Decizia penală nr. 141/2013. Violare de domiciliu
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.141/R/2013
Ședința publică din 23 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. C., președinte secție
JUDECĂTORI: V. G.
DP
G.: DS
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR: DANILA SUCIU
S-au luat spre examinare - pentru pronunțare - recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA VIȘEU, inculpatul G. D.
și partea civilă D. V. împotriva sentinței penale nr.161 din 15 iunie 2012 a J. ecătoriei Vișeu de Sus, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, vătămare corporală gravă și lovire prev. și ped. de art. 192 al.2 Cod penal, art 182 al.1 Cod penal. și art. 180 al.1 Cod penal. cu aplicarea art. 33 lit. "a"; Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 ianuarie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.161 din 15 iunie 2012 pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus pronunțată în dosarul nr._, a fost condamnat inculpatul G. D. pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. și ped. de art. 192 al. 2 c. pen. cu aplicarea art. 74 și 76 lit. "c"; c. pen. la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare; pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. și ped. de art. 181 al. 1 c. pen. cu aplicarea art. 74 și 76 lit. "e"; c. pen. la 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. "a"; și 34 lit. "b"; c. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare ce se va executa în regim de detenție cu toate consecințele prev. de art. a-c c. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. "a"; rap. la art. 10 al. 1 lit. "f"; c. pr. pen. s-a dispus achitarea inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de lovire prev. și ped. de art. 180 al. 1 c. pen.
A fost menținut inculpatul în stare de arest și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 18 noiembrie 2010 până la data de 11 februarie 2011 și de la 8 februarie 2012 până la pronunțarea sentinței.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile D. I. V. domiciliat în com. Telciu, sat Telcișor, nr. 278, jud. Bistrița Năsăud suma de
5000 lei, reprezentând despăgubiri civile, suma de 5000 lei daune morale și suma de 3000 lei cheltuieli judiciare.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. C. J. de
C. suma de 2.492,83 lei cheltuieli de spitalizare, sumă la care se vor calcula majorări de întârziere începând din prima zi următoare datei externării părții vătămate D. I. V. și până la achitarea integrală a debitului.
În baza art. 191 al. 1 c. pr. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1500 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul G.
D. este administratorul unei societăți comerciale care are ca obiect principal de activitate exploatarea și comercializarea materialului lemnos. Preocupări identice au și frații Timiș Dumitru și Timiș Grigore-I. (ziși Buric) cu care inculpatul este în conflict. Exploatările forestiere al inculpatului și a fraților "Timiș "; se găsesc în zona "Wasser-Novăț"; la o distanță de circa 20 km de orașul B. . Ca urmare a stării conflictuale dintre inculpat și cei care mai au în zonă exploatări forestiere, in seara zilei de 17 noiembrie 2010, inculpatul, înarmat cu un par a pătruns în cabana forestieră unde erau cazați muncitorii angajați de Timiș Dumitru, respectiv,
D. V. I., A. M., Bandane I., Simion V., Telcean Dumitru-N. și Mariș G. cu intenția de a-i face să părăsească zona. În rechizitoriu se reține că inculpatul avea în mână o armă militară, dar întrucât arma nu a fost găsită iar martorii au declarat contradictoriu, cercetările pentru săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prev. și ped de art. 279 al.3 c.pen. și art. 136 din Legea 295/2004 au fost disjunse. Oricum, cu obiectul contondent pe care îl avea în mână (posibil par) inculpatul a lovit pe partea vătămată D. V. I., peste față cerându-i să-i facă o listă cu numele tuturor muncitorilor care se aflau în cabană și cu adresele acestora. Ulterior, inculpatul a lovit peste mână și pe partea vătămată A. M., iar la plecare a cerut din nou tuturor muncitorilor să părăsească zona.
În drept, fapta inculpatului de a pătrunde în cabana în care locuiau părțile vătămate și alți muncitori fără acordul vreunuia dintre ei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prev. și ped art. 192 al.2 c.pen. pentru care a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea individualizată în dispozitivul sentinței.
Noțiunea de domiciliu nu trebuie privită în sens strict, în înțelesul pe care legea civilă îl dă domiciliului ci în sens larg de adăpost, chiar și temporar, în care o persoană trebuie să locuiască pentru a-și putea desfășura activitatea. În speță, era vorba de o cabană căreia i s-a dat destinația de locuință în care părțile vătămate și ceilalți muncitori locuiau și urmau să locuiască în toată perioada în care își desfășurau activitatea ca muncitori forestieri.
