneumoftiziologie B. M. din cadrul Direcției de Sănătate P. ă Maramureș, în perioada anilor 2007-2008, a pretins și a primit sume de bani de la bolnavii internați în secție, pentru a face acte privitoare la atribuțiile de serviciu (întocmirea documentației și propunerea pentru a fi pensionați pentru caz de invaliditate).
Procedând la judecarea cauzei, în baza probelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Inculpata P. L. M. a avut în perioada 2007-2008 calitatea de medic primar șef secție pneumologie I la Spitalul de Pneumoftiziologie B. M. din cadrul Direcției de Sănătate P. ă Maramureș.
Inculpata este angajată cu contract de muncă, deținând din perspectiva textului art. 147 Cod penal, calitatea de funcționar.
Potrivit fișei postului, precum și dispozițiilor legale în vigoare la data faptelor, Legea nr. 19/2000, inculpata P. L. M., în calitate de medic specialist, făcea propunere pentru încadrarea în grad de invaliditate a bolnavilor, care erau internați în secția în care activa.
Potrivit dispozițiilor Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii, în vigoare la data faptelor, "încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de medicul expert al asigurărilor sociale. Propunerea pentru încadrarea în grad de invaliditate se face de către medicul specialist care asigură asistența medicală."; De asemenea, în cuprinsul aceluiași act normativ, la capitolul Procedura de încadrare în grad de invaliditate se prevede că "în vederea pensionării de invaliditate, medicul primar și, în lipsa acestuia, medicul specialist pentru afecțiunea principal- invalidantă, care asigură asistența medicală a bolnavului, atunci când apreciază că starea de sănătate a acestuia nu îi permite reluarea activității profesionale, în limitele maxime de concediu medical prevăzut de lege, cu toate tratamentele medicale recuperatorii aplicate, propune pensionarea de invaliditate, cerând în acest sens avizul cabinetului de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă. Propunerea la pensionare poate fi solicitată încă din primele zile de boală în cazul afecțiunilor fără potențial recuperator";.
Conform prevederilor actelor normative menționate, medicul specialist face propunerea de pensionare, completând "documentarul de expertiză
medicală și recuperarea capacității de muncă, propunând pensionarea de invaliditate";. Acest documentar este semnat de medicul de specialitate și medicul șef de secție, după care se depune la comisia de expertize și recuperare a capacității de muncă, conform modelelor stabilite.
T. reține că, prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, inculpata a fost trimisă în judecată pentru mai multe infracțiuni de luare de mită.
În ceea ce privește prima faptă reținută în rechizitoriu, procurorul a reținut că, în cursul anului 2007, martorul Bărbuș V. D. a avut diverse probleme de sănătate, fiind internat la spitalul din Cavnic și la Spitalul Județean de Urgență "Dr. Constantin O. "; B. M. . Prezentând și afecțiuni pulmonare, a fost trimis pentru investigații și tratament la Spitalul de Pneumoftiziologie B. M. . Potrivit documentației ridicate de la unitatea sanitară, martorul Bărbuș V. D. a fost internat la Secția de Pneumoftiziologie I de la Spitalul TBC din B. M., în secția unde inculpata
P. L. deținea și calitatea de medic șef de secție. Astfel, martorul a fost internat de mai multe ori, respectiv în perioadele_ -_ și_ -_
.
În actul de inculpare, procurorul a reținut că inculpata i-ar fi precizat martorului că afecțiunile de care acesta suferă i-ar permite pensionarea pentru caz de boală. Rechizitoriul reține, de asemenea, că inculpata i-a spus martorului că poate să-i întocmească dosarul cu propunerea de pensionare pentru caz de invaliditate, pentru a fi depus la comisia de expertiză a capacității de muncă, condiționându-l de plata sumei de 1.000 lei, iar martorul ar fi remis această sumă inculpatei. Ulterior, martorul a fost trimis pentru a face și alte investigații și a fi consultat și de alți medici specialiști din unitățile sanitare din B. M., pentru a obține și acte care să ateste afecțiunile de care suferea. În acest context, martorul, conștientizând că va fi nevoit să facă și alte cheltuieli, să dea și alte sume de bani, de care nu mai dispunea, a renunțat să-și facă investigațiile recomandate de inculpată, nemaidorind să i se întocmească documentația pentru pensionare. Procurorul reține, de asemenea, că martorul Bărbuș V. D. a comunicat inculpatei acest lucru, fiind externat din unitatea sanitară, dar inculpata i-ar fi precizat că nu poate să-i restituie decât o parte din banii pe care i-a primit, respectiv 500 lei, sumă pe care martorul nu a primit-o, dar nici n-a mai abordat-o în continuare pe inculpată.
Rechizitoriul reține că fapta și vinovăția inculpatei P. L. M. sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: documentația medicală, respectiv foile de observație clinice, în xerocopii - filele 16-70 din dosarul de urmărire penală, declarația martorului Bărbuș V. D., dată în faza de urmărire penală, ambele coroborate cu cele declarate de inculpată la interogator și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.
T., analizând acuzația în ceea ce privește fapta descrisă la punctul 1 din rechizitoriu, prin prisma probelor administrate în cauză, a apreciat însă că aceasta nu se confirmă, întrucât prezumția de nevinovăție a inculpatei nu a fost înlăturată.
T. a apreciat că parchetul nu a adus suficiente probe care să fundamenteze acuzația, respectiv să demonstreze vinovăția inculpatei, aceasta beneficiind, așa cum arătam, de prezumția de nevinovăție și nefiind obligată să-și dovedească nevinovăția.
T. a reținut că, într-adevăr, potrivit foilor de observație clinice, precum și a biletelor de internare rezultă că, în perioada_ -_, respectiv_ -_, numitul Bărbuș V. D. a fost internat în Secția
Pneumoftiziologie I de la Spitalul TBC din B. M., unde inculpata avea calitatea de medic specialist și medic șef de secție.
T. mai reține că singura probă de vinovăție care ar putea fi avută în vedere este declarația numitului Bărbuș V. D., dată în faza de urmărire penală - fila 152, dar care, audiat în cursul judecății, nu a mai susținut aceeași variantă. Dimpotrivă, deși martorul arată că ar fi remis inculpatei suma de 1.000 lei pentru ca aceasta să-i pregătească dosarul de pensionare, acesta mai învederează faptul că la discuție nu a mai participat nici o altă persoană, neexistând astfel nici o probă în sensul susținerii acestei versiuni.
