Decizia penală nr. 705/2013. Favorizarea infractorului

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.705/R/2013

Ședința publică din 22 mai 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: V. G., judecător JUDECĂTORI: DP

GREFIER: DS

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații L. V. D. și N. C. împotriva sentinței penale nr.347 din 19 martie 2013 a Judecătoriei

N., pronunțată în dosarul nr._, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor după cum urmează :
- inculpatul N. C. - conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost suspendat, prev. și ped. de art. 86 alin. 2 din OUG nr.195/2002, republicată, cu aplicarea art. 33 lit. b C.pen. și art. 37 lit. a C.pen.
- inculpatul L. V. D. - favorizarea infractorului, prev. și ped. de art.

264 C.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații, asistați de apărător ales, av.Giurgea M., din Baroul Cluj, cu delegații la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care se prezintă apărătorii din oficiu ai inculpaților, av.Luca M. și av.Comănoiu I., în substituirea av.Linca A., care solicită acordarea parțială a onorariilor avocațiale pentru studierea dosarului.

Apărătorul inculpaților solicită ascultarea inculpaților înainte de a se proceda la dezbaterea pe fond a cauzei, având în vedere că aceștia și-au schimbat poziția procesuală.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea cererii, apreciind că nu este utilă și necesară reaudierea inculpaților.

Deliberând, respinge cererea formulată de apărătorul inculpaților privind reaudierea acestora, apreciind că nu este necesară ascultarea inculpaților, având în vedere și soluția pronunțată de prima instanță, urmând să se rețină poziția

inculpaților la ultimul cuvânt.

Apărătorul inculpaților depune la dosar concluzii scrise, și înscrisuri în circumstanțiere, respectiv caracterizări și acte medicale cu privire la cei doi inculpați.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.

Apărătorul inculpaților solicită pentru inculpatul L., admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, să se dispună reducerea

pedepsei aplicate pentru infracțiunea prev.de art.260 alin.3 C.pen. sub minimul special prevăzut de lege până spre minimul general, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.a și b C.pen., iar în baza art.81 suspendarea condiționată a executării pedepsei. Inculpatul a declarat că el este cel care a condus autoturismul, deoarece știa că inculpatul N. C. a fost condamnat anterior la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prev.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 și avea permisul de conducere suspendat, astfel că a dorit să-l ajute, ca și prieten, să nu execute pedeapsa în detenție, mai ales că în urma divorțului, avea de plătit pensia alimentară pentru fiul său minor și în plus, acesta își ajută material ambii părinți. Solicită să se aibă în vedere că inculpatul a avut o conduită bună în societate anterior săvârșirii infracțiunii, nu are antecedente penale și că în prezent a recunoscut și regretat comiterea faptei, astfel că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a pedepsei în regim de detenție.

În privința inculpatului N. C., solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, să se dispună reducerea pedepsei aplicate, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prev.de art.74 C.pen. Astfel, solicită să se aibă în vedere că prejudiciul cauzat a fost minor, nu au existat victime, că luarea deciziei de a conduce autovehiculul s-a datorat impulsului de gelozie pe fondul consumului de alcool și că a condus autoturismul pe o distanță scurtă, de circa 3 km, în condițiile în care traficul era scăzut, fapta fiind comisă la orele 23. De asemenea, inculpatul a avut o conduită bună în societate, nu este o persoană violentă, a recunoscut și regretat comiterea faptei în prezent, își ajută material ambii părinți, care sunt bolnavi, are un copil minor căruia îi achită pensie de întreținere și are probleme de sănătate, așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosar.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, apreciind că pedepsele aplicate sunt pe măsura gravității faptelor comise. Aceștia au conștientizat gravitatea faptelor doar în fața instanței de recurs, ori dacă ar fi recunoscut și în fața instanței de fond, ar fi beneficiat de disp.art.320/1 C.pr.pen., iar pedepsele ar fi fost mult mai mici.

Inculpatul L. V., având ultimul cuvânt, regretă comiterea faptei.

Inculpatul N. C., având ultimul cuvânt, regretă comiterea faptei și solicită reducerea pedepsei aplicate.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.347 din 19 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, în baza art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, R cu aplicarea art. 37 lit. a din C.pen a fost condamnat inculpatul N. C., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o imbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

S-a constatat starea de recidivă postcondamnatorie raportat la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în condițiile art. 81, 82 din C.pen. prin sentința penală nr. 33/19 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria Huedin, definitivă prin neapelare la data de 2 martie 2010.

