Decizia penală nr. 355/2013. Mărturie mincinoasă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 355/R/2013
Ședința publică din 14 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : M. | B., judecător |
JUDECĂTORI | : A. | D. L. |
: M. | R. | |
GREFIER | : L. | A. S. |
Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA și de inculpatul R. V. împotriva sentinței penale nr. 1240 din data de 08 noiembrie 2012, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, dat în dosar nr. 2516/P/2011, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. și ped. de art. 260 alin. 1 Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul R. V., asistat de apărător ales, avocat T. E., din cadrul Baroului
C., cu delegație la dosar ( f. 18 ) și de avocat Szatmari-F. Cornel V. imir în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat P. M. E., ambii din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar ( f. 21, 22 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită instanței să ia act de încetarea delegației avocatului titular și să se dispună plata onorariului parțial din fondul
M. ui Justiției în favoarea acestuia.
Reprezentanta M. ui P. arată că înțelege să modifice motivele de recurs, raportat la solicitările din partea finală care vizează executarea pedepsei în regim de detenție, în sensul aplicării art. 861din Codul penal.
Apărătorul ales al inculpatului R. V., depune la dosar o caracterizare a inculpatului și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor, mai întâi procurorului.
Reprezentanta M. ui P. arată că Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 1240/2012 a Judecătoriei C. -N., privind pe inculpatul R. V. . Susține că hotărârea instanței de judecată este criticată pentru nelegalitate și netemeinicie și arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin. 1 din Codul penal.
În esență, s-a reținut faptul că un alt inculpat, respectiv P. D. G., a fost cercetat pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o alcoolemie peste limită legală, fiind condamnat la pedeapsa închisorii suspendată condiționat, conform art. 81 din Codul penal, pedeapsă
care a rămas definitivă. Astfel, în acea cauză, în care a fost cercetat și condamnat
P. D. G., inculpatul prezent a fost audiat în calitate de martor, dând trei declarații în dosar, cu precizarea că fiecare declarație a avut un alt conținut. Subliniază faptul că declarațiile au fost distincte și cu privire la împrejurări esențiale ale cauzei, conform prevederilor art. 260 din Codul penal, respectiv că acestea vizau persoana care a condus autovehiculul, aspect cu privire la care s-a încercat denaturarea aflării adevărului în cauză, respectiv prin indicarea unei alte persoane care ar fi condus autovehiculul, cantitatea de băuturi alcoolice, aspect important pentru efectuarea expertizelor medico-legale ulterioare, precum și intervalul orar, aspect important pentru recalcularea alcoolemiei. Astfel, susține că cele trei împrejurări sunt esențiale în depoziția martorului și că au stat la baza pronunțării hotărârii de condamnare de către instanța de fond, prin care s-a aplicat pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, conform art. 3201din Codul de procedură penală, pentru că inculpatul nu a contestat în fața instanței în niciun fel probațiune în cauză și a solicitat aplicarea acestor dispoziții speciale.
De asemenea, susține că primul motiv invocat în scris de către procuror vizează faptul că instanța de judecată nu a motivat aplicarea art. 81 din Codul penal, dispozițiile legale fiind imperative în acest sens, respectiv în art. 79 din Codul penal se prevede, în mod expres, faptul că, orice împrejurare care este recunoscută în favoarea unei persoane, trebuie să fie menționată în hotărâre. Astfel, instanța de judecată a aplicat direct art. 81 din Codul penal fără a menționa în niciun fel motivul pentru care se impune acest aspect.