De asemenea, martorul Bărbuș V. D. arăta, cu ocazia audierii în fața instanței, că declarațiile date în 2009 s-au produs după ce "cineva mi-a dat telefon, m-a întrebat dacă am făcut analize la TBC și a început să mă tragă de limbă. Atunci am fost provocat la discuții și am fost înregistrat."; De asemenea, martorul a arătat cu ocazia audierii, că "am primit mai multe telefoane de amenințare, inclusiv noaptea, că dacă nu zic de ea mă bagă pe mine la pușcărie";. Martorul a arătat în continuare că "precizez că eu prima dată am fost sunat de către o persoană care se recomanda ca fiind de la poliție, era cu număr ascuns, dar eu nu aveam de unde să știu dacă era de la poliție sau nu. Ulterior, eu mi-am schimbat numerele de telefon, dar și așa m-au găsit";.
Din cuprinsul declarației martorului mai rezultă că, în perioada respectivă, martorul era într-o profundă stare de tulburare emoțională, datorată atât divorțului prin care acesta trecuse, precum și a faptului că în cursul anului 2009 îi decedase copilul. Așa cum martorul însuși declară, în perioada respectivă, acesta consuma, în mod constant, băuturi alcoolice.
Având în vedere că, potrivit art. 68 Cod penal, legiuitorul a prevăzut că este oprit a se întrebuința amenințări ori alte mijloace de constrângere, precum și promisiuni și îndemnuri în scopul de a se obține probe, tribunalul a înlăturat declarația martorului Bărbuș V. D., de altfel singura probă care susține acuzația adusă de parchet cu privire la prima faptă reținută în rechizitoriu.
T. nu și-a însușit argumentul parchetului nici în ceea ce privește incidența art. 255 alin. 3 Cod penal, întrucât modalitățile prin care organul judiciar este încunoștințat cu privire la săvârșirea unei infracțiuni sunt
prevăzute expres de lege și sunt reglementate în mod expres în art. 222-223 Cod procedură penală. Or, declarațiile făcute în mass-media "nu pot fi considerate ca fiind modalitatea de aducere la cunoștința autorităților fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat în condițiile legii";. De altfel, condițiile în care au fost aduse la cunoștința publicului de către numitul Bărbuș V. D. elementele ce constau în acuzația adusă
inculpatei au fost relatate de acesta cu ocazia audierii de către instanță și la care am făcut referire anterior.
Așa cum se poate observa sesizarea organului de urmărire penală s-a produs urmare a plângerii depuse la data de_ la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș de către conducerea Spitalului de Pneumoftiziologie
B. M., sesizarea fiind înregistrată inițial în registrul de petiții și, de abia la data de_ a fost întocmită propunerea ca sesizarea să fie înregistrată ca lucrare penală ( filele 1,2,6,7 din dosarul de urmărire penală).
T. nu și-a însușit teza acuzării nici în ceea ce privește faptul că poziția inculpatei la interogator și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală ar constitui probe de vinovăție a acesteia. De altfel, inculpata a negat faptele reținute în sarcina sa, iar această atitudine
procesuală, precum și dreptul la tăcere nu pot fi considerate ca probe de vinovăție. Pentru aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 alin.1 lit. a C. pr. pen. coroborat cu art. 66 C. pr.pen. a achitat pe inculpată pentru prima faptă reținută în sarcina sa în rechizitoriu.
În ceea ce privește fapta descrisă la punctul 3 din rechizitoriu, procurorul a reținut că martora Suciu E. G. a prezentat diverse afecțiuni și, auzind unele discuții de la persoane din localitatea de domiciliu, sat Recea, județul Maramureș, din care rezulta că inculpata poate "să ajute"; unele persoane să se pensioneze pe caz de boală, s-a prezentat la Spitalul de Pneumoftiziologie. A abordat-o pe inculpată, expunându-i faptul că este bolnavă și că ar dori pensionarea pe caz de boală. Inculpata i-a promis că-i va întocmi documentația, condiționând-o însă de plata sumei de 1.000 lei. Martora Suciu E. G. a fost internată în Spitalul de Pneumoftiziologie, în secția unde își desfășura activitatea, inculpata i-a întocmit documentația de pensionare, dar anterior martora i-a dat inculpatei suma solicitată, respectiv 1.000 lei. Martora Suciu E. G. a fost pensionată pentru caz de boală.
Procurorul a reținut că fapta și vinovăția inculpatei sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorei Suciu E. G., proces-verbal de confruntare între martoră și inculpată, xerocopie de pe documentarul de expertiză medicală.
T., analizând acuzația, prin prisma probelor ce au fost administrate, a apreciat că nici acest act material nu este dovedit.
În primul rând, s-a arătat că singura probă care ar susține acuzația este declarația martorei Suciu E. G., dată în cursul urmăririi penale și care, deși a fost legal citată, nu s-a prezentat pentru a fi audiată în cursul judecății. Astfel, deși din actele medicale depuse la dosar rezultă că martora Suciu E. G. a fost internată în două perioade la Spitalul TBC din B.
M. și inculpata i-a întocmit documentația de pensionare, tribunalul apreciază că simpla mărturie a numitei Suciu E. G., făcută în cursul urmăririi penale, în sensul că i-a remis inculpatei suma de 1.000 lei nu poate fi reținută ca probă certă de vinovăție a inculpatei, în condițiile în care alte probe nu dovedesc acest lucru.
Inculpata a negat în mod constant, în cursul urmăririi penale, primirea sumei de bani.
De altfel, în cuprinsul declarației olografe dată de către martora Suciu
E. G. - fila 128-131 din dosarul de urmărire penală, martora face referire și la remiterea altor sume de bani către alți medici, care i-au acordat acesteia asistență medicală, cu privire la care însă organul de urmărire penală nu s-a sesizat.
Or, în acest context, tribunalul a apreciat că reținerea declarației martorei care a fost audiată doar de către procuror, în cursul urmăririi penale, fără posibilitatea reaudierii acesteia în condiții de contradictorialitate și cu respectarea principiului nemijlocirii administrării probei în fața judecătorului, nu poate fi acceptată ca unic temei al acuzației ce i se aduce inculpatei.
Pentru aceste motive, tribunalul a apreciat că prezumția de nevinovăție în ceea ce privește pe inculpată nu a fost răsturnată de către parchet, organul de urmărire penală nu a furnizat probe certe de vinovăție, ci a uzat de simple presupuneri și deducții, motiv pentru care instanța a dispus achitarea inculpatei, apreciind că fapta nu există.