În baza 83 al. 1 din C.pen. s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată în condițiile art. 81, 82 din C.pen. prin sentința penală nr. 33/19 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria Huedin, definitivă prin neapelare la data de 2 martie 2010, iar pedeapsa de 1 an închisoare se va adăuga

pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 86 al. 2 din OUG 195/2002, R cu aplicarea art. 37 lit. a din C.pen a fost condamnat inculpatul N. C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule.

În baza art. 33 lit. b din C.pen. s-a constatat că cele două infracțiuni cu fost săvârșite în condițiile concursului ideal de infracțiuni.

În baza art. 34 al. 1 lit. b din C.pen. au fost contopite pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani închisoare și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.

În baza art. 260 al. 1 din C.pen a fost condamnat inculpatul L. V. D.

, zis Boțo, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen

În baza art. 191 al. 2 din C.p.p. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 250 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

În baza art. 189 al.1 din C.p.p. onorariile parțiale ale avocaților desemnați din oficiu, d-na VĂLEAN ANA C. de 100 lei și d-na TĂTAR O. M. de 100 de lei au fost avansate din Fondurile M. ui Justiției.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că față de inculpatul N.

C. urmărirea penală a fost începută prin rezoluția din_ de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și confirmată de procurorul competent în data de_, iar față de inculpatul L. V. D. urmărirea penală a fost începută prin rezoluția din data de_ de către Parchetul de pe lângă Curte de Apel C. .

La data de_, în jurul orelor 23.30, lucrătorii din cadrul Biroului Rutier

C. au fost direcționați să se deplaseze pe strada E. I. nr.38 din mun. C. -N.

, întrucât a avut loc un eveniment rutier soldat cu pagube materiale.

Organele de poliție ajunse la fața locului au constatat că poarta de la imobilul cu nr.38 de pe str.E. I. a fost avariată în urma impactului cu un autoturism, după care în prezența martorilor asistenți Hirian E. și Nedeianu M.

-Oduța, au identificat conducătorul auto în persoana inculpatului N. C., care a declarat verbal că deține permis de conducere, dar că i-a fost suspendat dreptul de a conduce printr-o sentință penală în urma conducerii unui autovehicul sub influența alcoolului, acestea fiind consemnate în procesul-verbal de constatare din data de_ . Acest fapt a fost confirmat ulterior, prin sentința penală nr. 33/_

pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Huedin, prin care inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare cu suspendarea executării pedepsei și i s-a anulat permisul de conducere, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, R. Din cercetările organelor de poliție a mai reieșit că autoturismul implicat în incidentul rutier, marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_, se afla în proprietate personală a inculpatului N. C. .

Cu ocazia identificării inculpatului constatând că acesta prezenta halenă alcoolică s-a procedat la testarea acestuia cu aparatul alcooltest seria ARZF nr. 0421, care la poziția nr.00823 a indicat o valoare de 1,06 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Ca urmare a rezultatului alcooltest, inculpatul a fost condus la clinica UPU 1, C. -N., unde i-au fost recoltate două probe de sânge, la interval de 1 oră, în vederea stabilirii alcoolemiei.

Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.671/IX/a/183/2011, reiese că la prima probă biologică, recoltată la ora 00.45, inculpatul avea o alcoolemie de 1,95 g ‰ iar la cea de a doua probă recoltată la ora 01.45, avea o alcoolemie de 1,75 g ‰, rezultând că alcoolul era în eliminare.

Din declarația martorei Nedeianu M. Oduța, care locuiește la imobilul a cărui poartă de acces a fost avariată, reiese că în jurul orelor 23.00 se afla acasă și auzind sunetul specific unei loviri în poartă, aproximativ la 1 minut după producerea incidentului a ieșit din casă, observând un auto de culoare închisă care a intrat în poarta imobilului și o persoană care intra sau ieșea din mașină pe ușa șoferului și pe care l-a identificat în persoana inculpatului N. C. . Martora a mai declarat că nu a văzut nici o altă persoană în mașină sau în jur și după aproximativ 5-6 minute a ieșit afară și vecina Hirian E., locuința celor două având curtea comună.

