Decizia penală nr. 4/2013. Arestare nelegală și cercetare abuzivă
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.4/A/2013
Ședința publică din 15 ianuarie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : I. | M. | , judecător |
JUDECĂTORI | : V. | V. | A. |
GREFIER | : L. | C. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR -
SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul S. M. V.
, împotriva sentinței penale nr.363/D/_, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de cercetare abuzivă, prev.de art.266 alin.2 C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. M. V. personal, asistat de apărător ales, av.Pocola F., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea vătămată C. E. M. și partea civilă S. C. de U. pentru C. C. N. - C. C. și O.
P. C. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosarul cauzei s-a comunicat referatul de evaluare psiho socială pentru inculpat.
Apărătorul inculpatului, depune la dosar decizii de speță, o caracterizare a inculpatului precum și motivele de apel.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate si rejudecând cauza, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 al. 1 lit. c, sa se dispună achitarea inculpatului, întrucât fapta de arestare ilegala si cercetare abuziva si vătămare corporala nu a fost comisa de către acesta. Apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală si netemeinica, având in vedere probațiunea ampla administrata in prezenta cauza, probațiune care ridica serioase dubii cu privire la vinovăția inculpatului. Aceste dubii, potrivit principiilor care guvernează procesul penal, trebuie sa profite inculpatului, iar atunci când probațiunea nu convinge nici in privința vinovăției, nici in privința nevinovăției inculpatului, singura soluție legala pe care instanța de judecata o poate pronunța este achitarea inculpatului.
Apreciază că instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului doar cu titlu de probabilitate, concluzionând că inculpatul nu a avansat nici o ipoteză plauzibilă în care partea vătămată să fi putut suferi vătămări in afara postului de politie Gârbău. Inculpatul a arătat in fata instanței de judecata in declarația sa că partea vătămata nu a fost supusa nici unui fel de presiune, psihica sau fizica din partea inculpatului sau a vreunei alte persoane, in intervalul orar in care s-a aflat in sediul Politiei Gârbău.
Starea de fapt care s-a conturat este aceea că în seara zilei de_, fiind in cadrul unei patrulări împreuna cu ag. Toadere F., angajat al IPJ C. -Politia Comunici A. u, aceștia au fost înștiințați telefonic despre existenta unui scandal la discoteca din comuna A. u, motiv pentru care au descins spre acea locație. Ajunși la fata locului și întrucât scandalul fusese deja aplanat, aceștia au adresat oamenilor de ordine întrebări pentru a identifica posibilii participanți la scandal. În acest context, inculpatul a somat partea vătămată să se deplaseze cu ei spre a da detalii cu privire la scandal, întrucât acesta se afla sub influenta băuturilor alcoolice. Având in vedere faptul ca nu poseda un act de identitate asupra sa, a fost condus la sediul politici pentru a i se stabili identitatea si pentru a da detalii cu privire la evenimentele din acea seara. Faptul că inculpatul a dus partea vătămata la sediul politiei Gârbău, deși scandalul se petrecuse pe raza comunei A. u a fost motivat de aceea că nu deținea cheile postului de Politie A. u. Cu toate acestea, răspunsul dat de către politia Mun. Huedin, in ceea ce privește lămurirea problematicii patrulării intercomunale, a confirmat faptul ca măsura luata de către inculpat nu a fost una nelegala, ci a fost una justificata, atât de neajunsurile cu care se confruntă politia rurală, dar și oportună, dat fiind faptul că la nivelul acestor comune infracționalitatea este extrem de ridicată. Apreciază că efectuarea audierii în absența părinților pârtii vătămate a fost pe de o parte justificată de faptul că etapa actelor premergătoare nu implica nici un fel de obligații în privința făptuitorului si nu atrage nici un fel de consecințe juridice in ceea ce-1 privește, iar pe de alta parte, de conduita pârtii vătămate care a indus in eroare încă de la început organele de urmărire penală, afirmând ca părinții săi sunt plecați din țară.
Privitor la actele de agresiune la care partea vătămată aclama că a fost supusă, este cert ca acestea exista, insa probele testimoniale administrate in cauză ridică serioase dubii că leziunile constatate au fost urmarea vreunei agresiuni exercitate de către inculpat.
În apărarea inculpatului, evidențiază două momente esențiale ale serii din 28/_, momente în care partea vătămată nu era in custodia organelor de poliție. Aceste momente coincid în timp cu participarea pârtii vătămate la discoteca din satul A. u, deci înainte de ridicarea acestuia de către inculpat, respectiv după lăsarea pârtii vătămate in fața postului de poliție la orele 4:02 și ajungerea acestuia acasă, după mai bine de două ore, în jurul orelor 7. În ceea ce privește momentul ridicării pârtii vătămate din fața discotecii Gârbău probațiunea a relevant că o leziune cauzată de o agresiune prin împingere sau lovire nu foarte puternică cu pumnul, nu se evidențiază instantaneu. De aceea afirmația martorului Pașca, prima persoană care 1-a văzut pe inculpat înainte de ridicarea de către organele de politie, în sensul că " nu a văzut ca partea vătămată să aibă urme de violență pe părțile vizibile ale corpului" nu este de natură să excludă existența acestora. Declarația celei de a doua persoane care a văzut partea vătămată, in drum spre postul de control este cea a martorului Toadere F., care arată că pe drum partea vătămată își proteja fața, avea bluza pe cap, buza inferioară era puțin umflata și era roșu la față. Singura dintre declarațiile la care instanța de fond face referire când motivează lipsa leziunilor la acest moment este cea a martorului Pasca, ignorând celelalte trei declarații. Faptul ca doi dintre cei trei martori sunt colegii inculpatului nu arc nici o relevanță sub aspectul sincerității acestor declarații, atâta timp cât acestea au fost consecvente și nemodificate raportat la faza urmăririi penale.