În ceea ce privește fapta reținută la punctul 2 din rechizitoriu, tribunalul a reținut în baza probelor administrate, următoarele:
Martorul Lazăr I. a avut probleme de sănătate în perioada 2006-2007, fiind internat la Secția de Pneumoftiziologie I de la Spitalul TBC din B. M., în secția inculpatei P. L. M., aceasta fiind de altfel și medicul care i-a acordat asistență medicală în perioada_ -_ și, respectiv,_ -_ .
Martorul a întrebat-o pe inculpată dacă aceasta poate să îi facă propunere de pensionare, solicitând totodată inculpatei să precizeze cât l-ar costa întocmirea dosarului. Inculpata a precizat că mai întâi va trebui să vadă analizele medicale și doar după aceea se va putea pronunța, însă i-a spus totodată martorului că "prețul"; ar fi de 800 lei. Martorul a dat inculpatei suma de bani, pentru ca aceasta să întocmească propunerea de pensionare. În momentul remiterii sumei de bani de către martorul Lazăr I. nu a mai fost nimeni de față, însă despre faptul că această sumă a fost predată doctoriței P. L. știa și martora Lazăr L. . Ulterior, întrucât dosarul de pensionare a martorului nu a fost aprobat, acesta a căutat-o pe inculpată și i-a cerut banii înapoi, inculpata restituindu-i suma respectivă.
T. a reținut, de asemenea că, așa cum rezultă din declarația martorului Lazăr I., inculpata nu l-a condiționat pe acesta în ceea ce privește efectuarea analizelor și întocmirea dosarului de pensionare de predarea acelei sume de bani. De asemenea, inițiativa acestei discuții, precum și a remiterii sumei a aparținut martorului Lazăr I. .
Fapta și vinovăția inculpatei sunt dovedite cu declarația martorului Lazăr I., care se coroborează cu declarația martorei Lazăr L. ( fila 22 din volumul III al dosarului instanței), care confirmă faptul că soțul său, martorul Lazăr I., a remis o sumă de bani inculpatei, iar discuțiile purtate în casă se refereau la suma de 8 sau 10 milioane lei, bani, care au fost ulterior restituiți de către inculpată.
Aceste declarații de martori se coroborează cu actele medicale care atestă faptul că în perioadele menționate anterior, martorul Lazăr I. a fost spitalizat în secția doctoriței P. L., aceasta întocmindu-i și dosar de pensionare.
În drept, fapta inculpatei P. L. M. care, având calitatea de funcționar, a primit în mod direct suma de 800 lei, în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu de la numitul Lazăr I., constituie infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art.254 alin.1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 lit. c Cod penal, pentru care instanța condamnat pe inculpată la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În ceea ce privește fapta reținută la punctul 4 din rechizitoriu, în baza probelor legal administrate, tribunalul a reținut că martora Brîndușe M.
, în cursul anului 2007 s-a deplasat la Spitalul de Pneumoftiziologie din B.
M., a căutat-o și a abordat-o pe inculpată, spunându-i acesteia că ar dori pensionarea pentru caz de invaliditate, având probleme de sănătate.
Așa cum rezultă din declarația dată de martoră în cursul judecății - fila 139 din volumul I al dosarului instanței, martora a abordat-o în mod direct pe inculpată cu intenția de a-și rezolva dosarul de pensionare. În discuțiile purtate cu inculpata, aceasta i-a solicitat martorei suma de 10 milioane lei, "ca să o ajute să se pensioneze";. Martora a fost internată în secția unde inculpata desfășura activitatea de medic, respectiv medic șef de secție, în perioada_ -_ și, respectiv,_ -_ . Martora Brîndușe M. a remis inculpatei suma de 1.000 lei, de față însă la
predarea banilor nu a fost nici o altă persoană, însă aspecte cu privire la remiterea sumei de bani a cunoscut și fratele martorei, respectiv Brîndușe
G. . Întrucât comisia de expertiză a respins propunerea de pensionare întocmită de către inculpata P. L. cu privire la martora Brîndușe M., aceasta a solicitat inculpatei să-i restituie suma dată, fapt ce s-a și realizat, de altfel.
La reținerea vinovăției inculpatei, tribunalul a avut în vedere declarația dată de martora Brîndușe M., atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, declarația acestei martore fiind coroborată cu actele medicale care atestă faptul că martora a fost internată în perioada anterior menționată, la Secția de Pneumologie I de la Spitalul de Pneumoftiziologie din B. M., la doctorul P. L. .
În drept, fapta inculpatei P. L. M. care, având calitatea de funcționar, a primit în mod direct suma de 800 lei, în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, de la numita Brîndușe M., constituie infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 lit. c Cod penal, pentru care instanța a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Cu privire la fapta reținută la punctul 5 din rechizitoriu, în baza probelor legal administrate, tribunalul a stabilit că:
În cursul anului 2007, pe fondul problemelor de sănătate avute, martora P. R. a luat legătura cu inculpata P. L., pe care o cunoștea dinainte, pentru că, în urmă cu mai mulți ani, o tratase și pe mama acesteia, solicitând inculpatei să îi efectueze investigații medicale și, totodată, să-i întocmească dosar de pensionare. Astfel, martora a fost internată în secția a cărei șef era inculpata, în perioadele_ -_, respectiv_ -_ și_ -_ . După prima internare, martora i-a remis inculpatei P. L. suma de 1.000 lei, pentru a-i întocmi dosarul de pensionare, suma de bani fiind predată inculpatei din inițiativa martorei, inculpata necondiționând întocmirea dosarului de pensionare a martorei de predarea acestei sume de bani. Banii au fost predați doctoriței în cabinet, de față nemaifiind nici o altă persoană. Întrucât dosarul de pensionare i-a fost respins de către comisia de expertizare, martora a solicitat inculpatei restituirea sumei de bani pe care i-o dăduse iar, deși în prima fază inculpata a refuzat să-i restituie suma, ulterior banii i-au fost predați martorei, de față nefiind de asemenea nici o altă persoană.