Declarațiile martorei Hirian E. se coroborează cu declarațiile primei martore, aceasta relatând că după ce a auzit un zgomot la poartă a ieșit și a constatat că o mașină a intrat în coliziune cu poarta și lângă autoturism l-a văzut pe inculpatul N. C. . Cele două martore au declarat că au încercat să discute cu inculpatul pentru a îl identifica ca și garanție pentru a repara poarta, însă acesta nu avea nici un act de identitate asupra lui și în plus constatând că inculpatul este într-o stare avansată de ebrietate, întrucât mirosea puternic a alcool, se clătina și nu vorbea coerent, au decis să anunțe organele de poliție. Aceștia au sosit după aproximativ 30 de minute, l-au identificat pe făptuitor în persoana inculpatului N. C. și l-au supus testării cu aparatul alcooltest, după care l-au condus la o clinică pentru recoltare de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei. Martorele au mai declarat că în tot acest timp nu l-au auzit pe inculpat spunând că o altă persoană ar fi condus autoturismul și nici nu au văzut o altă persoană în apropierea producerii incidentului în afară de inculpat, însă acesta le-a solicitat în mod repetat și insistent să nu anunțe organele de poliție și a încercat să realizeze o înțelegere cu martorele promițând că va repara pagubele produse.

Inculpatul N. C. nu a recunoscut săvârșirea faptei, în schimb a declarat în fața instanței de judecată că nu el a condus autoturismul implicat în

incident ci inculpatul L. V. D. . În esență inculpatul a relatat că s-a întâlnit cu inculpatul L. în cursul zilei de 21 ianuarie 2010 și l-a rugat să îl ducă până în cartierul Zorilor pe str. E. I., fiindcă el avea carnetul suspendat anterior. Ajungând pe strada respectivă nu a indicat corect strada la care trebuiau să vireze, iar când inculpatul L. a frânat, autoturismul a alunecat și au intrat în coliziune cu o poartă. Inculpatul L. a confirmat cele relatate de inculpatul N. C., declarând, mai întâi în calitate de martor în cursul urmăririi penale, iar ulterior în fața instanței de judecată, că el a condus autoturismul aflat în proprietatea

inculpatului N. C. la rugămintea acestuia, iar după coliziunea cu poarta el a părăsit locul accidentului fiindcă s-a enervat din cauza comportamentului inculpatului N., care l-a înjurat și l-a lovit din cauza accidentului și astfel nu a avut cunoștință de venirea poliției la locul faptei, aflând cele întâmplate ulterior abia după câteva zile.

Aceste declarații nu se coroborează în primul rând cu prima declarație a

inculpatului N., care imediat după recoltarea probelor biologice a declarat că după ce au intrat pe alea greșită la volanul autovehiculului fiind inculpatul L. . Întrucât drumul era foarte îngust și acoperit cu zăpadă la volanul autovehiculului a trecut inculpatul N., însă mașina a derapat și a intrat în poartă.

În al doilea rând declarațiile celor doi inculpați nu se coroborează nici cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii și nici cu declarațiile martorelor Hirian

E. și Nedeianu M. -Oduța reținute mai sus, având în vedere că intervalul de timp de 1 minut în cazul martorei Nedeianu M. -Oduța și câteva minute în cazul martorei Hirian E. de la momentul producerii incidentului și până la ieșirea acestora din locuințele lor neputând fi suficiente, pentru ca cei doi inculpați să se certe și după aceea ca inculpatul L. să iasă din raza vizuală a martorelor, fiindcă deși totul s-a petrecut în timpul nopții, strada respectivă este iluminată stradal, chiar în dreptul porții avariate aflându-se un felinar public, care luminează toată panta de aproximativ 25 de metri până la str. E. I. .

În plus, astfel cum au declarat cele două martore, în tot cursul discuțiilor purtate cu inculpatul N. imediat după incident acesta nu a amintit deloc că ar mai fi fost cineva cu el în mașină sau chiar că acea persoană ar fi condus autoturismul și nici în procesul-verbal de constatare nu s-a reținut că inculpatul ar fi amintit prezența unei alte persoane la săvârșirea faptei sau că fapta ar fi fost săvârșită de către o altă persoană. Mai mult, nici ulterior cu ocazia luării autovehiculului din curtea martorelor a doua zi sau cu ocazia întâlnirii cu acestea în vederea reparării pagubelor produse inculpatul nu a menționat că altcineva ar fi săvârșit fapta ci doar se scuza în mod repetat, arătând că regretă cele întâmplate.