Fapta inculpatului de a lovi pe partea vătămată D. I. -V. cu un corp contondent și de a-i provoca acestuia leziuni corporale vindecabile în
48 de zile întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. și ped. de art. 181 c.pen., pentru care, de asemenea, instanța a condamnat pe inculpat la o pedeapsă cu închisoarea care a fost individualizată în dispozitivul sentinței.
Fapta a fost calificată de către instanță pe baza raportului de expertiză medico-legală nr. 2093/11/a/45 din 30 mai 2012, efectuat de IML C. (file 78-80 din dosar).Inițial, timpul de îngrijire medicală a fost stabilit la 62-65 de zile, însă partea vătămată a fost examinată din nou și actele medico- legale au fost reevaluate de către experți. Schimbarea încadrării juridice a
fost pusă în discuția părților și acceptată de către instanță înainte de acordarea cuvântului asupra dezbaterilor pe fond, așa cum s-a consemnat în partea introductivă a hotărârii.
La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere, toate probele și împrejurările cauzei pe care le-a coroborat cu declarațiile date de părți precum și revenirea inculpatului asupra declarațiilor date anterior și recunoașterea faptelor de către acesta și a făcut aplicarea art. 74 și 76 c.pen. cu privire la circumstanțele atenuante. S-a dispus aplicarea art. 33 lit. "a " și 34 lit "b"; c.pen., cele două fapte comise de inculpat fiind în concurs real.
Pedeapsa rezultantă prin cumul juridic al pedepselor aplicate va fi executată de inculpat cu toate consecințele prev. de art. 64 lit. "a-c"; c.pen.
Partea vătămată A. M. și-a retras plângerea, astfel că procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prev. și ped de art. 180 al. 1 c.pen a fost încetat.
Față de inculpat a fost luată măsura arestării preventive la data de 18 noiembrie 2010 până la 11 februarie 2011 și de la 8 februarie 2012 până la pronunțarea sentinței. Durata reținerii și arestării preventive au fost deduse din pedeapsă.
Partea vătămată D. V. I. s-a constituit parte civilă solicitând despăgubiri în funcție de calificarea inițială a faptei iar cererea sa a fost admisă de instanță pentru 5000 lei despăgubiri civile, pentru durata timpului de îngrijire medicală ce rezultă din expertiză, pentru 5000 lei daune morale și pentru 3000 lei cheltuieli judiciare.
Aceste sume se acordă prin apreciere deoarece partea civilă nu a făcut dovada că ar fi fost angajat permanent, că ar fi avut venituri lunare sigure și stabile și că fapta ar fi avut urmări care să îi afecteze veniturile pe viitor.
Inculpatul a mai fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare către
S. C. J. de U. C. unde a fost internată și îngrijită partea vătămată.
În baza art. 191 c.pr.pen., instanța l-a obligat pe inculpat și la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Parchetul de pe lângă J. ecătoria Vișeu de Sus, inculpatul G. D. și partea civilă D. V. .
Parchetul de pe lângă J. ecătoria Vișeu de Sus a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.h C.p.p. încetarea procesului penal împotriva inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de lovire prev. de art.180 alin.1 C.p., (parte vătămată A. M. ) și vătămare corporală prev. de art.181 alin.1
C.p. (partea vătămată D. V. ), față de poziția celor două părți vătămate, respectiv retragerea plângerilor penale formulate împotriva inculpatului și majorarea pedepsei aplicate acestuia pentru infracțiunea de violare de domiciliu.
În motivele de recurs s-a arătat că instanța de fond în mod greșit a dispus achitarea inculpatului în baza art.10 lit.f C.p.p. cu privire la partea vătămată A. i M., în loc să dispună încetarea procesului penal, ca urmare a retragerii plângerii penale.
De asemenea, instanța de fond în mod greșit a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului având în vedere că acesta a încercat să influențeze părțile vătămate și martorii să dea declarații în favoarea acestuia.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și pronunțând o nouă hotărâre, în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.h C.p.p. încetarea procesului penal față de inculpat pentru infracțiunea de vătămare corporală prev. de art.181 alin.1 C.p. întrucât partea vătămată D. V. și-a retras plângerea penală, iar în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C.p.p. achitarea inculpatului pentru infracțiunea de violare de domiciliu și pe latură civilă a cauzei, înlăturarea obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile față de partea vătămată
D. V., întrucât partea vătămată și-a retras plângerea penală, precum și înlăturarea majorărilor de întârziere pentru cheltuielile de spitalizare privind pe partea vătămată, începând cu ziua următoare a externării acesteia și până la achitarea întregului debit.