Vinovăția inculpatei, în ceea ce privește această faptă descrisă mai sus, este dovedită cu declarația martorei P. R., coroborată cu declarațiile martorilor P. Mircea, fratele martorei - fila 141 volumul I din dosarul instanței), precum și cu declarația martorului Boitor V. (fila 142 - volumul I din dosarul instanței). Din declarațiile martorilor P. Mircea și Boitor V. rezultă că aceștia aveau cunoștință despre faptul că martora a fost internată la Spitalul TBC din B. M., la doctorița P. L. și "că i-a dat acesteia suma de 10 milioane lei vechi pentru rezolvarea pensionării";. De asemenea, probele testimoniale se coroborează cu actele medicale care dovedesc faptul că martora a fost internată în secția unde desfășura activitatea, în calitate de medic, inculpata P. L. .
În drept, fapta inculpatei P. L. M. care, având calitatea de funcționar, a primit în mod direct suma de 1.000 lei, în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, de la numita P. R., constituie infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod
penal, art. 76 lit. c Cod penal, pentru care instanța a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În ceea ce privește fapta descrisă la punctul 6 din rechizitoriu, în baza probelor legal administrate, tribunalul a constatat că martorul Gorghiș
I., în anul 2007 a fost internat pentru afecțiuni pulmonare la Spitalul de Pneumoftiziologie B. M., în secția unde inculpata desfășura activitatea în calitate de medic, dar deținea în același timp și calitatea de medic șef secție. Martorul Gorghiș I. a fost internat la Secția Pneumologie I din cadrul Spitalului TBC B. M., în perioada 07.02-_ și, respectiv, în luna iunie 2007, când i s-a și întocmit documentația cu propunerea de pensionare. Imediat după prima pensionare, martorul a întrebat-o pe doctorița P. L. dacă s-ar putea pensiona, iar aceasta i-a răspuns că s-ar putea pensiona, însă îl va costa suma de 1.000 lei. Martorul a predat suma de bani inculpatei, în cabinetul acesteia, de față nemaifiind nici o persoană.
Vinovăția inculpatei pentru fapta descrisă anterior a fost reținută de tribunal în baza probelor legal administrate, respectiv declarația martorului Gorghiș I. (fila 143 - volumul I din dosarul instanței), declarația care se coroborează și cu mărturia numitei Gorghiș M. (fila 234 - volumul I din dosarul instanței), precum și cu actele medicale depuse la dosar și care atestă faptul că martorul a fost internat la Spitalul TBC din B. M., în perioadele menționate anterior. Din declarația martorei Gorghiș M. rezultă că martora avea cunoștință de faptul că soțul său a predat inculpatei suma de 10 milioane lei, în cabinetul acesteia, arătând totodată că doctorița P. L. nu l-a constrâns pe acesta pentru remiterea sumei, iar banii nu au fost ulterior ceruți înapoi de către martor, deși dosarul de pensionare nu i-a fost admis prima dată de către comisia de expertizare.
În drept, fapta inculpatei P. L. M., care, având calitatea de funcționar, a primit în mod direct suma de 1.000 lei, în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, de la numitul Gorghiș I., constituie infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 lit.c Cod penal, pentru care instanța a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Cu privire la fapta reținută la punctul 7 din rechizitoriu, în baza probațiunii administrate, tribunalul a reținut că, în cursul anului 2007 martorul Blidar V. a fost internat la Secția de Pneumologie I de către inculpata P. L. M. . Așa cum rezultă din actele medicale depuse, martorul a fost internat de mai multe ori, în perioada 2007-2008, în cadrul secției a cărei șef era inculpata, martorul abordând-o în aceste împrejurări pe inculpată, în legătură cu posibilitatea ca aceasta să-i întocmească dosar de pensionare. Inculpata i-a precizat martorului că ar putea să întocmească dosarul cu propunere de pensionare pe caz de invaliditate, dar că aceasta ar costa 1.000 lei. Martorul a predat inculpatei doar suma de 800 lei, în cabinetul acesteia, de față nefiind nici o altă persoană. Așa cum rezultă din probele administrate, discuția în ceea ce privește posibilitatea pensionării a fost inițiată de către martor, iar suma predată de acesta inculpatei nu a fost restituită.
Vinovăția inculpatei cu privire la fapta descrisă anterior este dovedită prin declarația martorului Blidar V., coroborată cu declarația martorei Blidar Milica și a actelor medicale, care confirmă faptul că martorul a fost
internat și i s-a întocmit propunerea în vederea pensionării de către inculpata P. L. M., în calitate de medic la Spitalul TBC din B. M. . Din declarația martorei Blidar Milica a rezultat faptul că martora avea
cunoștință despre discuția purtată de soțul său, Blidar V. cu inculpata P.
și că martorul îi predase acesteia suma de 8 milioane lei, în vederea pensionării.
În drept, fapta inculpatei P. L. M. care, având calitatea de funcționar, a primit în mod direct suma de 800 lei, în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, de la numitul Blidar V., constituie infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit.a Cod penal, art. 76 lit.c Cod penal, pentru care instanța a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În ceea ce privește fapta descrisă la punctul 8 din rechizitoriu, tribunalul a reținut, în baza probelor administrate, că martorul Măgurean Tănăsie, în cursul anului 2008, a fost internat la Secția de Pneumoftiziologie I, acolo unde inculpata desfășura activitatea de medic și deținea calitatea de medic șef secție. În acest context, martorul a întrebat-o pe inculpată dacă l- ar putea ajuta cu pensionarea pentru caz de invaliditate, iar aceasta i-a răspuns că îl costă 8 milioane lei. Banii au fost predați de către martor
inculpatei, în cabinetul acesteia, de față nefiind nici o altă persoană. Inculpata a întocmit documentația pentru pensionarea de invaliditate, iar comisia de expertiză a hotărât pensionarea martorului Măgurean Tănăsie la data de 26 mai 2008, în gradul III de invaliditate.
Vinovăția inculpatei în ceea ce privește fapta descrisă anterior este dovedită cu declarația martorului Măgurean Tănăsie, coroborată cu declarația martorei Măgurean M. și cu actele medicale care dovedesc faptul că martorul a fost internat în Secția de Pneumologie I din Spitalul TBC B.
și că inculpata i-a întocmit dosarul privind propunerea de pensionare pentru caz de invaliditate a martorului. T. are în vedere și declarația martorei Măgurean M., în care aceasta a învederat faptul că martorul a predat o sumă de bani în vederea întocmirii dosarului de pensionare, necunoscând însă în mod categoric că acea sumă de bani ar fi fost remisă inculpatei.