În ceea ce privește cel de-al doilea moment în care partea vătămată ar fi putut să-și cauzeze sau sa i se cauzeze noi leziuni, este cel situat in intervalul orar 4:15-7:00, timp în care partea vătămată a ieșit din custodia inculpatului.
Față de acest moment, instanța de judecată pe lângă faptul că relevă intervale orare greșite, insinuează că apărarea a insistat în aflarea adevărului prin întrebarea martorului Arghiroiu, dacă în noaptea respectivă a mai văzut partea vătămata, acesta răspunzând afirmativ, arătând că a mai văzul pe partea vătămată la discotecă in jurul orelor 3-4 dimineața.", deci după lăsarea acestuia in fata postului de Politie A. . In privința acestei afirmații instanța de judecată o apreciază ca fiind neadevărată, cu toate că martorul nu avea nici un motiv să mintă, fiind un străin față de inculpat, arătând că este practic imposibil ca partea vătămată să fi fost la discotecă la acea oră, in condițiile in care in intervalul orar 4:30-5:30 partea vătămată a fost adusă de către inculpat de la postul de politie Gârbău la postul de politie A. u.
Solicită a se avea în vedere consemnările din procesul-verbal din data de_, întocmit de procurorul de caz cu ocazia vizionarii filmării de pe camerele de supraveghere de la postul de politic A. u, din care rezultă că înregistrarea prezintă intervalul orar 4:00-6:00. La aliniatul al treilea se arată următoarele: "in jurul minutului 2 al derulării imaginii (deci la ora 4:02), se deplasează in spatele autoturismelor parcate, un alt autoturism al politiei care oprește si din interiorul lui coboară doi lucrători de politie îmbrăcați in uniforma de polițist precum si un tartar." În cuprinsul aceluiași proces-verbal se arată că "întreaga derulare a faptelor descrisă a durat circa 8,05 min, iar durata totală a înregistrării a fost de 14,05 min. Față de acest interval orar, declarația martorului Arghiroiu nu apare ca fiind mincinoasă, ci din contră veridică, nesusceptibilă de a fi înlăturată de către instanța de fond.
Ceea ce este criticabil în hotărârea atacată, este aprecierea că, apărarea inculpatului este puțin plauzibilă, în condițiile în care nu au fost avansate nici un fel de date concrete legate de existența unor posibile scandaluri și vătămări ale părții vătămate în aceste două intervale orare, în care partea vătămată nu se afla in custodia inculpatului. Față de acest aspect, se pune întrebarea cum s-ar putea aduce dovezi în sprijinul unor astfel de ipoteze, în condițiile în care inculpatul nu a fost prezent in aceste momente in preajma pârtii vătămate? Raportat la această chestiune, apreciază că inculpatul nu era dator să presupună că va fi parte într-un proces penal iar pe de alta parte, inculpatul nu are datoria să-și probeze nevinovăția în cadrul unui procesul penal.
Instanța de fond, în absența unor argumente solide în motivarea vinovăției inculpatului, face trimitere la rezultatele unui test poligraf, care nu constituie probă în sensul art. 64 C.pr.pen. Față de toate acestea, apreciază că soluția instanței de fond a fost dată cu nerespectarea dispoziției imperative a Deciziei nr. 171/2001 a Curții Constituționale care impune instanței de judecată că, aprecierea fiecărei probe să fie făcută nu conform intimei convingeri a judecătorului, ci potrivit legii. Instanța de fond nu a făcut nici o apreciere corecta a circumstanțelor personale a celor doua persoane, respectiv a persoanei inculpatului și a persoanei pârtii vătămate. Este important de relevant faptul că în timp ce inculpatul este un angajat al statului, caracterizat pozitiv de către colegii și superiorii săi, care este chemat sa asigure ordinea si liniștea publica, care riscă să-și piardă această calitate în condițiile menținerii soluției instanței de fond, partea vătămată este descrisă ca fiind o persoană de notorietate în zona respectivă, însă nicidecum în sens pozitiv.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond. Instanța de fond s-a aplecat asupra tuturor probelor cauzei și le-a analizat pe fiecare în parte și a ajuns la concluzia că versiunea inculpatului nu subzistă. Declarația părții vătămate că a fost lovită de inculpat este susținută de actele medicale iar pe de
altă parte nu există nici o dovadă că partea vătămată ar fi fost implicată în vreun scandal înainte de a fi dusă la poliție. Instanța a explicat detaliat de ce planează suspiciuni de vinovăție asupra inculpatului mai ales că șeful lui a apărut la un anumit moment dat când procedura era în curs la sediul poliției și nu de la început. Pentru toate acestea, dă credit instanței de fond. cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul S. M. V., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său arătând că de la începutul cercetărilor a spus că este nevinovat și că nu i-a cauzat leziuni părții vătămate.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 363 pronunțată la data de 20 septembrie 2012 de Tribunalul Cluj, s-a dispus condamnarea inculpatului S. M. -V., fiul lui
V. și R. -Sofia, născut la data de_ în Huedin, jud. C., cetățean român, studii Facultatea de Drept, agent de poliție în cadrul IPJ C. - Postul de Poliție Gârbău, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, posesor al C.I. seria KX nr. 6. eliberată de SPCLEP Huedin, CNP 1., dom. în com. A., sat. A. u F. nr. 16, jud. C., în temeiul art. 266 al. 2 Cod Penal, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de cercetare abuzivă.