În ceea ce privește explicația inculpatului prezentată fața instanței de judecată, anume că nu și-a dat seama ce vorbește când a declarat că inc. L. a condus doar până când și-au dat seama că nu au virat la strada corectă și că după aceea el a urcat la volan, încercând să scoată mașina pe strada principală, din cauza consumului de alcoolul și pentru că era foarte amețit, aceasta nu poate fi acceptată de către instanță. Astfel, instanța reține că în condițiile în care inculpatul a fost capabil să discute cu martorele și să aibă raționamentul necesar de a le solicita să nu anunțe organele de poliție fiindcă el a mai avut probleme similare anteriore, acesta ar fi putut să își dea seama că dacă într-adevăr nu el a condus autoturismul nu ar mai fi avut nici o consecință penală faptul că el a consumat anterior băuturi alcoolice. Însă, în mod paradoxal inculpatul a ales o variantă de a se sustrage de la răspundere penală mult mai greu de realizat, respectiv convingerea persoanelor prejudiciate de a nu anunța organele de poliție, în loc să le aducă imediat la cunoștință martorelor și ulterior organelor de poliție adevărul pretins ulterior, respectiv faptul că nu el a condus autoturismul și că adevăratul făptuitor, L. V. D. a părăsit locul accidentului.

Prin urmare față de cele prezentate, instanța a înlăturat declarațiile inculpaților date în fața instanței de judecată și a reținut starea de fapt ce reiese din celelalte probe administrate în cauză, anume că inculpatul N. C. a condus autoturismul, proprietate personală, marca VW cu nr. de înmatriculare _

, pe str. E. I. din mun. C. -N., fiind sub influența băuturilor alcoolice, având o îmbibație alcoolică de cel puțin 1,95 g ‰ și având suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice. În această stare inculpatul a produs un eveniment rutier soldat cu pagube materiale.

În ceea ce privește pe inculpatul L. instanța a reținut că, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței a dat declarații mincinoase, autoînvinuindu-se de săvârșirea faptei reținute în sarcina inculpatului N. C., cu scopul de a îl ajuta pe inculpatul N. să se sustragă de sub urmărirea penală.

În cauză s-a dispus și efectuarea testului poligraf cu inculpații N. C. și

L. V. D., iar ambii inculpați au consimțit să fie testați cu aparatul poligraf.

Astfel, din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr.6536 din_ reiese că, atât răspunsurile inculpatului L., cât și răspunsurile inculpatului N. la întrebările relevante cauzei au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

În plus, în ";Nota"; raportului sunt menționate următoarele: "pe întreg parcursul testului subiectul N. C. a avut un comportament menit să denatureze traseele diagramei poligraf (respirație controlată, mișcări fine ale degetelor, pe care au fost atașați senzorii GSR, tuse provocate pe întrebările de control)";.

Instanța a considerat că rezultatul testării poligraf, deși nu poate avea în procesul penal forța probantă corespunzătoare a celorlalte probe administrate în cauză, totuși poate oferi date care coroborate cu probele din dosar să contribuie la stabilirea adevărului.

În drept, fapta inculpatului N. C., care, în cursul termenului de încercare stabilit în urma condamnării la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în condițiile art. 81, 82 din C.pen. prin sentința penală nr. 33/19 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria Huedin, definitivă prin neapelare la data de 2 martie 2010, la data de_, în jurul orelor 23.00 a condus autoturismul marca VW GOLF, cu nr. de înmatriculare_, pe str. E. I. din mun. C. -N., având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,95 g ‰ la prima recoltare de probe biologice și 1,75 g ‰ la cea de a doua recoltare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană, care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, R cu aplicarea art. 37 lit. a din C.pen..

Fapta aceluiași inculpat care, în cursul termenului de încercare stabilit în urma condamnării la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în condițiile art. 81, 82 din C.pen. prin sentința penală nr. 33/19 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria Huedin, definitivă prin neapelare la data de 2 martie 2010, la data de_, în jurul orelor 23.00, a condus autoturismul marca VW GOLF, cu nr. de înmatriculare_, pe str. E. I. din mun. C. -N., având permisul de conducere suspendat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost suspendat, prevăzută de art.86 al.2 din OUG nr.195/2002, R cu aplicarea art. 37 lit. a din C.pen..

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunilor săvârșite de inculpat, din starea de fapt reținută reiese că inculpatul a circulat pe drumurile publice din mun. C. -N., la volanul autoturismului marca VW GOLF, cu nr. de înmatriculare_, pe str. E. I. din mun. C. -N. având în sânge o îmbibație alcoolică de cel puțin 1,95 g ‰, având permisul de conducere suspendat. Prin urmare, dat fiind că limita legală permisă de lege este de 0,80 gr/l alcool pur în sânge, se realizează elementul material al infracțiunilor prevăzute de art. 87 alin.1 și art.86 al.2 din OUG nr.195/2002. Urmarea imediată este dată de starea de pericol produsă asupra relațiilor sociale privind circulația pe drumurile publice, ocrotite prin normele penale ce incriminează aceste fapte ca infracțiuni. Întrucât infracțiunile săvârșite de inculpat sunt infracțiuni de pericol, legătura de cauzalitate rezultă din însăși materialitatea faptelor.