În drept, fapta inculpatei P. L. M. care, având calitatea de funcționar, a primit în mod direct suma de 800 lei, în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, de la numitul Măgurean Tănăsie, constituie infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal, art.76 lit. c Cod penal, pentru care instanța a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Constatând că infracțiunile anterior descrise au fost săvârșite de către inculpată în concurs real, tribunalul, în temeiul art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa
rezul tan tă de 3 lun i î nch iso are.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, fiind întrunite și celelalte condiții prevăzute de art. 81 Cod penal, tribunalul a dispus suspendarea condiționată a pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni și a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei aplicate inculpatei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. b C. pen.
La individualizarea pedepselor și a modului de executare, tribunalul a avut în vedere împrejurările și modalitatea concretă în care au fost săvârșite faptele de către inculpată, faptul că aceasta este o persoană cu studii
superioare și care nu are antecedente penale, acest ultim aspect fiind reținut ca și circumstanță atenuantă.
În ceea ce privește împrejurările concrete de săvârșire a faptelor pentru care a fost reținută vinovăția inculpatei, așa cum rezultă din declarațiile martorilor care au remis sumele de bani inculpatei, martori audiați în mod direct de către instanță ( Lazăr I., Brîndușe M., P. R., Gorghiș I., Blidar V., Măgurean Tănăsie), aceștia au fost cei care au avut inițiativa actului de corupere a medicului, propunând acesteia întocmirea dosarului de pensionare, având totodată disponibilitatea predării către aceasta a sumelor de bani la care am făcut referire anterior.
La termenul de judecată din_ instanța a pus în discuție reprezentantului parchetului eventualitatea extinderii procesului penal cu privire la persoanele care au avut inițiativa remiterii sumelor de bani, fără a fi fost constrânse să facă acest lucru, având în vedere elementele care au rezultat în urma cercetării judecătorești, însă procurorul a arătat la termenul de judecată din data de_ că nu înțelege să solicite extinderea procesului penal împotriva altor persoane și pentru alte fapte.
Din probatoriul administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, dar și în cursul cercetării judecătorești ( fiind audiați martori, foști pacienți ai inculpatei, Chereji Zamfira - fila 376 din dosarul de urmărire penală, Curcui Iosif - fila 374 din dosarul de urmărire penală, Coteț V. - fila 372 din dosarul de urmărire penală, Tetiș Sandu - fila 369 din dosarul de urmărire penală, Leschian V. - fila 368 din dosarul de urmărire penală), a rezultat că pacienții nu au fost constrânși de către inculpată și nu au predat acesteia nici o sumă de bani, nici în vederea administrării tratamentului și nici în vederea întocmirii dosarului de pensionare. Acest aspect a fost reținut de instanță în circumstanțierea conduitei profesionale a inculpatei.
T. a respins probele indirecte, considerate de către parchet ca fiind probe de vinovăție ,,generală"; - actele întocmite de către comisia desemnată de către managerul unității în care a fost consemnată activitatea desfășurată de inculpată, privind propunerile de pensionare efectuate de medicii de la Spitalul de Pneumoftiziologie pentru anii 2007-2008 și care atesta preponderența propunerilor făcute de către inculpată, din totalul pensionărilor făcute de ceilalți medicii din unitatea respectivă.
Instanța nu a admis raționamentul parchetului în sensul că numărul mare de pensionări făcute de inculpată ar constitui probe indirecte pentru activitatea de corupție de care este acuzată aceasta și nici într-un caz, în mod concret în ceea ce vizează faptele deduse judecății în prezentul dosar.
Reținerea unui asemenea argument ar fi deosebit de riscantă în situația în care nu se sprijină pe probe certe, existând pericolul ca asupra unor medici să planeze suspiciuni de corupție în funcție de date statistice sau de numărul pacienților pe care-i investighează.
Dimpotrivă, tribunalul a apreciat că, dacă acest element ar fi reținut în cauză, atunci ar putea fi interpretat ca fiind urmarea specializării și reputației pozitive a inculpatei sub aspect profesional, lucru dovedit de inculpată prin actele depuse la dosar, prin care a făcut dovada numeroaselor sale specializări, dar și prin declarațiile celorlalți medici de la Spitalul de Pneumoftiziologie, care au arătat că nu exista un plafon maxim al propunerilor de pensionare, pe care un medic le putea formula (fila 53 din volumul II dosar instanță - martora Zagyva Pirosca Iudit, Onț C. D. - fila 55, 56 și Oșan L. - filele 57, 58). De altfel, martorele menționate anterior au arătat că discuțiile legate de numărul mare al dosarelor de
pensionare înaintate de către inculpata P. L. M. a constituit un element de verificare al conducerii Spitalului TBC pe fondul conflictului de muncă izbucnit în cadrul spitalului în perioada 2009, între conducerea Spitalului TBC și o parte dintre medici, inclusiv doctorița P. L. .
T. a reținut faptul că, în chiar cuprinsul actului de trimitere în judecată procurorul a arătat că inculpata a fost caracterizată de noua conducere a unității, dar și de colegii de muncă, medici specialiști și primari, având o activitate meritorie pe plan profesional și științific.
Toate aceste elemente au fost avute în vedere de către instanță la individualizarea pedepselor și a modului de executare a acestora, apreciind că scopul pedepsei rezultante poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție.
În temeiul art. 118 lit.e C.pen., art.254 alin.3 C.pen. s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 2800 lei, respectiv sumele remise acesteia de către martorii Gorghiș I., Blidar V., Măgurean Tănăsie, celelalte sume fiind restituite de către inculpată persoanelor de la care aceasta le-a primit.
În temeiul art.191 alin.1 C.pr.pen. a fost obligată inculpata să plătească în favoarea statului suma de 2000 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și inculpata P. L.
M. .
Inculpata nu a motivat în scris apelul, dar în susținerea orală de către apărător și, personal, de către inculpată, s-a solicitat desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza, a se dispune achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen. rap.la art.10 lit.a C.pr.pen.- fapta nu există.
În motivarea apelului s-a arătat că în cauză, vinovăția inculpatei nu este susținută de nici o probă concludentă, întregul material probator al acuzării bazându-se pe declarații de martori, care nu sunt coroborate cu alte mijloace de probă, ci sunt susținute doar de alte declarații indirecte. Așa
fiind, inculpata trebuie să beneficieze de prezumția de nevinovăție.