În motivele de recurs inculpatul prin apărătorul ales al acestuia a arătat că instanța de fond în mod greșit a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de violare de domiciliu, întrucât în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Potrivit literaturii juridice prin "locuință"; se înțelege locul ales în mod liber de o persoană unde aceasta își desfășoară efectiv viața personală, iar pentru existența infracțiunii, prezența în locuință trebuie să fie liberă.
În cauză, cabana forestieră în care erau cazați muncitorii forestieri (7 persoane în cameră) nu întrunește caracteristicile unei locuințe în sensul art.192 alin.2 C.p.p. deoarece acest loc nu a fost ales de muncitori în mod liber pentru a fi folosit ca locuință, acest spațiu fiindu-le repartizat de patronul societății la care lucrau în calitatea de muncitori.
Nici sub aspectul laturii subiective nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, deoarece inculpatul nu a avut reprezentarea că pătrunde într-o locuință, iar în seara în care a avut loc incidentul nicio persoană dintre cele care se aflau în cabană nu i-a solicitat inculpatului să părăsească acel spațiu.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a arătat că instanța de fond în mod greșit l-a obligat pe inculpat la plata majorărilor de întârziere aferente cheltuielilor de spitalizare, începând cu ziua următoare externării și până la achitarea întregului debit, întrucât majorările de întârziere pot fi percepute doar pentru neîndeplinirea la termen a unor obligații fiscale, ori în speță obligația inculpatului este de natură civilă și poate fi obligat doar la plata dobânzilor legale.
În subsidiar, inculpatul a solicitat în situația în care se va constata că se face vinovat de comiterea infracțiunii de violare de domiciliu reducerea pedepsei, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.b și c C.p. având în vedere stăruința inculpatului în repararea prejudiciului cauzat, deoarece acesta a achitat părții vătămate D. V. suma de 27.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Partea civilă D. V. nu și-a motivat recursul, însă a depus la dosarul cauzei în ședința publică din 23 ianuarie 2013 o declarație autentică prin care arată că își retrage plângerea penală formulată împotriva inculpatului cu privire la infracțiunea de vătămare corporală prev. de art.181 C.p. că renunță la despăgubirile civile solicitate în cauză, întrucât inculpatul i-a achitat suma de 27.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și că nu are alte pretenții de natură civilă împotriva inculpatului.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de Parchetul de pe lângă J. ecătoria Vișeu de Sus și inculpat, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond în mod greșit a dispus în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.f C.p.p. achitarea inculpatului cu privire la infracțiunea de lovire prev. de art.180 alin.1 C.p.
Partea vătămată A. i V. în declarația dată la instanța de fond a arătat că nu solicită condamnarea inculpatului pentru această infracțiune și că își retrage plângerea penală formulată împotriva acestuia.
Potrivit art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.h C.p.p. instanța încetează procesul penal în situația în care partea vătămată și-a retras plângerea penală sau părțile s-au împăcat, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea plângerii penale sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală.
Având în vedere că partea vătămată A. i M. și-a retras plângerea penală formulată împotriva inculpatului, instanța de fond în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.h C.p.p. trebuia să înceteze procesul penal împotriva inculpatului cu privire la infracțiunea de lovire prev. de art.180 alin.1 C.p. și nu achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.f C.p.p. aceasta fiind greșită, deoarece art.10 lit.f C.p.p. presupune lipsa plângerii prealabile, fapt care conducea tot la încetarea procesului penal și nu la achitarea inculpatului, care se dispune doar în cazurile prevăzute de disp. art.10 lit.a -e C.p.p.
Cu privire la infracțiunea de vătămare corporală prev. de art.181 alin.1 C.p. în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.h C.p.p. se va dispune încetarea procesului penal împotriva inculpatului cu privire la această infracțiune, deoarece partea vătămată D. V. și-a retras plângerea penală împotriva inculpatului prin declarația autentică depusă la dosarul de recurs în data de 23 ianuarie 2013.