Mai arată că în dosar există împrejurări care pot fi luate în considerare în favoarea inculpatului, cu referire la faptul că acesta nu are antecedente penale și că a recunoscut comiterea faptei, aplicându-i-se art. 3201din Codul de procedură penală. De altfel, susține că cele două împrejurări sunt esențiale pentru schimbarea modalității de executare a pedepsei, din forma simplă a art. 81 din Codul penal în forma specială, prev. de art. 861din Codul penal. În acest sens, relevă că a considerat cererea formulată de procuror în motivele în scris care vizează detenția ca fiind mult prea dură raportat și la circumstanțele personale ale inculpatului, precum și la faptul că și celălalt inculpat, care a fost condamnat în cauza unde acest inculpat a depus mărturia, a beneficiat tot de suspendarea pedepsei. Apreciază ca fiind oarecum echitabil, dar revenind la modalitatea de executare a pedepsei în cauză, susține că în înfăptuirea justiției se apelează la audierea martorilor ca și mijloace de probă, depozițiile martorilor fiind importante în cauzele penale pentru aflarea adevărului și pentru stabilirea cu claritate a stării de fapt, aspect ce-i incumba martorului-inculpat în cauză, respectiv clarificarea stării de fapt. Ori, în ipoteza anterior redată, susține că este necesară probitatea și sinceritatea persoanelor care sunt chemate în fața organelor judiciare ca martori, însă inculpatul a desconsiderat atitudinea pe care trebuia să o aibă. Pe de altă parte, consideră că pericolul faptei în cauză este sporit de împrejurarea că nu s-a aflat într-o eroare de percepție sau de memorie, aspecte de notorietate în cauzele penale și care țin de timpul ascultării martorului, respectiv după mai mulți ani, sau dacă acesta s-a aflat la o anumită distanță sau dacă a perceput în mod indirect ceva, situații în care se pot justifica anumite schimbări de declarație și mai ales când sunt mai multe declarații, în aceeași cauză, ale aceleiași persoane și cu privire la același incident. Datorită faptului că în cauză nu au existat erorile de percepție sau de memorie anterior expuse, inculpatul dând acele declarații chiar după comiterea faptei, declarații necorespunzătoare adevărului și raportat la modul în care s-a încercat denaturarea aflării adevărului în cauză, solicită a se reține gradul de pericol social al faptei. Astfel, având în vedere toate circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut fapta, precum și lipsa antecedentelor penale ale
acestuia, solicită să se dispună schimbarea modalității de executare a pedepsei și aplicarea art. 861din Codul penal pentru ca inculpatul să resimtă în vreun fel consecințele faptei sale, respectiv prin limitarea libertății și prin controlul la care trebuie să se supună o perioadă de timp. În ipoteza contrară susține că este cunoscut că fapte similare se petrec în mod frecvent, iar lăsarea în libertate, respectiv suspendarea simplă, ar putea să genereze ca și alte persoane să comită același gen de infracțiunii.
În consecință, solicită admiterea recursului Parchetului.
Apărătorul ales al inculpatului R. V. solicită respingerea recursului Parchetului, cu consecința admiterii recursului declarat de către inculpat, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală raportat la art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, casarea hotărârii atacate și, rejudecând, să se dispună reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului în sensul diminuării acesteia, urmând ca, în prealabil individualizării acesteia, să se rețină și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a și c din Codul penal și să se dea eficiență prevederilor art. 3201din Codul de procedură penală.
M. ivul pentru care critică soluția instanței de fond vizează cuantumul ridicat al pedepsei aplicate și, chiar dacă instanța de fond a evidențiat faptul că a reținut aspectele legate de persoana inculpatului și de starea de fapt, consideră că nu a reținut circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a și c Cod penal, care ar fi permis diminuarea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Astfel, în ipoteza în care instanța de fond nu a avut suficiente elemente pentru reținerea circumstanțelor atenuante anterior evocate, în sensul bunei conduite a inculpatului anterior săvârșirii infracțiunii, arată că a depus în fața instanței de recurs cele două caracterizări, respectiv de la locul anterior de muncă, precum și cel actual, de muncă al inculpatului, care ar justifica reținerea circumstanțelor atenuante. Cu privire la art. 74 lit. c Cod penal raportat la conduita bună a inculpatului ulterior săvârșirii infracțiunii arată că acesta s-a prezentat ori de câte ori a fost chemat în fața organelor, precum și că a recunoscut și regretat faptele comise și apreciază că cererea reținerii acestora în beneficiul inculpatului este justificată.