În ceea ce privește latura subiectivă, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita legală cu intenție, având în vedere, că din declarațiile inculpatului reiese că aceasta a prevăzut rezultatul faptei sale, fiind conștient de faptul că a consumat băuturi alcoolice, urmărind sau cel puțin acceptând producerea lui prin săvârșirea infracțiunii, urcându-se la volanul autovehiculului și conducând pe drumurile publice în acea stare. Infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost suspendat a fost săvârșită de inculpat de asemenea sub forma de vinovăție a intenției, inculpatul având cunoștință de faptul că a fost condamnat anterior printr-o sentință penală, prin care i s-a anulat permisul de conducere, chiar inculpatul fiind cel care i-a adus la cunoștința organelor de poliție și martorilor prezenți acest lucru.

La individualizarea cuantumului pedepsei ce se va aplica pentru infracțiunea săvârșită instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal. Astfel,

instanța a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator: închisoarea de la 1 la 5 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002 și închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă pentru infracțiunea prevăzută de art.86 al.2 din OUG nr.195/2002. În ceea ce privește pericolul social concret al faptei săvârșite, acesta poate fi apreciat ca având o intensitate ridicată, raportat la importanța valorilor sociale încălcate, de modul și mijloacele de comitere a faptei, în special raportat la valoarea mare a alcoolemiei - inculpatul având în sânge o îmbibație alcoolică de cel puțin 1,95 g ‰

-, care duce la îngreunarea unor procese mentale și a unor reflexe fizice indispensabile activității de conducere a unui autovehicul, producând o stare

periculoasă prin ea însăși și care a și dus în concret la producerea unui incident rutier prin lovirea unei porți. Instanța a luat în considerare și persoana inculpatul, respectiv atitudinea acestuia în cursul cercetărilor penale, inculpatul fiind condamnat anterior pentru săvârșirea unei fapte similare de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita legală, condamnare care în mod evident nu și-a atins scopul educativ asupra comportamentului viitor al inculpatului, chiar mai mult inculpatul știind că din cauza comportamentului antisocial i s-a anulat permisul de conducere, totuși acest lucru nu l-a împiedicat să conducă din nou, fără permis de conducere și mai ales din nou sub influența băuturilor alcoolice. În cursul cercetărilor penale inculpatul, de asemenea a dat dovadă de o conduită aproape sfidătoare a organelor judiciare, mai întâi recunoscând săvârșirea faptei, după care a negat faptul că el ar fi condus autoturismul implicat în accident, încercând să inducă în eroare organele judiciare prin indicarea unei alte persoane ca fiind făptuitorul.

Față de acestea, în baza art.87 al.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul N. C., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

În baza art.86 al.2 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.37 lit. a din Cod penal a fost condamnat inculpatul N. C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule.

Instanța a constatat că faptele inculpatului reținute în sarcina sa au fost săvârșite în termenul de încercare a pedepsei de 1 an aplicată și suspendată condiționat de către Judecătoria Huedin în condițiile art.81, 82 din Cod penal prin

sentința penală nr.33/19 februarie 2010, definitivă prin neapelare la data de 2 martie 2010, infracțiunile fiind astfel săvârșite în starea de recidivă postcondamnatorie.

Față de acestea din urmă, instanța în baza art.83 al.1 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată în condițiile art.81, 82 din Cod penal prin sentința penală nr.33/19 februarie 2010, iar pedeapsa de 1 an închisoare s-a adăugat pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

Instanța în baza art.83 al.1 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a aceleași pedepse de 1 an închisoare aplicată în condițiile art.81, 82 din Cod penal prin sentința penală nr.33/19 februarie 2010, iar pedeapsa de 1 an închisoare s-a adăugat pedepsei de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.

Având în vedere că, cele două infracțiuni reținute prin prezenta în sarcina inculpatului au fost săvârșite printr-o acțiune care datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor pe care le-a produs întrunește elementele mai multor infracțiuni, în baza art.33 lit. b din Cod penal s-a constatat că cele două infracțiuni au fost săvârșite în condițiile concursului ideal de infracțiuni, iar în baza art.34 al.1 lit. b din Cod penal s-au contopit pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani închisoare și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare pe care o va executa în regim de detenție.