Inculpata a ajuns în situația de a fi cercetată penal în urma unei dispute cu conducerea instituției, nu are antecedente penale și a fost caracterizată de noua conducere și colegii de serviciu ca o persoană merituoasă, integră, având o activitate deosebită pe plan profesional și științific.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a solicitat desființarea parțială a hotărârii atacate și, rejudecând cauza:
înlăturarea soluției de achitare a inculpatei pentru faptele prev. la pct.1 și 3 din rechizitoriu, întrucât sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită și pentru cele două acte materiale înlăturate de instanță, cu reținerea dispoz. art.41 alin.2 C.pen.;
înlăturarea circumstanței atenuante prev. de disp.art.74 lit.a C.pen. și, în consecință, a se aplica inculpatei o pedeapsă cu închisoarea, înscrisă
între limitele speciale prevăzute de textul de lege și,
suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
În motivarea apelului s-a arătat în primul rând că, în mod greșit instanța a apreciat că cele două acte materiale de luare de mită de la martorii Bărbuș V. D. și Suciu E. G. nu au fost dovedite în cauză, în condițiile în care și celelalte acte materiale reținute în sarcina inculpatei
au fost probate în aceeași măsură și cu același tip de mijloace de probă, ca și în cazul celor două, pentru care s-a dispus achitarea.
În mod constant, inclusiv în fața instanței, martorul Bărbuș V. D. a arătat că a dat inculpatei suma de 1000 lei, fiind nerelevante sub aspectul existenței faptei și a vinovăției, susținerile acestuia sub aspectul condițiilor în care a ajuns să dea banii, cine a avut inițiativa acestui demers, dacă i s-a cerut sau nu, să dea declarația despre acest lucru, etc., esențial fiind faptul recunoscut, al remiterii de bani către inculpată, pentru îndeplinirea unor atribuții de serviciu, respectiv, prestarea unor servicii medicale.
Greșit a apreciat instanța și cu privire la actul material al remiterii de bani către inculpată, în același scop - prestarea unor servicii medicale - de către martora Suciu E. G., pe motiv că aceasta nu a mai putut fi audiată nemijlocit, în fața instanței, în condițiile în care se putea face aplicarea dispoz. art.327 C.pr.pen. și să se țină seama de declarațiile constante ale acesteia din cursul urmăririi penale, conform cărora a dat inculpatei suma de 1.000 lei pentru întocmirea documentației necesare pensionării pe caz de boală.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare, s-a apreciat că acestea nu sunt corespunzătoare gravității faptelor și persoanei inculpatei, în mod nejustificat, instanța reținând circumstanțe atenuante și coborând pedeapsa cu mult sub minimul special, până la nivelul minimului admis de lege, în condițiile în care, inculpata a creat un adevărat mecanism de obținere frauduloasă de bani prin modul de exercitare a atribuțiilor de serviciu, iar sub aspectul comportamentului procesual - se poate observa că a lipsit la majoritatea termenelor de judecată, nu a recunoscut comiterea faptelor, nu a încercat să înlăture consecințele faptelor sale prin restituirea sumelor de bani primite.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.378 C.pr.pen., Curtea constată fondat în cauză doar apelul parchetului, pentru considerentele și în limitele ce vor fi arătate în continuare.
Fără a relua întreaga motivare a instanței de fond, cu care Curtea este de acord, în parte ( în partea ce privește soluția de condamnare a inculpatei), vom arăta în continuare, doar considerentele pentru care criticile parchetului sunt, în parte, întemeiate.
Astfel, se constată că judecătorul fondului, în baza unui probatoriu complex, administrat în cursul urmăririi penale și în faza de judecată (mijloacele de probă fiind indicate în hotărârea atacată), corect analizat și judicios interpretat, a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că inculpata P. L. M., având calitatea de medic primar - șef secție pneumologie I la Spitalul de Pneumoftiziologie B. M. din cadrul Direcției de Sănătate P. ă Maramureș, în perioada anilor 2007- 2008, a pretins și a primit sume de bani, cuprinse între 800 și 1000 lei, de la bolnavii internați în secție (martorii Lazăr I., Brîndușe M., P. R., Gorghiș I., Blidar V., Măgurean Tănasie) pentru a face acte privitoare la atribuțiile de serviciu (întocmirea documentației și propunerea pentru a fi pensionați pentru caz de invaliditate).
Inculpata a negat comiterea faptelor, în fața instanței de apel arătând că este vorba de o înscenare, de o răzbunare a conducerii spitalului, urmare a conflictelor de muncă, pe care le-a avut cu aceasta cu referire la recunoașterea în instanță a unor drepturi salariale.
Apărările inculpatei nu pot fi primite, nefiind dovedite, ci dimpotrivă, fiind infirmate de întregul material probator administrat în cauză și, mai mult, inculpata însăși, întrebată fiind a arătat că, deși în conflictul avut cu conducerea spitalului au fost implicați mai mulți colegi, mai mulți medici, ea este singura cu privire la care, organele de urmărire penală s-au sesizat sub aspectul faptelor din prezenta, nici un alt medic nefiind cercetat penal, ceea ce exclude o acțiune concertată a conducerii, respectiv, o răzbunare sub forma denigrării celor care și-au câștigat anumite drepturi în justiție.
Pe de altă parte, neîntemeiat însă, instanța de fond a apreciat că două din actele materiale de luare de mită, reținute în sarcina inculpatei, respectiv, cele în legătură cu martorii Bărbuș V. D. și Suciu E. G.
- nu au fost dovedite în cauză.
Astfel, rezultă fără echivoc, că în cursul anului 2007 și martorul
B ărbuș V. D. a dat inculpatei suma de 1000 lei pentru întocmirea dosarului cu propunerea de pensionare pentru caz de invaliditate.
Rezultă acest act material din documentația medicală, respectiv foile de observație clinică (potrivit cărora în perioada_ -_, respectiv _
-_, numitul Bărbuș V. D. a fost internat în Secția Pneumoftiziologie I de la Spitalul TBC din B. M., unde inculpata avea calitatea de medic specialist și medic șef de secție), dar și declarațiile martorului Bărbuș V.
D., din cursul urmăririi penale și din faza de judecată, declarații constante sub aspectele esențiale al remiterii sumei de bani și, respectiv, scopului pentru care au fost dați.
Nu este reală susținerea instanței că, în faza de judecată martorul ar fi prezentat altă variantă a derulării faptelor. Martorul a arătat și în fața instanței (declarație - filele109-110 vol. II dos. inst.) că a dat inculpatei suma de 1000 lei "ca să-i pregătească dosarul de pensionare";.