De asemenea, solicită diminuarea pedepsei și invocă gradul de pericol social al faptei și împrejurările în care a fost comisă aceasta de către inculpat. În acest sens, susține că inițiativa de a declara mincinos nu a aparținut inculpatului, acest aspect fiindu-i solicitat de către inculpatul P. D. G. . Astfel, declarațiile au fost făcut pe fondul unei relații de prietenie și în urma faptului că evenimentul care a stat la baza dosarelor penale este tocmai faptul că ambii inculpați au petrecut într-o seară la reședința inculpatului și, ulterior, inculpatul P. D. G. s-a urcat la volan.
Apreciază că cererea de diminuare a pedepsei este justificată raportat și la pedeapsa aplicată unui alt martor, respectiv Ghenți Paul H., persoană care, similar cu inculpatul, a dat declarații mincinoase în același dosar penal și referitor la aceeași stare de fapt. Pedeapsa aplicată a fost de 7 luni închisoare cu suspendare și arată că nu a depus sentința în recurs, pentru că nu este motivată, dar a depus un extras de pe portalul instanțelor, cu precizarea că Parchetul nu a declarat recurs în acea cauză, apreciind pedeapsa ca fiind suficientă.
Mai arată că declarația inculpatului nu a avut consecințe juridice, fiind înlăturată de către instanță.
În concluzie, solicită clemență și diminuarea pedepsei aplicate inculpatului. Reprezentanta M. ui P. arată că aspectele ce vizează netemeinicia hotărârii le-a expus anterior în susținerea recursului, considerând că se impune
modificarea doar cu privire la modalitatea de executare, respectiv suspendarea sub supraveghere.
Solicită respingerea recursului inculpatului, întrucât apreciază că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei.
Inculpatul R. V., având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă pe care o apreciază ca fiind un accident și își exprimă angajamentul ca pe viitor să nu mai săvârșească fapte similare.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 1240 din data de 08 noiembrie 2012, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. In baza art 260 al 1 C.pen. cu aplic. art 320 ind 1 Cpp a fost condamnat inculpatul R. V., fiul lui Ștefan și T.
, născut la data de_, în Stramtura, jud. Maramureș, cu domiciliul în C. -N.
, str. Migdalului, nr. 12, jud. C., posesor al CI seria KX nr. 4., CNP 1., fără antecedente penale, la 1 an si 6 luni inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe 3 ani si 6 luni termen de incercare.
I s-au pus in vedere inculpatului prev art 83 Cp.
In baza art. 191 al. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat; onorariul partial al avocatului din oficiu Harangus F. Raveca, in sumă de 50 lei, se avansează din FMJ.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 2516/P/2011 din data de_ Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a dispus trimiterea in judecată, în stare de libertate, a inculpatului R. V. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art 260 alin 1 C.pen., in fapt retinandu-se ca într-o cauză penală, a făcut afirmații mincinoase privitor la împrejurările esențiale asupra
căruia a fost întrebat, respectiv a dat două declarații în fața organelor de poliție și una în fața instanței de judecată, toate în calitate de martor, în care există elemente contradictorii cu privire la tipul și cantitatea de alcool consumate de P.
G. în data de_, și a împrejurării dacă l-a văzut pe acesta urcându- se la volanul autoturismului marca VW cu nr. de înmatriculare_ .
În faza de urmărire penală, situația de fapt a fost probata prin:
proces-verbal de sesizare din oficiu - f. 4;
copia deciziei penale nr. 1127/R/2011 a curții de Apel C. - f.5-8;
copia rechizitoriului în dos. 292/P/2010 - f. 9-12;
copiile declarațiilor mincinoase ale învinuitului - f. 13-16;
declarație de făptuitor și învinuit R. V. - f. 18-19;
fișa de cazier judiciar - fila 20;
proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală - fila 21.
În faza de judecată s-au readministrat în parte mijloacele de probă din cursul urmăririi penale, procedându-se la audierea inculpatului care a recunoscut comiterea infracțiunii și a solicitat ca judecata să se desfășoare în condițiile procedurii simplificate prev. de art. 320 ind. 1 C.p.p., cerere încuviințată de către instanță.