În baza art. 71 al. 1 și 2 Cod Penal s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercitarea dreptului prav. de art.64 lit. a teza a II-a Cod Penal.
În baza art. 81 Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 Cod Penal, și anume acela de 3 ani.
În baza art. 359 Cod Procedură Penală s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, prev. de art. 83 Cod Penal.
În baza art. 71 al. 5 Cod Penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii exercitării dreptului prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod Penal.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. C. de U. pentru C. C. -N. despăgubiri civile în sumă de 1134,52 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de spitalizarea părții vătămate C. E. M. la care se adaugă dobânda legală
începând cu prima zi următoare externării părții vătămate, respectiv, data de_ și până la achitarea integrală a debitului.
În baza art. 191 al. 1 Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 800 lei, în care se include și suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
La data de_ numita C. I., mama părții vătămate minore C.
M. a formulat o plângere, în cadrul căreia a sesizat că în noaptea de _
, fiul său în vârstă de 17 ani ar fi fost agresta, în incinta Postului de Poliție Gârbău, de către inculpatul S. M. V., pentru a-l determina să recunoască furtul unui telefon mobil (f.3-4 din dos. de u.p.).
Partea vătămată, care și-a însușit plângerea formulată de către mama sa, a declarat, în legătură cu evenimentele pentru care s-a plâns (f.12-17 și
respectiv 21), că în cursul nopții de 28/_, în timp ce se afla în discoteca din localitatea A. u împreună cu mai mulți prieteni, în jurul orei 02,00 când au ieșit afară, a venit la el inculpatul, în calitate de agent de poliție, care i-a cerut să-l însoțească până la autoturismul de serviciu ce era staționat în apropiere, iar apoi l-a urcat în mașină fără a-i spune motivul, după care lucrătorul de poliție Toadere F. ce se afla la volan a pornit mașina și l-au condus la Postul de Poliție Gârbău. Ajunși aici, martorul Toadere F. a rămas în mașină, iar inculpatul i-a cerut părții vătămate să-l însoțească în incinta postului, unde după ce l-a așezat pe un scaun a început să-l lovească cu palmele și pumnii peste față și în cap, l-a prins de piept și l-a lovit cu capul de teracotă, iar după circa 20 de minute l-a scos în curte să se spele cu apă rece pe față, după care l-a reintrodus înapoi în clădire și i-a cerut să dea o declarație în care să recunoască că el a sustras un telefon mobil de la o persoană, faptă pe care nu a acceptat atunci să o recunoască. Datorită acestui fapt, inculpatul a continuat să-i tragă palme și pumni peste cap și l-a mai scos o dată în curte să se spele pe față, până a terminat de scris declarația în care nu a recunoscut sustragerea telefonului, timp în care a ajuns acolo și șeful postului de poliție Raț M., ce a stat doar puțin și a plecat, după care cu același autoturism condus de martorul Toadere
l-au transportat înapoi în localitatea A. u până în fața postului de poliție, de unde i-au dat drumul să plece acasă. Partea vătămată a declarat că a rămas în incinta postului de poliție, aproximativ 4 ore, iar la domiciliul său a ajuns în jurul orelor 6,oo-7,oo dimineața, când s-a culcat, fără să fie văzut de către părinți. A doua zi dimineața, mama sa văzând că întârzie să coboare să ia micul dejun, a urcat la el în cameră și a văzut că are pe față urme de agresiune, iar atunci partea vătămată i-a povestit ce s-a întâmplat. Mama sa a chemat salvarea să-l ducă la spital, unde a rămas internat circa șapte zile.
Din concluziile certificatului medico-legal emis în cauză de către I.M.L. C.