Nu au relevanță în cauză sub aspectul existenței și acestui act infracțional, celelalte susțineri ale martorului: că nu a fost constrâns să dea banii, că nu a mai fost nimeni de față la remiterea sumei de bani sau că, în 2009 a dat declarație în fața organelor de urmărire penală după ce a fost sunat de o anumită persoană, care l-ar fi provocat la discuții și "l-a tras de limbă în legătură cu acest subiect";. Esențial este că martorul însuși, arată că inculpata i-a spus că, "dacă vrea să îl ajute să-i facă dosarul trebuie să-i dea 1000 lei"; fără a-i spune ce va face cu banii, dacă sunt pentru ea sau pentru altcineva.
Nu se poate susține, cum greșit a apreciat instanța, că în cauză sunt incidente dispoz. art.68 C.pr.pen., în sensul că declarația martorului Bărbuș din cursul urmăririi penale ar fi fost obținută prin amenințări sau constrângere. Aceasta pentru că, pe de o parte, martorul a făcut afirmații cu caracter general în acest sens - că l-a sunat cineva, care s-a recomandat a fi de la poliție (fără însă a putea indica vreun nume), că a primit mai multe telefoane de amenințare (în sensul că dacă nu zice de inculpată, va fi băgat el la pușcărie), fără ca aceste susțineri să fie probate în vreun fel, iar pe de altă parte, audiat fiind în instanță, martorul a relatat, fără a fi supus vreunei presiuni sau constrângeri, în mod neechivoc, că a dat inculpatei suma de 1000 lei "ca să-i pregătească dosarul de pensionare.
Nu există așadar, nici un dubiu, cu privire la remiterea sumei de bani către inculpată și scopul în care a fost dată suma de 1000 lei. Discuțiile adiacente - în sensul că inculpata n-ar fi condiționat prestația medicală de plata vreunei sume de bani sau că martorul nu a fost constrâns la plata sumei sau modalitatea în care a ajuns să declare despre acest lucru (în urma primirii unor telefoane de amenințare, despre care nu s-a făcut însă,
dovada că ar avea caracterul unor influențe frauduloase, în sensul art.68 C.pr.pen.) - nu au nicio relevanță asupra existenței faptei în materialitatea sa, așa cum, detaliat și clar a fost relatată de martor.
De asemenea, faptul că declarația martorului nu este susținută de alte probe testimoniale ( nemafiind prezentă nicio persoană la remiterea sumei de bani) nu o lipsește de valoarea probatorie, pentru că, nici în cazul celorlalte fapte reținute în sarcina inculpatei, la momentul remiterii sumei de bani, nu au fost de față și alte persoane, decât "mituitorul";, celelalte persoane care cunoșteau despre împrejurarea respectivă fiind, în fapt, persoane cărora li s- a relatat de către cel care a dat banii (de regulă, soț, soție, frate, etc.), nicidecum martori oculari.
Nerelevantă sub aspectul existenței faptei este și împrejurarea că, instanța nu a considerat că în cauză sunt incidente dispoz. art.255 alin.3 Cod penal, datorită modalității de sesizare a organului de urmărire penală; indiferent de modalitatea în care s-a făcut sesizarea asupra acestui act infracțional - de conducerea spitalului sau de mituitor, indiferent că procurorul nu l-a trimis în judecată și pe martor pentru dare de mită sau că nu a înțeles să extindă procesul penal față de acesta, conform art.337 C.pr.pen. - esențială este depoziția martorului care, neechivoc și constant, a declarat că a dat bani inculpatei "ca să-i întocmească dosarul de pensionare";, deci, ca să-și exercite atribuțiile de serviciu.
Apoi, cu privire la martora Suciu E. G. , rezultă din probele dosarului (declarațiile martorei Suciu E. G. din cursul urmăririi penale, proces-verbal de confruntare între martoră și inculpată, xerocopie de pe documentarul de expertiză medicală), că inculpata i-a promis acesteia că- i va întocmi documentația pentru pensionare pe caz de boală, condiționând- o însă de plata sumei de 1.000 lei, sumă pe care martora i-a remis-o, iar ulterior, martora a fost pensionată pe caz de boală.
În mod greșit, instanța a apreciat că singura declarație a martorei din cursul urmăririi penale nu este suficientă pentru a susține acuzația, în condițiile în care martora nu a mai putut fi audiată nemijlocit, de către instanță.
Aceasta, deoarece, întreaga poziție procesuală a martorei din cursul urmăririi penale - cea relevată de declarațiile martorei și de confruntarea cu inculpata (filele 128-131, 195, 196 dos. u.p. ) - a fost una constantă, neechivocă - și nu există nici un motiv obiectiv ca valoarea probatorie a acesteia să fie anulată.
Împrejurările că - aceeași poziție nu a putut fi exprimată și în fața instanței sau că, deși martora face vorbire în declarația olografă de remiterea unor sume de bani și către alți medici, care i-au acordat acesteia asistență medicală, organul de urmărire penală nu s-a sesizat și cu privire la aceștia - nu poate face judecătorul să înlăture depoziția martorei de la urmărire penală, în contextul în care, se poate face aplicarea dispoz. art.327 alin.3 C.pr.pen., respectiv, să se țină seama de depoziția acesteia de la urmărire penală, întrucât, demersurile de a fi adusă în fața instanței au rămas fără rezultat, fiind imposibilă audierea acesteia și de către judecător (a se vedea în acest sens, procesele verbale de îndeplinire a mandatelor de aducere, din care rezultă că nu se cunoaște noua adresă a martorei - filele 101,111, 135,184 - vol. I dos. inst., 48,65,84 - vol. II dos. inst.) și, în condițiile în care, nu s-a făcut dovada vreunei cauze, care să determine neveridicitatea susținerilor martorei, faptul că cele relatate nu ar reflecta realitatea.
În consecință, față de aceste considerente, Curtea apreciază că în cauză au fost dovedite și actele de laure de mită de la martorii Bărbuș V.
D. și Suciu E. G., astfel că, se impune reținerea și acestor acte ca alcătuind conținutul activității infracționale de care este acuzată inculpata.
Se constată, totodată că faptele inculpatei, așa cum au fost descrise și de prima instanță, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin.1 C.pen. rap. la art.6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 C.pen. și, nu conținutul constitutiv a 8 infracțiuni de luare de mită în concurs real, conform actului de sesizare.