În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art.64 al.1 lit.a teza II Cod penal, ca pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de art.71 alin.1 Cod penal, ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.

La termenul de judecată din data de 19 martie 2013 instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul L. V. D. din

infracțiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art.264 al.1din Cod penal în infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art.260 al.1 din Cod penal.

Atât din rechizitoriul emis de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., cât și din starea de fapt reținut de către instanța de judecată reiese că inculpatul

L. a declarat în data de_ cu ocazia audierii sale în calitate de martor, cu scopul de a acorda ajutor inculpatului N. C. de a zădărnici urmărirea penală, că el a condus autoturismul marca VW GOLF, cu nr. de înmatriculare_, pe str. E. I. din mun. C. -N., care a cauzat evenimentul rutier soldat cu pagube materiale în data de_ și nu inculpatul N. C., declarație menținută și în fața instanței de judecată.

Instanța a reținut că potrivit art. 264 al. 1 Cod penal, infracțiunea de favorizarea infractorului este infracțiunea ce constă în ajutorul material sau moral, direct sau indirect, dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, ori pentru a asigura infractorului produsul infracțiunii. Această infracțiune prin norma de incriminare sancționând într-un mod general favorizarea unui infractor, aceasta are un caracter subsidiar, putând fi reținută numai dacă nu există alte incriminări speciale ale favorizării infractorului, cum ar fi mărturia mincinoasă. Astfel, infracțiunea de mărturie mincinoasă, conform art.260 al.1 Cod penal, constă în fapta unui martor, expert sau interpret care, într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurări esențiale asupra cărora a fost întrebat. Așadar, instanța a apreciat că fapta inculpatului L. se apropie de tipicitatea favorizării

infractorului, dar se circumscrie tipicității mărturiei mincinoase datorită calității speciale a subiectului activ.

Pe de altă parte, raportul dintre infracțiunea de mărturie mincinoasă și favorizarea infractorului nu este de simplă subsidiaritate, având o nuanță de complementaritate. Însă procurorul a apreciat activitatea infracțională a inculpatului L., respectiv acțiunea sa ca determinând o singură faptă. Or, la acest moment o schimbare a încadrării juridice în două fapte, respectiv două infracțiuni nu este posibilă datorită succesiunii art. 334, 335 și 336 din C.p.p., iar o extindere a procesului penal nu este posibilă întrucât starea de fapt reținută mai sus nu a rezultat din cercetarea judecătorească, fiind cunoscută încă din cursul urmăririi penale.

Față de acestea, instanța a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului L.

V. D., care în data de_ cu ocazia audierii sale în calitate de martor, cu scopul de a acorda ajutor inculpatului N. C., în cauza penală de față, a făcut afirmații mincinoase în sensul autoînvinuirii de comiterea evenimentului rutier, soldat cu pagube materiale, arătând în mod necorespunzător adevărului că el a fost cel care a condus autoturismul marca VW GOLF, cu nr. de înmatriculare _

, în data de_, în jurul orelor 23.00, pe str. E. I. din mun. C. -N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art.260 al.1 Cod penal.

Elementul material al infracțiunii este alcătuit din acțiunea inculpatului - fiind audiat ca martor - de a face afirmații mincinoase în legătură cu împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, în condițiile în care acesta a cunoscut realitatea celor întâmplate și cu toate acestea a dat declarații mincinoase, aceste declarații vizând împrejurări esențiale ale cauzei - identitatea celui care a săvârșit fapta incriminată. Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru realizarea actului de justiție, iar legătura de cauzalitate rezultă însăși din materialitatea faptei.

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, cu scopul evident de a induce în eroare organele judiciare, prevăzând rezultatul faptei infracționale și chiar urmărind producerea lui.

La individualizarea cuantumului pedepsei ce se va aplica pentru infracțiunea săvârșită instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal. Astfel, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator din art. 260 al. Cod penal sunt: închisoarea de la 1 la 5 ani. Pericolul social concret al faptei săvârșite raportat la importanța valorilor sociale încălcate constă în consecința faptelor inculpatului de a crea o stare de pericol extrem de ridicat pentru desfășurarea procesului penal, punând în primejdie însăși realizarea actului de justiție, atribuind o falsă identitate a autorului unei infracțiuni, iar modul și mijloacele de comitere a faptei de către inculpat denotă de asemenea un caracter de pericol social ridicat acesta făcând afirmații mincinoase în mod repetat în fața organelor de urmărire penală, menținând aceste declarații și în fața instanței de judecată, chiar și după ce în mod expres instanța i-a adus la cunoștință inculpatului prevederile art.260 al.2, care instituie cauza de nepedepsire specială în cazul retragerii mărturiei mincinoase.