-N., rezultă că partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 3-5 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, că leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp dur și că pot data de_ (f. 5 din dos. de u.p.). De asemenea, prin același certificat medico-legal, aflat la fila mai sus indicată, se reține că, potrivit biletului de ieșire din spital F.O. 42293/2010 al C. ii de C. și O. P. C. -N., rezultă că a fost internat în perioada 29.08. -_ cu dgs.: "Traumatism cranio-cerebral minor prin agresiune. Echimoze periorbitare bilateral. Contuzie piramidă nazală. Hematom buză superioară. Contuzie perete abdominal."; La examenul obiectiv medico-legal din_ au fost evidențiate: "echimoze violacee periorbitare bilateral, la nivelul pleoapei superioare și inferioare cu culoare gălbuie verzuie periferică, având dimensiuni între 4 și 3 cm. Echimoză violacee de 0,8/0,5 cm la nivelul buzei superioare median".
Din adresa nr. 199/_ (f.11 din dos. de u.p.), reiese că partea vătămată C. E. M. a fost adusă de salvare la S. C. de U. pentru C. C. -N., unde a fost internată cu diagnosticul: "traumatism cranio-facial; contuzie de piramidă nazală; hematom buză superioară; contuzie perete abdominal; traumatism toracic închis, în urma unei agresiuni fizice provocate de agentul de poliție din Gârbău, informație pe care cadrele medicale au obținut-o de la partea vătămată și familia acestuia.
În legătură cu cercetările penale, al căror subiect a fost partea vătămată, se poate reține că în dosarul de urmărire penală nr. 729/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin, au fost efectuate cercetări penale de către Postul de Poliție Gârbău cu privire la sustragerea, la data de_, a unui telefon mobil ce aparținea numitei Bercheșan E. . În cadrul acestora, se poate
reține din actele de urmărire penală efectuate în dosarul cu numărul de mai sus, că, în data de_ - noaptea, numitul C. E. -M., partea vătămată din prezenta cauză, a fost condus la sediul postului de poliție, de către inculpat, spre a i se lua o declarație, în care însă acesta nu a recunoscut că el este autorul sustragerii (f. 25-26 din dos. de u.p.). Ulterior inculpatul a început urmărirea penală împotriva părții vătămate, pentru infracțiunea de furt calificat, însă prin ordonanța nr. 729/P/2010 din_ procurorul a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, și anume cea a amenzii în cuantum de 300 lei, conform prevederilor art.262 pct.2 lit.a, art.11 pct.1 lit.b și art.10 lit.b1C.pr.pen. rap. la art. 181C.pen., astfel cum rezultă din înscrisurile aflate în dosarul de u.p. la f.17-50.
Cu privire la acuzațiile ce i se aduc, inculpatul S. M. -V. a arătat că în cursul nopții de_, efectua împreună cu colegul său, martorul Toadere
F., o patrulare intercomunală, iar colegul său ar fi fost sesizat telefonic despre existența unui scandal la o discotecă din satul A. u-F., fapt pentru care s- au deplasat împreună cu autoturismul de serviciu al colegului la locul în care se desfășura discoteca. Ajunși aici, în timp ce colegul său a intrat în clădirea discotecii să obțină clarificări în legătură cu scandalul ce avusese loc, inculpatul a rămas lângă autoturism, moment în care înspre el s-a deplasat un băiat în vârstă de circa 18-20 de ani, putând un hanorac cu gluga trasă peste cap, care i-ar fi spus că îl cheamă C. M. și i-a confirmat că a consumat mai multe sticle cu bere și că participat și el la un conflict cu niște băieți din incinta discotecii. În momentul în care colegul său a revenit la autoturism, i-a spus acestuia că băiatul ce era cu el, adică partea vătămată, i-a confirmat că a fost și el implicat în scandal și întrucât partea vătămată nu avea actul de identitate asupra sa, au hotărât să-l ducă la Postul de Poliție A. u pentru identificare. Ajunși la destinație, cei doi polițiști au constatat că Toadere F., uitând să solicite cheile de la colegul său, la schimbarea turei, nu au putut intra în incinta Postului de Poliție A., și au hotărât să-l conducă pe partea vătămată la Postul de Poliție Gârbău, deoarece oricum se afla la o distanță scurtă, respectiv numai la zece kilometri distanță. În sediul Postului de Poliție Gârbău, în timp ce martorul Toadere F. a rămas afară la mașină să dea un telefon, inculpatul și partea vătămată au intrat în incinta acestei unități de poliție, unde inculpatul a procedat la identificarea părții vătămate, urmată de un control corporal, soldat cu găsirea asupra părții vătămate a unui pliculeț în care s-ar fi aflat sare de baie, despre care partea vătămată ar fi afirmat că o inhala pe nas pentru a se simți bine.
Inculpatul mai declară că și-a amintit faptul că în data de_ fusese înregistrată la Postul de poliție o plângere penală cu privire la furtul unui telefon mobil marca L.G., și l-a întrebat pe partea vătămată C. E. -M. dacă este de acord să dea o declarație referitor la ceea ce știe el despre furtul acelui
telefon, iar la răspunsul pozitiv al părții vătămate, aceasta ar fi scris de bună- voie declarația. Imediat după ce partea vătămată a terminat de scris declarația, inculpatul declară că in postul de poliție ar fi intrat și șeful de post Raț M., care l-a întrebat pe partea vătămată de unde are leziunile pe față, la care acesta a răspuns că a avut un scandal la discoteca din A. u. În continuare inculpatul a declarat că după plecarea șefului de post și revenirea colegului său Toadere F.