Aceasta, deoarece, dacă se are în vedere că toate actele materiale de luare de mită au fost comise în circu ms tanțe s imil are (de la persoane care doreau să se pensioneze și care, prezentau anumite probleme de sănătate, ce, eventual, reclamau anumite perioade de spitalizare), în mod al ităț i
ase măn ăto are (de cele mai multe ori, necondiționând actul medical, de plata vreunei sume de bani, dar inducând pacienților ideea că, prin plata unei sume de bani, "pot fi ajutați"; să se pensioneze medical), de f iec are d ată cânds-a iv it pos ib il itate a, aprox imativ în acel e aș i intervale de timp, în decursul aceluiași an - se poate aprecia că inculpata a avut încă de la început reprezentarea de ansamblu a activității infracționale și că rezoluția sa, conturată încă de la început, a persistat pe parcursul săvârșirii tuturor actelor materiale ale infracțiunii de luare de mită, nefiind întreruptă de nicio cauză de natură să determine luarea unei noi rezoluții, inculpata săvârșind faptele de câte ori s-a ivit posibilitatea.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a sancțiunii ce trebuie aplicată inculpatei, atât ca urmare a reținerii și celor două acte materiale pentru care, prima instanță a achitat-o, dar și ca urmare a reevaluării criteriilor prev. de art.72 C.pen., Curtea constată că prima instanță nu a făcut o valorificare eficientă a acestor criterii, pedeapsa aplicată fiind una extrem de redusă și care, apreciem că nu poate realiza scopul prev. de art.52 C.pen.
Astfel, având în vedere limitele speciale ale pedepsei (închisoarea de la 3 la 12 ani), gradul de pericol social concret al faptelor - ridicat, dacă se are în vedere amploarea activității infracționale, perioada de timp în care s-a desfășurat, importanța relațiilor sociale lezate, consecințele produse, nu neapărat sub aspect pecuniar ci, mai ales, sub aspectul modului în care relațiile de serviciu și raporturile cu cei, în slujba cărora se exercită atribuțiile de serviciu, trebuie să se desfășoare, dar și persoana inculpatei - fără antecedente penale, într-adevăr, dar cu o poziție procesuală nesinceră, (în fața instanței de apel, pentru că la instanța de fond, s-a prevalat de dreptul la tăcere), încercând să tergiverseze soluționarea cauzei - se poate aprecia că este necesară o pedeapsă într-un cuantum sporit, care să asigure realizarea scopului pedepsei și, conștientizarea într-o măsură sporită a gravității faptei și a consecințelor acesteia, pentru inculpată, dar și pentru societate.
Fără a nega existența unor împrejurări favorabile inculpatei, și care se impune a fi valorificate ca circumstanțe atenuante, conform art.74 lit.a C.pen. - atitudinea anterioară a inculpatei, constând în lipsa antecedentelor penale, precum și în activitatea profesională meritorie și aprecierea de care se bucură pe plan profesional (dovedită cu înscrisurile depuse la dosar) - nu se poate totuși, reduce într-atât cuantumul pedepsei, încât să existe riscul ca aceasta să nu-și mai producă efectul, să nu mai fie realizat scopul pentru care legiuitorul a instituit-o.
Pentru considerentele, mai sus expuse, se constată fondat apelul parchetului, acesta urmând a fi admis în temeiul art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen., sentința atacată va fi desființată în parte, cu privire la încadrarea
juridică a faptelor, individualizarea judiciară a pedepsei aplicate și cuantumul sumei confiscate.
Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite, se va dispune condamnarea inculpatei P. L. M. la pedeapsa de - 1 an și 6 luni închisoare - pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin.1 C.pen. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., art.74 lit.a și art.76 lit.c C.pen. prin schimbarea încadrării juridice din 8 infracțiuni de luare de mită prev. de art. 254 alin.1 C.pen. rap. la art.6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art.33 lit.a C.pen.
Se va menține suspendarea condiționată a executării pedepsei, dar pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, în cauză, apreciindu-se corect că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.81 C.pen. și că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.
În temeiul art. 118 lit.e C.pen., art.254 alin.3 C.pen. se va dispune confiscarea de la inculpată a sumei de 4800 lei, fiind incluse în această sumă și sumele de câte 1000 lei, primite de inculpată de la martorii Bărbuș
V. D. și Suciu E. G., în condițiile în care aceștia nu au solicitat restituirea sumelor de bani.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen., pentru aceleași considerente, anterior expuse, se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata P.
M., împotriva aceleași sentințe penale.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu ( avoc. P. M. E. ), sumă ce se va plăti din fondul M. ui Justiției.
În baza art.192 alin.2,3 C.pr.pen., va fi obligată inculpata apelantă să plătească suma de 1000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, rămânând în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELELEGII
DECIDE
În baza art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen. admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva sentinței penale nr.558 din 8 noiembrie 2012 a T. ui Maramureș, pe care o desființează în parte, cu privire la încadrarea juridică a faptelor, individualizarea judiciară a pedepsei aplicate și cuantumul sumei confiscate.
Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite,
Condamnă pe inculpata P. L. M. - fiica lui O. și M., născută la data de_ în sat Vășad, jud. Bihor, CNP 2., cetățean român, studii superioare, medic primar la Spitalul de Pneumoftiziologie B.
, necăsătorită, fără antecedente penale, domiciliată în B. M., str. V.
B. nr. 7/55, jud. Maramureș - la pedeapsa de:
- 1 an și 6 luni închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. 1 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., art.74 lit.a și art.76 lit.c C.pen. prin schimbarea încadrării juridice din 8 infracțiuni de luare de mită prev. de art. 254 alin.1 C.pen. rap. la art.6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art.33 lit.a C.pen.
Menține suspendarea condiționată a executării pedepsei, dar pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.
În temeiul art. 118 lit.e C.pen., art.254 alin.3 C.pen. confiscă de la inculpată suma de 4800 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
II. În baza art. 379 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata P. L. M., împotriva aceleași sentințe penale.
În baza art.189 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu ( avoc. P. M. E. ), sumă ce se va plăti din fondul M. ui Justiției.
În baza art.192 alin.2,3 C.pr.pen. obligă inculpata apelantă să plătească suma de 1000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, rămânând în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din _ | . | |
PREȘEDINTE ANA C. | M. | JUDECĂTOR Ș. |
G.
M. B.
Red.A.C./Tehnred.A.C. 3 ex./_
Jud.fond: A. C.V.
| ← Decizia penală nr. 93/2013. Luare de mită | Decizia penală nr. 49/2013. Luare de mită → |
|---|