Prin urmare, instanța în baza art. 260 al.1 din Cod penal l-a condamnat pe inculpatul L. V. D. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei, instanța a considerat că față de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și față de conduita inculpatului în tot cursul procesului penal, luând în considerare și fenomenul infracțional de a depune mărturii mincinoase în cauze penale, cu o nepăsare evidentă față de consecințele unor astfel de mărturii și mai ales fără vreo teamă în

vederea unei eventuale răspunderi penale pentru săvârșirea unei astfel de fapte, instanța consideră că scopul pedepsei nu poate fi atins decât cu executarea acesteia în regim de detenție.

În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art.64 al.1 lit.a teza II Cod penal, ca pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de art.71 alin.1 Cod penal, ținând seama de circumstanțele și efectele faptei săvârșite, care creează o incompatibilitate de ordin moral și juridic cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice

Având în vedere prevederile art.191 al.2 din Cod de procedură penală, care instituie regula că în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor de judecată, instanța a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de 250 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

În baza art.189 al.1 din Cod de procedură penală onorariile parțiale ale avocaților desemnați din oficiu au fost avansate din Fondurile M. ui Justiției.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs inculpații L. V. D. și N.

C. prin care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza, reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestora, cu reducerea pedepselor aplicate de instanța de fond.

În motivele de recurs inculpatul L. prin apărătorul ales al acestuia a solicitat reducerea pedepsei pentru infracțiunea prev. de art.260 C.p. sub minimul special ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.a și b

C.p. iar în baza art.81 C.p. suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu motivarea că acesta a declarat că a condus autoturismul, întrucât avea cunoștință că inculpatul N. C. a fost condamnat anterior la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, având permisul de conducere suspendat, intenționând astfel să-l ajute pe coinculpat, care îi este prieten, pentru a-l scuti de executarea unei pedepse în regim de detenție, deoarece în urma procesului de divorț acesta avea de plătit o pensie alimentară pentru copilul rezultat din căsătorie și intenționa să-și ajute material părinții.

Referitor la motivarea recursului inculpatului N. C. s-a arătat că în favoarea acestuia pot fi reținute circumstanțele atenuante prev. de art.74 C.p., cu reducerea pedepsei aplicate de instanța de fond, deoarece prejudiciul cauzat a fost minor, nu au rezultat victime, că inculpatul a luat hotărârea de a conduce autoturismul pe fondul unui impuls de gelozie și a consumului de băuturi alcoolice, că a condus autoturismul pe o distanță scurtă de cca. 3 km în condițiile

în care traficul era scăzut, fapta fiind comisă în jurul orelor 23,00.

Cu privire la ambii inculpați s-a arătat că aceștia au recunoscut și regretat comiterea faptelor, că au avut o bună conduită în familie și societate și că au copii minori în întreținere.

Analizând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpați, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:

Instanța de fonda reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că la data de_ în jurul orelor 23,00 inculpatul N. C. a condus autoturismul marca WV Golf cu nr. de înmatriculare_ pe str. E. I. din municipiul C. -N. având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,97 gr.%.o la prima probă recoltată și de 1,75 gr.%.o. la cea de-a două probă recoltată.

Inculpatul N. C. a condus autoturismul menționat mai sus, deși nu avea dreptul să conducă autoturismul, întrucât prin sentința penală nr.33 din_ a Judecătoriei Huedin acesta a fost condamnat pentru conducerea unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, iar permisul de conducere i-a fost suspendat.

Inculpatul L. V. D. la data de 10 martie 2011 fiind audiat în calitate de martor în cauză, cu scopul de a acorda ajutor inculpatului N. C., a făcut afirmații mincinoase, în sensul că acesta ar fi condus autoturismul menționat mai sus, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art.260 alin.1 C.p.

Corect au fost încadrate în drept și faptele comise de inculpatul N. C. care realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a C.p. și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană a cărui permis a fost suspendat prev. de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a C.p.

Pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate, ținându-se seama de disp. art.72 C.p. și de scopul pe care trebuie să-l îndeplinească acestea, respectiv corecția inculpaților.