Analizând probatoriul, instanța a reținut că prin rechizitoriul Curții de Apel
C. din data de_ s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a lui P. D. G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art 87 alin 1 din OUG 195/2002, în dosar penal nr.292/P/2010.
Prin sentința penală nr. 506/_ pronunțată de Judecătoria C. N. în dosarul penal nr._, în temeiul art. 87 alin 1 din OUG 195/2002, P. D.
G. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an si 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de
către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, în temeiul art. 81 C.pen. dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
În sarcina acestuia s-a reținut faptul că, în data de_, în jurul orelor 2:50, a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice din mun. C. N. în timp ce avea în sânge o alcoolemie mai mare decât limita legală, cu o valoare teoretică apropiată de 1,75 gr‰, context în care a părăsit partea carosabilă pe str. Trâmbițașului din C. N., rămânând cu roțile suspendate deasupra unui șanț.
Materialul probator administrat în cauză a constat atât în probe testimoniale, printre care și declarațiile de martor ale inculpatului R. V., buletinul de analiză toxicologică cât și două rapoarte de expertiză privind calculul retroactiv al alcoolemiei, luându-se în calcul ambele variante de consum de băuturi alcoolice ale lui P. D. G. .
Potrivit concluziilor raportului de expertiză bazat pe declarațiile inițiale ale lui P. D. G., în sensul că în data de_, în intervalul orar 22:00-23:30, a consumat două sticle de bere fără aport alimentar, la ora evenimentului rutier 02:50 acesta putea avea o alcoolemie mai mare de 0,80 gr‰, cu o valoare teoretică apropiată de 1,75 gr‰. Totodată s-a menționat că există o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată prin datele de consum și valorile certe stabilite la analiză.
În raportul de expertiză bazat pe declarațiile ulterioare ale acestuia, în sensul că în data de_, în intervalul orar 02:30-02:40, a consumat 300 ml de țuică de 52 de grade, cu aport alimentar în intervalul orar 22:00-24:00 s-a constatat o posibilă concordanță între alcoolemia teoretică rezultată prin datele de consum declarate de inculpat și valorile certe stabilite la analiză. S-a apreciat că pe baza acestui consum declarat, a valorilor alcoolemiilor stabilite la analiză și în funcție de faza toxicocinetică a inculpatului, acesta putea avea la ora evenimentului rutier o alcoolemie mai mică de 0,80 gr‰, cu o valoare teoretică apropiată de 0,60 gr‰.
Fiind audiat în calitate de martor în legătură cu împrejurările esențiale soluționării cauzei, inculpatul R. V. a declarat în faza actelor premergătoare faptul că, în data de_, l-a invitat pe P. D. G. la domiciliul său, acesta ajungând în jurul orei 20:00, la scurt timp după ce venise R. E. (martor în respectivul proces penal). Acesta a declarat că P. D. G. a consumat bere și țuică, cu aport alimentar, în intervalul orar 20:00-01:30. În jurul orei 01:30, P.
D. G. l-a chemat pe Ghenți Paul pentru a-l conduce cu autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ cu care se deplasase la domiciliul învinuitului. În jurul orei 02:30 i-a condus pe cei doi în stradă și a observat că Ghenți Paul s-a urcat la volanul autoturismului iar P. D. G. a ocupat scaunul din dreapta față. După aprox 15 min, a fost contactat telefonic de către
P. D. G. care i-a adus la cunoștință că au rămas suspendați cu autoturismul pe bordura șoselei și l-a rugat să se deplaseze la fața locului pentru a-i ajuta să tracteze autoturismul. Când a ajuns la locul evenimentului rutier, organele de poliție se aflau deja acolo.