, l-au condus înapoi pe partea vătămată în localitatea A. u, până la sediul postului de poliție și l-au îndrumat să plece acasă, dar acesta a mai rămas încă cu inculpatul, rugându-l să nu-i anunțe pe părinții săi despre faptul că a fost dus la poliție. Inculpatul mai arată că în toată perioada de timp scursă în modalitatea arătată mai sus, partea vătămată a rămas cu gluga trasă pe cap,
mai puțin la postul de poliție Gârbău, cât timp a discutat cu acesta. Inculpatul susține că s-a despărțit de partea vătămată în jurul orei 5,oo.
Inculpatul a mai declarat că deși a realizat că partea vătămată este minor peste 16 ani, nu a considerat necesar să procedeze la ascultarea lui în prezența părinților, în contextul în care acesta a declarat că părinții săi nu erau atunci acasă, fiind plecați în străinătate. De asemenea inculpatul a declarat că nu a socotit necesar ca partea vătămată să fie asistată de un apărător, având în vedere că declarația i-a fost luată în faza actelor premergătoare.
În cauză a depus mărturie numitul Toadere F., din cadrul Postului de Poliție A. u, care a relatat în ce condiții a fost condus partea vătămată la Postul de Poliție Gârbău (f.76 și respectiv 35), confirmând susținerile inculpatului. Martorul a relatat că în momentul în care au ajuns în fața Postului de Poliție Gârbău, inculpatul și partea vătămată au intrat în unitatea de poliție iar martorul s-a reîntors pe raza localității A., deoarece în zona Gârbău nu avea semnal la telefonul mobil, iar după un timp revenind la Postul de Poliție Gârbău și intrând în incinta acestuia, a constat că partea vătămată avea buza inferioară ușor inflamată și era roșu la față, dar nu a dat prea mare atenție acestor aspecte, de altfel partea vătămată își ținea trasă gluga pe față.
De asemenea a fost audiat și martorul Raț M., șeful Postului de Poliție Gârbău (f.78 și respectiv 34), care nu a văzut urma de lovituri pe fața părții vătămate, dimpotrivă, acesta părea mai degrabă drogat, fiind roșu la față, și având pe frunte ieșită în evidență o venă, care pulsa.
Legat de apărările inculpatului, instanța de fond a constatat o inconsecvență din partea acestuia, în condițiile în care susține ba că leziunile suferite de partea vătămată și constate prin certificatul medico-legal de la dosar au fost provocate în cadrul scandalului din discoteca din A., cu privire la care au fost sesizați polițiștii și în legătură cu care s-au deplasat la fața locului, ba că au fost provocate ulterior despărțiri inculpatului de partea vătămată, adică după ora 4,oo dimineața, și până la ora 6,oo-7,oo, când partea vătămată ar fi ajuns acasă, vis a vis de această a doua ipoteză, inculpatul neavansând nicio descriere ipotetică a condițiilor și împrejurărilor în care ar fi intervenit acele leziuni.
În legătură cu implicarea părții vătămate în scandalul din discoteca din A.
, instanța de fond a reținut că, cel puțin din declarațiile martorului Toadere F.
, la momentul la care acesta a revenit la Postul de Poliție Gârbău, partea vătămată avea unele vagi leziuni, așadar acestea fiind posibil provocate ca urmare a acelui scandal, și anume partea vătămată avea buza inferioară ușor tumefiată și era roșu la față. Însă martorul Arghiroiu Sorin a relatat că își amintește că într-o sâmbătă din vara anului 2010, aflându-se la domiciliul din
A. u-F. a fost sunat la telefon de fiica patronului localului unde se ținea discoteca, cu solicitarea de a se deplasa acolo, deoarece fiul său M. se hărțuia cu un tânăr pe nume T. pe care îl cunoștea, iar când a ajuns la localul respectiv i-a spus acelui băiat să se liniștească, și să nu se mai bată cu fiul său, deoarece sunt prieteni, ocazie cu care a constatat că se afla la discotecă și partea vătămată, dar care nu a fost implicat în conflict, și care ulterior a fost l-au luat de acolo de niște polițiști cu mașina (f.82-83 și respectiv 36). Martorul mai relatează că nu a văzut ca partea vătămată să fi avut pe față urme de lovituri. Mai arată că fiind noapte și aflându-se la o distanță de circa 10 metri de partea vătămată este posibil să nu fi văzut, din pricina acestor condiții, urmele de lovituri ale părții vătămate pe față.