Instanța de fond în mod întemeiat a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului N. C. prin sentința penală nr.33 din_ a Judecătoriei Huedin, care a fost cumulată cu pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză, deoarece prezentele infracțiuni au fost comise în perioada termenului de încercare stabilit prin sentința penală menționată mai sus.

Solicitarea inculpaților de reținere în favoarea acestora a circumstanțelor atenuante prev. dea rt.74 lit.a și b C.p. pentru inculpatul L. cu reducerea pedepsei aplicate acestuia și suspendarea condiționată a pedepsei, iar pentru inculpatul N. C. reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 C.p. cu reducerea pedepselor aplicate acestuia, este neîntemeiată.

Corespunde adevărului că inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunilor doar în recurs, deși probele administrate în cauză în faza de urmărire penală și la instanța de fond justifică cu certitudine vinovăția acestora, având posibilitatea ca la instanța de fond să se prevaleze de disp. art.320/1 C.p.p., însă nu au înțeles să beneficieze de acest drept, persistând în nerecunoașterea săvârșirii infracțiunilor, fapt ce a determinat readministrarea tuturor probelor din faza de urmărire penală și cheltuieli nejustificate din partea statului pentru a proba vinovăția inculpaților, ceea ce nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestora.

Inculpatul L. V. D. nu are antecedente penale, însă raportat la modalitatea de săvârșire a infracțiunii, împrejurările în care aceasta a fost comisă, cu scopul de a induce în eroare organele judiciare și a-l scuti pe inculpatul N. C. de executarea unei pedepse în regim de detenție, deși probele administrate în faza de urmărire penală probează cu certitudine vinovăția acestuia, nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante și nici schimbarea modalității de executare a pedepsei, apreciind că singura modalitate de reeducare a inculpatului, ținându-se seama de disp. art.72 C.p. și de scopul pedepsei prevăzut de art.52 C.p. este executarea pedepsei în regim de detenție și nu sub forma suspendării condiționate, deoarece obligația de a nu comite infracțiuni aparține tuturor cetățenilor acestei țări și nu doar inculpatului, sens în care nu se impune reținerea dispozițiilor art.81 și art.82 C.p.

Nici inculpatului N. C. nu-i pot fi reținute circumstanțe atenuante, așa cum în mod neîntemeiat solicită acesta prin motivele de recurs, deoarece inculpatul este recidivist, anterior fiind condamnat pentru același gen de infracțiuni, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar inculpatul nu a

dat dovadă de încrederea care i s-a acordat de către organele judiciare, comițând în perioada termenului de încercare infracțiunea din prezenta cauză, conducând autoturismul menționat mai sus după consumarea unor cantități însemnate de

băuturi alcoolice, respectiv 1,95 gr.%.0 alcool pur în sânge, aproape de coma alcoolică și datorită stării de ebrietate în care se afla a comis un accident soldat doar cu pagube materiale, iar pentru a scăpa de pedeapsă l-a determinat pe coinculpatul L. V. să declare în mod neadevărat că acesta din urmă ar fi condus autoturismul, ceea ce nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante.

Având în vedere că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea ambilor inculpați, cu reducerea pedepselor aplicate acestora sub limita stabilită de instanța de fond și nici schimbarea modalității de executare a pedepsei pentru inculpatul L. V., pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de inculpații L. V. D. și N. C., împotriva sentinței penale nr. 347 din 19 martie 2013 a Judecătoriei

C. -N. urmează să fie respins, ca nefondat.

În baza art.189 c.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C. suma de câte 75 lei reprezentând onorariu pentru apărătorii din oficiu, care va fi suportat din FMJ.

Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. inculpații urmează să plătească statului suma de câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 75 lei reprezentând onorarii avocațiale.

PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații L. V. D. și N.

, împotriva sentinței penale nr. 347 din 19 martie 2013 a Judecătoriei C. -N.
.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de câte 75 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care câte 75 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 mai 2013 .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
V. G.
D.
P.
SS
GREFIER
S.

Red.V.G./S.M.D.

2 ex./_ Jud.fond.L. M.

← Decizia penală nr. 1639/2013. Favorizarea infractorului		Decizia penală nr. 1156/2013. Favorizarea infractorului →

Decizia penală nr. 705/2013. Favorizarea infractorului

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 705/2013. Favorizarea infractorului

PREȘEDINTE			JUDECĂTORI
V. G.	D.	P.	SS