Ulterior, fiind audiat în data de_ în calitate de martor în faza de urmărire penală, inculpatul și-a modificat declarațiile atât în ceea ce privește cantitatea și tipul de alcool consumat de către P. D. G. și intervalul orar al consumului, cât și în ceea ce privește împrejurarea dacă acesta a fost cel care s-a urcat la volanul autoturismului. Astfel, învinuitul arată că P. D. G. a ajuns la domiciliul său la ora 20:00 după care a consumat diferite feluri de mâncare, însă a consumat băuturi alcoolice în intervalul orar 24:00-02:30, după ce venise și Ghenți Paul. În ceea ce privește cantitatea și tipul de alcool consumat
de acesta, martorul își modifică declarația precizând că acesta a consumat 300-
400 ml de țuică. De asemenea, inculpatul declară că în jurul orei 02:30 toți musafirii s-au hotărât să plece, ocazie cu care Ghenți Paul și P. D. G. de asemenea au părăsit domiciliul său, însă nu mai menționează că i-a condus la autoturism ci arată că a rămas în locuința sa. Învinuitul arată că după ce a fost contactat telefonic de către P. D. G. care i-a adus la adus la cunoștință că a avut loc evenimentul rutier, s-a deplasat la fața locului și ulterior la UPU 1 C., ar fi aflat de la P. D. G. că el a fost cel care a condus autoturismul.
Fiind audiat în data de_ în fața instanței penale, martorul își modifică din nou declarația și arată că în data de_, P. D. G. a consumat în intervalul orar 02:00-02:15, 200-300 ml de țuică de prune. Ulterior acesta a părăsit locuința sa împreună cu Ghenți Paul însă precizează că nu i-a condus afară pentru a vedea cine s-a urcat la volanul autoturismului.
constatat că inculpatul a dat 3 declarații în calitate de martor ce cuprind contradicții cu privire la elementele esențiale soluționării cauzei, astfel:
în declarația dată în faza actelor premergătoare:
consum de alcool în intervalul orar 20:00-01:30;
tipul de alcool consumat: bere și țuică;
P. D. G. nu a condus autoturismul;
în declarația din data de_ în faza de urmărire penală:
consum de alcool în intervalul orar 24:00-02:30;
tipul de alcool consumat: 300-400 ml de țuică;
nu precizează dacă l-a văzut pe P. D. G. că s-a urcat la volanul autoturismului ci faptul că a aflat ulterior de la acesta că el a condus autoturismul;
în declarația din data de 07.03.211 în faza de judecată:
consum de alcool în intervalul orar 02:00-02:15;
tipul de alcool consumat 200-300 ml de țuică de prune;
precizează că nu l-a văzut pe P. D. G. dacă s-a urcat la volanul autoturismului.
Instanța de judecată a înlăturat declarațiile date în calitate de martor ale inculpatului apreciindu-le ca fiind vădit părtinitoare și necorespunzătoare realității, având în vedere faptul că la câteva zile de la data săvârșirii faptei, acesta a scris o declarație olografă din care rezulta că Ghenți Paul H. ar fi condus autoturismul în dimineața zilei de_ . Ulterior, acesta și-a modificat declarația după ce P. D. G. (inculpatul în respectivul proces penal) a renunțat la acea apărare, fără însă a-i confirma susținerea cu privire la consumul de băuturi alcoolice. În cursul judecății, martorul și-a adaptat declarația în funcție de susținerile lui P. D. G. .
Împotriva sentinței penale nr. 506/_ pronunțată de Judecătoria C.
N., P. D. G. a declarat recurs. Prin decizia penală 1127/R/2011, Curtea de Apel C. a respins recursul ca nefondat.
Fiind audiat în calitate de făptuitor și învinuit in prezenta cauza, R. Vaslie a arătat că își menține declarația dată în cursul fazei de judecată, precizând însă că a declarat inițial în mod mincinos că nu P. D. G. a condus autoturismul ci altă persoană deoarece a dorit să îl "ajute"; pe acesta, fiindu-i prieten.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală din data de_, inculpatul a precizat că declarațiile date în fața instanței de judecată sunt cele adevărate și nu cele date în fața organelor de urmărire penală, recunoscând că a dat declarații mincinoase de asemenea în dorința de a îl ajuta pe P. D. G. să se sustragă de la răspunderea penală.