În faza de judecată, la insistențele apărării, martorul a relatat că din câte își amintește, după ce a fost luat de polițiști, partea vătămată a revenit în discotecă în jurul orelor 3,oo-4,oo dimineața. Instanța de fond a apreciat că
aceste aspecte din declarația martorului nu pot fi luate în considerare, pe de o parte, pentru că martorul a declarat lipsit de echivoc că nu a văzut ca partea vătămată să fi fost implicat în vreun scandal, și că de fapt nici nu a avut loc vreun alt scandal în discotecă în noaptea respectivă, cu excepția celui în care au fost implicați fiul martorului și prietenul acestuia, iar pe de altă parte, la orele 3,oo-4,oo dimineața, când martorul susține că este posibil ca partea vătămată să fi revenit în localul discotecă, așa cum reiese in înregistrarea imaginilor surprinse de camera de luat vederi instalată la Primăria A. u, în intervalul orar 4,30-5,30 partea vătămată a fost adusă de către inculpat de la Postul de Poliție Gârbău până în fața Postului de Poliție A. .
De asemenea, martorul Pașca Dacian a relatat (f.84 și respectiv 54) că se afla la discotecă într-o zi de sâmbătă din anul 2010, unde era și partea vătămată
C. E. -M., văzând cum, la un moment dat acesta a fost invitat de un polițist să urce în mașina poliției. Martorul mai declară că nu cunoaște ca partea vătămată să fi fost implicat în vreun scandal la discotecă, în noaptea respectivă, și nici nu a observat să aibă urme de violență pe părțile vizibile ale corpului în momentul când a venit poliția și l-a luat.
În legătură cu cealaltă variantă de apărare avansată de către inculpat, și anume că partea vătămată ar fi fost implicat într-un scandal după ce ar fi părăsit Postul de Poliție Gârbău, instanța de fond a apreciat, așa cum a mai arătat și anterior, că această apărare este puțin plauzibilă și lipsită de consistență, nefiind avansate nici un fel de date concrete legate de existența unui posibil scandal.
În sensul celor de mai sus, trebuie subliniat că în viziunea Curții Europene a Drepturilor Omului, raportat la încălcările art. 3 din Convenția Europeană privind Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, este necesar ca autoritățile statului să prezinte explicații plauzibile cu privire la cauza producerii leziunilor pe care le prezintă o persoană care a intrat într-o stare bună de sănătate în custodia autorităților statului, instituindu-se prezumția unui raport de cauzalitate între aceste leziuni și pretinsele rele tratamente din partea agenților statului.
Raportat la acest raționament avansat de bogata jurisprudență a Curții instanța de fond a subliniat că inculpatul nu s-a asigurat, cel puțin așa pretinde, că în momentul în care a intrat în unitatea de poliție partea vătămată nu era rănită, și dacă era rănită nu a consemnat într-un act oficial rănile pe care le-a constatat. Legea procedural penală română impune ca în cazul cercetării unor persoane minore să fie respectate anumite exigențe, la a căror aducere la îndeplinire inculpatul nu numai că nu a vegheat, dar nici nu s-a asigurat de faptul că a preluat în custodie o persoană sănătoasă, fără probleme medicale.
Drept urmare, și ținând seama de cele mai sus reținute, instanța de fond a apreciat că în speța de față există un raport de cauzalitate între leziunile suferite de partea vătămată și actele de violență exercitate de inculpat, prin prisma prezumției instituite de jurisprudența instanței europene a drepturilor omului, prezumție consacrată în mai multe cauze, dintre care amintim două cauze îndreptate chiar împotriva statului român și anume cauza Bursuc contra României și cauza Pantea contra României.
În aceeași ordine de idei, reținând contextul în care s-au comis faptele, este greu de presupus că în situații de acest fel, ar exista posibilitatea identificării unor martori oculari, obiectivi, ai agresiunii propriu zise,
jurisprudența instanței europene în același domeniu, acceptând că se poate reține vinovăția unei persoane și din ansamblul circumstanțelor cauzei, dintr-un
ansamblu de indicii sau prezumții suficient de grave, precise și concordante, situație ce se regăsește în speța de față.
S-a apreciat că în spețe de acest fel, chiar dacă nu este răsturnată sarcina probațiunii, fiind în continuare valid principiul consacrat de art. 66 al. 1 Cod Procedură Penală, inculpatul nu numai că putea să demonstreze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție, dar chiar era obligat să facă acest lucru, conform prezumției instituite de practica C.E.D.O. Astfel în speța concretă există incontestabil un certificat medico-legal care atestă că partea vătămată, minoră la acea vreme a suferit leziuni corporale, că la un moment contemporan celui la care au fost produse aceste leziuni, partea vătămată s-a aflat în custodia inculpatului, care s-a mulțumit să aprecieze că partea vătămată ar fi avut
leziuni încă la momentul intrării acestuia în Postul de Poliție Gârbău, fără să consemneze într-un înscris oficial starea în care s-a prezentat partea vătămată în acest post de poliție, ori inculpatul trebuia să demonstreze mai presus de orice dubiu că nu există nici cea mai vagă legătură între prezența în unitatea de poliție a părții vătămate și leziunile suferite de acesta.