La fel, urmează să se constate că inculpatul a achitat părții civile D.
suma de 27.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și că acțiunea civilă a fost stinsă față de partea civilă.
Referitor la latura civilă a cauzei, urmează să fie înlăturată mențiunea din dispozitivul hotărârii instanței de fond referitoare la obligarea inculpatului la plata majorărilor de întârziere aferente cheltuielilor de spitalizare în sumă de 2492,83 lei reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordate părții vătămate D. V., întrucât aceste penalități se acordă doar în litigiile comerciale pentru neîndeplinirea unei obligații la termen și nu în cadrul litigiilor civile cauzatoare de prejudiciu unor persoane pentru care se pot acorda doar dobânzi legale.
Sub aceste aspecte care au fost arătate în detaliu mai sus, în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.p.p. urmează să fie admise recursurile declarate în cauză de parchetul de pe lângă J. ecătoria Vișeu de Sus și inculpatul G. D.
împotriva sentinței penale nr.161 din 15 iunie 2012 a J. ecătoriei Vișeu de Sus, care va fi casată pe latură penală și civilă și rejudecând în aceste limite în baza art. 10 lit.h si art. 11 pct.2 lit.b Cod proc.penala, va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului G. D., pentru infracțiunile de lovire prev.de art. 180 al.1 Cod penal (parte vătămată A. M. ) si vătămare corporală prev.de art. 181 Cod penal (parte vătămată D. V. I. ), ca efect al retragerii plângerilor părților vătămate, menținând condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare prin privare de libertate, pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev.de art. 192 al.2 Cod penal cu art. 74, 76 lit.c Cod penal.
Solicitarea Parchetului de pe lângă J. ecătoria Vișeu de Sus de
înlăturare a circumstanțelor atenuante reținute de instanța de fond în favoarea inculpatului sunt neîntemeiate, întrucât acesta a recunoscut
săvârșirea infracțiunilor, sens în care instanța de fond în mod întemeiat a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. dea rt.74 lit.c
C.p. iar inculpatul a achitat în întregime despăgubirile civile solicitate în cauză de partea civilă D. V., sens în care tot în mod întemeiat s-a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.b C.p.
Neîntemeiată este și solicitarea inculpatului privind achitarea acestuia în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C.p.p. pentru infracțiunea de violare de domiciliu pe motiv că cabana la care era cazată partea vătămată
D. V., împreună cu alți muncitori forestieri, nu îndeplinește condițiile de locuință în sensul prev. de disp. art.192 alin.2 C.p.
CEDO recunoaște expres că art.8 din Convenție garantează în anumite circumstanțe, un drept la inviolabilitatea sediului social al unei persoane juridice, a agenției sale sau a spațiilor sale profesionale.
S-a reținut în doctrină, că începând cu această hotărâre, respectiv Societățile Colas Est și alții contra Franței din 16 aprilie 2002, nu se mai pune problema prelungirilor sociale și profesionale ale indivizilor, întrucât domiciliul unei persoane fizice face obiectul unei protecții autonome a art.8, asistând astfel la consacrarea unei vieți private comerciale.
Un alt argument în susținerea acestei poziții îl constituie acela că art.8 vorbește despre orice persoană care are dreptul la domiciliu, fără a distinge între persoane fizice și juridice.
Curtea amintește că noțiunea de "domiciliu"; poate face obiect al unei concepții excesive și poate fi legată și de localurile profesionale. Cu toate acestea, o exploatare agricolă specializată în creșterea porcilor și adăpostind câteva sute de animale ar putea fi, doar cu multă dificultate, numită
"domiciliu";, chiar profesional al unei persoane.
Astfel, Curtea a decis că art.8 nu este incident în cauză, ci s-ar fi aplicat doar în raport cu localurile administrative, unde își desfășurau viața profesională angajații săi.
Așadar având în vedere cele expuse mai sus, ne raliem opiniei potrivit căreia, protecția inviolabilității domiciliului este recunoscută persoanelor fizice doar în considerarea faptului că în localurile sale, persoane fizice își desfășoară o mare parte a vieții lor private.