Toate cele trei declaratii (enumerate la pct 1, 2, 3 din precedent) date de catre inculpatul R. V. sunt mincinoase in raport de adevărul stabilit cu putere de lucru judecat in mod definitiv prin sentința penală nr. 506/_ pronunțată de Judecătoria C. N. în dosarul penal nr._, rămasă definitivă prin decizia penală 1127/R/2011 a Curtea de Apel C. .
Prezumția absolută de adevăr (juris de jure) de care se bucura sentința penală nr. 506/2011 a Judecătoriei C. N. conduce, in mod obligatoriu, la aceasta concluzie, iar potrivit acestei hotarari declarațiile inițiale ale condamnatului P. D. G. ( potrivit cărora a consumat 2 doze de bere cu alcool) sunt cele care s-a impus a fi valorificate din punct de vedere probator intrucat au fost confirmate de martora Mureșan O. V. a ce a fost audiata in ambele faze procesuale.
În drept fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art 260 alin 1 C.pen.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal, art.320 ind.1 C.pr.pen. și in acest context de poziția nesincera si confuza adoptata de către R. V. in cursul urmăririi penale, respectiv de poziția sincera de care inculpatul a dat dovada in cursul judecății, de lipsa antecedentelor penale, de modul facil in care instanța care a pronunțat sentința penală nr. 506/2011 a înlăturat declarațiile mincinoase ale inculpatului, de împrejurarea ca acesta a dat 3 declarații găsite ca necorespunzătoare adevărului, de pericolul social concret al infracțiunii săvârșite care, pentru a evita o judecată excesivă, se impune a fi raportat la gravitatea concretă a infracțiunii reținute in sarcina "beneficiarului"; mărturiei mincinoase (astfel cum s-a menționat in precedent P. D. Grigore a fost condamnat la 1 an si 6 luni închisoare cu suspendare pentru săvârșirea infr. prev. de art 87 al 1 din OUG 195/2002, alcoolemia reținută având o valoare teoretica apropiata de 1,75 gr la %0).
Față de cele arătate instanța a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an si 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare in durată de 3 ani și 6 luni, văzând îndeplinirea condițiilor prev. de art. 81 Cp
A pus in vedere inculpatului prev. art. 83 C.pen. cu privire la revocarea suspendării in cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.
În baza art. 191 al. 1 Cpp a fost obligat inculpatul la 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA și inculpatul R. V. .
În motivele scrise de recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a solicitat casarea în parte a sentinței atacate și condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu detenție, raportat la fapta concret comisă și la gravitatea generică a acesteia. De asemenea s-a susținut că instanța de fond nu a motivat în vreun fel alegerea modalității de executare prev. de art. 81 C. penal și că aceasta nu este în măsură să realizeze scopul pedepsei așa cum el este definit prin lege.
Recursul a fost susținut de procurorul de ședință în parte, în sensul că s-a solicitat aplicarea prev. art. 86/1 Cod penal, apreciind că modalitatea detenției este prea severă raportat la toate criteriile prev. de art. 72 Cod penal.
În recursul declarat de inculpat s-a solicitat să se rețină în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a și c Cod penal, având în vedere conduita procesuală sinceră, cu consecința stabilirii unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege. În acest sens au fost depuse două caracterizări și a fost invocată situația numitului Gheți Paul H., care a fost și el inculpat în aceeași cauză pentru mărturie mincinoasă, fiind însă condamnat la o pedeapsă
de 7 luni închisoare cu suspendare condiționată, hotărârea rămânând definitivă prin nerecurare (dosar_ al Judecătoriei C. -N. ).
Analizând recursurile declarate, prin prisma actelor de la dosar, a dispozițiilor legale în materie și a motivelor invocate Curtea apreciază că aceste sunt ambele nefondate.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, la care s-a adăugat atitudinea sinceră a inculpatului din fața instanței de fond, acesta prevalându-se de dispozițiile art. 320/1 C.pr.pen. și solicitând ca judecata să aibă loc în procedura simplificată.
Raportat strict la motivele de recurs, atât ale parchetului cât și ale inculpatului care vizează netemeinicia cuantumului pedepsei aplicate și a modalității de executare, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o justă aplicare în cauză a tuturor criteriilor prev. de art. 72 alin. 1 Cod penal.