De asemenea, deși inculpatul a arătat că este posibil ca partea vătămată să se fi rănit în cadrul vreunei altercații, după ce acesta a părăsit postul de poliție, inculpatul nu avansează nici cea mai vagă supoziție legată de împrejurările în care s-ar fi produs aceste leziuni.
De altfel martorii audiați la solicitarea inculpatului și anume colegii de serviciu ai acestuia, Toadere F. N. și Raț M., încearcă să sugereze că eventualele urme existente pe fața părții vătămate s-ar datora consumului de substanțe etnobotanice, și nicidecum vreunei agresiuni. De aici rezultă o altă inconsecvență în apărare a inculpatului, care încearcă să scape cu orice preț de acuzele ce i se aduc, fiind lipsită însă apărarea sa de orice suport logic.
Este real că la dosarul cauzei există acte din care reiese că partea vătămată nu ar fi avut, la modul general vorbind, un comportament adecvat normelor sociale general acceptate, și că el a făcut obiectul și altor anchete penale, ceea ce în cauză nu face nicio dovadă concretă raportat la existența ori inexistența vinovăției inculpatului.
Instanța de fond a considerat că este necesar a se sublinia că declarațiile părții vătămate sunt credibile și din perspectiva rezultatelor raportului de constatare tehnico-științifică 424108/2012 întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului C. - Serviciul Criminalistic potrivit căruia, la întrebările relevante ale cauzei ce i-au fost adresate părții vătămate, interpretarea diagramelor poligraf au evidențiat faptul că răspunsurile acestuia nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat (f.91-100).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul SĂBĂDUȘ M. V. solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și procedând la o nouă judecată să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. c C.pr.penală
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică întrucât din probațiunea administrată în cauză nu rezultă vinovăția inculpatului, instanța de fond reținând acest lucru doar cu titlu de probabilitate, partea vătămată nefiind supusă nici unui fel de presiune fizică sau psihică din partea inculpatului în perioada în care s-a aflat în sediul Poliției Gârbău.
Inculpatul a mai arătat că partea vătămată este posibil să fi fost lovită înainte de momentul ridicării sale de inculpat, moment în care nu era în
custodia organului de poliție sau după acest moment când a fost lăsat în fața postului de Poliție Arhireș. Pe de altă parte, s-a mai arătat că principiul în dubio
pro rea profită inculpatului și că acesta nu are datoria să-și probeze nevinovăția în cadrul procesului penal.
În fine, s-a mai arătat că raționamentul instanței de fond care a stabilit probabilitatea vinovăției inculpatului este departe de a răsturna prezumția de vinovăție, stabilind doar că versiunea parchetului este mai plauzibilă în raport de susținerile inculpatului.
Apelul declarat în cauză este nefondat.
În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.
Astfel, din declarațiile inculpatului Săbăduș M. V., ale părții vătămate C. E. -M. și mamei acestuia, numita C. I., ale martorilor Toadere F. (agent de poliție) Raț M. (șef de post), Arghiroiu Sorin, Pașca Dacian și actele din dosarul de urmărire penală nr. 729/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin, rezultă cu certitudine că în noaptea de 28/29 august 2010 inculpatul, în calitate de agent de poliție, i-a cerut părții vătămate să-l însoțească la Postul de poliție Gârbău unde a dat o declarație cu privire la comiterea unei fapte penale, aflându-se în custodia organelor de poliție între orele 0200- 0500.
Din adresa nr. 199/2010 emisă de S. C. de U. pentru C. C. -
N. rezultă că partea vătămată C. E. a fost adusă în data de 29 august 2010 cu salvarea în această unitate sanitară și internată cu diagnosticul traumatism cranio-facial, contuzie piramidală nazală, hematom bază superioară, contuzie perete abdominal și traumatism toracic închis.
Apoi, din concluziile certificatului medico-legal emis de I.M.L. C. rezultă că partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 3 - 5 zile de îngrijiri medicale, că leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și că ele pot data din 29 august 2012. În egală măsură, actul medico-legal confirmă mecanismul de vătămare a părții vătămate, menționând că la examenul medico-legal din_ au fost evidențiate echimoze violacee periorbitare bilateral, la nivelul pleoapei superioare și inferioare de culoare gălbuie verzuie periferică, de dimensiuni între 4 și 3 cm. și echimoză violacee de 0,8/0,5 certificatul de moștenitor nr. la nivelul bazei superioare median.
Curtea reține că potrivit martorului ocular Arghiroiu Sorin, partea vătămată C. E. M. nu a fost implicată în conflictul de la discotecă, iar în momentul în care a fost luat de polițiști cu mașina, intrând în custodia acestora, partea vătămată nu avea urme de lovituri pe față.
În egală măsură, martorul Pașca Dacian care a participat la discotecă, s-a aflat în apropierea părții vătămate și a fost de față când aceasta a fost ridicată de inculpat, a declarat că, anterior introducerii părții vătămate în mașina poliției, aceasta "nu a fost implicată în vreun scandal și de asemenea nu am văzut pe fața acestuia ceva urme de loviri"; și că nu-și amintește să fi avut loc la discoteca respectivă vreun scandal.