În doctrina penală română, de asemenea s-a interpretat că noțiunea de "locuință"; nu se limitează la imobile (casă, apartament, cameră) constituite anume pentru a fi folosite ca domiciliu, în sfera acestei noțiuni intrând orice construcție în care o persoană înțelege să-și trăiască viața, chiar dacă nu ar putea servi în mod normal acestui scop (de ex. cabană,
bordei, barcă cu cabină de locuit). Legea penală nu asociază noțiunii de
"domiciliu"; ideea de continuitate, permanență, astfel că se consideră domiciliu încăperea ocupată pentru scurt timp sau în mod pasager de către o persoană (cameră închiriată într-o stațiune) în timpul concediului, camera de hotel, chiar dacă șederea este numai de o zi sau de o noapte.
Având în vedere că spațiul în care se afla partea vătămată D. V., respectiv o cabană forestieră în momentul în care a fost agresată de inculpat întrunește toate condițiile prevăzute de dispozițiile legale ale noțiunii de domiciliu, întrucât partea vătămată își desfășura activitatea privată în acel spațiu, atât sub jurisprudența CEDO, cât și doctrina penală română, așa cum s-a arătat în detaliu mai sus, instanța de fond în mod legal l-a condamnat pe inculpat pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 C.p.
Partea vătămată D. V. și-a retras recursul formulat împotriva sentinței penale pronunțată de instanța de fond, urmând să se ia act de această împrejurare.
In baza art. 192 pct.2 lit.c Cod proc.penala părțile vătămate A. M. si D. V. urmează să plătească statului suma de câte 30 lei cheltuieli judiciare.
Se va constatat că inculpatul G. D. a achitat părții civile D. V. suma de 27.000 lei despăgubiri civile, fiind stinsă acțiunea civilă.
Urmează să fie înlăturată din sentința pronunțată de instanța de fond mențiunea privind obligarea inculpatului la plata majorărilor de întârziere aferente cheltuielilor de spitalizare, în suma de 2492,83 lei datorate S. ui
județean de U. C. .
În baza art.88 C.p. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului retinerea si arestul preventiv din 18 noiembrie 2010 - 11 februarie 2011 si de la 8 februarie 2012 la zi.
Celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate urmează să fie menținute.
Potrivit artr.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C. suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, ce se va achit din FMJ.
Cheltuielile judiciare în recursul Parchetului si al inculpatului urmează să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă J. ecătoria Vișeu de Sus si inculpatul G. D. împotriva sentinței penale nr.
161 din 15 iunie 2012 a J. ecătoriei Vișeu de Sus, pe care o casează în latura penală si civilă si rejudecând în aceste limite:
In baza art. 10 lit.h si art. 11 pct.2 lit.b Cod proc.penala, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului G. D., pentru infracțiunile de lovire prev.de art. 180 al.1 Cod penal (parte vătămată A. M. ) si vătămare corporală prev.de art. 181 Cod penal (parte vătămată D. V. I.
) ca efect al retragerii plângerilor părților vătămate, menținând condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare prin privare de libertate, pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev.de art. 192 al.2 Cod penal cu art. 74, 76 lit.c Cod penal.
In baza art. 192 pct.2 lit.c Cod proc.penala obligă pe părțile vătămate
A. M. si D. V. să achite statului câte 30 lei cheltuieli judiciare. Constată că inculpatul G. D. a achitat p.civile D. V. suma de
27.000 lei despăgubiri civile, fiind stinsă acțiunea civilă.
Înlătură din sentință obligarea inculpatului la plata majorărilor de întârziere aferente cheltuielilor de spitalizare, în suma de 2492,83 lei datorate S. ui C. judetean de U. C. .
Deduce din pedeapsa inculpatului retinerea si arestul din 18 noiembrie 2010 - 11 februarie 2011 si de la 8 februarie 2012 la zi.
Mentine restul dispozitiilor sentintei.-
Stabilește onorariu partial oficiu de 50 lei ce se achită Baroului de Avocați C. din FMJ (av. Jiman Mara).
Cheltuielile judiciare în recursul Parchetului si al inculpatului rămân în sarcina statului.
Ia act de retragerea recursului părții vătămate D. V. I. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă partea vătămată să achite statului 20 lei cheltuieli judiciare. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 30 ianuarie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
V. | C. | V. | G. | DP |
G.
DS
Red.V.G./S.M.D.
4 ex./_
J. .fond.T. H.
| ← Decizia penală nr. 1284/2012. Violare de domiciliu | Decizia penală nr. 1661/2013. Violare de domiciliu → |
|---|