Nu este întemeiată critica Parchetului potrivit căreia instanța de fond nu a motivat alegerea modalității de executare a suspendării condiționate a pedepsei, în conținutul hotărârii atacate regăsindu-se argumentele în favoarea acestei opțiuni.
Astfel, se arată în mod clar că la individualizarea pedepsei (aceasta vizând atât cuantumul cât și modalitatea de executare) s-a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal, art.320 ind.1 C.pr.pen. și în acest context de poziția nesincera si confuză adoptata de către R. V. in cursul urmăririi penale, respectiv de poziția sincera de care inculpatul a dat dovada in cursul judecății, de lipsa antecedentelor penale, de modul in care instanța care s-a pronunțat sentința penală nr. 506/2011, fiind înlăturate declarațiile mincinoase ale inculpatului, de împrejurarea în care acesta a dat 3 declarații găsite ca necorespunzătoare adevărului, de pericolul social concret al infracțiunii săvârșite raportându-se și la gravitatea concretă a infracțiunii reținute in sarcina "beneficiarului"; mărturiei mincinoase (astfel cum s-a menționat P. D. Grigore a fost condamnat la 1 an si 6 luni închisoare cu suspendare pentru săvârșirea infr. prev. de art 87 al 1 din OUG 195/2002, alcoolemia reținută având o valoare teoretica apropiata de 1,75 gr la %0).
Tocmai prin raportare la pedeapsa aplicată numitului P. D. G. nu se
justifică sancționarea mai drastică a inculpatului R. V., Curtea apreciind că prezenta condamnare reprezintă un avertisment suficient de serios pentru inculpat, care dealtfel așa cum a arătat și în fața instanței de recurs, realizează deja gravitatea faptei comise, pe care o regretă sincer, consideră prea drastică suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, nemaivorbind de cea a detenției.
De cealaltă parte, raportat tot la gravitatea concretă a faptei și la persoana inculpatului, la pericolul social generic pe care îl generează comiterea unor astfel de infracțiuni care aduc atingere bunei înfăptuiri a justiției și care sunt de natură să îngreuneze mersul anchetelor și aflarea adevărului în cauză, Curtea consideră că nu se impune reținerea în cauză de circumstanțe atenuante facultative în
favoarea inculpatului, lipsa antecedentelor penale și conduita procesuală a inculpatului reflectându-se în cuantumul pedepsei stabilit de prima instanță.
Împrejurarea că într-o cauză similară un alt martor mincinos a fost condamnat la o pedeapsă de 7 luni închisoare cu suspendare nu are relevanță în prezenta cauză, reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 Cod penal fiind o chestiune care ține de aprecierea judecătorului și reprezentând o facultate pentru instanță, și nu o obligație.
Față de cele sus-expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarat de Parchetul de pe lângă
Judecătoria C. N. si inculpatul R. V. împotriva sentinței penale nr. 1240 din 8 noiembrie 2012 a Judecătoriei C. N. .
Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat P. M. E. .
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul Parchetului vor rămâne în sarcina acestuia.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. recurentul inculpat va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria C. N. si inculpatul R. V. (fiul lui Ștefan și T., născut la data de_, în Stramtura, jud. Maramureș, cu domiciliul în C. -N., str. Migdalului, nr. 12, jud. C., posesor al CI seria KX nr. 4., CNP 1., fără antecedente penale) împotriva sentintei penale nr. 1240 din 8 noiembrie 2012 a Judecătoriei C. N. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat P. M. E. .
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul Parchetului rămân în sarcina acestuia.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de
300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial partial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 martie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
M. B. A. | D. | L. | M. R. |
GREFIER,
L. A. S.
Plecată la seminar - semnează Grefier șef secție penală
Red.A.D.L./dact.L.C.C.
3 ex./_ Jud.fond: L. B.
| ← Decizia penală nr. 549/2013. Mărturie mincinoasă | Sentința penală nr. 55/2013. Favorizarea infractorului → |
|---|