Mai mult, din nicio declarație a inculpatului sau alt act efectuat în dosarul de urmărire amintit, nici măcar în procesul-verbal întocmit în noaptea respectivă nu rezultă că la momentul la care partea vătămată a intrat în custodia organelor de poliție acesta ar fi prezentat urme de lovire de natura celor descrise în actele medicale aflate la dosar.
Faptul că leziunile au fost produse de inculpat rezultă din declarațiile martorului Toadere F. care a arătat că în momentul în care a intrat în sediul postului de poliție a sesizat "că buza inferioară a părții vătămate era puțin inflamată și era roșu la față"; și ale martorului Raț M. A. care a arătat că
"partea vătămată avea pe mijlocul frunții o venă inflamată";, avea de asemenea nasul roșu și inflamat și fața roșie.
Pe de altă parte, declarațiile părții vătămate C. E. M. și ale mamei sale, C. I. M., au fost constante, încă de la internarea în S. C. de
U. pentru C. din aceeași zi (29 august 2010), în a susține că partea vătămată a fost bătută de inculpat în sediul Postului de Poliție Gârbău.
În fine, Curtea mai reține cel puțin nepotrivită atitudinea inculpatului de ridicare a unui minor, de transportare a acestuia la sediul unui post de poliție dintr-o altă localitate, la orele 0200noaptea, de audiere a acestuia în lipsa părinților sau a altei persoane sau a unui avocat timp câteva ore în procedura actelor premergătoare, aspecte care trebuie evaluate în contextul celor arătate mai sus.
Instanța de fond a analizat și înlăturat în mod judicios apărările
inculpatului reținând că în contextul în care s-au comis faptele (noaptea între orele 0200- 0500, la un post de poliție dintr-o altă localitate față de cea în care era organizată discoteca) este greu de găsit și identificat martorii oculari ai agresiunii propriu-zise, însă se poate reține, în acord cu jurisprudența instanței europene, în materia drepturilor omului, care instituie prezumția unui raport de cauzalitate între leziunile suferite de o persoană care a intrat într-o stare bună de sănătate în custodia autorităților statului și pretinsele rele tratamente din partea agenților acesteia, din ansamblul circumstanțelor cauzei, al probelor, indiciilor că inculpatul Săbăduș M. -V., în calitate de agent principal de poliție, ajutor al șefului Postului de Poliție Gârbău și de organ de cercetare al poliției, în cursul nopții de 29 august 2010 l-a ridicat pe partea vătămată minoră de la o discotecă din localitatea A. u-F. și l-a transportat la sediul Postului de Poliție Gârbău unde a exercitat violențe asupra lui, lovindu-l cu palmele și pumnii peste față cu scopul de a-l determina să scrie o declarație în care să recunoască că este autorul unui furt (telefon mobil) cu privire la care exista o plângere penală înregistrată.
În aceste condiții, susținerile inculpatului din apel, în sensul că din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția inculpatului, că partea vătămată este posibil să fi fost lovită înainte sau după perioada în care s-a aflat în custodia organului de poliție, că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată, sunt nefondate.
Așa cum s-a arătat mai sus, este cert că la momentul ridicării părții vătămate, aceasta nu prezenta urme de loviri și că după lăsarea acesteia în fața postului de poliție, partea vătămată s-a deplasat acasă, fără să fie implicată în vreun conflict.
Este de subliniat că instanța de fond a analizat cu atenție apărările inculpatului, înlăturându-le în mod justificat și motivat, astfel încât susținerea inculpatului în sensul că s-a statuat cu probabilitate vinovăția sa, stabilindu-se doar că versiunea parchetului este mai plauzibilă în raport cu susținerile inculpatului, nu poate fi reținută de instanța de apel.
În fine, susținerea din apel, potrivit căreia inculpatul nu are datoria să-și demonstreze nevinovăția în cadrul procesului penal, cu referire la solicitarea instanței ca acesta să-și propună probe în susținerea propriei ipoteze formulate în apărare, nu poate fi reținută de Curte, pe de o parte, întrucât așa cum s-a arătat mai sus, din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului, iar pe de altă parte, este obligația instanței să solicite probe în dovedirea ipotezelor invocate în apărare de către părțile în procesul penal.
Față de cele reținute, solicitarea inculpatului de achitare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.pr.penală, pe considerentul că fapta nu a fost comisă de acesta apare ca nefondată
Așa fiind, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.pr.penală, Curtea va respinge apelul inculpatului ca nefondat, obligându-l, conform art. 192 alin. 2 C.pr.penală, la 400 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial parțial în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul SĂBĂDUȘ M. V. împotriva sentinței penale nr. 363 din 20 septembrie 2012 a Tribunalului C. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședință publică din 15 ianuarie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||||
I. | M. | V. | V. | A. | L. C. |
Red.V.V.A./_ .
Dact.H.C./4 ex./_ . Jud.fond: L.A.C. .
| ← Decizia penală nr. 765/2013. Favorizarea infractorului | Sentința penală nr. 27/2013. Evadare → |
|---|
